Contestație decizie de concediere. Decizia 334/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR. 334/R-CM
Ședința publică din 16 Aprilie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Constantina Duțescu JUDECĂTOR 2: Veronica Șerbănoiu Bădescu
JUDECĂTOR 3: Florica
Judecător: -
Grefier:
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul civil declarat de intimatul SERVICIUL DE AMBULANȚĂ JUDEȚEAN, cu sediul în Rm.V, str.-.-, nr.42, județul V, împotriva sentinței civile nr.138 din 22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns: consilier-juridic, pentru recurentul-intimat Serviciul de Ambulanță Județean V și avocat, pentru intimatul-contestator G, în baza împuternicirii avocațiale de la dosar cu nr.47/2008, eliberată de Baroul
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, de către grefier ul de ședință, care învederează că la dosarul cauzei s-a depus, prin serviciul de registratură al instanței, întâmpinare, formulată de către intimatul G, cu copie pentru comunicare.
Reprezentanții părților, având pe rând cuvântul, arată că nu au cereri de formulat sau excepții de invocat, motiv pentru care solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Curtea, în raport de această precizare, constată recursul în stare de judecată și acordă părților cuvântul asupra acestuia.
Consilier-juridic, având cuvântul pentru recurentul-intimat Serviciul de Ambulanță Județean V, solicită admiterea recursului, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare, având în vedere că, hotărârea pronunțată de Tribunalul Vâlcea este nelegală, decizia de desfacere a contractului de muncă fiind emisă cu depășirea termenului legal de prescripție prevăzut de art.268 alin.1 din Codul muncii. La data de 15 august 2007, managerul interimar a înregistrat referatul la secretariatul unității, dat fiind faptul că nu putea lua decizii, fiind interimar. În consecință, termenul de prescripție nu putea curge de la această dată. Până la data de 15 octombrie 2007 managerul unității nu a avut încheiat contract de management cu Ministerul Sănătății Publice și nu putea exercita prerogativa de manager general.
Avocat solicită respingerea recursului și menținerea, ca temeinică și legală a deciziei recurate, cu cheltuieli de judecată, având în vedere faptul că, potrivit dispozițiilor art.268 Codul muncii, angajatorul este cel care trebuie să ia cunoștință, iar prin conducerea sa putea lua decizia desfacerii contractului de muncă, chiar dacă managerul era sau nu în perioada de interimat.
În replică, consilier-juridic precizează că, organul de conducere al instituției este Comitetul Director. F
CURTEA:
Examinând recursul civil de față:
Prin cererea înregistrată la data de 23 noiembrie 2007, numitul G în contradictoriu cu Serviciul de Ambulanță Județean din cadrul Autorității de Sănătate Publică V, a solicitat anularea deciziei nr.74 din 26 octombrie 2007 prin care s-a dispus desfacerea contractului său de muncă încheiat la 1 iunie 1995, reintegrarea în funcția avută anterior, obligarea intimatei la plata salariilor restante începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea în funcție, obligarea intimatei la plata dobânzii legale potrivit OG nr.9/2000 calculată la suma reprezentând salariile restante neachitate până la data soluționării contestației, obligarea intimatei la plata tuturor contribuțiilor datorate statului în calitate de angajator și la completarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă, obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea contestației a arătat că este angajat în cadrul Serviciului de Ambulanță Județean V și prin decizia nr.74 din 26 octombrie 2007 i-a fost desfăcut contractul de muncă în baza art.264 alin.1 lit.f coroborat cu art. 61 lit.a din Legea nr.53/2003.
I s-a imputat că în zilele de 11,14-15,17,18-19,20 și 23 iulie a refuzat să efectueze curse cu autosanitara. În realitate, decizia de desfacere a contractului de muncă este nelegală pentru următoarele considerente:
- s-au încălcat grav dispozițiile art.267 din Codul muncii cu privire la efectuarea cercetării disciplinare prealabile. Astfel, i s-au făcut mai multe convocări pentru aceleași fapte deși nu are cunoștință de ce e4săvârșite în zilele de 14-15, 18-19 și 20 iulie, nu s-a făcut ancheta administrativă și pentru aceste zile pentru a se putea apăra;
- nu este vinovat de săvârșirea faptelor reținute în sarcina sa prin decizia contestată, întrucât într-adevăr nu a plecat în cursă, însă, din vina intimatei care nu a luat măsuri de reparații a autosanitarei, deși a semnalat acest aspect;
- decizia este nulă și pe motiv că în ziua de 26 octombrie 2006, când s-a emis, el se afla internat în spital;
Cu ocazia cuvântului pe fond s-au invocat și disp.art.268 pct.1 din Codul muncii, susținându-se că decizia de desfacere a contractului de muncă este nulă ținând seama de data la care s-au săvârșit abaterile disciplinare, data de la care angajatorul a luat cunoștință și data emiterii acestei decizii. Decizia se emite în termen de 30 de zile de la luării cunoștinței de abaterile săvârșite de către angajator.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul Serviciul de Ambulanță Județean Vas usținut că în perioada 11 iulie - 25 iulie 2007 salariatul Gar efuzat să răspundă la solicitările dispeceratului unității, motivând că autosanitara pe care lucrează prezintă defecțiuni tehnice, deși aceasta fusese verificată din punct de vedere tehnic în atelierul mecanic al unității.
De asemenea, pe foile de parcurs există viza directorului adjunct tehnic care răspunde de organizarea conducerea și controlul activității de transport sanitar din cadrul Serviciul de Ambulanță Județean În urma sesizării din oficiu, managerul general al Serviciul de Ambulanță Județean Vaî ntocmit referatul nr.2129 din 15 august 2007, dispunând prin decizia 55 din aceeași zi efectuarea cercetării prealabile. S-au efectuat cercetările prealabile potrivit art.267 din Codul muncii respectiv, contestatorul a fost convocat i s-au adus la cunoștință învinuirile și dreptul de a-și apăra eventuale apărări, a dat notă explicativă.
În toată perioada arătată, la toate solicitările a plecat cu aceeași autosanitară conducătorul pe tură de completare fără a consemna existența vreunor defecțiuni tehnice.
Prin refuzul categoric și nejustificat al contestatorului, a încălcat disp.art.12 lit. din regulamentul intern, art.11 lit. din același regulament, pct. 5-25 din fișa postului.
Cu privire la susținerea contestatorului că în ziua de 26 octombrie 2007 când i s-a desfăcut contractul de muncă el se afla în incapacitate temporară de muncă, intimatul a arătat că nu este adevărat că i s-a înmânat decizia de concediere, în jurul orelor 15,00 a semnat de primire fără nici o obiecție, iar ulterior a prezentat unității certificat de concediu medical pentru perioada 26 octombrie 2007-7 noiembrie 2007, situație care a impus emiterea unei noi decizii respectiv nr.75 din 2 noiembrie 2007 prin care s-au suspendat efectele deciziei de sancționare nr.74/2007 pe această perioadă urmând ca decizia de sancționare să-și producă efectele la data încetării perioadei de incapacitate temporară de muncă.
Prin sentința civilă nr.138 din 22 februarie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, a fost admisă contestația, anulată decizia nr.74 din 26 octombrie 2007 emisă de intimatul Serviciul de Ambulanță Județean V, ca tardiv emisă.
S-a dispus reintegrarea contestatorului în funcția avută anterior desfacerii contractului de muncă.
Intimatul Serviciul de Ambulanță Județean Vaf ost obligat la plata drepturilor bănești cuvenite contestatorului începând cu data desfacerii contractului de muncă și până la integrarea în funcție.
A fost obligat intimatul la completarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă al contestatorului și plata contribuțiilor către stat.
A fost obligat intimatul și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 3000 lei.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin decizia nr.74/26 octombrie 2007, în baza art.264 alin.1 lit.f coroborat cu art.61 lit.a din Legea nr.53/2003, contractul de muncă al salariatului contestator Gaf ost desfăcut disciplinar. În esență, s-a reținut că în perioada 11 iulie 2007 - 25 iulie 2007, ambulanțierul Gar efuzat să plece la solicitări pe motiv că ar exista defecțiuni la autosanitară.
Verificând actele depuse la dosar, tribunalul a constatat că emiterea deciziei de desfacere a contractului de muncă s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art.267 din Legea nr.53/2003, respectiv s-au efectuat cercetările disciplinare prealabile în sensul că, s-a întocmit referatul managerului Serviciul de Ambulanță Județean V, s-a dispus constituirea unei comisii pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile a salariatului prin decizia nr. 55/15 august 2007, s-a emis convocatorul din 21 august pentru ziua de 22 august 2007 salariatului, în vederea efectuării cercetării disciplinare, s-a luat notă explicativă salariatului în aceeași zi, 22 august.
La 26 august 2007 avut loc ședința Comitetului director când s-au discutat faptele salariatului și s-a hotărât desfacerea contractului de muncă începând cu acea dată.
Urmarea cercetărilor s-a emis, cu respectarea disp.art.268 pct.2 din Legea nr.53/2003, decizia nr.74/26 octombrie 2007, privind desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Așadar, în cauză au fost respectate disp.art.267 Codul muncii motiv pentru care a fost înlăturată susținerea contestatorului privind nulitatea deciziei.
Cu privire însă la termenul în care se emite decizia de desfacere disciplinară a contractului de muncă, tribunalul a constatat următoarele:
Potrivit art.268 pct.1 Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Aceste termene de 30 zile și 6 luni pot fi caracterizate ca termene de prescripție a răspunderii disciplinare asemănătoare prin natura lor cu termenele de prescripție a răspunderii penale sau contravenționale. Deoarece nu există nici o derogare, ele sunt aplicabile și desfacerii disciplinare a contractului de muncă.
În lipsa unor alte prevederi legale și dacă nu se face dovada că organul competent să aplice sancțiunea, respectiv angajatorul a luat cunoștință într-un alt mod de săvârșirea abaterii, se consideră că termenul de 30 zile începe să curgă cel mai târziu de la data când referatul managerului a fost primit la registratura unității.
În speță, referatul managerului Serviciul de Ambulanță Județean a fost înregistrat sub nr.2129 din 15 august 2007, dată de la care au început și cercetările prealabile ale abaterii disciplinare.
De la această dată curge termenul de 30 de zile prevăzut de art.268 pct.1 din legea amintită, în care putea fi emisă decizia de desfacere a contractului de muncă, respectiv cel mai târziu până la data de 15 septembrie 2007.
Or, decizia de desfacere a contractului de muncă nr.74 a fost emisă abia la data de 26 octombrie 2007 peste termenul de 30 de zile de la data când managerul unității a luat cunoștință de săvârșirea abaterii disciplinare și s-a înregistrat referatul privind cercetarea disciplinară sub nr.2129/15 august 2007.
Decizia nu se emite în 6 luni de la data săvârșirii faptei ci, acest termen este prevăzut numai în cazul în care managerul a luat cunoștință mai târziu de săvârșirea abaterii disciplinare și nu se pot depăși cele 6 luni.
În consecință, decizia a fost emisă tardiv, cu nerespectarea termenului prev. de art.268 alin.1 Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs Serviciul de Ambulanță Județean
Se susține că instanța de fond a reținut greșit că decizia de desfacere a contractului de muncă a fost emisă la data de 26 octombrie 2007, peste termenul de 30 de zile de la data când managerul unității a luat cunoștință de săvârșirea abaterii disciplinare și s-a înregistrat referatul privind cercetarea disciplinară sub nr.2129 din 15 august 2007.
Se arată că termenul de prescripție de 30 de zile prevăzut de art.268 alin.1 din Codul muncii, pentru dispunerea aplicării sancțiunii disciplinare curge din momentul în care organul decizional de conducere al angajatorului a luat la cunoștință de existența abaterii disciplinare a angajatului stabilită în urma efectuării cercetării disciplinare prealabile.
Comitetul director al V, organul decizional de conducere al acestuia, a luat la cunoștință de abaterea disciplinară a numitului G în ședința din 26 octombrie 2007, în urma prezentării concluziilor anchetei disciplinare de către managerul general - dr..
Consideră că în mod corect și legal decizia nr.74 prin care numitului G i-a fost desfăcut disciplinar contractul individual de muncă, a fost emisă înăuntrul termenului de prescripție de 30 de zile, ținând cont că aceasta a fost emisă în data de 26.10.2007, după desfășurarea ședinței comitetului director.
Diferența dintre momentul efectuării cercetării disciplinare prealabile, respectiv 22 august 2007 și data la care a avut loc ședința comitetului director în care s-a dispus luarea măsurii disciplinare, respectiv 26 octombrie 2008 și nu 26 august 2007, așa cum greșit a reținut instanța de fond, nu poate fi reținută ca termen de 30 de zile prevăzut de art.268 alin.1 din Codul muncii, deoarece până la data de 15 octombrie 2007 managerul unității nu a avut încheiat contract de management cu Ministerul Sănătății Publice și ca urmare nu putea să-și exercite prerogativa de manager general.
De aceea, consideră că decizia nr.74 din 26 octombrie 2007 a fost emisă în termenul legal.
Analizând recursul, în raport de critica adusă, se constată că este nefondat.
Conform art.268 din Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare în termen de 30 de zile de la data luării la cunoștință despre abatere, dar nu mai mult de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Din actele dosarului, rezultă că angajatorul a luat cunoștință de abaterile disciplinare la data de 15 august 2007 și nu la data de 26 octombrie 2007.
Decizia de desfacere a contractului de muncă nr.74 a fost emisă la data de 26 octombrie 2007, peste termenul de 30 de zile prevăzut de art.268 din Codul muncii.
Pentru aceste considerente, constatându-se că hotărârea dată este legală și temeinică, în conformitate cu dispozițiile art.312 (1) Cod procedură civilă, recursul declarat împotriva sentinței civile nr.138 din 22 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea, urmează a se respinge ca nefondat.
Potrivit dispozițiilor art.274 Cod procedură civilă, recurentul urmează a fi obligat să plătească intimatului suma de 1.500 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de SERVICIUL DE AMBULANȚĂ JUDEȚEAN, cu sediul în Râmnicu V,-, județul V, împotriva sentinței civile nr.138 din 22 februarie 2008 pronunțată de Tribunalul Vâlcea.
Obligă pe recurentul Serviciul de Ambulanță Județean V să plătească intimatului G suma de 1500 lei cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 aprilie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
Ex.2/16.05.2008.
Jud.fond:.
.
Președinte:Constantina DuțescuJudecători:Constantina Duțescu, Veronica Șerbănoiu Bădescu, Florica
| ← Completare carnet de muncă. Decizia 872/2008. Curtea de Apel... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 431/2008. Curtea... → |
|---|
