Contestație decizie de concediere. Decizia 326/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 326/
Ședința publică de la 12 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE Coinacel
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pe rol fiind judecarea recursului declarat de contestatorul -, domiciliat în F, str. - nr. 2, -. 1,. 7, jud. V, împotriva sentinței civile nr. 129/14.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu intimata SC SRL B, cu sediul în B, sector 2,-, - 2,. 30, având ca obiect "contestație decizie de concediere" împotriva deciziei numărul 12121 E din 16.04.2007 emisă de societatea intimată.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns: pentru recurentul contestator - avocat, lipsă fiind intimata SC SRL
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că: recursul este la al doilea termen de judecată, legal motivat și este scutit de taxă judiciară de timbru; intimata a depus la dosar o cerere prin care solicită suspendarea judecării cauzei în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă și xerocopia adresei nr. - din 13.02.2008 a Secției 10 Poliție - Direcția Generală de Poliție a Municipiului B - Poliția sector 3 din cadrul Ministerului Internelor și Reformei Administrative comunicată societății intimate; s-a atașat procesul-verbal încheiat cu ocazia modificării compunerii completului de judecată, după care:
Curtea pune în discuție apărătorului recurentului conținutul adresei nr. - din 13.02.2008 a Secției 10 Poliției sectorului 3 B depusă de societatea intimată și față de aceasta, cererea de suspendare a cauzei în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă solicitată de intimata SC SRL
Apărătorul recurentului solicită respingerea cererii de suspendare formulată de societatea intimată ca nefondată arătând că la fila 104 dosar fond societatea intimată a mai depus această adresă și că cercetarea care se desfășoară la Poliția sectorului 3 B nu ar avea nici o înrâurire asupra cauzei de față. Apreciază că dacă în cauză se constată nelegalitatea deciziei de concediere prin admiterea recursului, decizia din recurs ar influența mersul anchetei desfășurată la acest moment.
Curtea, deliberând asupra cererii de suspendare formulată de intimata SC SRL B în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, constată că nu sunt întrunite condițiile de suspendare întrucât motivul pentru care s-a dispus urmărirea penală, respectiv refuzul contestatorului de a preda o unitate luată pe inventar, nu vizează aspecte ce ar duce la nulitatea sau anularea unei decizii de desfacere disciplinară a contractului de muncă, respectiv a unei decizii de concediere.
Apărătorul recurentului învederează instanței că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat solicitând cuvântul în susținerea motivelor de recurs.
Curtea, constată cauza în stare de judecată și, acordă cuvântul părților prezente în dezbaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Apărătorul recurentului solicită admiterea recursului, pe fond admiterea contestației cu consecința legală a constatării nulității deciziei contestate. Solicită reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior și obligarea societății intimate să plătească contestatorului drepturile salariale cuvenite începând cu data concedierii și până la reintegrarea efectivă, actualizate cu indicele de inflație.
Apreciază nelegală măsura luată de societatea intimată privind încetarea contractului de muncă al contestatorului fără efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile. Măsura a fost luată față de contestator fără ca acesta să fie convocat pentru a-și formula apărările. De asemenea, decizia de concediere nu descrie fapta, motivele pentru care nu s-a efectuat cercetarea prealabilă fiind prevăzută de nulitate absolută.
Deși instanța de fond a apreciat că de fapt contestatorului i s-a emis doar o notificare pentru că acesta se afla în probă, decizia comunicată nu reprezintă o notificare, ea fiind chiar decizia de concediere. Chiar în perioada de probă contestatorul avea calitatea de salariat și acesta a depus certificatul medical de 2 zile dar societatea refuzat practic incapacitatea de muncă temporară a contestatorului.
Pentru motivele expuse solicită admiterea recursului cu toate capetele de cerere formulate, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului înregistrat sub nr- din 20.03.2008 la Curtea de APEL GALAȚI Secția Conflicte de muncă și asigurări sociale.
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.129/14.02.2008 tribunalul Galația respins ca neîntemeiată contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata SC SRL
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.269/18.06.2007 a Tribunalului București, definitivă și irevocabilă prin decizia nr.3975/R din 22.11.2007 a Curții de APEL GALAȚIs -a dispus declinarea competenței de soluționare a contestației formulată de împotriva deciziei nr.12121 E din 16 aprilie 2007 emisă de SC SRL B, în favoarea Tribunalului Vrancea, unde, aceasta a fost înregistrată la nr-.
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că prin dispoziția nr.12121 E din 16 aprilie 2007 s-a dispus de către intimata SC SRL B încetarea contractului individual de muncă încheiat cu el și înregistrat sub nr.1719/20.03.2006 la Inspectoratul Teritorial d e Muncă B, invocându-se dispozițiile art.61 lit.a codul muncii. Întrucât această decizie a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor art.276 al.1 codul muncii nu cuprinde descrierea faptei ce constituie abatere disciplinară și a fost dată fără efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile, a solicitat admiterea contestației, anularea deciziei, reîncadrarea sa pe funcția avută anterior și plata drepturilor bănești, cu cheltuieli de judecată.
În dovedirea acțiunii sale a depus la dosar acte.
Pârâta SC SRL a depus la dosar întâmpinare însoțită de documentația care a stat la baza emiterii deciziei contestată de și a solicitat respingerea acțiunii formulată de acesta motivând că reclamantul se afla în perioada de probă de 90 zile, timp în care a lipsit nejustificat de la locul de muncă mai multe zile. A mai arătat de asemenea că potrivit dispozițiilor legale, în perioada de probă, contractul de muncă poate înceta printr-o notificare scrisă, la inițiativa oricăreia dintre părți, care nu trebuie motivată și fără a fi necesar vreun preaviz sau o altă procedură.
Examinând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Reclamantul - a fost angajat la data de 01.03.2007 de către societatea pârâtă în funcția de, șef proiect site acquisition" încheindu-se în acest sens contractul de muncă înregistrat la Inspectoratul Teritorial d e Muncă sub nr.1719/20.03.2007.
Din conținutul acestui contract de muncă rezultă că s-a stabilit de comun acord o perioadă de probă de 90 de zile calendaristice, avându-se în vedere că funcția ocupată de reclamant era o funcție de conducere precum și dispozițiile art.31 pct.1 codul muncii.
Până la expirarea perioadei de probă, angajatorul a emis decizia nr.12121 E din 16.04.2007 care, deși reține în sarcina contestatorului o faptă culpabilă, nu are caracterul unei decizii de desfacere a contractului de muncă din motive disciplinare ci are caracterul unei notificări în sensul disp.art.31 pct.4 codul muncii.
Astfel, potrivit acestui text, pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta numai printr-o notificare scrisă, la inițiativa oricăreia dintre părți. De aceea și decizia comunicată contestatorului folosește termenul de,încetare" și nu de desfacere disciplinară a contractului de muncă.
Pentru aceste considerente cercetarea motivelor invocate de contestator referitoare la nerespectarea condițiilor de formă și neefectuarea cercetării disciplinare prealabile nu se impune, întrucât, așa cum am relevat mai sus nu ne aflăm în situația desfacerii disciplinare a contractului de muncă.
În perioada de probă angajatorul are dreptul de a verifica aptitudinileprofesionaleșipersonaleale persoanei angajate, lucru pe care de altfel pârâta din prezenta cauză l-a și făcut, constatând că salariatul său a încălcat în mod deliberat normele de disciplină a muncii, lipsind de la locul de muncă mai multe zile în mod nejustificat, deși, potrivit art.31 pct.5 din codul muncii pe toată durata perioadei de probă acesta avea toate drepturile dar și obligațiile prevăzute în legislația muncii, contractul colectiv de muncă aplicabil, în regulamentul intern precum și în contractul individual de muncă, deci, implicit, avea obligația de a respecta programul de lucru, obligații pe care însă le-a ignorat, deși se afla în perioada de probă.
Pentru aceste considerente, contestația formulată de petentul - apare ca nefondată, și a fost respinsă ca atare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs contestatorul considerând-o nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod eronat instanța de fond a reținut că decizia reprezintă o notificare în sensul prev. art. 31 alin.4 din codul muncii motivat de faptul că salariatul se afla în perioada de probă și de faptul că în decizia comunicată se folosește termenul de încetare și nu de desfacere disciplinară a contractului de muncă.
Instanța de fond a reținut faptul că salariatul a încălcat în mod deliberat normele de disciplină a muncii, lipsind de la locul de muncă mai multe zile în mod nejustificat fără a lua în considerare certificatul medical depus la dosar și din care reiese că nu s-a putut prezenta la serviciu datorită incapacității temporare de muncă pe motive medicale.
În drept, a invocat disp. art. 249 - 316 Cod procedură civilă.
Examinând hotărârea recurată prin prisma criticilor formulate de recurent cât și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
În perioada 1.03.2007 - 17.04.2007 recurentul contestator a fost angajat de către societatea intimată în funcția de șef proiect site acquisition încheindu-se în acest sens contractul individual de muncă înregistrat sub nr.1719/20.03.2007 la ITM.
Din conținutul acestui contract rezultă că s-a stabilit de comun acord o perioadă de probă de 90 de zile calendaristice, avându-se în vedere că funcția ocupată de recurent era o funcție de conducere precum și disp. art. 31 pct. 1 codul muncii.
Până la expirarea perioadei de probă, intimata a emis Decizia nr. 12121E din 16.04.2007 prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă în temeiul disp. art. 61 lit. a din codul muncii reținându-se în sarcina contestatorului că ar fi săvârșit abateri grave de la regulile de disciplina muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern.
Este adevărat că art. 31 din codul muncii reglementează perioada de probă ca modalitate de verificare a aptitudinilor salariatului, facultative sau obligatorii, după caz.
Pe durata perioadei de probă - prevede art.31 alin.5 din codul muncii - salariatul de bucură de toate drepturile și toate obligațiile prevăzute din legislația muncii, în contractul colectiv de muncă aplicabil, în regulamentul intern, precum și în contractul individual de muncă.
Așadar, potrivit acestui text, pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă contractul individual de muncă poate înceta numai printr-o notificare scrisă la inițiativa oricăreia dintre părți (art. 31 alin.4).
Așa fiind perioada de probă redevine o clauză de dezicere (de denunțare, de desistare) a contractului individual de muncă.
Ori, așa cum rezultă din conținutul deciziei nr. 12121 E/16.04.2007, contractul individual de muncă a încetat în temeiul disp. art. 61 lit.a din codul muncii pentru abateri disciplinare și nu în baza disp. art. 31 alin.4 așa cum greșit a reținut instanța de fond.
Argumentarea potrivit căreia decizia folosește termenul de încetare și nu pe cel de concediere este eronată deoarece prin coroborarea art. 58 din codul muncii cu art. 61 lit.a din același act normativ reiese că încetarea pentru motive disciplinare a contractului individual de muncă este un caz de concediere, iar potrivit art. 58 din codul muncii termenul folosit este de "încetare" și nu "desfacere".
Este adevărat că la momentul emiterii deciziei de încetare a contractului individual de muncă recurentul - contestator se afla în perioada de probă, dar angajatorul avea posibilitatea să dispună încetarea contractului în baza disp. art. 31 alin.4 din codul muncii însă acesta a înțeles să-l sancționeze disciplinar pentru săvârșirea unei abateri grave cu nerespectarea dispozițiilor legale.
Conform prev. art. 31 alin.4 din codul muncii, pe durata sau la sfârșitul perioadei de probă, contractul individual de muncă poate înceta printr-o notificare scrisă la inițiativa oricăreia dintre părți și nicidecum notificarea nu poate îmbrăca forma unei decizii având ca temei legal art. 61 lit.a din codul muncii situație în care ar fi aplicabile prev. art.267 din codul muncii.
Prin urmare, instanța reține că încetarea contractului individual de muncă s-a realizat cu încălcarea disp. art. 31 al.4 din codul muncii ceea ce conduce la nulitatea absolută a deciziei.
În conformitate cu disp.art. 78 (al. 1 și 2) din codul muncii va dispune reintegrarea contestatorului pe postul avut anterior emiterii deciziei și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă actualizate cu indicele de inflație.
Pentru aceste considerente și văzând și disp. art. 312 al. 1 și 2 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de contestatorul .
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
ADMITE recursul declarat de contestatorul -, domiciliat în F, str. - nr. 2, -. 1,. 7, jud. V, împotriva sentinței civile nr. 129/14.02.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Modifică în t o sentința civilă nr. 129/14.02.2008 a Tribunalului Vrancea și, în rejudecare:
ADMITE contestația formulată de contestatorul - în contradictoriu cu intimata SC SRL B, cu sediul în B, sector 2,-, - 2,. 30.
Constată nulitatea absolută a deciziei nr. 12121 E din 16.04.2007 emisă de societatea intimată.
DISPUNE reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior.
OBLIG pe intimată să plătească contestatorului drepturile salariale cuvenite începând cu data concedierii și până la reintegrarea efectivă, actualizate cu indicele de inflație.
IRE VO CABIL
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 12 Mai 2008.
Pt. Președinte, Pt. Judecător, JUDECĂTOR 1: Marioara Coinacel
aflat în CO, conf.art.261 al.2 aflat în CO, conf.art.261 al.2
semnează Vicepreședinte semnează VicePREȘEDINTE: Marioara Coinacel
Grefier,
: /27.05.2008
: /2 ex/10.07.2008
Fond: /
Asistenți judiciari:/C-tin
Președinte:Marioara CoinacelJudecători:Marioara Coinacel, Virginia Filipescu, Ion Ioneci
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 103/2009. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 1454/2009. Curtea... → |
|---|
