Contestație decizie de concediere. Decizia 3623/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3623
Ședința publică de la 02 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marin Panduru
JUDECĂTOR 2: Ioana Moțățăianu
JUDECĂTOR 3: Marian Lungu
Grefier - -
*************
Pe rol, judecarea recursului declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr. 330 din 29.01.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata CEC BANK - SUCURSALA C, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns:procurator C pentru recurentul contestator depunând procură specială, lipsind: intimata CEC BANK - SUCURSALA
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, apreciindu-se cauza în stare de judecată s-a acordat cuvântul părții prezente pentru a pune concluzii.
Procurator C pentru recurentul contestator, pune concluzii de admiterea recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Tribunalul Dolj prin sentința civilă nr. 330 din 29.01.2009, a respins contestația privind pe contestatorul, în contradictoriu cu intimata CEC BANK -Sucursala
Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut următoarele:
Contestatorul a îndeplinit funcția de administrator cont persoane CEC BANK SA - Sucursala
Prin cererea înregistrată sub nr. 3373/17.06.2008 a solicitat la conducerea instituției încetarea raporturilor de muncă cu acordul părților, începând cu data de 23.06.2008, conform art. 55 lit. b din Codul muncii.
CEC BANK SA - Sucursala a luat act de cererea de demisie a contestatorului și a încetat raporturile de muncă începând cu 23.06.2008.
Potrivit art. 55 din Codul muncii "Contractul individual de muncă poate înceta astfel:
a) de drept;
b) ca urmare a acordului părților, la data convenită de acestea;
c) ca urmare a voinței unilaterale a uneia dintre părți, în cazurile și în condițiile limitativ prevăzute de lege".
În conformitate cu art. 79 alin. 1 din Codul muncii, demisia reprezintă un act de voință unilateral al salariatului care, printr-o notificare, comunică angajatului încetarea contractului individual de muncă, după împlinirea termenului de aviz.
Actul juridic prin care părțile agreează în privința încetării contractului individual de muncă trebuie să îndeplinească condițiile de fond prevăzute de lege pentru validitatea oricărui act juridic (art. 948 cod civil).
În materia încetării contractului individual de muncă sunt aplicabile regulile din dreptul comun cu privire la oferta de încetare a contractului și acceptarea acesteia în manifestarea de voință trebuie să fie neechivocă.
Apărarea contestatorului că demisia a fost determinată de o constrângere psihică, exercitată asupra sa, de liderul de sindicat al instituției, nu poate fi primită, întrucât martorul nu a confirmat această împrejurare, deși contestatorul l-a nominalizat în apărarea sa.
În ceea ce privește depoziția martorei, instanța a înlăturat-o, considerând-o subiectivă, întrucât aceasta nu a fost prezentă direct și nemijlocit la momentul formulării cererii de demisie, iar tot ceea ce a relatat despre împrejurările formulării cererii cunoștea din relatările contestatorului.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs contestatorul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În mod nelegal instanța a respins acțiunea sa, în condițiile în care martorii audiați și au relatat împrejurarea în care a fost forțat să-și dea demisia.
A solicitat să fie audiat și liderul de sindicat, cel care l-a constrâns să-și dea demisia și instanța i-a respins această solicitare deoarece nu fusese solicitată ca probă anterioară, astfel că greșit instanța a refuzat audierea acestui martor.
Instanța nu a analizat motivele care l-au determinat să-și dea demisia, pentru că în condiții normale acest lucru nu se putea întâmpla.
A solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond pentru audierea martorului propus, iar în subsidiar a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul admiterii contestației.
În drept a invocat prevederile art.304 pct.8 și 9 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică, arătând că încetarea raportului de muncă s-a efectuat în baza art.55 lit.b din Codul muncii.
Recursul se respinge pentru considerentele care se vor expune.
Din examinarea sentinței, prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului și din oficiu potrivit art.304/1 Cod procedură civilă, Curtea constată că aceste critici nu pot fi primite, neputându-se încadra în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
Astfel, nu este întemeiată critica privind greșita apreciere a probelor și că din depozițiile celor doi martori audiați a rezultat că a fost constrâns să-și dea demisia, în condițiile în care instanța a înlăturat depoziția martorei și a considerat-o ca subiectivă, neparticipând nemijlocit la data când a fost depusă demisia, iar cealaltă martoră nu a confirmat susținerile recurentului reclamant.
Deși a solicitat completarea probelor prin audierea liderului de sindicat, se reține că potrivit art.305 Cod procedură civilă "În instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor, care pot fi depuse până la închiderea dezbaterilor" și cu atât mai mult la instanța de fond apărătorul contestatorului recurent s-a opus audierii liderului de sindicat, iar instanța a respins cererea pentru a respecta principiul egalității de tratament.
De aceea, nu se poate reține că instanța a interpretat greșit actul juridic dedus judecății, că a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia și nici că hotărârea pronunțată este lipsită de lemei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, în condițiile în care încetarea raporturilor de muncă s-a întemeiat pe art.55 lit.b din Codul muncii.
Nu este întemeiată nici critica care privește neanalizarea de către instanță a motivelor contestației sale, întrucât instanța s-a pronunțat în limitele investirii, iar în contestație a fost invocată constrângerea morală, fără însă a se face dovada acesteia și că acordul de voință nu a fost valabil exprimat.
Neexistând nici motive de ordine publică, care potrivit legii pot fi puse în dezbaterea părților din oficiu, în temeiul art.312 Cod procedură civilă recursul se privește ca nefondat și se respinge,iar hotărârea pronunțată se menține ca legală și temeinică.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr. 330 din 29.01.2009, pronunțată de Tribunalul Dolj în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata CEC BANK - SUCURSALA C, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 02 Iunie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud. -
2ex/03.06.2009.
FM.
Președinte:Marin PanduruJudecători:Marin Panduru, Ioana Moțățăianu, Marian Lungu
| ← Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... | Contestație decizie de concediere. Decizia 7277/2009. Curtea... → |
|---|
