Contestație decizie de concediere. Decizia 303/2008. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZI A CIVILA Nr. 303/
Ședința publică din 08 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
Grefier - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intimata - - S SRL împotriva sentinței civile nr.983/25.10.2007 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față, au avut loc în ședința publică din data de 2 aprilie 2008, când părțile prezente, au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 8 aprilie 2008.
CURTEA,
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr. 983/2007 a Tribunalului Brașov, a fost admis[ în parte acțiunea formulată și precizată de reclamanta - în contradictoriu cu pârâta - - SRL cu sediul în B,-.
A dispus anularea înscrisului denumit, notificare" nr.3/27.03.2007 emisă de pârâtă la data de 27.03.2007.
A anulat măsura concedierii și pe cale de consecință a dispus reintegrarea reclamantei în postul de director vânzări în cadrul societății pârâte.
A obligat pârâta să achite reclamantei suma de 4863 lei reprezentând drepturile salariale de care ar fi beneficiat începând cu data încetării raportului de muncă până în data de 19.09.2007.
A obligat pârâta să achite reclamantei suma de 1064 lei reprezentând comisionul de 1% din încasările realizate în perioada februarie -martie 2007.
A respins restul pretențiilor.
A obligat pârâta la plata către reclamant a sumei de 1950 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:
Se reține așadar că reclamata a fost angajată pe durată nedeterminată, în contract fiind prevăzută perioadă de probă de 60 de zile.
Reglementarea perioadei de probă este cuprinsă în dispozițiile art.31-33 din Codul Muncii, ca o clauză contractuală posibilă.
Perioada de probă reprezintă intervalul de timp în care se verifică aptitudinile și pregătirea profesională a salariatului și, în funcție de rezultate, dacă sunt negative, se poate exercita, în ultima zi a perioadei respective-dreptul angajatorului de a-l concedia pe salariat pentru necorespundere profesională, dar fără preaviz.
Potrivit art.31 alin.5 din Codul Muncii,pe durata perioadei de probă salariatul se bucură de toate drepturile și are toate obligațiile prevăzute în legislația muncii, în contractul colectiv de muncă, în regulamentul intern și în contractul individual de muncă".
Interpretând coroborat dispozițiile din Codul Muncii în această materie, instanța a apreciat că angajatorul are posibilitatea - în cazul în care consideră necorespunzătoare activitatea prestată de salariat, de a-l concedia în temeiul art.61 lit.d (pentru necorespundere profesională), fără preaviz, așa cum stabilește art.73 alin.2 din Cod. Așadar, singura deosebire în acest caz - al existenței perioadei de probă, față de ipoteza în care contractul se încheie fără perioadă de probă - este aceea că, astfel cum s-a reținut mai sus, salariatului i se aplică art.61 lit.d, dar fără a se da preavizul stabilit de art.73 alin.1.
Pârâta susține în întâmpinare că angajatorul poate înceta raportul de muncă printr-o simplă notificare, fără a fi necesar urmarea unor proceduri sau invocarea unor motive. Se mai susține că nimeni nu poate interveni în posibilitatea angajatorului de a continua sau nu raportul de muncă cu un angajat aflat în perioadă de probă, acesta fiind un atribut exclusiv al angajatorului, poate fi de natură subiectivă sau nu, esențial fiind faptul că aceasta este o chestiune care îl privește personal.
Interpretarea dată de pârâtă dispozițiilor legale aplicabile este eronată întrucât, contrar celor susținute în întâmpinare, Legea 53/2003 este o lege de protecție a salariaților împotriva eventualelor abuzuri ale angajatorilor, reglementând,prin dispoziții imperative, procedurile ce trebuie urmate în cazul măsurilor de concediere. Interpretarea intimatei în sensul că măsura dispusă nu poate fi cenzurată de instanță, că este un atribut exclusiv al angajatorului, nu are nici un suport juridic în condițiile în care instanța de judecată este îndreptățită să intervină pentru restabilirea unui drept încălcat, îndeosebi în cazul raporturilor de muncă unde legislația este favorabilă salariaților.
Concluzionând asupra acestui aspect, în temeiul dispozițiilor art. art.31 alin.5 din Codul Muncii potrivit cărora pe durata perioadei de probă salariatul se bucură de toate drepturile și are toate obligațiile prevăzute în legislația muncii, instanța a reținut incidența în cauză prevederilor art.61 lit.d din Codul Muncii care reglementează procedura concedierii pentru necorespundere profesională.
În aceste sens, angajatorul era obligat, la sfârșitul perioadei de probă să emită o decizie de concediere care să respecte cerințele impuse de art.62 alin2 din Codul Muncii respectiv să fie motivată în fapt și drept, să cuprindă precizări cu privire la termenul în care poate fi contestată și la instanța judecătorească la care se contestă.
Aceste mențiuni sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, vătămarea produsă fiind prezumată de lege.
Într-adevăr nemotivarea unei concedieri vatămă dreptul la apărare al salariatului și pune instanța în situația de a nu putea verifica legalitatea măsurii dispuse.
În cauza de față nu a fost emisă o astfel de decizie, existând numai notificarea prevăzută de art. 31 alin 4 din Codul Muncii care nu cuprinde nici o mențiune cu privire la motivele pentru care s-a dispus concedierea reclamantei.
Pentru considerentele de fapt și de drept expuse, instanța a dispus anularea acestui înscris ca nelegal, a anulat măsura concedierii și, văzând dispozițiile art.78 din Codul Muncii, va repune părțile în situația anterioară în sensul că a dispus reintegrarea reclamantei în postul deținut anterior măsurii de concediere, cu obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor de care a fost lipsită pe această perioadă.
Aceste drepturi salariul neîncasat și comisionul de 1% din încasările realizate în perioada februarie-martie 2007, drepturi ce au constituit obiectiv al raportului de expertiză realizat în cauză de expertul și înregistrat sub nr.- care face parte din prezenta hotărâre.
Petitul privind anularea adresei nr.4/29.03.2007 și adresei nr.5/11.04.2007 a fost respins întrucât acestea adrese au fost revocate de pârâtă prin decizia nr.6/20.04.2007, în prezent nemaiputând produce nici un efect juridic.
De asemenea instanța a respins cererea privind daunele morale întrucât concedierea reclamantei s-a produs în data de 27.03.2007, anterior apariției Legii nr. 237/2007 de modificare a art.269 din Codul Muncii.
Acest act normativ, intrat în vigoare la data de 12.07.2007, reglementează posibilitate pretinderii în instanță de către salariat a acoperirii prejudiciilor morale produse din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul, posibilitate ce nu exista anterior modificării legislative.
Pe acoperirea prejudiciului moral, reclamanta are la îndemână doar acțiunea întemeiată pe dispozițiile art.998 -999 cod civil, care este o acțiune de drept civil de competența judecătoriei.
Instanța a mai pronunțat și o sentință de completare a dispozitivului sentinței civile atacate, prin care a admis cererea formulată de reclamantă și a obligat pârâta la rectificarea înscrierilor efectuate în carnetul de muncă seria B nr. - la poziția 67 privind încetarea raporturilor de muncă în baza art 61 lit d din Codul Muncii, în conformitate cu dispozițiile cuprinse în decretul 92/1976, și din registrul de evidență al salariaților.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de recurenta - SRL B, criticându-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată că prin modificarea adusă OG 65/2005, așa cum a fost aprobată prin legea 371/2005 alin 41al art. 31 din respectiva ordonanță s-a modificat în sensul că s-a adăugat în text cuvântul "numai" ceea ce înseamnă că este posibilă o singură modalitate de încetare a contractului de muncă afectat de perioada de probă, și anume prin notificare, la inițiativa oricăreia dintre părți, fiind exclusă concedierea în temeiul disp. art. 58-75 Codul Muncii sau demisie, cum în mod greșit a reținut instanța de fond.
O altă critică din recurs se referă la faptul că ne aflăm în fața unei situații distincte de încetare a raporturilor de muncă, ce nu trebuie să îndeplinească condițiile formale ale unei decizii de concediere, nefiind aplicabilă niciuna din regulile prevăzute de Codul Muncii cu privire la concediere.
Cu privire la plata către contestatoare a sumei de 1064 lei reprezentând comisionul de 1% din încasările realizate de subscrisa în perioada februarie - martie, în mod greșit expertul a avut în vedere toate vânzările societății inclusiv cele referitoare la vitrine frigorifice, seife, case de marcat și mobilier de inox, pentru că aceste vânzări nu puteau fi avute în vedere la stabilirea comisioanelor.
Sumele ce au fost avute în vedere la determinarea comisionului din vânzări, sunt sumele reale care în mod normal fac obiectul unor asemenea suplimentări salariale, și au fost acordate reclamantei, motiv, pentru care nu se mai poate face o altă plată.
Examinând sentința atacată în raport de criticile formulate instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins în baza disp. art. 312 Cod procedură civilă pentru următoarele considerente:
Prima instanță a pronunțat o soluție legală și temeinică, însă a reținut în mod eronat starea de fapt, astfel că având în vedere probatoriul administrat cu ocazia soluționării cauzei la fond, și ținând cont și de apărările și susținerile contestatoarei și ale intimatei, urmează ca motivarea sentinței să fie substituită în cadrul prezentului recurs.
Problema care se pune în speță și care trebuia să fie lămurită de la început de instanța de fond este aceea a naturii juridice a contractului de muncă intervenit între părți și anume dacă acesta este un contract de muncă pe durată determinată sau pe durată nedeterminată. Numai după aceea urma să fie analizată legalitatea măsurii de încetare a raporturilor de muncă și incidența în cauză a textelor de lege invocate de părți.
Așa cum rezultă din conținutul înscrisului depus de părți la fila 10 din dosarul de fond, la litera C, rubrica "durata contractului" se menționează expres faptul că salariata își începe activitatea în data de 30.01.2007 și este angajată pe perioadă nedeterminată. Dacă prin mențiunea de la finalul contractului, aflată la rubrica "alte clauze" " perioada de probă este de 60 de zile", se dorea ca raporturile de muncă să fie temporare, angajatorul trebuia să menționeze expres acest lucru la capitolul C lit. b unde ar fi trebuit să stipuleze că "contractul se încheie pe perioadă determinată, de 60 de zile". Numai în această situație s-ar fi pus problema denunțării contractului de muncă printr-o notificare întemeiată pe disp. art. 31 al 41din Codul Muncii, așa cum se susține în cuprinsul criticilor din recurs. Faptul că părțile au dorit ca raporturile de muncă să fie încheiate pe durată nedeterminată, rezultă fără nici un dubiu și din adeverința emisă de angajator și semnată de reprezentantul firmei, unde este menționat expres că "este angajată cu contract individual de muncă din data de 30.01.2007, pe perioadă nedeterminată". (fila 14 dosar fond).
În aceste condiții, este mai mult decât evident, faptul că acea mențiune privind perioada de probă de 60 de zile, nu schimbă voința părților care este neechivocă, în sensul de a încheia un contract de muncă pe perioadă nedeterminată. Prin urmare, măsura încetării raporturilor de muncă trebuie analizată în raport de acest aspect, și într-adevăr în lipsa unei decizii de concediere, face ca actul dispus de angajator să fie unul arbitrar și abuziv. Simpla notificare nu era suficientă pentru a concedia un angajat și în consecință reclamanta va fi reintegrată pe postul deținut anterior măsurii concedierii, cu obligarea pârâtei la plata tuturor drepturilor salariale, de care a fost lipsită pe această perioadă.
În ceea ce privește cea de-a doua critică din recurs legată de plata comisionului de 1 % din vânzări, relativ la faptul că expertul nu a determinat în mod corect baza de calcul a pretențiilor reclamantei, trebuie observat că admisibilitatea acestui capăt de cerere are la bază o probă științifică și anume un raport de expertiză contabilă.
Pe tot parcursul procesului la instanța de fond, pârâta a fost reprezentată de avocat, iar la termenul din 9.10.2007, s-a dispus comunicarea raportului de expertiză pentru a fi studiată și a fi formulate eventualele obiecțiuni.
La termenul care s-a acordat în data de 23.10.2007, în lipsa obiecțiunilor la raportul de expertiză, înțelegându-se prin acest lucru că s-a achiesat la concluziile expertului, instanța a închis dezbaterile procedând la judecarea cauzei în fond. În cadrul recursului, pe baza unor simple afirmații și în detrimentul unei probe științifice administrată deja, instanța nu poate modifica dispozitivul sentinței atacate. Prin urmare nici această critică nu poate fi primită și în consecință va fi respinsă.
Față de toate aceste considerente instanța apreciază că recursul nu este întemeiat și în consecință va fi respins urmând ca sentința primei instanțe să fie menținută ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta - - SRL împotriva sentinței civile nr.983/2008 a Tribunalului Brașov.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 08 Aprilie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red: NG/6.05.2008
Dact: MD/12.05.2008 - 2 ex.
Jud.fond: /
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 2217/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 261/2008. Curtea de... → |
|---|
