Contestație decizie de concediere. Decizia 323/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA CIVILA, CAUZE MINORI, FAMILIE, CONFLICTE DE MUNCA, ASIGURARI SOCIALE
Dosar nr- DECIZIE Nr. 323
Ședința publică de la 07 Aprilie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Pîrjol Năstase Doru Octavian JUDECĂTOR 2: Busuioc Anamaria
- - - - JUDECĂTOR
- - JUDECĂTOR
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
Astăzi la ordine s-a luat în examinare recursul civil promovat de contestatoarea împotriva sentinței civile nr.1093 din 12.12.2006, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 2387/2006.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns contestatoarea fiind asistată de avocat; consilier juridic pentru intimata Poșta Română - Sucursala Direcția Regională de Poștă
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul asupra cauzei de către grefier, după care:
Avocat pentru recurentă, depune la dosar copie după decizia nr.586/2007 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU.
Nemaifiind alte cererii, excepții de invocat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Avocat pentru recurentă, pune concluzii pentru admiterea recursului așa cum a fost formulat și depus în scris la dosar, casarea sentinței și pe fond, anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă, cu reintegrarea în funcția deținută anterior și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale până la data reîncadrării. Arată că nu a fost efectuată cercetarea prealabilă potrivit dispozițiilor art.267 Codul Muncii. La data de 14.03.2006 contestatoarea se afla în concediu medical, a fost chemată și i s-a spus că nu mai este necesară cercetarea prealabilă disciplinară dar trebuie să dea o notă explicativă în fața revizorilor care efectuau controlul financiar, prin care a arătat că nu se face vinovată de neregulile constatate. Cercetarea prealabilă nu a fost efectuată, nu sunt indicate cu precizie care sunt motivele de desfacere a contractului de muncă. La data de 28.08.2006 contractul de muncă al contestatoarei era suspendat și pe această perioadă nu se putea emite o decizie de desfacere a contractului de muncă. Depune la dosar un număr de trei bonuri benzină și solicită cheltuieli de judecată.
Consilier juridic pentru intimată, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. Arată că cercetarea prealabilă s-a efectuat conform art.267 Codul Muncii, contestatoarea fiind convocată, aceasta răspunzând în fața comisiei de cercetare prin nota explicativă pe care dat- Decizia dată de unitate a fost dată în termen. Nu solicită cheltuieli de judecată.
S-au declarat dezbaterile închise, trecându-se la deliberare.
CURTEA
DELIBERÂND
Asupra recursului civil de față, constată următoarele:
Prin cererea dedusă judecății, înregistrată la nr.2387 la data de 18.09.2006, la Tribunalul Neamț contestatoarea, a formulat contestație împotriva deciziei nr. 102/28.08.2006 emisă de Direcția Regională de Poștă B, prin care i s-a desfăcut disciplinar contractul individual de muncă în temeiul art.264 litera f din Codul Muncii, solicitând anularea acesteia, reintegrarea în funcția deținută anterior, plata drepturilor salariale începând cu luna aprilie 2006 până la data reîncadrării în funcția deținută și plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii sale contestatoarea a arătat că, a fost salariata Direcției Regionale de Poștă B din anul 1972, iar din anul 1974 îndeplinit funcția de Oficiu Poștal. Cu privire la sancțiunile menționate în decizia nr. 102/28.08.2006 de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă, a arătat că acestea au fost aplicate în mod nelegal, avându-se în vedere de către intimată o singură finalitate, urmărindu-se îndepărtarea sa din funcția pe care o deținea și numirea altei persoane care, de altfel a fost numită în funcție de la data emiterii deciziei nr. 102/28.08.2006. Referitor la abaterile disciplinare invocate de intimată în actul de constatare nr.205/840 din 22.03.2006, pe baza cărora s-a declanșat urmărirea penală pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu prevăzută și pedepsită de art. 249 alin. l din Codul penal, contestatoarea a arătat că organele de urmărire penală au dispus scoaterea de sub urmărire penală. Potrivit Rechizitoriului nr.899/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman, fapta săvârșită de contestatoare nu prezintă gradul de pericol social caracteristic unei infracțiuni, fapt pentru care sancțiunea aplicată a avut caracter administrativ și a constat în amendă în sumă de 5.000.000 lei ROL.
Prin sentința civilă 1093/12 decembrie 2006 Tribunalului Neamț, s-a respins, ca nefondată contestația, împotriva deciziei 102/2006 de desfacere disciplinară a contractului de muncă.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:
Cu privire la faptele săvârșite de, procurorul a constatat că sunt aplicabile prevederile art.10 litera b din Codul d e procedură penală, deoarece faptele săvârșite de aceasta nu prezintă gradul de pericol social caracteristic unei infracțiuni. În aceste condiții, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a intimatei pentru săvârșirea infracțiunii de neglijență în serviciu, apreciindu-se că o sancțiune cu caracter administrativ cu amendă în sumă de 5.000.000 lei ROL va fi în măsură să-și producă efectul educativ scontat. Pentru a lua măsura desfacerii contractului individual de muncă, s-a reținut în sarcina contestatoarei o multitudine de deficiențe constatate prin actul nr.205/840/22.03.2006 întocmit de organele ale intimatei, față de care s-au dispus sancțiuni disciplinare.
Analizând punct cu punct aspectele negative reținute în sarcina contestatoarei se constată că, marea lor majoritate vizează neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unor sarcini de serviciu al personalului subordonat contestatoarei, a cărei răspundere a fost antrenată în calitate de la. Contestatoarea recunoaște că nu avea cunoștință de o parte din procedurile interne, precum Normele Metodologice 103/1560 din 11.12.2003 și justifică acest lucru motivând că nu i-aufostniciodată comunicate.
Referitor la susținerea contestatoarei că, în speță nu a fost efectuată cercetarea disciplinară prealabilă potrivit art. 267 Codul Muncii, se constată că intimata a îndeplinit procedura cercetării prealabile. In vederea efectuării cercetării disciplinare prealabile, contestatoarea a fost convocată la data de 14.03.2006, potrivit adresei intimatei depusă la dosar în ședința din 10.11.2006 de către consilierul juridic al intimatei.
Urmare a convocării, contestatoarea s-a prezentat la data de 14.03.2006 în fața comisiei de cercetare, răspunzând prin notă explicativă la întrebările ce i-au fost adresate.
Cu privire la prescrierea abaterilor săvârșite, invocată de către contestatoare, intimata a arătat că decizia este emisă în termen întrucât, pentru această perioadă a intervenit suspendarea ca urmare plângerii penale formulate, sancțiunea fiind aplicată în condiții legale. Analizând actul decizional contestat, în raport de probatoriul administrat și dispozițiile legale în materie, instanța a constatat că acesta a fost emis în termen legal, cu respectarea dispozițiilor Codului Muncii.
Astfel, potrivit dispozițiilor art.268 alin. l Codul Muncii "angajatorul are obligația de a dispune aplicarea sancțiunii disciplinare în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre abaterea disciplinară săvârșită, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei".
Instanța a constatat că, fapta reținută în sarcina contestatoarei ca abatere disciplinară a fost săvârșită în perioada 01.01.2005 - 03.02.2006 și adusă la cunoștința conducătorului unității la data de 22.03.2006 prin actul de constatare nr.205/840/22.03.2006 întocmit de organele Cum la data de 11.04.2006 intimata s-a adresat cu o plângere penală împotriva contestatoarei la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman, în speță termenul în care putea fi emisă decizia de sancționare a fost suspendat.
Având în vedere faptul că, contestatoarea nu și-a îndeplinit corespunzător sarcinile de serviciu în calitate de a R, respectiv a încălcat Instrucțiunile privind tratarea problemelor comune ale serviciilor poștale, art.181, aprobate prin Ordinul 103/1566/11.12.2003 și ținând cont de faptul că, contestatoarea nu este la prima abatere disciplinară, faptă pentru care a mai fost sancționată anterior, instanța a apreciat că intimata a făcut aplicarea corectă a dispozițiilor Codului Muncii, procedând la desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatoarei.
Împotriva sentinței s-a declarat recurs de către contestatoare care în esență a arătat că:
- În mod netemeinic se reține că în speță s-ar fi efectuat cercetarea prealabilă.
- Din adresa nr.205/79 nu reiese dacă recurenta-contestatoare ar fi fost convocată pentru cercetarea care ar viza suspendarea contractului de muncă sau desfacerea acestuia, ci doar că ar fi vorba de nereguli financiare.
- Nota explicativă a fost dată conform art. 8 din Lg.30/1991.
- Din adresa - a B. N rezultă că s-a luat o notă explicativă, nicidecum că s-a făcut o cercetare prealabilă.
- Pe fond, s-a arătat că sancțiunea aplicată a fost prea drastică, cu atât mai mult cu cât nota 1752/2006 s-a propus doar schimbarea din funcție.
- Cu privire la prescripție, se arată că atât termenul de 6 luni cât și cel de 30 de zile prevăzute de art.268 Codul Muncii au fost depășite.
Prin decizia 391/ 2 mai 2007 Curții de APEL BACĂUs -a admis recursul, s-a modificat sentința, fiind admisă contestația cu consecința constatării nule a deciziei 102/2006 emisă de Poșta Română -
Prin decizia 875/ 18 octombrie 2007 Curții de APEL BACĂU, admițându-se cererea de revizuire formulată de Compania Națională Poșta Română SA B - Poștă B s-a desființat decizia 391/2007 a Curții de APEL BACĂU.
Învestită cu soluționarea recursului împotriva sentinței 1093/ 12 decembrie 2006, instanța constată următoarele:
În mod greșit prima instanță a apreciat că cercetarea prealabilă a fost efectuată în cauză, în ceea ce privește sancțiunea de desfacere a contractului de muncă.
Este adevărat că prin adresa nr.205/79 a Direcției Regionale de Poștă B contestatoarea a fost convocată pentru cercetarea disciplinară la data de 14 martie 2006.
Această convocare nu însă nu îndeplinește condițiile prevăzute de art.267 al.2 din Codul Muncii, respectiv precizareaexactă a obiectului.
Tot la fel de adevărat este că la data de 14 martie 2006 contestatoarea a și dat o notă explicativă cu privire la neregulile constatate. Eventuala mențiune a art.8 din Lg.30/1991 ( mențiune făcută deînsăși contestatoareși nu de către unitate) din nota explicativă nu este de natură a aprecia că această notă explicativă nu a fost luată ca urmare a adresei 205/79 ci în baza art.8 din Lg.30/1991. Aceasta întrucât s-ar încălca principiul conform căruia nimeni nu poate invoca în apărare propria culpă( s-ar putea ajunge la concluzia că un salariat ar invoca alte temeiuri în nota explicativă de care ulterior s-ar prevala, în contestarea deciziei, ceea ce nu poate fi admis).
Relevant, însă, pentru speța dedusă judecății este faptul că ulterior, la 6 aprilie 2006, în urma plângerii penale 2752/ 6 aprilie 2006 formulate la Parchetul de pe lângă Judecătoria Roman, contractul de muncă al contestatoarei a fost suspendat în temeiul art.52 lit. c din Codul Muncii.
Această suspendare nu este o sancțiune disciplinară, însă este de natură a concluziona că, între cercetarea prealabilă efectuată la 14 martie 2006 și decizia 102/ 28 august 2006 nu există "o legătură" indisolubilă așa cum cerere Codul Muncii în capitolul 2 al Titlului XI, de vreme ce decizia de desfacere a contractului de muncă se bazează în principal pe adresa 899/P/ 2006 Parchetului de pe lângă Judecătoria Roman, care este un act ulterior cercetării prealabile.
În aceste condiții, decizia de sancționare este nulă.
Eventualele motive de fond, inclusiv cele referitoare la prescripție, nu vor mai fi analizate, câtă vreme decizia nu îndeplinește, condițiile de legalitate, astfel că recursul va fi admis, modificată sentința cu consecința constatării nule a deciziei de concediere și a plății drepturilor cuvenite.
În baza art.274 Cod procedură civilă va obliga intimata la plata către contestatoarea a sumei de 3620 lei, cheltuieli de judecată( în toate stadiile procesuale: fond și recurs - revizuire - recurs).
Soluția adoptată se impune mai cu seamă având în vedere jurisprudența, care în cauzele Ryabykh contra Rusiei și Pravednaya contra Rusiei a decis că: " Principiul securității raporturilor juridice presupune respectarea principiului autorității de lucru judecat care este principiul caracterului final al hotărârilor. Acest principiu presupune că nicio parte nu are dreptul să ceară revizuirea unei hotărâri definitive și obligatoriinumaiîn scopul obținerii unei rejudecări și a unei noi hotărâri în cauză. Puterea instanțelor superioare de a revizuiar trebui exercitată pentru corectarea greșelilor de judecată, a erorilor judiciare și nu pentru a substitui o analiză.Revizuirea nu poate fi tratată caun apel deghizat, iar simpla posibilitate a existenței a două puncte de vedere asupra subiectului nu este un motiv de reexaminare. Excepții de la acest principiu sunt justificate numai atunci când sunt necesare datorită unor circumstanțe, esențiale și imperative ".
Astfel spus, în lipsa unor elemente noi sau a unor greșeli de judecată, pe fondul unor circumstanțe esențiale, partea nu poate obține " substituirea unei analize".
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil promovat de contestatoarea împotriva sentinței civile nr.1093 din 12.12.2006, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. 2387/2006.
Modifică în tot sentința 1093/ 12 decembrie 2006 (2387/C/2006) pronunțată de Tribunalul Neamț.
Constată nulă decizia 102/28.08.2006 emisă de CN Poșta Română SA -Direcția Regională de Poștă Dispune reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior emiterii deciziei 102/2006.
Obligă intimata la plata către contestatoarea a unei despăgubiri egale cu salariile indexate majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat începând cu aprilie 2006 și până la reintegrarea efectivă.
Obligă intimata Poșta Română SA să plătească contestatoarei recurente 3620 lei, cheltuieli de judecată, fond și recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, azi 7 aprilie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
red. /
red. / / El.
red.revuzuire. / /
red./ 6.05.2008
tehnred.BC/ 3 ex/ 7.05.2008
Președinte:Pîrjol Năstase Doru OctavianJudecători:Pîrjol Năstase Doru Octavian, Busuioc Anamaria
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 6277/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 856/2008. Curtea de... → |
|---|
