Contestație decizie de concediere. Decizia 3393/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 249/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3393R
Ședința publică de la 15 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR 2: Ignat Silvia Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursul formulat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.6049 din 01.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.37328/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata Societatea Română de Televiziune, având ca obiect-contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurentul prin avocat cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009 și intimata prin consilier juridic cu delegație la dosar.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care
Curtea constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată, acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Recurentul prin avocat solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, arătând că postul recurentului avea alte atribuții decât cele pentru care a fost sancționat, respectiv pentru concurență neloială, dar pentru acea activitate nu au fost încheiate contracte, materialele efectuate nu au fost utilizate, de asemenea nu s-a făcut dovada că acele materiale au fost făcute la comanda unei televiziuni.Nu solicită cheltuieli de judecată.
Intimata, prin consilier juridic, solicită respingerea recursului, arătând că recurentul a folosit în interes personal echipamentul, fapt ce duce la desfacerea contractului individual de muncă, fiind abatere disciplinară gravă.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.6049 din 01.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.37328/3/LM/2007, a fost respinsă, ca neîntemeiată, contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata Societatea Română de Televiziune.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin decizia nr.145 din 28.09.2007, Societatea Română de Televiziune, în calitate de angajator, a dispus desfacerea disciplinară a contractului de muncă a salariatului, în temeiul art.264 lit.f și art.61 lit.a Codul muncii. S-a mai reținut în decizie că salariatul a săvârșit următoarele fapte:a colaborat cu o instituție concurentă a Societății Române de Televiziune, respectiv cu televiziunea Kanal D, folosind resursele materiale și informaționale ale Societății Române de Televiziune, în interes personal, de natură să-i aducă profit, a prestat o activitate în interesul postului Kanal D, folosind resursele materiale și informaționale ale Societății Române de Televiziune, în timpul programului de lucru, a folosit în interes personal resursele materiale și informaționale ale Societății Române de Televiziune, în mod repetat și atât cu scop patrimonial, cât și pentru propria distracție, venind uneori noaptea la sediul Societății Române de Televiziune pentru a un joc pe calculator, numit Comand and, cu mai mulți colegi, jocul durând aproximativ 3-4 ore.
S-a menționat în decizie că prin faptele săvârșite de salariat au fost încălcate art.17, 24 alin.1 și 66 pct.11 din Regulamentul Intern, cap.IV -3 și pct.7, cap. IV-V pct.6 din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Societății Române de Televiziune și art.1.2 a din actul adițional la contractul individual de muncă, prevederile cap.IV -7. pct.4 teza finală din Regulamentul de Organizare și Funcționare a Societății Române de Televiziune.
Faptele au fost constatate la data de 13.09.2007, prin nota de constatare întocmită sub nr.CI 5499/14.09.2007/ J/76677/14.09.2007, în care s-a reținut că au fost găsite pe două calculatoare la care aveau acces numai salariații colectivului de grafică știri, foldere cu proiecte, în diverse faze de execuție, care nu aveau nicio legătură cu grafica curentă pentru știri sau grafica de emisiuni ale, printre care și proiectul de grafică de știri pentru postul de televiziune Kanal D, precum și grila de toamnă a aceluiași post de televiziune, videoclipuri, grafică de sport pentru postul Kanal D, diferite logo-uri Kanal D la diverse rezoluții, precum și o notă olografă cu ce trebuie să conțină pachetul de știri al Kanal
Din punct de vedere formal, decizia cuprinde toate mențiunile prevăzute de art.268 Codul muncii: a)descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară, b)precizarea prevederilor din regulamentul intern încălcate,c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului în timpul cercetării disciplinare prealabile, d)temeiul de drept în baza căruia se aplică sancțiunea, e) termenul în are sancțiunea poate fi contestată, f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Cu privire la mențiunea de la punctul "c" al articolului 268, s-a susținut în contestație că apărările salariatului, în sensul că materialele au fost create în timpul liber și nu pe calculatorul de serviciu, nu au fost consemnate în procesul verbal întocmit ca urmare a cercetării disciplinare, astfel că nici în decizie nu se arată detaliat care au fost motivele de înlăturare a acestor apărări. însă procesul verbal întocmit cu ocazia efectuării cercetării disciplinare la data de 24.09.2007, este semnat fără obiecțiuni de salariat, ceea ce demonstrează că acesta a fost de acord cu conținutul său, în care este inserată apărarea menționată în contestație, și anume că o parte din materiale au fost lucrate la domiciliul său, iar o altă parte la sediul televiziunii, folosind calculatoarele de la Departamentul.
Este de altfel singura apărare formulată de contestator în timpul cercetării disciplinare, acesta recunoscând faptele imputate de angajator, și anume că a lucrat elemente de grafică pentru Proiectul de știri al Kanal D, că a fost contactat de persoană al cărei nume nu dorește să -1 divulge pentru a lucra pentru Kanal D, că nota olografă cu ce trebuie să conțină pachetul de știri a fost realizată de el că nu are aprobarea Comitetului Director pentru a colabora cu Kanal D, că vine uneori noaptea pentru a un joc pe calculator.
Însă, din moment ce respectivele materiale, care nu aveau legătură cu atribuțiile de serviciu, au fost găsite pe calculatorul folosit la locul de muncă, angajatorul are dovada că baza sa materială este folosită în scop personal de salariat, acestuia din urmă revenindu-i obligația de a demonstra că materialele au fost realizate în timpul liber. O astfel de dovadă nu a fost făcută, de aceea în decizia de concediere, angajatorul a menționat că apărările nu corespund realității, respectând prevederile art.268 lit.c Codul muncii. Din moment ce salariatul nu a adus detalii legate de aceasta susținere, angajatorul nu putea să dezvolte în decizie motivele pentru care a fost înlăturată apărarea, rămasă la stadiul de simplă afirmație.
Contestatorul a susținut că, în raport de atribuțiile sale de serviciu, printre care nu se numără furnizarea elementelor de grafică, nu poate fi reținută ca abatere disciplinară realizarea de elemente de grafică pentru o televiziune concurentă. Din fișa individuală a postului de redactor, pe care contestatorul îl ocupa conform contractului individual de muncă și adiționalelor, rezultă că furnizarea de imagini video și fișiere grafice constituie atribuție de serviciu, deci fapta imputată este în legătura cu munca, pentru a îmbrăca forma unei abateri disciplinare, definită de art.263 alin.2 CM. Statutul de vedetă dobândit prin act adițional la contractul de muncă nu presupune modificarea felului muncii, această calitate având ca scop promovarea și reprezentarea imaginii, pe o perioadă determinată. Actul adițional ce prevede statutul de vedetă nu menționează schimbarea felului muncii, funcția contestatorului fiind în continuare aceea de redactor, stabilită prin actul adițional din 15.05.2007, cu atribuții de realizare a elementelor de grafică pentru Direcția, Departamentul Sport, Serviciul Producție, Documentare și Secretariat.
Ceea ce s-a imputat în principal salariatului este folosirea resurselor materiale și informaționale ale pentru a colabora și presta o activitate în interesul unei instituții concurente - Kanal D, precum și în interes personal.
Chiar prin contestație salariatul se contrazice afirmând mai întâi că accesul la calculatorul pe care îl folosea era permis oricărei persoane din, nefiind parolat, sugerând astfel că o altă persoană putea să fie autoarea elementelor de grafică, pentru ca, apoi, să arate că materialele găsite pe calculatoare au fost create în scop educativ, fără nicio intenție de a le utiliza în scopuri comerciale. în răspunsul la interogatoriul luat de intimata, contestatorul afirmă că a lucrat și cu siglele altor televiziuni, cu scopul de a vedea cum sânt realizate aceste proiecte, în lipsa unor programe de formare profesională inițiate de angajator.
Din declarația martorului, propus de contestator, fost angajat al intimatei, concediat în aceleași împrejurări, se reține că documentele de grafică cu sigla Kanal D au fost realizate de cei doi cu scopul de le folosi ca portofoliu, că sursele de inspirație în grafică erau reprezentate de alte televiziuni publice din străinătate, acest ultim aspect fiind menționat și de martorul, angajat al intimatei, care a mai arătat că este interzisă folosirea siglei altor televiziuni în realizarea proiectelor de grafică și că angajatorul nu a solicitat salariaților să se inspire din programele altor televiziuni. Mai mult, departamentul la care lucra contestatorul nu folosește grafică complexă, ci elemente realizate anterior și adaptate fiecărei zile, nefiind, deci, necesară o amplă activitate de documentare în domeniu.
S-a constatat că, din cele două declarații că materialele găsite în calculator au fost realizate de contestator împreună cu un coleg, nefiind destinate Televiziunii Române, infirmându-se afirmația contestatorului că alte persoane din ar fi accesat calculatorul contestatorului, că exigențele postului ocupat de contestator în domeniul graficii nu impuneau ca acesta să se inspire din materialele altor televiziuni, scopul realizării materialelor nefiind de documentare, că angajații nu realizau în mod obișnuit materiale prin folosirea siglelor altor televiziuni, căci s-ar fi expus suspiciunii că încalcă obligația de fidelitate. Din moment ce contestatorul cunoștea regulamentul intern și obligațiile ce îi reveneau ca salariat, acțiunile sale de folosire a resurselor angajatorului în alte scopuri decât realizarea sarcinilor de serviciu probează vinovăția sa, ca element al răspunderii disciplinare.
Săvârșirea faptelor a fost recunoscută de către salariat cu ocazia cercetării disciplinare, fiind consemnată poziția sa în procesul verbal din 24.09.2007, semnat fără rezerve de contestator. Pe parcursul procesului, prin răspunsul la interogatoriu, contestatorul a afirmat că semnarea procesului verbal a avut loc pe fondul presiunilor unuia din membrii comisiei de disciplină care i-a sugerat că nu vor fi consecințe și că este o simplă formalitate. Salariatul nu a arătat concret care sunt faptele angajatorului de natură a duce la concluzia că exprimarea acordului cu privire la cele consemnate în procesul verbal menționat nu constituie voința sa liberă la acel moment. Salariatul nu a fost supus unor amenințări si nu s-a aflat în eroare cu privire la actul semnat, fiindu-i adus la cunoștință că se află în cursul unei cercetări disciplinare, faptele ce i se impută, precum și conținutul procesului verbal semnat. Contestatorul nu a făcut dovada existenței unor împrejurări de natură a-l determina să recunoască faptele imputate, consemnate în procesul verbal al cărui conținut este acum contestat. de către unul din membrii comisiei de disciplină a faptului că cercetarea disciplinară este o formalitate și că va fi lipsită de consecințe nu a fost probată, iar pe de altă parte, o astfel de afirmație nu poate avea ca efect determinarea unei persoane cu discernământ să recunoască fapte pe care nu le-a săvârșit și care se încadrează în tiparul unor abateri disciplinare, fiindu-i cunoscut salariatului motivul pentru care este întrebat cu privire la acestea.
Cât privește lipsa unui prejudiciu, a unor consecințe negative pentru angajator, invocată de contestator, se reține că, dacă sunt probate elementele constitutive ale abaterii disciplinare, respectiv înfrângerea obligațiilor de serviciu și vinovăția, rezultatul dăunător și legătura cauzală se prezumă.
În cauză, consecința încălcării prevederilor interne referitoare la fidelitate o constituie pierderea încrederii angajatorului în capacitatea salariatului de a nu aduce atingere intereselor sale. Este lipsit de relevanță dacă materialele grafice au fost folosite sau nu de postul de televiziune concurent, din moment ce angajatorul a demonstrat că resursele materiale și informaționale puse la dispoziție salariatului nu au fost folosite de acesta exclusiv în realizarea sarcinilor de serviciu. Raportul juridic de muncă este unul bazat pe încrederea reciprocă a părților. încrederii manifestate de angajator trebuie să-i corespundă o obligație de fidelitate a salariatului, adică de a se abține de la săvârșirea oricărui act sau fapt ce ar putea dăuna intereselor angajatorului. Folosirea mijloacelor materiale puse la dispoziție de angajator pentru realizarea unor produse destinate unor concurenți sau în scop personal se înscrie printre activitățile de concurență, sancționate prin prevederile interne ale intimatei.
Aplicarea sancțiunii este atributul exclusiv angajatorului, care are aptitudinea de a aprecia în raport de gravitatea abaterii, fără ca instanța, care constată realitatea faptelor imputate și vinovăția salariatului, să poată interveni. Instanțele judecătorești nu au competența de a aplica sancțiuni disciplinare, având doar posibilitatea de a confirma măsura de sancționare, dacă se dovedește temeinică și egală sau o anulează, în cazul în care este nejustificată.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs recurenta contestatorul, criticând sentința recurată pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.3041pr.civ. recurentul a reiterat situația de fapt expusă cu prilejul judecării fondului, precum și considerentele avute în vedere de către instanța de fond ce au stat la baza respingerii contestației și a arătat că, în mod greșit, prima instanță a apreciat că intimata Societatea Română de Televiziune a prezentat dovezi suficiente cu privire la fapta imputată, de utilizare a bazei materiale a unității în scopuri personale.
În acest sens, s-a susținut că toate aspectele menționate de intimată ca fiind temei al sancționării contestatorului sunt nedovedite, iar simpla existență pe calculatoarele intimatei la care putea avea acces orice angajat al acesteia, a unor foldere conținând logo-urile unor alte televiziuni, nu pot constitui o probă cu privire la realizarea acestor materiale grafice de către recurent. În scopul utilizării acestora pentru a obține beneficii de la alte televiziuni, precum și realizarea acelor materiale prin utilizarea tehnicii puse la dispoziție de către Societatea Română de Televiziune.
S-a mai arătat că, dat fiind specificul relațiilor de muncă, intimatei îi revenea sarcina probei, conform art.287 din Codul muncii, instanța de fond apreciind greșit că recurentului îi revenea obligația de a demonstra că fapta sancționată de către Societatea Română de Televiziune nu a fost săvârșită și că materialele grafice nu au fost create pe calculatoarele Societății Române de Televiziune, iar probele pe care instanța de fond a apreciat că ar fi trebuit să le prezinte pentru a-și dovedi nevinovăția nu puteau fi obținute decât prin expertizarea conținutului materialelor pe care Societatea Română de Televiziune susține că le-ar fi identificat pe calculatoarele din Departamentul de.
Recurentul a mai susținut că instanța de fond a reținut în mod eronat că, fapta imputată are legătură cu activitatea desfășurată de către recurent la momentul sancționării, deoarece activitatea sancționată de către intimată era specifică unui post de designer grafică și nu a unui redactor, având în vedere că aceasta presupunea crearea și elaborarea de materiale grafice și o singură atribuție de serviciu din fișa postului de redactor ocupată de contestator are o legătură minoră cu grafica de televiziune și anume furnizarea de imagini video și fișiere grafice, însă o asemenea activitate nu implică, în nici un caz, crearea și elaborarea de materiale grafice.
Recurentul a arătat și faptul că, în mod nelegal instanța de fond a acordat eficiență juridică unei presupuse recunoașteri a faptelor sancționate prin semnarea procesului-verbal din 24.09.2007, fără aop utea corobora cu alte dovezi prezentate de intimată.
Un alt motiv de recurs vizează faptul că instanța de fond nu a analizat existența tuturor condițiilor pentru atragerea răspunderii disciplinare a recurentului, deoarece, deși s-a susținut că, în afară de faptul că intimata nu a produs dovezi cu privire la fapta sancționată și că nu a fost dovedită existența unui prejudiciu produs Societății Române de Televiziune prin fapta sancționată și nici a vinovăției recurentului cu privire la săvârșirea acesteia, instanța de fond nu analizează aceste aspecte invocate de recurent, arătând că rezultatul dăunător și legătura de cauzalitate se prezumă atunci când sunt dovedite fapta ilicită și vinovăția.
S-a mai arătat și faptul că instanța de fond a refuzat în mod nelegal să analizeze solicitarea recurentului de modificare a sancțiunii disciplinare dispusă de către intimata Societatea Română de Televiziune.
În acest sens, invocând preactica judiciară în materie, recurentul a susținut că, instanțele au posibilitatea să individualizeze în mod corect sancțiunea, putând dispune aplicarea oricărei dintre celelalte sancțiuni disciplinare prevăzute de către art.264 alin.1 lit.a-e din Codul muncii, instanța de fond apreciind în mod greșit că este atributul exclusiv al angajatorului de a aprecia asupra gravității abaterii, fără ca instanța să poată interveni.
De asemenea, s-a mai arătat că, în speță, nu sunt îndeplinite și nici dovedite condițiile pentru ca fapta imputată să constituie o abatere disciplinară gravă.
Prin întâmpinare, intimata Societatea Română de Televiziune, răspunzând motivelor de recurs formulate, a solicitat respingerea recursului ca nefundat și a depus, în susținerea acesteia, copia certificată a Ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ din 06.08.2008, emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sectorului 1
Analizând întregul material probator, prin prisma criticilor formulate de către recurent, și ținând seama de dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. cât și din oficiu potrivit art.3041pr.civ. Curtea constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Se reține că recurentul a fost încadrat în perioada 01.11.2005 - 15.05.2007, în cadrul intimatei pe funcția de designer grafică, iar din data de 15.05.2007 acesta și-a desfășurat activitatea în cadrul aceleiași societăți angajatoare în cadrul Direcției Programe, Departamentul Producție Editorială - Colectivul Editorial, pe funcția de redactor.
Din fișa postului aferentă acestei ultime funcții rezultă că, pe lângă alte atribuții corespunzătoare funcției de redactor, recurentul o avea și pe aceea de a furniza imagini video și fișiere grafice, urmând a fi înlăturate astfel, susținerile acestuia referitoare la faptul că, în mod eronat, instanța de fond a reținut că fapta imputată are legătură cu activitatea desfășurată de recurent la momentul sancționării.
De asemenea, nu poate fi reținută nici critica referitoare la faptul că instanța de fond a apreciat că intimata Societatea Română de Televiziune a prezentat dovezi suficiente cu privire la fapta recurentului de utilizare a bazei materiale a unității în scopuri personale, deoarece, deși prin contestație, contestatorul a susținut că accesul la calculatorul pe care îl folosea era permis oricărei persoane din Societatea Română de Televiziune, nefiind parolat, ulterior a susținut că, materialele găsite pe calculatoare au fost create în scop educativ, fără nicio intenție de a le utiliza în scopuri comerciale, iar în răspunsul la interogatoriu a arătat că a lucrat și cu siglele altor televiziuni, cu scopul de a vedea cum sunt realizate aceste proiecte, în lipsa unor programe de formare profesionale inițiate de angajator.
Se mai rețin în acest sens și apărările intimatei cu privire la care nu s-a demonstrat contrariul, precum că rețeaua informatică a Societății Române de Televiziune este cuprinsă într-un sistem individual de activități, fiecare sistem având parole de acces, acestea fiind cunoscute în exclusivitate doar de utlizatorul direct, iar fiecare PC are propria parolă de acces fixată de utilizator.
De asemenea, din declarațiile martorilor și a rezultat că materialele găsite în calculator au fost realizate de contestator împreună cu colegul acestuia, și nefiind destinate Televiziunii Române.
Se are în vedere și recunoașterea contestatorului făcută cu ocazia cercetării disciplinare la data de 24.09.2007, iar susținerile sale ulterioare, precum că ar fi fost supus la presiuni din partea angajatorului pentru a-l determina să recunoască faptele imputate nu au fost probate.
Din probele adminisatrate în cauză, rezultă că recurentul a folosit în interes personal patrimoniul Societății Române de Televiziune pentru a desfășura activități pentru televiziunea Kanal D, deși avea ca atribuții de serviciu furnizarea de imagini video și fișiere grafice numai pentru angajator, în sarcina sa fiind și obligația de fidelitate, prevăzută de art.39 alin.2 lit.d din Codul muncii, pentru orice salariat.
Va fi înlăturată și critica referitoare la faptul că instanța de fond a dat eficiență juridică unei presupuse recunoașteri a faptelor sancționate prin semnarea procesului-verbal din 24.09.2007, fără aop utea corobora cu alte dovezi prezentate de intimată deoarece, la pronunțarea sentinței recurate, instanța de fond a avut în vedere întreg materialul probator administrat în cauză, respectiv înscrisuri, declarațiile martorilor și, precum și răspunsul recurentului contestator la interogatoriu.
Nu poate fi reținută nici critica referitoare la faptul că instanța de fond nu a analizat existența tuturor condițiilor pentru atragerea răspunderii disciplinare a recurentului deoarece, răspunderea disciplinară este o formă a răspunderii juridice denatură contractualăce constă în sancționarea faptelor de încălcare cu vinovăție de către orice salariat a normelor legale, Regulamentului Intern, Contractului individual de muncă, Contractului colectiv de muncă, etc.
Pentru declanșarea răspunderii disciplinare este necesar ca un salariat să fi săvârșit o abatere de la disciplina muncii, aceasta fiind condiția necesară și suficientă pentru declanșarea răspunderii disciplinare care se exprimă prin aplicarea sancțiunilor disciplinare.
Punctul de vedere al doctrinei, însușit și de către instanță este în sensul că, pentru a răspunde disciplinar trebuie să fie întrunite următoarele elemente: obiectul (relațiile sociale de muncă, ordinea și disciplina la locul de muncă), latura obiectivă (fapta), subiectul (salariul) și latura subiectivă.
Existența întrunită a elementelorr abaterii disciplinare (cauza) declanșează efectul, respectiv răspunderea disciplinară, fapta ilicită (abaterea dosciplinară) trebuie să se afle într-o legătură cauzală cu rezultatul. Așa fiind, este corectă susținerea instanței de fond potrivit căreia, dacă sunt probate înfrângerea obligațiilor de serviciu și vinovăția, cazul speței de față, rezultatul dăunător și legătura cauzală se prezumă.
Nu va fi reținut nici ultimul motiv de recurs, referitor la faptul că instanța de fond a refuzat în mod nelegal să analizeze solicitarea recurentului de modificare a sancțiunii disciplinare dispusă de către intimată, aceasta apreciind în mod corect faptul că aplicarea sancțiunii este atributul exclusiv al angajatorului, în funcție de gravitatea abaterii, instanțele judecătoerești având doar posibilitatea de a confirma măsura de sancționare dacă aceasta este temeinică și legală sau să o analizeze, în cazul în care aceasta este nejustificată.
În speță, măsura dispusă de angajator este întemeiată, raportul de muncă fiind bazat pe încredere reciprocă între angajat și angajator iar încrederii manifestate de angajator trebuind să-i corespundă o obligație de fidelitate a salariatului, de a se abține de la săvârșirea oricărui act sau fapt ce ar putea dăuna intereselor angajatorului.
În speță, fapta gravă săvârșită de fostul salariat, încălcarea prevederilor reglementărilor interne ale Contractului individual de muncă și ale fișei de post conduc la o lipsă de credibilitate a acestuia față de intimată ce face imposibilă continuarea raporturilor de muncă dintre părți, astfel încât, măsura dispusă de angajtor apare ca fiind justificată.
Față de cele mai sus arătate, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul, împotriva sentinței civile nr.6049 din 01.10.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.37328/3/LM/2007, în contradictoriu cu intimata Societatea Română de Televiziune.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 15.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
07.06.2009
Jud. fond: Dalina;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Ignat Silvia Georgiana
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 3210/2008. Curtea... | Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... → |
|---|
