Contestație decizie de concediere. Decizia 99/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
DOSAR NR-
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A IX-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
PROPRIETATEA INTELECTUALĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 99
Ședința publică de la 17 februarie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Melania Stanciu
JUDECĂTOR 2: Mihaela Paraschiv
JUDECĂTOR 3: Antonela Cătălina
GREFIER - -
Pe rol se află soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta - - împotriva deciziei civile nr. 614/A/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL și OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă recurenta - -, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/15.01.2009, intimata - SRL, prin avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr. -/14.01.2009, lipsind intimatul OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Părțile prezente, prin reprezentanți, învederează instanței că nu mai au alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Reprezentantul recurentei - - solicită admiterea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 614/A/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă și pe cale de consecință, desființarea hotărârii nr. 165/23.02.2007, pronunțată de Comisia de Mărci a OSIM în dosarul nr. 214/2006, obligarea OSIM la respingerea de la înregistrare mărcii cu denumirea P. Continuând, arată că potrivit dispozițiilor art.6 lit.c din Legea nr. 84/1998 se sancționează orice asemănare și orice risc de confuzie pentru public. Totodată, susține că marca trebuie protejată. Cu cheltuieli de judecată, pe care le va solicita pe cale separată.
Reprezentantul intimatei - SRL solicită respingerea recursului formulat împotriva deciziei civile nr. 614/A/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, ca nefondat, menținerea hotărârii nr. 165/23.02.2007, pronunțată de Comisia de Mărci a OSIM în dosarul nr. 214/2006 și admiterea spre înregistrare a mărcii M 2005 00021 "P ", marcă verbală, pentru produsele cuprinse în clasa 33, conform de la. Continuând, arată că hotărârea pronunțată de instanța de apel este dată cu respectarea legii și este temeinic motivată. Precizează că instanța de apel a apreciat în mod corect, că nu pot fi reținute dispozițiile art.6 lit.c din legea nr. 84/1998. Totodată, arată că cele două mărci se disting conceptual, vizual și fonetic, iar pentru cumpărătorul mediu nu există nici un risc de confuzie. Cu cheltuieli de judecată.
Curtea reține în pronunțare cererea de recurs formulată de recurenta - - împotriva deciziei civile nr. 614/A/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul București, Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL și OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
CURTEA,
Prin Hotărârea nr. 165/23.02.2007 pronunțată în dosarul nr. 214/2006 de Comisia de Mărci () din cadrul Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (OSIM), a fost respinsă contestația formulată de - -, în contradictoriu cu - VIN SRL (actualmente - SRL), a fost menținută decizia nr. 1664/28.04.2006 a Comisiei de Examinare a () din cadrul OSIM, prin care s-a respins opoziția formulată de - - și s-a dispuscontinuarea procedurii de înregistrare a mărcii individuale verbale P, nr. MN -, pentru solicitanta - Vin SRL.
Pentru respingerea contestației, Comisia a considerat că în speță, nu sunt întrunite cumulativ condițiile prev. de disp.art.6 lit.cdin Legea 84/1998, marca ce se solicită a fi înregistrată fiind diferită din punct de vedere fonetic, conceptual și vizual, de marca anterioară combinată a contestatoareiPnr. MN -.
Comisia a reținut că din punct de vedere fonetic, pronunția elementelor verbale care compun cele două mărci este diferită, producând asupra consumatorului mediu un impact auditiv total diferit, iar consumatorul de specialitate face diferența clară între cele două elemente verbale care au o conotație diferită.
S-a mai constatat că din punct de vedere conceptual, ideile sugerate de termenii celor două mărci sunt diferite, sintagmaPevocând în mintea publicului proprietatea P, în timp ceP, se poate traduce prin "vale", "ținut situat între munți, dealuri". Elementul comun al celor două mărci (denumirea P) indică originea geografică a produselor și nu poate fi interzis terților la utilizarea în activitățile comerciale, regiunea geografică cu același nume fiind cunoscută pentru produsele sale viticole.
În plus, Comisia a mai constatat că din punct de vedere vizual, marca depusă este o marcă verbală, spre deosebire de marca opusă, al cărei element grafic este alcătuit dintr-un chenar negru pătrat, în care este redat stilizat un, sub care este scrisă sintagma "P ", elemente care duc la un impact vizual și o impresie vizuală globală diferită, având în vedere că în aprecierea caracterului distinctiv al unei mărci, se iau în considerare toate elementele care intră în componența sa.
Din punctul de vedere al produselor solicitate din clasa 33, Comisia a constatat că acestea sunt identice.
Prindecizia civilă nr. 614/A/17.04.2008pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, s-a respins ca nefondat apelul opozantei contestatoare - -.
Pentru a hotărâ astfel, instanța de apel a constatat că pronunția elementelor verbale și din cadrul celor două mărci este diferită. Impactul auditiv asupra consumatorului mediu este în mod clar diferit. Pentru consumatorul de specialitate este evidentă diferența de conotație dintre cele două elemente verbale.
Elementul comun al celor două mărci este denumirea Indiferent dacă denumirea menționată indică originea geografica sau regiunea geografică apelanta nu are monopol de folosire a denumirii P, lucru de altfel necontestat de către aceasta.
Din punct de vedere vizual cele două mărci se diferențiază, indiferent de grafia elementelor verbale, prin aceea că marca anterioară are și un element grafic alcătuit dintr-un chenar negru pătrat în care este redat stilizat un sub care este scrisă sintagma P. După cum a reținut Comisia de aceste elemente duc la un impact vizual și o impresia vizuală globală diferită între cele două mărci.
Faptul că marca depusă spre înregistrare este scrisă pe etichete în așa fel încât cuvântul P să iasă în evidență iar cuvântul să fie estompat nu atrage incidența dispozițiilor art. 6 lit. c din legea 84/1998 deoarece apelanta nu are drepturi de folosință exclusivă asupra denumirii Mai mult, intimata ar putea folosi denumirea P, pe etichete fără a fi necesară înregistrarea unei mărci dacă produsele la care se aplică etichetele respective au legătură cu regiunea geografică
Cuvântul conferă caracter distinctiv mărcii intim atei atât prin raportare la marca combinată a apelantei cât și prin raportare la alte mărci ce au în componență denumirea
în aceiași zonă pe rafturi a vinurilor ce poartă marca apelantei și a vinurilor ce poartă marca intimatei, cu consecința unei posibile confuzii în cazul consumatorului neavizat, nu reprezintă un argument în sensul similarității mărcilor, ci mai degrabă în sensul slabei sugestivități a acestora.
Împotriva acestei decizii, apelanta - - a formulat în termen legal recurs, întemeiat pe disp. art. 304 pct. 9 Cod pr. civilă ( hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii), solicitând modificarea în tot a deciziei, iar pe fond, obligarea OSIM la respingerea de la înregistrare a mărciiP.
În motivarea recursului, s-a arătat că:
Nu este corectă concluzia instanței de apel privind posibilitatea de folosire a denumirii P (inclusiv pe etichete, fără a fi necesară înregistrarea mărcii), dacă produsele au legătură cu această regiune. Aceasta ar echivala cu uzarea unor brand-uri deja cunoscute pe piață și, la așezarea produselor pe același raft, se produce o asociere a mărcii solicitate cu marca premiată a recurentei. S-a menționat folosirea de către solicitanta-intimată a unei pagini de site copiată după site-ul recurentei.
Din probatoriile existente la dosar, rezultă cu certitudine că intimata, prin sugestionarea publicului - folosind denumiri și fonturi de scriere asemănătoare, încearcă să se folosească de renumele mărcii anterioare, pentru a se impune pe piața. Vinul recurentei marcaPeste un produs scump și de calitate superioară, pe când vinul marcaPeste un vin mai ieftin cu 50%, element ce atrage cumpărătorul neavizat, în mintea căruia se formează confuzia că cele două produse aparțin aceleași societăți, deci cu calități asemănătoare - lucru nedorit de recurentă.
Înregistrarea mărcilor pe anumite clase de produse, are ca rațiune diferențierea produselor sub aspectul conținutului și calității. Chiar instanța de apel sesizează că există posibilitatea confundării celor două mărci, dar o pune pe seama slabei sugestivități a acestora. Legiuitorul a înțeles să sancționeze chiar și numai riscul de asociere pentru public, nemaivorbind despre riscul de confuzie sau de similitudine.
Recurenta nu a invocat identitatea denumirii, ci riscul confuziei pentru public cu privire la proveniența celor două produse.
Mai mult decât atât, dacă marca recurentei folosește un font normal de scriere, puternic conturat și egal pentru ambele cuvinte, marca verbală a intimatei folosește același font de scriere pentru P și un font mai puțin vizibil pentru, evident intenționând să creeze confuzie. Pentru cumpărătorul obișnuit sare în denumirea de P, iar cuvintele care o însoțesc au mai mică importanța, făcând ușoară confuzia cu marca anterioară.
Deși OSIM a reținut înregistrarea unei denumiri verbale, solicitanta folosește etichete cu aceasta denumire. Înregistrarea unei mărci individuale verbale cade în desuetudine, în fața înregistrării anterioare a unei mărci combinate. Pe etichete apare ca dominantă denumirea "P" subliniată, iar " " este scris mic cu alte caractere și mai puțin vizibile.
Dintr-o verificare pe piața de vinuri, prin vizitarea supermarketurilor, s-a observat că produselePsunt așezate pe rafturi lângă produseleP, fiind evident că intimata încearcă să se folosească de renumele creat de recurentă pentru a atrage cumpărători.
Greșit a reținut Comisia de că elementul comun "P" indică originea geografică a produselor solicitate sub cele două mărci, considerând că regiunea geografică P este cunoscută pentru produsele sale viticole. Tocmai regiunea geografică P nu este cunoscută nici în țară și nici în străinătate, pentru produsele sale viticole, fiind este cunoscut "Dealul M" ca indicație geografică, care se află în P, și nu P ca regiune.
S-a concluzionat că prin înregistrarea mărciiP, sunt încălcate disp. art.6 lit. c din Legea 84/1998, precum și drepturile exclusive asupra mărciiP, aducându-se atingeri grave activității societății recurente.
Intimata a formulatîntâmpinareprin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, deoarece mărcile părților litigante sunt diferite atât conceptual (cuvântul "P" având rolul de a sublinia originea produselor), fonetic și semantic (elementele verbale ale mărcilor nefiind asemănătoare), cât și vizual (având concepte grafice diferite). S-a arătat că instanța de apel a făcut întrutotul aplicarea dispozițiilor Legii nr. 84/1998.
Examinând decizia atacată prin prisma motivelor invocate și în raport de actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază că recursul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:
Recurenta-oponentă - - este titulara mărcii individuale combinate cu element figurativ P, ca urmare a înregistrării acesteia în România sub nr. MN -, cu protecție până la data de 20.09.2012, pentru clasele de produse și servicii 30, 32, 33 ("băuturi alcoolice", cu excepția berii), 39, 42, 45. Protecția a fost extinsă internațional în anul 2005, prin înregistrarea mărcii la Organizația Mondială a Proprietății Intelectuale sub nr. -.
Intimata-solicitantă - VIN SRL (actualmente - SRL) a depus la 04.01.2005 cererea de înregistrare a mărcii individuale verbalePavând nr. MN - atribuit depozitului M 2005 00021, pentru clasa 33 de produse "băuturi alcoolice" (cu excepția berii), fiind emisă decizia OSIM nr. -/07.09.2005, de admitere la înregistrare.
Opozițiala înregistrare a titularului mărcii anterioare, a fost respinsă prin decizia Comisiei de Examinare a din cadrul OSIM nr. 1664/28.04.2006, fiind totodată respinsă și contestația acestuia, prin hotărârea Comisiei de Mărci nr. 165/23.02.2007, dispunându-se continuarea procedurii de înregistrare a mărciiP.
Apelul împotriva acestei hotărâri, formulat de oponenta titular de marcă anterioară, a fost respins ca nefondat.
Pentru verificarea legalității deciziei atacate, se impune în prealabil, calificarea motivelor expuse de către recurentă și identificarea dispozițiilor legale prin prisma cărora pot fi analizate. Se apreciază că, deși considerentele căii de atac, nu sunt suficient structurate, acestea pot fi luate în analiză exclusiv prin prisma legalității și nu a temeiniciei deciziei de apel (ca rezultat al interpretării probatoriilor).
Astfel, devin inoportune considerațiile privind modalitatea de folosire a mărcii de către intimata-solicitantă (pe etichete, site-uri, expunere la vânzare etc.), invocată sub diverse argumente în recurs, cu atât mai mult cu cât folosirea mărcii ține de elementele unei eventuale acțiuni în contrafacere / concurență neloială și nu trebuie asimilată riscului de confuzie, care se analizează la înregistrarea mărcii, prin verificarea suprapunerilor în reprezentarea consumatorului, a mărcilor/semnelor comparate ca întreg.
Pentru a putea fi refuzată înregistrarea unei mărci în baza art. 6 lit. d din Legea nr. 84/1998 privind mărcile și indicațiile geografice, trebuie îndeplinite cumulativ trei condiții: similaritatea cu o marcă protejată anterior; similaritatea / identitatea produselor sau serviciilor cărora marca este destinată a fi aplicată; riscul de confuzie pentru public, incluzând și riscul de asociere cu o marcă anterioară.
Asupra identității de produse nu au fost formulate contestații, acestea încadrându-se pentru ambele părți, în clasa 33 ("băuturi alcoolice"), cu excepția berii, conform, de la " (clasificarea internațională a produselor și serviciilor în scopul înregistrării mărcilor)
Nu au fost formulate critici asupra analizei Tribunalului în privința lipsei similarității mărcilor, din punct de vedere fonetic, vizual și conceptual.
Prin urmare, în raport de limitele învestirii asupra legitimității înregistrării mărcii intimatei-solicitante, problema de drept în discuție se rezumă la existența riscului de confuzie (incluzând și riscul de asociere) cu marca anterioară a recurentei.
S-a susținut că riscul de confuzie provine din includerea între elementele verbale ale mărcii intimatei, a denumirii "P", având același font de scriere ca al mărcii recurentei.
În apreciereariscului de confuziepentru public, incluzând și riscul de asociere cu o marcă anterioară, Curtea va ține seama că elementul de bază din conținutul mărcilor nu este identic sub aspect auditiv, vizual și conceptual, astfel că produsele nu pot fi atribuite de cumpărător aceleiași origini, deci nu pot fi privite ca având o proveniență comună (riscul de confuzie directă) ori, deși cumpărătorul este conștient că cele două produse provin din două surse diferite, nu consideră că între cele două există legături juridice, financiare, tehnice sau economice (riscul de confuzie indirectă). de acestea, în riscul de asociere, cumpărătorul își amintește de marca anterioară, dar nu ajunge la o confuzie cu privire la proveniența bunurilor.
Trebuie menționat că, de regulă, consumatorul nu compară mărcile una lângă alta, ci marca prezentă cu amintirea avută despre marca anterioară. În speță, comparația se produce între o marcă verbală opusă unei mărci combinate, conținând un element final comun, sugestiv în privința provenienței geografice a produsului și nu a producătorului în sine. Acceptarea existenței unui risc de confuzie/asociere în această din urmă variantă, ar conduce nepermis la crearea unui monopol de utilizare, în beneficiul recurentei, pentru elementul din marca sa, constând în cuvântul "P".
Mai mult decât atât, nu se poate considera că elementul dominant al mărcii combinate a recurentei este dat de acesta, pentru a reține o suprapunere care să înlăture legitimitatea unei alte înregistrări. De aici - și acceptând compararea ca întreg a mărcilor -, rezultă pertinența considerațiilor deciziei atacate, asupra distinctivității. Aceasta nu este o trăsătură a semnului însuși, ci a relației semn-produs-consumator, sub aspectul aptitudinii de a-l distinge de alte produse/servicii în privința provenienței.
Astfel, Curtea apreciază că mărcile aflate în conflict, se diferențiază semnificativ prin elementele pe care le au în compunere, neexistând posibilitatea ca un consumator obișnuit cu o memorie de nivel mediu, rezonabil de bine informat, circumspect și atent, să nu bănuiască după prima impresie, că marca cu care se confruntă, nu este cea anterioară pe care o cunoaște.
Având în vedere aceste considerente, Curtea va constata că decizia atacată pronunțată în cauză este legală și temeinică, nefiind afectată de vreunul dintre motivele de casare sau modificare, prevăzute de art. 304 Cod pr. civilă, astfel că, în baza art. 312 alin. 1 Cod pr. civilă, recursul urmează a fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat, recursul formulat de către recurenta - - împotriva deciziei civile nr. 614/A/17.04.2008 pronunțată de Tribunalul București - Secția a V-a Civilă, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații - SRL și OFICIUL DE STAT PENTRU INVENȚII ȘI MĂRCI.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 17.02.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
-
Red. / Tehnodact. / 2 ex.
Judecători apel - Secția a V-a Civilă:,
Președinte:Melania StanciuJudecători:Melania Stanciu, Mihaela Paraschiv, Antonela Cătălina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 968/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 3727/2009. Curtea... → |
|---|
