Contestație decizie de sancționare. Decizia 431/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 431/R-CM
Ședința publică din 27 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Judecător - -
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU DEȘEURI, cu sediul în,-, județul A împotriva sentinței civile nr.208/CM din 04 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns avocat pentru recurenta-pârâtă, în baza împuternicirii avocațiale nr.54816/2008 emisă de Baroul B-Societate civilă de avocați și avocat pentru intimata-reclamantă, în baza împuternicirii avocațiale nr.1893/2008 emisă de Baroul A - Cabinet individual.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care se constată că nu sunt cereri prealabile acordării cuvântului asupra recursului.
Avocat pentru recurenta-pârâtă, depune la dosar în copie, fișa postului și ordin de plată nr.230/2008.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Avocat având cuvântul pentru recurenta-pârâtă, susține oral recursul așa cum a fost formulat în scris, solicitând admiterea lui, casarea sentinței atacate și respingerea cererii reclamantei-intimate, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.
Avocat pentru intimata-reclamantă solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul Argeș ca legală și temeinică, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Constată că, a data de 27.06.2007 contestatoarea a formulat contestație împotriva deciziei de sancționare disciplinară nr.40/18.05.2007 emisă de intimata Agenția Națională pentru Deșeuri, solicitând anularea deciziei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea contestației s-a arătat că decizia de sancționare este nelegală, intimata încălcând prezumția de nevinovăție, fiindu-i încălcat dreptul de a fi audiată precum și principiul contradictorialității prev.de art.105 lit.d din Regulamentul intern.
A susținut că decizia este și netemeinică, având în vedere modul în care s-a produs evenimentul și neexistența culpei, că președintele intimatei exercită presiuni permanente asupra sa pentru a obține avizul juridic pe tot felul de documente neconforme cu legea, la intimată nu există arhivă și nici proceduri sau norme interne care să reglementeze modalitatea de inventariere și de predare - primire a documentelor.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.208/CM din 4 martie 2008 admis contestația formulată, a dispus anularea deciziei de sancționare nr.40 din 18 mai 2007 emisă de intimată cu obligarea acesteia la plata sumei de 500 lei cheltuieli de judecată.
S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe că prin decizia nr.40/18.05.2007 contestatoarea a fost sancționată disciplinar în temeiul art.99 alin.1 lit.a și art.102 alin.1 din Regulamentul intern, art.263 alin.1 lit.a, art.264, art.266 și art.267 Codul muncii
La baza deciziei de sancționare a stat sesizarea nr.1631/10.05.2007 emisă de președintele intimatei privind refuzul contestatoarei de a aduce la îndeplinire nota de serviciu nr.1329/19.04.2007, refuz exprimat atât verbal cât și scris prin adresa nr.1332/19.04.2007 urmat de refuzul de a preda cheile de la dulapul cu documente de personal ale intimatei, precum și atitudinea necorespunzătoare a salariatei față de președintele intimatei și comandantul detașamentului de jandarmi al
Față de rezultatul cercetării disciplinare prealabile, respectiv raportul nr.1676/11.05.2007, procesul verbal nr.1765/17.05.2007, raportul de cercetare disciplinară nr.1768/17.05.2007, angajatorul reprezentat de președinte G - a decis sancționarea contestatoarei cu avertisment scris, în temeiul actelor normative menționate mai sus.
Instanța de fond a reținut însă că, nu a refuzat predarea documentelor compartimentului resurse umane, compartiment pe care-l preluase până la ocuparea postului rămas vacant ci a face predarea - primirea printr-o inventariere a documentelor existente, cu semnarea și numerotarea paginilor pentru neschimbare, susținând că nu există o evidență a tuturor documentelor iar acele documente nu erau îndosariate pe tematici și pe perioade de păstrare, așa cum prevăd dispozițiile Legii nr.16/1996.
Prin adresa nr.1332/19.04.2007 contestatoarea a comunicat intimatei modalitatea de predare primire a documentelor, respectiv prin evidențierea acestora în procesul verbal de predare - primire, arătând și motivul.
Intimata ca deținător de documente este obligată să înregistreze și să țină evidența tuturor documentelor intrare, a celor întocmite pentru uz intern, precum și a celor ieșite potrivit legii.
Documentele se grupează potrivit problematicii și termenelor de păstrare iar procesele verbale de predare primire trebuie însoțite de inventarierea documentelor.
Contestatoarea în fapt nu s-a opus dispoziției date de președintele intimatei ci doar modalității de predare a documentelor compartimentului resurse umane de care a răspuns, respectiv prin evidențierea fiecărui document în procesul verbal de predare primire.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termen legal contestatoarea.
Se arată în motivarea recursului formulat că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică față de motivele de casare prevăzute de art.304 pct.6, 7, 9 și 10 Cod procedură civilă.
În dezvoltarea acestor motive de recurs se arată că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor faptelor deduse judecății.
Astfel, deși contestatoarea a fost sancționată pentru trei abateri de la regulamentul de ordine interioară și contractul colectiv de muncă, fiecare dintre aceste abateri atrăgând o sancțiune disciplinară, instanța de fond nu s-a pronunțat decât pe una din abaterile săvârșite și anume, refuzul contestatoarei de a preda documentele și în privința modalității de predare a acestora dispuse de președintele prin nota de serviciu nr.1329 din 19 aprilie 2007 fără a analiza și celelalte două abateri.
Pe de altă parte, în mod greșit s-a reținut de instanța de fond că intimata-contestatoare nu a refuzat sarcina de serviciu dispusă de conducerea unității și numai modalitatea de predare-primire fără a avea în vedere că aceasta a refuzat să execute o sarcină de serviciu care îi preciza clar modalitatea de realizare invocând sustragerea sau substituirea de documente. De asemenea, contestatoarea a condiționat îndeplinirea sarcinii respective de asumare a răspunderii în scris de către președinte și după ce acesta a emis o notă de serviciu.
Acest refuz al contestatoarei de a preda documentele respective și celelalte două abateri însemnate în decizie au dus în mod clar la sancționarea acesteia și, deși, prin întregul conținut al contestației formulate, cât și la interogatoriu faptele sunt recunoscute, nejustificat instanța de fond a admis contestația și a anulat decizia emisă.
Față de motivul invocat se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii contestației formulate și menținerii deciziei de sancționare emise.
Recursul declarat de intimată urmează să fie admis.
Obiectul contestației de față îl formează anularea deciziei de sancționare disciplinară nr.40 din 18 mai 2007, emisă de intimata-recurentă.
Prin această decizie a fost sancționată contestatoarea cu avertisment scris, reținându-se că aceasta a refuzat să aducă la îndeplinire nota de serviciu nr.1329 din 19 aprilie 2007, refuzat să predea cheile de la dulapul cu documentele de personal ale și a avut o atitudine necorespunzătoare față de comandantul detașamentului de jandarmi al P și față de președintele
S-a precizat că prin faptele săvârșite aceasta a încălcat dispozițiile art.46 alin.1, art.66 și art.86 și art.100 din regulamentul intern, precum și art.156 lit.d, h și k din contractul colectiv de muncă pe anii 2007-2008 și art.263 alin.1 lit.a, art.264, art.266 și art.267 din Legea nr.53/2003, actualizată.
Instanța de fond a analizat abaterea reținută în sarcina contestatoarei de a refuza să predea documentele compartimentului resurse umane și de a aduce la îndeplinire nota de serviciu nr.1329/19 aprilie 2007 președintelui intimatei, reținând că nu sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii disciplinare.
Se constată că răspunderea disciplinară intervine în cazurile în care un salariat săvârșește cu vinovăție o abatere disciplinară. Elementele răspunderii disciplinare sunt astfel calitatea de salariat, existența unei fapte ilicite, săvârșirea faptei cu vinovăție și un rezultat dăunător și legătura de cauzalitate între faptă și rezultat.
Rezultă astfel că antrenarea răspunderii disciplinare poate avea loc dacă a fost săvârșită de o persoană care se află în raporturi de muncă cu un angajator și dacă fapta săvârșită este socialmente periculoasă.
În speță, așa cum a reținut și instanța de fond, contestatoarei i s-a solicitat predarea documentelor de personal către noul responsabil cu resursele umane în aceeași modalitate în care le-a și primit, însă aceasta a răspuns la întrebarea președintelui intimatei că a ales o altă modalitate de predare-primire decât cea folosită inițial.
Din aceasta rezultă că intimata-contestatoare nu ar fi refuzat predarea documentelor către compartimentul resurse umane pe care le preluase până la ocuparea postului rămas vacant, ci numai modul de predare-primire printr-o inventariere a documentelor existente, susținând că nu există o evidență a tuturor documentelor și o evidențiere a lor pe tematici și perioade.
S-a reținut de asemenea în sarcina contestatoarei și neîndeplinirea notei de serviciu nr.1329 din 19 aprilie 2007 președintelui societății, prin care acesta îi solicită definitivarea predării primirii documentelor Compartimentului resurse umane începută în data de 16 aprilie după modelul predării-primirii lor.
Contestatoarea a răspuns acestei note precizând că este de acord cu predarea documentelor Compartimentului resurse umane, însă fără evidențierea pe fiecare în procesul verbal de predare-primire. Precizează în acest răspuns că întrucât predarea-primirea vizează documente importante ale agenției urmează a le preda prin evidențierea în clar a fiecărui document care se află în dosarele predate cu semnarea acestora pentru neschimbare și numerotarea fiecărei file existente.
Nu rezultă astfel că prin predarea documentelor către compartimentul resurse umane, printr-o inventariere a acestora, contestatoarea ar fi încălcat normele de muncă și ar fi săvârșit vreo abatere cu vinovăție care să ducă la sancționarea acesteia.
Mai mult fapta respectivă nu ar avea un rezultat dăunător, atâta vreme cât contestatoarea nu a refuzat predarea documentelor, ci numai a solicitat predarea lor într-o altă modalitate.
Ca urmare, în mod justificat instanța de fond a apreciat că aceasta prin intenția de a preda documentele într-o altă modalitate nu ar fi săvârșit o abatere de la normele de muncă, abatere care să ducă la sancționarea sa.
Curtea constată însă că, în decizia de sancționare, așa cum s-a arătat mai sus, s-a reținut săvârșirea de către contestatoare a trei abateri disciplinare care ar fi dus la sancționarea acesteia și că instanța s-a pronunțat și a analizat numai refuzul acesteia de a preda documentele și modalitatea de predare a documentelor către serviciul resurse umane fără a analizat și celelalte două abateri, respectiv refuzul contestatoarei de a preda președintelui agenției sau a membrilor comisiei de inventariere cheile de la dulapul cu documente și o atitudine grosolană față de șeful corpului de jandarmi.
Instanța de fond nu a analizat și celelalte două fapte reținute în sarcina contestatoarei pentru a stabili clar dacă decizia de sancționare este întemeiată sau nu, situație care echivalează cu o necercetare a întregului fond al cauzei.
Cum în instanța de recurs nu se pot produce probei noi cu excepția înscrisurilor față de prevederile art.305 Cod procedură civilă și pentru a se analiza întreg fondul cauzei, instanța de fond a pronunțat o hotărâre casabilă, motiv pentru care în art.312 alin.2 Cod procedură civilă, se va admite recursul formulat, se va casa sentința civilă de mai sus și se va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul civil declarat de pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ PENTRU DEȘEURI împotriva sentinței civile nr.208/CM din 4 martie 2008 pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, intimată fiind reclamanta .
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 27 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
PG/30.05.2008
GM/4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 334/2008. Curtea de... | Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
