Contestație decizie de concediere. Decizia 34/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCA
DECIZIE Nr. 34
Ședința publică de la 14 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ioana Bodri
JUDECĂTOR 2: Tamara Carmen Bunoiu
JUDECĂTOR 3: Manuela
Grefier
Pe rol, judecarea recursului declarat de intimatul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C împotriva sentinței civile nr.752 din 9 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu contestatoarea, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, a răspuns avocat, pentru intimata contestatoare, lipsind recurentul intimat SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care a învederat faptul că recurentul pârât SPITALUL CLINIC MUNICIPAL "" Cas olicitat judecarea cauzei în lipsă, potrivit dispozițiilor art.242 alin.2 cod pr.civilă.
Avocat, pentru intimata contestatoare, a învederat instanței că cererea de stămutare a fost respinsă.
Instanța constatând că nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat a apreciat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul asupra recursului.
Avocat, pentru intimata contestatoare, a susținut că în mod corect instanța a constat că sunt aplicabile dispozițiile art.385 alin.2 din Lg.95/2006 și a solicitat respingerea recursului, fără obligarea la cheltuieli de judecată.
CURTEA
Asupra recursului de față.
Contestatoarea a formulat contestație împotriva deciziei nr.505/29.03.2007 emisă de intimatul Spitalul Clinic Județean de Urgență C solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să dispună anularea deciziei atacate, obligarea intimatei la reintegrarea în funcția de medic ginecolog în cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență C- Secția Obstetrică Ginecologie I, cu plata drepturilor bănești cuvenite de la data emiterii deciziei până la reîncadrarea efectivă.
Prin sentința civilă nr.752/09 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr- s-a admis cererea formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimatul Spitalului Clinic Județean de Urgență
S-a anulat decizia nr. 505/29 martie 2007 emisă de intimat și s-a dispus reintegrarea contestatoarei pe funcția deținută anterior, fiind obligat angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea de la 01.04.2007 până la reintegrarea efectivă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut, în esență:
Contestatoarea are calitatea de salariată a Spitalului Clinic Județean de Urgență C ocupând funcția de medic primar ginecolog la Secția Obstetrică Ginecologie I astfel cum rezultă din cuprinsul deciziei contestate.
Prin decizia nr. 505/29.03.2007 intimatul a dispus încetarea al contestatoarei în temeiul dispoz. art.61 lit.e din Codul Muncii.
În preambulul deciziei contestate, intimatul a menționat faptul că cererile medicilor care îndeplinesc condițiile de pensionare și prin care au solicitat continuarea activității nu au fost aprobate de către Comitetul director, întrucât bugetul insuficient impune reducerea cheltuielilor cu salariile care reprezintă cota majoritară din buget.
Redactarea textului este clară, continuarea activității medicale nefiind condiționată de un eventual acord al unității sanitare publice angajatoare, astfel cum în mod greșit susține intimatul.
Dobândind titlul științific de doctor în medicină, contestatoarea îndeplinește condițiile prev. de art. 385 al.2 din Lg. 95/2006, astfel încât decizia intimatului de încetare a al contestatoarei în temeiul art. 61 lit. e din Codul Muncii este nelegală și a fost anulată.
Instanța de fond a mai reținut că cererea contestatoarei de continuare a activității după împlinirea vârstei de pensionare a obținut avizul Colegiului medicilor D înregistrat sub nr.1128/26.04.2007 ( fil.22, dosar fond ) în conformitate cu dispoz.. Nr.3/16.06.2006 a Colegiului Medicilor din România.
Ca urmare a anulării deciziei de încetare a sunt aplicabile în cauză dispoz. art.78 din Codul Muncii, potrivit cărora, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinici sau nelegal, instanța a dispus anularea ei și a obligat angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, iar la solicitarea salariatei instanța care a dispus anularea concedierii avea obligația de a repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.
Împotriva sentinței a formulat recurs SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie arătând:
În motivarea recursului susține:
presupune, ca orice alt tip de contract acordul părților atât pentru încheierea cât și pentru modificarea sau prelungirea sa.
Prelungirea contractului dem uncă nu este imperativă.
Legea se referă la o cerere a angajatului, ceea ce presupune implicit aprobarea sau respingerea acesteia de către cocontractant, respectiv angajatorul.
cererea, contractul se prelungește prin adițional - rezultat al acordului de voință al părților, act adițional care ar constitui izvorul dreptului angajatorului.
Dacă legiuitorul ar fi dorit să prelungească aceste contracte de drept nu ar mai fi vorbit de necesitatea unei cereri.
Instanța de fond a reținut, pe de altă parte că la împlinirea vârstei de 65 de ani, angajatul poate rămâne în funcția respectivă dacă dorește acest lucru, în caz contrar putându-se pensiona.
În schimb, angajatorul este obligat să-l mențină pe angajat în funcție în cazul în care acesta dorește.
Angajatul are numai dreptul de a continua activitatea nu și obligația în acest sens, pe când angajatorul are doar obligația de a-l menține în funcție dacă acesta dorește.
Astfel, noțiunea de " cerere " folosită de norma supusă interpretării nu poate fi considerată decât ca presupunând implicit și acordul angajatorului.
La încheierea în anul 2003, cele două părți au avut în vedere faptul că acesta va cel mult până la împlinirea vârstei de pensionare a angajatului, respectiv 65 de ani.
Nu se poate susține că o lege intervenită după încheierea unui contract ar putea să modifice situația juridică preexistentă determinată prin contract, respectiv durata maximă a acestuia.
Tribunalul, pe de altă parte a analizat numai incidența exclusivă a art. 385 din Lg. 95/2006 ignorând celelalte acte normative aplicabile.
Astfel, în speță alături de Lg. 95/2006 mai sunt incidente art. 61 lit.e ce se referă la concedierea determinată de împlinirea vârstei de pensionare, art.41 din Lg. 19/2000 ce stabilește vârsta de pensionare.
În fine, principiul consacrat de Lg. 19/2000 este acela că la împlinirea vârstei de 65 de ani angajatul se pensionează; Depășirea acestei vârste duce automat la încetarea contractului dem uncă. De la această regulă există excepții care d-au dreptul angajaților să lucreze în continuare cu referire la situația generată de competența angajatului și angajatorul ar avea de pierdut prin scoaterea sa din activitate, cu referire expresă la situația persoanelor de înaltă calificare, precum profesori universitari sau medici cu experiență.
Recursul declarat în cauză nu este fondat.
Examinându-se sentința recurată în raport de criticile invocate în recurs, se vor reține următoarele:
Contestatoarea-intimată este salariata Spitalului Clinic Județean de urgență C ocupând funcția de medic primar ginecolog, Secția ginecologie.
Din 14.10.1999 a obținut titlul de doctor în științe medicale și astfel că, potrivit art. 385 al.2 din Lg.19/2006 a solicitat angajatorului continuarea activității și după împlinirea vârstei de pensionare, cererea fiindu-i înregistrată sub nr. 9332/23.03.2007.
Prin decizia nr. 505/29.03.2007 recurentul-intimat a dispus încetarea al contestatoarei conform art.61 lit.e.
În preambulul deciziei s-a reținut faptul că cererile medicilor care îndeplinesc condițiile de pensionare și prin care au solicitat continuarea activității nu au fost aprobate de Comitetul Director, întrucât bugetul insuficient impune reducerea cheltuielilor cu salariile ce reprezintă cota majoritară din buget.
Potrivit art.385 al.2 din Lg. 95/2006; în unitățile sanitare publice, medicii membrii titulari sau membrii corespondenți ai Academiei Române sau Academiei de Științe Medicale, profesorii universitari și cercetătorii științifici gr. I, dsoctorii în științe medicale ce-și desfășoară activități medicale pot continua la cerere activitatea medicală până la împlinirea vârstei de 70 de ani.
În atare situație, contractele individuale de muncă nu pot înceta din inițiativa angajatorului la împlinirea condițiilor de vârstă standard prev. de Lg. 19/2000, deoarece activitatea medicală este de esența muncii prestată de această categorie de medici specialiști.
Relevant în cauză este faptul că cererea contestatoarei-intimate de continuare a activității după împlinirea vârstei de pensionare a obținut avizul Colegiului Medicilor D înregistrat sub nr. 1828/26.04.2007 în conformitate cu dispozițiile Deciziei nr. 3/16.06.2006 a Colegiilor Medicilor din România.
Această stare de fapt și de drept a fost corect reținută de instanța de fond și astfel că, în cauză s-a pronunțat o sentință legală și temeinică urmând ca în baza art. 312 al.1 pr.civilă să se respingă recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intimatul SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ C împotriva sentinței civile nr.752 din 9 mai 2007 pronunțată de Tribunalul Dolj în dosarul nr-, în contradictoriu cu contestatoarea, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la data de 14 ianuarie 2007.
- - - - - - -
Grefier
Red.Jud.
Tehn./Ex.2/21.01.2007
/ și
Cl.
Președinte:Ioana BodriJudecători:Ioana Bodri, Tamara Carmen Bunoiu, Manuela
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 2367/2008. Curtea... | Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... → |
|---|
