Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă. Decizia 2144/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 245/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 2144R
Ședința publică de la 03 Aprilie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind cererea de recurs formulată de recurenta - Administrația Domeniului Public B SA, împotriva sentinței civile nr.7010 din 12.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.31303/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata, având ca obiect-contestație decizie modificare contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta, prin avocat G, ce depune împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009, și intimata, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.73724/2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:
Se învederează faptul că intimata a depus la dosar, prin serviciul registratură la data de 09.03.2009, întâmpinare în 2 exemplare.
Se comunică recurentei, prin avocat, un exemplar al întâmpinării.
Recurenta, prin avocat, arată că a luat cunoștință de întâmpinare.
Curtea, constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, cauza fiind în stare de judecată acordă cuvântul în susținerea și combaterea motivelor de recurs.
Recurenta, prin avocat, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, arătând că instanța de fond a făcut o aplicare greșită a legii, deoarece a considerat că în speță nu este aplicabilă clauza de mobilitate, ignorând dispozițiile art.239 coroborat cu art.241 Codul muncii care prevăd că efectele contractului colectiv de muncă se produc pentru toți angajații. Intimata a semnat contractul colectiv de muncă, deci a agreat clauza de mobilitate.
Solicită cheltuieli de judecată la fond și în recurs.
Intimata, prin avocat, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței civile ca temeinică și legală, arătând că, contractul colectiv de muncă este obligatoriu tuturor salariaților chiar dacă recurenta era membră de sindicat, clauza de mobilitate trebuia negociată. Solicită cheltuieli de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.7010 din 12.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.31303/3/LM/2008, a fost dmisă contestația privind pe contestatoarea, în contradictoriu cu intimata - Domeniului Public B SA, a fost anulată decizia nr.138/4.08.2008, s-a dispus repunerea părților în situația anterioară, în sensul reîncadrării contestatoarei pe postul deținut anterior emiterii deciziei nr.138/4.08.2008, acela de secretară, și a fost obligată intimata la 1000 lei cheltuieli de judecată față de contestatoare.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, otrivit p. art.41 din Codul muncii contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților. Elementele ce pot fi modificate sunt următoarele: durata contractului, locul muncii, felul muncii, condițiile de muncă, salariul, timpul de muncă și timpul de odihnă.
Din cartea de muncă a rezultat că la data emiterii deciziei contestatoarea ocupa funcția de secretară și îndeplinea atribuțiile conform fișei postului. Angajatorul a precizat că decizia se întemeiază pe prevederile art.14 alin.4 din Contractul colectiv de muncă, potrivit căruia personalul intimatei poate fi mutat de la un loc de muncă la altul în cadrul societății fără diminuarea drepturilor salariale, conform clauzei mobilității prevăzută de art.25 din Codul muncii. Prin această clauză, părțile, în contractul individual de muncă stabilesc ca, în considerarea specificului muncii, executarea obligațiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă, în acest caz salariatul beneficiază de prestații suplimentare în bani sau în natură.
Întrucât nu s-a făcut dovada că părțile au negociat și au inclus în contractul individual de muncă clauza de mobilitate, a fost înlăturată susținerea angajatorului, în sensul că schimbarea contestatoarei din funcția de secretară în cea de dispecer s-a dispus în baza art.25 din Codul muncii, raportat la art.14 alin.4 din Contractul colectiv de muncă.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, intimata - Domeniului Public B SA.
În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. recurenta a arătat că instanța a înlăturat în mod nejustificat aplicarea art. 25 din Codul muncii și a art.14 alin.4 din Contractul colectiv de muncă, susținând fără temei că nu incidentă în speță clauza de mobilitate reglementată de aceste prevederi.
Contractul colectiv de muncă a fost înregistrat la Direcția de Muncă, Solidaritate Socială și Familiei a Municipiului B sub nr.1705/24.03.2008 și a fost însușit de toți salariații. Soluția de admitere a contestației se bazează în mod exclusiv pe aceea că nu s-a făcut dovada "că părțile au negociat și au inclus în contractul individual de muncă clauza de mobilitate", aceasta aserțiune a instanței fiind contrazisă de faptul că această clauză de mobilitate, prevăzută de art.25 Codul muncii, a fost însușita de contestatoare prin contractul colectiv de muncă semnat de reprezentanții sindicatului liber independent - SA, a cărui memebră este și contestatoarea.
A mai arătat recurenta că în contractul individual de muncă nu pot fi incluse toate prevederile din contractul colectiv de muncă, dar acest contract individual de muncă se completează cu prevederile contractului colectiv de muncă, sens în care sunt și prevederile art.239, coroborat cu art.241 din Codul muncii.
Schimbarea din funcție a contestatoarei s-a făcut în baza clauzei de mobilitate fără diminuarea salariului, contestatoarea beneficiind la noul loc de muncă de drepturi salariate mai mari decât cele obținute pe funcția angajată anterior, aspecte de care instanța de fond nu a ținut seama.
Prin întâmpinare intimata, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate și ținând seama de dispozițiile art.3041pr.civ. Curtea constată următoarele:
Soluția primei instanțe este una legală și temeinică, deși considerentele reținute de Tribunal sunt greșite, în parte, urmând a fi schimbate în cele ce urmează.
Astfel, instanța de fond reține în mod corect că, otrivit p. art.41 din Codul muncii, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților, elementele ce pot fi modificate fiind durata contractului, locul muncii, felul muncii, condițiile de muncă, salariul, timpul de muncă și timpul de odihnă.
Însă clauza de mobilitate prevăzută de art.14 alin.4 din Contractul colectiv de muncă, potrivit căruia personalul intimatei poate fi mutat de la un loc de muncă la altul în cadrul societății fără diminuarea drepturilor salariale, este în acord cu prevederile art.25 din Codul muncii și este pe deplin aplicabilă salariaților recurentei, inclusiv contestatoarei, având în vedere dispozițiile art.239 și 241 alin.1 lit.a din Codul muncii, potrivit cărora " prevederile contractului colectiv de muncă produc efecte pentru toți salariații, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală" și "clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații angajatorului, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel".
Sub acest aspect, criticile recurentei sunt fondate, nefiind necesar, pentru opozabilitatea clauzei de mobilitate, ca această clauză, cuprinsă în contractul colectiv de muncă, să fie înscrisă obligatoriu și în contractul individual de muncă al salariatului.
Cele mai sus reținute nu pot duce însă la admiterea recursului și la modificarea hotărârii atacate, întrucât clauza de mobilitate reglementată de art. 25 din Codul muncii și a art.14 alin.4 din Contractul colectiv de muncă, prevede că, în considerarea specificului muncii, executarea obligațiilor de serviciu de către salariat nu se realizează într-un loc stabil de muncă.
Așadar, angajatorul poate modifica unilateral, în temeiul clauzei sus menționate, numai locul muncii, nu și felul muncii.
Or, prin decizia contestată (decizia nr.138/04.08.2008), recurenta- intimată a dispus trecerea contestatoarei din funcția desecretarăîn cadrul Serviciului administrativ-întreținere, funcție înscrisă în carnetul de muncă în baza deciziei nr.72/2005, precum și în fișa postului (fila 25 dosar fond), în funcția dedispecerîn cadrul aceluiași serviciu, având atribuțiile din fișa postului, cu încălcarea de către angajator prevederilor art.41 din Codul muncii, împrejurarea menținerii sau majorării drepturilor salariale avute anterior fiind irelevantă, în lipsa acordului salariatului la această modificare a felului muncii.
Drept consecință, văzând și dispozițiile art.312 pr.civ. Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
În temeiul art.274 pr.civ. va fi obligată recurenta la 500 lei cheltuieli de judecată către intimată (onorariu avocat).
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta - Administrația Domeniului Public B SA, împotriva sentinței civile nr.7010 din 12.11.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.31303/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata.
Obligă recurenta la 500 lei, cheltuieli de judecată către intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 03.04.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I
GREFIER
Red.
Dact. /2ex
27.04.2009
Jud. fond:;
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Comșa Carmen Georgiana
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1653/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 3718/2009. Curtea... → |
|---|
