Contestație decizie de concediere. Decizia 3727/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (Număr în format vechi 1124/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.3727/
Ședința publică de la 25 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Enache Daniela Georgeta
JUDECĂTOR 2: Ignat Silvia Georgiana
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta - SA împotriva sentinței civile nr.1394 din data de 07.10.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "contestație decizie de concediere".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 18.05.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 25.05.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Cu privire la recursul dedus judecății:
Prin sentința civila nr.1394/09.11.2008, Tribunalul C - Secția Civilă, în dosarul nr-, a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu intimata - SA B, a dispus repunerea reclamantului în situația anterioară emiterii deciziei nr. 114/27.09.2006 pe postul avut de consilier juridic, a obligat pârâta - SA B la plata drepturilor bănești în cuantum de 27.509,33 lei reprezentând drepturi salariale neacordate ca urmare a desfacerii nelegale a contractului individual de muncă pe perioada 28.05.2007-30.09.2008 în sumă netă de 21.668 lei, prima pentru ziua "" în sumă de 1500 lei, prima de C aferentă anului 2007 în sumă de 2000 lei și contravaloarea tichetelor de masă în sumă de 2341,33 lei, drepturi ce vor fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la achitarea efectivă, a omologat raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză de expert contabil, a obligat reclamantul către expert contabil la plata sumei de 150 lei reprezentând diferență onorariu expert si a obligat pârâta către reclamant la plata sumei de 602,46 lei cu titlu de cheltuieli de judecată
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că potrivit art. 60 din Codul muncii, concedierea salariaților nu poate fi dispusă pe durata incapacității temporare de muncă stabilită prin certificat medical conform legii.
In speță, decizia de încetarea contractului individual de muncă nr.114 a fost emisă de pârâtă la data de 27.09.2006 iar reclamantul a făcut dovada cu înscrisurile depuse la dosar (concedii medicale) existente la filele 17-19 (dosar nr-) că în perioadele 26 - 30 septembrie 2006,1 - 5 octombrie 2006; 9-31 octombrie 2006 și 1 - 17.11.2006 acesta s-a aflat în incapacitate temporară de muncă.
Cum art. 60 din Codul muncii prevede expres că acesta este unul din cazurile în care concedierea salariatului nu poate fi dispusă, din cauza situației speciale în care se află angajatul și în scopul protecției salariatului respectiv, prima instanța constată că decizia nr. 114/27.09.2006 de încetarea contractului individual de muncă al reclamantului este emisă cu încălcarea dispoziției legale, susmenționate, fapt pentru care ea este lovită de nulitate absolută.
Tribunalul apreciază că pârâta nu putea dispune concedierea reclamantului până la încetarea situației care a impus protecția acestuia.
Pe cale de consecință, tribunalul admite acțiunea astfel cum a fost precizată, formulată de reclamantul, anuleaza decizia nr. 114/27.09.2006 emisă de pârâtă și dispune reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior emiterii acestei decizii.
Totodată va obliga pârâta către reclamant la plata drepturilor bănești ce i se cuveneau acestuia din urmă pe perioada 28.05.2006 - 30.09.2008, actualizate cu indicele de inflație.
Astfel, potrivit raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză de expert contabil precum și răspunsurilor la obiecțiunile formulate de ambele părți cu privire la acest raport de expertiză, se constată că valoarea salariilor nete de plată pentru perioada 29.05.2007-30.09.2008 este în sumă de 21.668 lei; prima "" pe anul 2007 pentru 5 luni lucrate este în sumă de 15000 lei, drepturile salariale cu ocazia sărbătorilor de C pentru anii 2007 și 2008 sunt în sumă de 2000 lei iar contravaloarea tichetelor de masă pentru perioada 29.5.2007 -30.09.2008 este în sumă de 2341,33 lei.
Cu privire la temeinicia și legalitatea primelor de C și Ziua prima instanța reține că, potrivit art. 168 alin 1 din Contractul colectiv de muncă la nivelul pe anul 2004, "cu ocazia sărbătorilor de Paști și de C salariații SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu în vederea stabilim valori concrete,modalității de acordare, condițiilor, criteriilor și beneficiarilor"..
Prin al. 2 s-a menționat că "Pentru anul 2003 suplimentările de la al. 1 vor fi introdus in indemnizația de bază a fiecărui salariat, conform modalității și in condițiile negociate de.
Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2005 menține textul alin. 1 al art. 168 aducând o modificare de conținut alin. 2 în sensul consemnării ca in anul 2003 salariale de la al. 1 al prezentului articol au fost introduse in salariul de baza al fiecărui salariat.
Același text se regăsește, în ultima formă menționată, în Contractul colectiv de muncă pentru anul 2006.
In fine, pentru anul 2007 textul păstrează același conținut ca in contractele precedente.
Societatea pârâtă a mai depus la dosar Actul adițional la Contractul colectiv de muncă - SA nr. /23.05.2000 înregistrat la.F B sub nr. 2643/11.05.2005 care a conferit art. 168 al. 2 forma menționată în Contractul colectiv de munca la nivelul anului 2005
Prin adresa Comisiei paritare din 18.06.2007, se arată că "părțile semnatare confirma faptul că în redactarea art. 168 al.1 și 2 la momentul negocierilor colective voința comună a părților a fost aceea ca, incepand cu anul 2003 primele de Paști și de C să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat ".
In fine, prin "Nota asupra precizam situației primelor de Paște și de C prevăzute îh art. 168 din Contractul colectiv de muncă al ", datată 31.08.2007 și semnată de reprezentanți ai patronatului și federației sindicale, se dă o interpretare textului în discuție, "potrivit voinței părților la semnarea contractului".
Conform art. 1 al. 1 din Legea nr. 130/1999, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron sau organizația patronală pe de o parte, și salariați, reprezentați prin sindicate ori în alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind condițiile de muncă, salarizarea precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de muncă.
Art. 31 din Legea nr. 130/1999 dispune că poate interveni contractului colectiv de muncă pe parcursul executării lui, în condițiile legii ori de câte ori convin acest lucru. Modificările aduse contractului colectiv de muncă se comunica, tn1 organului la care se păstrează și devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioara, potrivit convenției părților.
Conform art. 236 al. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților.
Normele enunțate subscriu, așadar, contractele colective de muncă (în egală măsură ca și contractele individuale de muncă) voinței părților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului - ca act juridic bilateral.
Legea statuează în sensul că dispozițiile contractului colectiv de muncă reflectă voința partenerilor sociali, care însă trebuie să se manifeste întotdeauna în conformitate cu prevederile legale.
Astfel, textul art. 31 din Legea nr. 130/1999 cuprinde o normă permisivă, care d posibilitatea modificării clauzelor contractului colectiv de muncă ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiența unei astfel de modificări.
Textul reia un principiu de bază aplicabil tuturor actelor juridice bilaterale, în sensul că e pot fi modificate potrivit acordului de voință al părților, dar numai până la momentul încetă efectelor acestuia.
In același sens, și contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar parcursul executării lui, interpretarea și reformarea conținutului unei clauze urmând să își producă efecte până la momentul încetării contractului.
In speță, astfel cum rezultă din situația de fapt, înscrisurile depuse de pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzei cuprinse în art. 168 al.1 și 2 din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv anual și în totală contradicție cu textul neechivoc al prevederii.
Astfel, art. 168 al. 2 prevăzut în fiecare din aceste contracte că suplimentările de la al. 1 au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar pe anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleași drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților și pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în același timp și textul alin. 1.
Pe de altă parte, părțile nu au consemnat în contractul colectiv de muncă pe anii 2005 și 2006 faptul că aceleași suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.
Se va reține astfel că, interpretarea clauzei peste termenul pentru care a fost încheiat contractul și cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1999 (prin acte neînregistrate la direcția teritorială de muncă) nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederii invocate.
Pentru aceleași considerente, instanța constată că potrivit art.168 alin 3 și art.176 alin.2 din Contractul colectiv de muncă pe anul 2007, reclamantul are dreptul la prima pentru Ziua, precum și la acordarea tichetelor de masă.
In ce privește cererea pârâtei de a se stabili întinderea obligațiilor sale bănești față de reclamant, având în vedere că acestuia i s-au acordat salarii compensatorii în sumă de 18104 lei, urmează ca pârâta să efectueze plata drepturilor bănești către reclamant în raport de respectivele salarii compensatorii primite de cel în cauză.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs motivat, în termenul legal, pârâta - SA, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Recurenta-pârâta, în dezvoltarea motivelor de recurs, susține că în mod greșit instanța de fond a admis contestația. Decizia nr.114 a fost emisa cu respectarea tuturor cerințelor impuse de lege si numai după negocierea cu sindicatul, respectându-se dispozițiile Contractului colectiv de munca, prevederile Planului Social încheiat intre SA si, prevederile Hotărârilor Consiliului de Administrație al SA din data de 07.06.2005 si din data de 09.08.2005, referitoare la procesul de reorganizare al SA si acordul sindicatului cu privire la concedierea dispusa.
S-a făcut plata salariilor compensatorii si atât contestatorul cat si ceilalți salariați au beneficiat de un preaviz îndelungat cu plata tuturor drepturilor, fara a se mai presta vreo munca.
Întreaga activitate din zona Caî ncetat in urma negocierilor purtate, activitate care la acest moment nu mai poate fi reluata.
In mod greșit instanța de fond anulează decizia nr.114 de disponibilizare a reclamantului pe considerentul ca nu s-au respectat dispozițiile art.60 din Codul Muncii, reținând ca decizia a fost emisa la data de 27.09.2006 când intimatul-contestator era in incapacitate de munca.
Instanța de fond nu a observat ca decizia a fost comunicata reclamantului la data de 20.11.2006, când acesta nu mai era in concediu medical si in conformitate cu dispozițiile art. 75 din Codul muncii, decizia isi produce efectele numai de la aceasta data si nu de la data redactării ei.
Dintre toate cele noua motive ale contestației in anularea deciziei, instanța retine numai acest motiv pe care il discuta in considerente, motivație care nu poate rezista criticii formulate.
Nu se poate considera ca data a producerii efectelor Deciziei nr. 114 data redactării ei, 27.09.2006, ci numai data comunicării ei, 20.11.2006, când reclamantul semnează de primire.
Constatând nulitatea deciziei nr.114 si repunerea in situația anterioara, instanța de fond nu a dispus cu privire la compensare, astfel ca se impune casarea cu trimitere pentru soluționarea acestui aspect.
Ca proba noua in recurs, se depune adresa nr. 22669/21.10.2008, emisa de Casa Județeană de Pensii C, din care rezulta ca intimatul - reclamant figurează in baza Casei Județene de Pensii C cu dosar de pensie de invaliditate gradul II, nr. - din data de 01.06.2007 in cuantum de 1036 lei.
Practic acest nou act face dovada ca in urma numeroaselor zile de concedii medicale, intimatul - reclamant a îndeplinit condițiile de pensionare pentru invaliditate gr. II. Ca urmare a acestei noi situații de fapt, repunerea in situația anterioara este lipsita de obiect - un pensionar de invaliditate nemaiputând fi integrat.
Totodată trebuie reținut ca întreaga expertiza efectuata in cauza trebuie refăcuta.
După data de 01.06.2007, data pensionarii intimatului - reclamant sumele acordate prin expertiza nu se mai puteau acorda unei persoane atât in calitate de angajat, cat si de pensionar.
Există contradicție totala intre aceste doua calități, iar expertul va trebui sa clarifice compensarea.
Verificând obiecțiunile depuse, se poate constata ca expertul a calculat sume de bani in favoarea contestatorului, cu mult mai mari decât acesta avea dreptul. Mai mult, rapoartele de expertiza întocmite ulterior contrazic raportul de expertiza, inițial, si nu răspund la obiecțiunile noastre. Instanța de fond a dat dovada de lipsa de rol activ, intrucât, considerând pertinente obiectiunile, nu a stăruit ca expertul sa răspundă la acestea si sa dea explicațiile necesare, practic expertul refuzând sa Ie analizeze.
Intimatul a formulat întâmpinare la recurs, susținând că motivele de recurs invocate de recurenta, in fapt si in drept, nu sunt de natura a duce la casarea sentinței recurate.
Astfel, recurenta invoca motiv de recurs pentru casarea hotărârii art.304 pct 5 din pr.civ, iar din motivare nu se indica forma de procedura incalcata prin hotărârea data si nici proba pe care susține motivul. Mai invoca recurenta art.304 pct.9 pr.civ. adică prima instanța a pronunțat o hotărâre fara temei legal sau cu aplicarea greșita a legii, fara a proba temeinic acest motiv. Cele doua motive nu sunt de natura a duce la casarea sentinței atacate, neîncadrându-se in art.312 din Codul d e procedura civila. Actul nou pe care il invoca recurenta nu este de natura a schimba situația de fapt si fondul cauzei. Daca recurenta ar fi fost prezenta la dezbaterile pe fond, daca ar fi manifestat interes in cauza, ar fi constatat ca la ultima ședința in care s-a pus problema pensionarii anticipate, ca de altfel si cu alte ocazii, reclamantul a menționat ca nu a fost pensionat anticipat pentru ca nu îndeplinea condiția vechimii in munca in sistemul public de pensii.
Decizia de concediere nr. 114/27.09.2006 este nula de drept pentru ca a fost emisa cu încălcarea flagranta a Codului muncii, deciziei nr.326/28.02.2006 si a procurii nr. 150/09.09.2006 emisa de emitentul deciziei mai sus amintite.
Astfel, aceasta decizie este emisa de către directorul desemnat vizata de acesta dar nu isi produce efecte juridice, pentru ca nu are semnătura emitentului deciziei de numire si a procurii nr. 150/2006.
Decizia contestata este lovita de nulitate absoluta si pentru faptul ca, a fost emisa in perioada in care reclamantul era in incapacitate de munca, fapt dovedit prin acte la fila 16 din dosar. In acea perioada contractul de munca este suspendat de drept, așa cum retine si instanța de fond.
Temeiul legal, art.50 lit.b si art.60 pct.1 lit.a din Codul muncii, precum si art. 53 pct.1 lit.b din M. Susținerea recurentei ca decizia isi produce efecte imediat după comunicare este corecta, dar măsura luata prin decizia contestata este nelegala, așa cum a reținut.
Susținerile recurentei despre puterea discreționara a sindicatului, nu sunt de natura a înlocui obligația angajatorului prin care trebuia sa hotărască situația reclamantului, pentru ca a încheiat contractul individual de munca desfăcut din inițiativa lui, cu reprezentantul persoanei juridice si nu cu sindicatul - care nu poate reprezenta pe reclamant, acesta nefiind membru de sindicat.
Recurenta invoca o cerere a sa privind compensarea unei sume de bani. Nu se poate accepta acest fapt si nici instanța nu se putea pronunța pentru simplul fapt ca nu a formulat cere in acest sens. Recurenta, prin repunerea in situația anterioara, are posibilitatea legala sa recupereze suma, dar nu dorește reîncadrarea așa cum a dovedit pana acum.
Daca suma acordata cu titlu de despăgubiri materiale este mare sau, este cu totul si cu totul relativ, este o despăgubire materiala pe care legea o prevede si care, deși era obligația paratei de a produce probe, s-a stabilit prin expertiza judiciara. de obiectivele expertizei, obiecțiunile invocate de recurenta nu isi au sensul. Daca era interesata de situație si de despăgubiri, in speța, atunci era normal sa urmărească desfășurarea expertizei. Despăgubirile materiale s-au acordat deoarece prin concedierea nelegala s-a cauzat un prejudiciu, potrivit art.78 pct.1 din Codul muncii.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate în cererea de recurs, conform dispozițiilor art. 304 indice 1 din Codul d e procedură civilă, Curtea constata că recursul recurentei-reclamante - SA este fondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare:
Decizia nr. 114 a fost emisă de recurenta pârâtă la data de 27.09.2006, iar reclamantul a făcut dovada cu înscrisurile depuse la dosar (concedii medicale) existente la filele 17-19 (dosar nr-) că în perioadele 26-30 septembrie 2006, 01-05 octombrie 2006; 09-31 octombrie 2006 și 01-17.11.2006 s-a aflat în incapacitate temporară de muncă.
Art. 60 din Codul muncii prevede expres că acesta este unul din cazurile în care concedierea salariatului nu poate fi dispusă, din cauza situației speciale în care se află angajatul și în scopul protecției salariatului respectiv.
Cu toate acestea, doar comunicarea deciziei de concediere către salariat are drept consecința producerea efectelor deciziei respective.
Efectele se produc la data comunicării, data la care începe sa curgă termenul de preaviz.
Codul muncii nu prevede un termen de comunicare a deciziei de concediere, cu excepția cazurilor in care concedierea a fost dispusa ca sancțiune disciplinara (5 zile). Decizia poate fi comunicata in termenul general de prescripție de 3 ani, aplicabil in materia executării titlurilor executorii.
Ca atare, prin comunicarea deciziei, semnata si vizata, către reclamantul la data de 20.11.2006, in baza art. 75 din Codul muncii, isi va produce efectele numai de la aceasta data, când reclamantul intimat nu era in concediu medical, iar nu de la data emiterii sale.
Așadar, decizia nr. 114/27.09.2006 nu este lovită de nulitate absolută, cum greșit a reținut prima instanța.
Aceasta fiind soluția capătului de cerere principal, este evident ca nu mai pot fi menținute drepturile salariale, ulterioare datei producerii efectelor concedierii, stabilite de prima instanța, care a obligat pârâta - SA B la plata drepturilor bănești în cuantum de 27.509,33 lei reprezentând drepturi salariale neacordate ca urmare a desfacerii nelegale a contractului individual de muncă pe perioada 28.05.2007-30.09.2008 în sumă netă de 21.668 lei, prima pentru Ziua petrolistului în sumă de 1500 lei, prima de C aferentă anului 2007 în sumă de 2000 lei și contravaloarea tichetelor de masă în sumă de 2341,33 lei, drepturi ce urmau a fi actualizate cu indicele de inflație de la data nașterii dreptului și până la achitarea efectivă.
Pentru aceste considerente, Curtea, constată că recursul este fondat și în baza art. 304 pct. 9 - când hotărârea pronunțata este lipsita de temei legal ori a fost data cu incalcarea sau aplicarea greșita a legii -
si art. 312 din Codul d e procedura civilă, va admite recursul si va modifica in tot sentința recurata, in sensul ca va respinge contestația, ca neîntemeiata.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta - A împotriva sentinței civile nr.1394 din data de 07.10.2008 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul .
Modifica in tot sentința recurata, in sensul ca respinge contestația, ca neîntemeiata.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 18.05.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
tehnored.G
2.ex./10.06.2009
Jud. fond: Tr.
Președinte:Enache Daniela GeorgetaJudecători:Enache Daniela Georgeta, Ignat Silvia Georgiana
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 99/2009. Curtea de... | Conflict de muncă. Decizia 2802/2009. Curtea de Apel Cluj → |
|---|
