Contestație decizie de concediere. Decizia 3210/2008. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.8073/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.3210/
Ședința publică din data de 12 mai 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta-intimată - Mondial SRL împotriva sentinței civile nr.5360 din data de 24.07.2008 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.1763/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-contestator - având ca obiect "contestație decizie concediere".
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-intimată - Mondial SRL prin apărător, d-nul avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 16 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.- din data de 08.02.2009, și intimatul-contestator prin apărător d-na avocat cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 15 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.59320 din data de 27.02.2009.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Recurenta-intimată - " Mondial "SRL prin avocat, depune la dosar înscrisurile solicitate și încuviințate ca probe în recurs la termenul anterior de judecată, respectiv contracte de leasing, facturi, în dovedirea faptului că societatea recurentă avea în proprietate autoturisme și în perioada când contestatorul a fost salariat al societății, mai puțin decizia administratorului privind atribuirea autoturismelor salariaților, întrucât acest înscris există la dosarul de fond, cum de altfel se află și notificările și cererile societății de schimbare a autoturismelor, cu precizarea că acestea au fost comunicate și intimatului-contestator prin avocat.
Intimatul-contestator prin avocat solicită ca partea recurentă să depună cererea de concediu aflată la fila 60 dosar recurs, la dosarul de fond neexistând acest înscris.
Recurenta-intimată prin avocat arată că înțelege să să-și sprijine pretențiile doar pe înscrisurile existente la dosar.
Părțile prezente, întrebate fiind, arată că nu mai au cereri, chestiuni prealabile de formulat excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părților prezente în susținerea, respectiv combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Recurenta-intimată - Mondial SRL prin avocat solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, având în vedere faptul că instanța de fond în mod greșit a reținut faptul că societatea nu ar fi avut autoturisme.
Pe de altă parte, solicită a se avea în vedere faptul că acest litigiu a intervenit datorită schimbării legislației, prin apariția Legii nr.265/2007 potrivit căreia nu se mai permite societăților de a mai desfășura activități de taxi part-time, pe cale de consecință, s-a dispus să se treacă pe autoturisme închiriate sau în leasing, în acest sens existând depuse la dosar cereri, notificări. Astfel, apreciază că instanța de fond greșit a motivat soluția dată pe acest aspect, în sensul că societatea recurentă nu are autoturisme să atribuie angajaților săi.
În ceea ce privește legalitatea desfacerii contractului de muncă al intimatului-contestator, solicită a se avea în vedere faptul că la dosar există notificări prin care intimatului-contestator i se cere să se prezinte la societate pentru efectuarea cercetării disciplinare, însă, pe acest aspect dorește a se observa atitudinea acestuia răuvoitoare de vreme ce nu-și mai desfășura activitatea în cadrul societății, iar sumele încasare și le însușea.
Pe de altă parte, renunțarea angajatorului la judecarea cererii reconvenționale nu face ca salariatul să nu respecte hotărârile angajatorului.
Față de aceste considerente, recurenta-intimată prin avocat concluzionează în sensul admiterii cererii așa cum a fost formulată și motivată în scris. Fără cheltuieli de judecată, urmând ca acestea să fie solicitate pe cale separată.
Intimatul-contestator prin avocat solicită respingerea recursului declarat de către recurenta-intimată, ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești recurate ca fiind temeinică și legală.
Astfel, solicită a se constata faptul că instanța de fond legal a încuviințat cererea intimatului-contestator de azi. Așa fiind, arată că i s-a dat posibilitate recurentei-pârâte de a face dovada legalității deciziei de desfacere a contractului de muncă, în sensul că i s-a dat contestatorului autoturism în vederea desfășurării activității, ori în cauză, s-au depus alte acte cum ar fi contractele de leasing, pârâta nefăcând dovada că repartiza-se contestatorului un autoturism la momentul desfacerii contractului de muncă.
Mai mult decât atât, solicită a se constata faptul că la data emiterii deciziei, respectiv 24.11.2007, contestatorul formulase cerere de concediu fără plată - vezi fila 60 dosar recurs - sub semnătură de aprobare. În acest sens, solicită a se compara semnătura de pe cererea de concediu de la fila 60 cu cea de la fila 17 dosar recurs, și care reprezintă tot o cerere de concediu dar pe luna iunie 2004.
În realitate, se arată că motivul real al desfacerii contractului individual de muncă a fost faptul că contestatorul a refuzat să vândă mașina proprietate personală, pentru care plătea rate, respectiv de aot rece pe numele societății intimate după apariția Legii nr.265/2007, pentru ca societatea să-și păstreze autorizațiile taxi emise pe sistemul închiriat, adică pe numele societății, dar pe mașina sa.
În concluzie, intimatul-contestator prin avocat apreciază hotărârea judecătorească pronunțată de către instanța de fond ca fiind temeinică și legală, sens în care solicită respingerea recursului declarat de către recurenta-intimată sub toate aspectele, cu consecința admiterii contestației așa cum a fost restrânsă, prin renunțarea la capătul patru al cererii.
Cu cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art.150 Cod proc. civ. și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 16.01.2008 pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr.1763/3/LM/2008, a contestat decizia nr. 518/ 13.12.2007 emisă de intimata - Mondial SRL, solicitând constatarea nulității absolute a deciziei de desfacere a contractului individual de muncă înregistrat sub nr.4372/04.09.2003, pentru încălcarea dispozițiilor art. 40 alin 2 lit b Codul muncii; obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate, reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat; obligarea intimatei la plata contribuțiilor la fondul asigurărilor sociale de stat de la data înregistrării contractului individual de muncă până la rămânerea irevocabilă a hotărârii; obligarea intimatei la restituirea carnetului său de munca; obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
La data de 22.05.2008, intimata - Mondial SRL a formulat cerere reconvențională, solicitând obligarea contestatorului să restituie aparatul de taxat fiscal și memoria fiscală ce i-au fost încredințate în baza contractului de comodat nr.49/06.02.2006; în subsidiar, în cazul în care restituirea bunurilor mobile nu mai este posibilă, obligarea contestatorului să restituie contravaloarea lor de 600 lei; obligarea contestatorului să nu mai desfășoare activitate de transport persoane în regim de taxi sub sigla " Mondial"; obligarea contestatorului să predea rapoartele fiscale zilnice începând cu data de 12.10.2007.
Prin sentința civilă nr. 5360/24.07.2008, Tribunalul București Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis acțiunea formulată de contestatorul, astfel cum a fost restrânsă, a dispus anularea deciziei nr. 518/13.12.2007 emisă de intimată - Mondial SRL; a obligat intimata la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul de la emiterea deciziei și până la data pronunțării hotărârii; a obligat intimata să plătească pentru contestator contribuțiile la fondul asigurărilor sociale de stat, de la data înregistrării contractului individual de muncă al contestatorului până la rămânerea irevocabilă a hotărârii; a luat act de renunțarea intimatei la judecarea cererii reconvenționale și a obligat intimata să plătească contestatorului cheltuielilor de judecată de 500 lei.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a considerat că fostul salariat al intimatei nu a săvârșit faptele pentru care a fost sancționat cu desfacerea contractului individual de muncă.
S-a reținut, fără putință de tăgadă, că contestatorul a lucrat pentru intimată, s-a prezentat la serviciu conform programării, conducând mașina proprietatea sa, în regim de taxi, sub sigla intimatei, până în luna noiembrie 2007. La acea dată a refuzat, ca și alți colegi, să-și "vândă" mașina către intimată și astfel a apărut un conflict între părți.
Societatea intimata nu avea în septembrie - octombrie încă achiziționate mașini noi pentru activitatea de taxi impusă de Legea nr. 265/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere. Prin urmare, contestatorul nu putea să refuze să lucreze pe o mașină nouă, pusă la dispoziție de intimată.
Până la desfacerea contractului individual de muncă al contestatorului la 24.09.2007, când s-a emis decizia contestată, angajatorul nu avea mașini noi, nu cumpărase, deci nu avea ce să ofere salariatului.
Intre părți există un conflict ce a plecat de la refuzul salariatului de a "preda" mașina proprietatea sa către intimată, iar administratorul acesteia a hotărât să-i desfacă contractul individual de muncă.
Împotriva acestei sentințe, intimata - Mondial SRL a formulat recurs la data de 20.10.2008, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 11.11.2008 sub nr-.
Prin motivele de recurs neîntemeiate în drept se critică sentința pentru nelegalitate și netemeinicie și se solicită admiterea recursului, modificarea în parte a hotărârii în sensul păstrării deciziei de concediere și obligarea societății să plătească contribuțiile la fondul asigurărilor sociale de stat pentru perioada aprilie-iulie și decembrie 2004, ianuarie-iunie, august și octombrie 2005, februarie-septembrie, noiembrie și decembrie 2006, ianuarie, aprilie, iunie și iulie 2007.
Susține recurenta-intimată că exista contradicție intre susținerile contestatorului din acțiune si concluziile la care a ajuns instanța de fond care a admis acțiunea, apreciind ca este întemeiata, deci si dovedita. Deși contestatorul a susținut că a fost dat afara pentru ca a refuzat oferta de munca a societarii (care era, de fapt, o decizie obligatorie a conducerii societății, iar nu o oferta de munca) pentru ca echivala cu o modificare unilaterala a contractului de munca prin schimbarea locului de munca, instanța de fond a ignorat acest aspect, concluzionând ca nu s-a săvârșit abaterea disciplinara pentru care s-a desfăcut contractul de munca.
Sub acest aspect, tribunalul a considerat dovedit faptul că societatea nu avea autoturisme noi, deși, chiar contestatorul a afirmat că a refuzat oferta firmei. Ori, din acest punct de vedere, nu se mai impunea administrarea vreunei probe, fiind recunoscută săvârșirea faptei care a dus la desfacerea contractului de munca, neavând vreo relevanta interpretarea pe care contestatorul a dat-o hotărârii societății ca toți angajați să își desfășoare activitatea pe autoturismele proprietatea acesteia.
Mai arată recurenta-intimată că nu avea obligația de a pune la dispoziția salariaților mașini noi. Era problema societății cum obținea si ce mașina ii punea la dispoziție, fiind exclusiv culpa sa daca nu reușea sa ii creeze angajatului condițiile optime de a-si desfășura activitatea. Învederează recurenta sub acest aspect faptul că, deși nicio motivație nu este de natura sa justifice si să înlăture consecințele juridice ale refuzului incontestabil al contestatorului (ignorat fără nicio justificare legala de către instanța de fond), in aceeași situație cu contestatorul au fost 400 de angajați ai firmei, dintre care doar 18 au înțeles să nu se supună deciziei societății.
Având in vedere modificarea legislativa invocata a fost necesar sa se ia aceasta decizie si sa se afle câți dintre angajați înțeleg sa lucreze in continuare la societate, in noile condiții, ca sa se cuantifice măsura exacta a extinderii parcului auto.
la întregirea parcului auto, învederează recurenta ca a găsit soluții tranzitorii astfel încât, cu excepția celor 18 angajați care au refuzat, să le asigure tuturor celorlalți angajați condiții optime pentru desfășurarea activității de taximetrie in condiții legale. Pentru cei care au acceptat, societatea a procurat autoturismele necesare, in condițiile legii noi, neajungându-se la diferende care sa la încetarea raporturilor de munca.
O alta contradicție există între susținerile contestatorului care a afirmat in contestație că începând cu data de 15.10.2007 societatea a refuzat sa-i mai primească rapoartele fiscale si încasările zilnice și considerentele instanței de fond că a continuat sa lucreze pentru intimată, s-a prezentat la serviciu conform programării, conducând mașina proprietatea sa, in regim de taxi, sub sigla firmei, in luna noiembrie 2007.
In privința obligării recurentei la plata contribuțiilor la asigurările sociale, aceasta învederează că, in parte, soluția instanței de fond este neîntemeiată, deoarece, potrivit adeverinței nr.27921/07.04.2008 emisa de Casa de Pensii a Municipiului B, datorează plata contribuțiilor doar pentru o perioadă, pentru restul perioadei contribuțiile fiind fie achitate, fie nedatorate deoarece contestatorul s-a aflat in concediu fără plată, la cererea sa.
Intimatul contestator nu a formulat întâmpinare.
In recurs a fost administrata proba cu înscrisuri, in cadrul căreia au fost depuse la dosar, in copie, adeverința emisa de Casa de Pensii a Municipiului B, cereri ale intimatului contestator de acordare a concediului fără plata, contractele de leasing financiar încheiate intre - Mondial SRL si - Leasing SA, precum si anexele acestora, certificate de înmatriculare a unor autoturisme.
Examinând motivele de recurs față de hotărârea recurată și probele administrate în cauză, cercetând pricina sub toate aspectele după cum dispune art.3041Cod pr.civilă, Curtea constată recursul fondat pentru următoarele considerente:
Între părți a fost încheiat contractul individual de munca înregistrat sub nr.4372/04.09.2003, pe durata nedeterminata, prin care contestatorul era angajat in postul de conducător auto. Totodată, prin contractul de închiriere din data de 22.06.2007 contestatorul a închiriat autoturismul proprietatea sa marca cu număr de înmatriculare B-99- către recurenta intimata, pe durata cuprinsă între 01.01.2007-01.01.2009, pentru o chirie lunară de 1000 lei. În vederea desfășurării activității de taximetrie, între părți a intervenit și un contract de comodat nr. 49/06.02.2006 prin care intimata se obliga sa pună la dispoziția contestatorului, cu titlu gratuit, furniturile de transmisiuni radio si aparatul de taxat fiscal, bunurile fiind evaluate de părți la suma de 300 de Euro.
La data de 13.12.2007 recurenta a emis decizia nr. 518 prin care a dispus desfacerea contractului individual de muncă al intimatului contestator in temeiul art. 61 lit. a Codul muncii. S-a reținut că salariatul nu a îndeplinit atribuțiile de serviciu, respectiv a lipsit nemotivat de la locul de muncă și nu a respectat dispoziția angajatorului de a presta munca pe unul dintre autoturismele societății, începând cu data de 12.10.2007.
Împotriva deciziei de concediere, s-a invocat drept motiv de netemeinicie faptul că "nerespectarea dispoziției angajatorului de a presta munca pe unul din autoturismele firmei" nu constituie abatere disciplinară, ci o ofertă de muncă refuzată pentru că echivala cu o modificare unilaterală a contractului individual de munca, prohibită de art. 41 Codul muncii.
Curtea consideră nefondate susținerile contestatorului.
Potrivit art. 41 alin 1 Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților, iar alin 3 al art. 41 Codul muncii prevede că reprezintă o modificare a contractului individual de munca cea referitoare la următoarele elemente: durata contractului individual de munca, locul muncii, felul muncii, condițiile de muncă, salariul și timpul de munca și de odihna.
Ori, în contractul individual de munca încheiat intre părți nu se prevede în mod expres un anumit loc de munca al salariatului, astfel încât nu se poate susține că el avea obligația să presteze activitate numai pe autoturismul propriu ce a făcut obiectul contractului de închiriere. Contestatorul avea obligația să presteze în favoarea recurentei intimate munca corespunzătoare meseriei de conducător auto, ori aceasta trebuia desfășurată in condițiile pe care angajatorul le impunea, cu respectarea dispozițiilor legale.
Potrivit art. 40 alin 1 lit. a și c Codul muncii, angajatorul are dreptul de a stabili organizarea si funcționarea unității și să dea dispoziții obligatorii pentru salariat, sub rezerva legalității lor.
Urmare intrării în vigoare la 07.08.2007 a Legii nr. 265/2007 pentru modificarea și completarea Legii nr. 38/2003 privind transportul în regim de taxi și în regim de închiriere, recurenta avea obligația de a respecta dispozițiile art. 4 alin. 3 din Legea nr. 38/2003, astfel cum au fost modificate, potrivit cărora transportul în regim de taxi sau transportul în regim de închiriere se realizează numai cu autovehicule deținute de către transportatorii autorizați, cu titlu de proprietate sau în temeiul unui contract de leasing. În termen de o lună de la intrarea în vigoare a legi, toți operatorii deținători ai autorizațiilor taxi aveau obligația de a declara pe propria răspundere câte dintre autovehiculele deținute cu contracte de închiriere le vor putea schimba cu autovehicule deținute în proprietate sau în leasing.
Prin urmare, la data de 28.09.2007 angajatorul a notificat contestatorului prin înștiințarea nr. 2465, comunicată la 12.10.2007, rezilierea contractului de închiriere a autoturismului marca cu număr de înmatriculare B-99-. Ulterior, la data de 22.10.2007, - Mondial SRL a adresat angajatului notificarea nr. 2718/22.10.2007 prin care i se punea în vedere să se prezinte în termen de 5 zile la sediul societății în vederea preluării unei mașini aflate în proprietatea angajatorului.
Intimatul-contestator nu a dat curs acestei solicitări, iar angajatorul a inițiat procedura cercetării prealabile pentru săvârșirea abaterii disciplinare de neprezentare la locul de muncă din data de 12.10.2007, fiind trimisă invitația la cercetare nr. 2846/08.11.2007, urmată de decizia de concediere.
Față de situația de fapt prezentată și normele de drept care au stat la baza hotărârilor și măsurilor luate de societatea recurentă, Curtea consideră că solicitarea adresată intimatului de a presta muncă numai pe un autoturism din patrimoniul societății de taximetrie a fost întemeiată pe o prevedere legală, ea nu reprezintă o modificare a contractului individual de munca sub aspectul locului muncii, astfel încât subzista obligația de a fi adusă la îndeplinire. Așa fiind, refuzul prestării muncii în aceste condiții reprezintă nu numai o abatere de la disciplina muncii, ci chiar neîndeplinirea principalei obligații a salariatului într-un raport de muncă.
Din punct de vedere probator, refuzul îndeplinirii muncii de taximetrie în condiții de legalitate a fost recunoscut de salariat prin chiar contestație, însă refuzul a fost justificat de acesta pe o presupusă modificare a locului muncii prin actul unilateral al angajatorului, apărare înlăturată de Curtea în considerentele anterioare.
Trebuie menționat aici faptul că raționamentul instanței de fond este greșit, plecând de la premisa eronată că salariatul a desfășurat activități specifice de taximetrie dovedite cu încasările predate societății prin executor judecătoresc. Faptul că autoturismul cu număr de înmatriculare B-99- aflat în proprietatea lui a fost folosit de acesta pentru activități de taximetrie sub firma " Mondial" și folosind licența de transport a acestei societăți nu echivalează cu muncă prestată în temeiul unui contract individual de muncă și cu respectarea dispozițiilor legale ale angajatorului.
În plus, este nerelevant dacă Mondial SRL avea sau nu în septembrie-octombrie 2007 achiziționate mașini noi pentru activitatea de taxi impusa de Legea 265/2007. Fapta reținută de angajator este refuzul de a se prezenta la sediu pentru a primi alt autoturism și absența de la locul de muncă, ori acestea sunt acte personale ale salariatului săvârșite cu bună știință, acesta neavând posibilitatea de a face aprecieri asupra parcului auto al societății.
În consecință, în temeiul art. 312 coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, Curtea va admite recursul, va modifica in parte sentința recurată, în sensul că va respinge contestația formulată împotriva deciziei de concediere înțeleasă ca cerere de anulare a deciziei de concediere și despăgubiri întemeiate pe art. 78 Codul muncii, urmând a păstra dispoziția de obligare a societății intimate la plata contribuțiilor de asigurări sociale aferente drepturilor salariale ale contestatorului, pe perioada derulării raportului de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-intimată - Mondial SRL împotriva sentinței civile nr.5360 din data de 24.07.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.1763/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-contestator.
Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul că:
Respinge contestația formulată de împotriva deciziei de concediere nr. 518/13.12.2007 emisă de intimata - Mondial SRL, ca neîntemeiată.
Menține dispoziția de obligare a societății intimate la plata contribuțiilor de asigurări sociale pe durata raportului de muncă cu salariatul.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 12.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - - -
GREFIER
Red./tehn.
2 ex./ 26.06.2009
Tribunalul București
Judecători fond,
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 85/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 3393/2009. Curtea... → |
|---|
