Contestație decizie de concediere. Decizia 3718/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 1362/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 3718R
Ședința publică de la 25 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 2: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurentul Institutul Clinic, împotriva sentinței civile nr.7722 din data de 10.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect "contestație decizie de concediere".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns recurentul INSTITUTUL CLINIC, prin consilier juridic, intimata prin avocat cu împuternicire avocațială nr.- aflată la fila 8 în dosarul de fond.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că, prin serviciul registratură s-a depus la dosar la data de 16.02.2009, motivele de recurs formulate de Institutul Clinic, ce au fost comunicate și intimatei.
Intimata prin avocat depune la dosar cererea prin care se solicită a fi pusă în executare hotărârea pronunțată de instanța de fond.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților, cuvântul în susținerea/combaterea recursului.
Recurentul Institutul Clinic, prin consilier juridic, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat, casarea în întregime a hotărârii atacate și rejudecând cauza să se respingă contestația formulată de.
Intimata prin avocat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate în sensul reintegrării pe postul deținut anterior, cu obligarea recurentei la plata despăgubirilor egale cu salariile de care a fost lipsită începând cu 01.10.2008, urmând ca încetarea raporturilor de muncă să se facă la data comunicării deciziei de pensionare. Se arată că recurenta nu a procedat la măsura întocmirii dosarului de pensionare și trimiterea acestuia la Casa de Pensii. Depune la dosar concluzii scrise.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7722 din data de 10.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a fost dmisă contestația formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimatul Institutul Clinic, a fost anulată decizia nr.101/04.09.2008, emisă de intimat, s-a dispus reintegrarea contestatoarei în funcția deținută anterior concedierii, și a fost obligat intimatul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata de la concediere până la reintegrare, precum și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2500 lei.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că eclamanta a fost salariata Institutului Clinic pe funcția de biolog principal.
La data de 4.09.2008 intimata emite decizia cu nr.101 prin care dispune încetarea contractului individual de muncă al reclamantei în baza dispozițiilor art.61 lit.e) Codul muncii.
Dispozițiile sus menționate prevăd ca angajatorul poate dispune concedierea pentru motive ce țin de persoana salariatului în cazul în care salariatul îndeplinește condițiile de vârstă, standard și stagiu de cotizare și nu a solicitat pensionarea în condițiilor legii.
Din actele dosarului a rezultat că salariata îndeplinea cerințele de pensionare încă din luna noiembrie 2006.
Concedierea în condițiile art.61, lit.e) Codul muncii nu poate fi făcută decât la data îndeplinirii cumulative a condițiilor de vârstă și stagiu de cotizare și acest lucru rezultă din folosirea de către legiuitor în cuprinsul textului art.61, lit.e) Codul muncii nu a timpului prezent al verbului "a îndeplini" - "salariatul îndeplinește condițiile de vârsta standard". cât și din interpretarea teleologică a textului susmenționat.
Rațiunea și finalitatea dispozițiilor art.61, lit.e Codul muncii este aceea de a permite angajatorului să se dispenseze de salariații săi care, fără să-i mai fie necesari refuză să-și solicite pensionarea pentru limită de vârstă față de împrejurarea că, după intrarea în vigoare a Legii nr.19/2000 pensionarea pentru limită de vârstă nu mai poate fi făcută și la cererea angajatorului.
Daca însă angajatorul a înțeles să continue raporturile de muncă după îndeplinirea condițiilor de pensionare, cum este cazul în speța, el nu mai poate invoca dispozițiile art.61, lit.e) Codul muncii.
A accepta ideea că după îndeplinirea condițiilor de pensionare angajatorul poate să pună capăt oricând și în mod discreționar raporturilor de muncă în mod unilateral echivalează cu acceptarea încălcării unor principii fundamentale ce guvernează dreptul muncii, cum ar fi cel prevăzut de art.5, al.l Codul muncii, cel privind egalitatea de tratament al salariaților și interzicerea discriminării, inclusiv pe criteriul vârstei, principiul bunei credințe și al consensualismului, prevăzut de art.8, al.l Codul muncii, principiul asigurării dreptului la muncă prevăzut de art.3 Codul muncii și principiul stabilității raporturilor de muncă.
Împotriva acest hotărâri a declarat recurs intimatul Institutul Clinic, solicitand casarea sentintei recurate.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.7 și 9.pr.civ. recurentul a arătat că interpretarea data de prima instanta art. 61 lit e Codul muncii este contrara legii, deoarece legislatia specifica nu permite continuarea raporturilor de munca dupa implinirea conditiilor pentru pensionare este posibila numai timp de 2 ani.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, in raport de criticile formulate si de temeiurile de drept invocate de către recurent, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
La data de 4.09.2008 intimata emite decizia cu nr.101 prin care dispune încetarea contractului individual de muncă al initmatei reclamante în baza dispozițiilor art.61 lit.e) Codul muncii, potrivit carora angajatorul poate dispune concedierea pentru motive ce țin de persoana salariatului în cazul în care salariatul îndeplinește condițiile de vârstă standard și stagiu de cotizare și nu a solicitat pensionarea în condițiilor legii.
Intimata îndeplinea cerințele de pensionare încă din luna noiembrie 2006.
Constatam ca legiuitorul nu stabileste vreo limita de timp in care angajatorul poate dispune concedierea salariatului pentru indeplinirea conditiilor de pensionare. dupa aceasta data, angajatorul poate dispune concedierea salariatului in baza art. 61 lit e Codul muncii, deoarece continuarea activitatii nu inlatura imprejurarea implinirii acestor conditii si efectele sale.
acestor conditii este suficienta pentru a determina concedierea salariatului care nu solicita pensionarea, Codul muncii reglementand un caz distinct de concediere, independent de celelalte.
Prin urmare, angajatorul nu este obligat sa urmeze alte proceduri pentru a dispune concedierea salariatului, atat timp cat sunt intrunite conditiile prev. de art. 61 lit e Codul muncii.
Depunerea ulterioara a unei cereri de pensionare ulterior emiteii deciziei de concediere nu poate avea efect in ce priveste aprecierea valabilitatii acestei decizii, care se verifica in raport de momentului emiterii. Data producerii efectelor nu are relevanta intrucat si inainte de aceasta data actul juridic exista si poate fi anulat, interesul partii fiind evident de vreme ce actul respectiv va produce efecte certe.
Posibilitatea angajatorului de a dispune concedierea angajatului la o anumita varsta standard nu presupune o discriminare pe criteriu de varsta, asa cum a retinut, fara a motiva aceasta sustinere, prima instanta, deoarece aceasta prevedere legala este aplicabila oricarei persoane aflate inntr-o situatie comparabila. O persoana ce indeplineste conditiile prev. de art. 61 lit e Codul muncii nu poate fi comparata decat cu o alta persoana ce se gaseste in situatie comparabila, iar nu persoane ce nu indeplinesc aceste conditii. In cauza, nu exista indicii ca angajatorul a discriminat salariata in raport de alte persoane aflte in situatii comparabile. Aceasta cu atat mai mult cu cat insasi intimata avea dreptul de a solicita pensionarea.
Nu sunt incalcate nici principiile bunei credinte si dreptului la munca, atat timp cat legea este cea care stabileste o anumita varsta la care salariatului i se poate deschide dreptul la pensie.
Pentru aceste considerente, Curtea va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată, în sensul că va respinge contestația, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul Institutul Clinic, împotriva sentinței civile nr.7722 din data de 10.12.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata.
Modifică, în tot, sentința recurată, în sensul că:
Respinge contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimatul Institutul Clinic, ca neîntemeiată .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.05.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
25.06.2009
Jud. fond: Dalina;
Președinte:Silvia Georgiana IgnatJudecători:Silvia Georgiana Ignat, Călin Dragoș Alin
| ← Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... | Contestație decizie de concediere. Decizia 211/2009. Curtea de... → |
|---|
