Contestație decizie de concediere. Decizia 3984/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (Număr în format vechi 1104/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.3984/
Ședința publică de la 01iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ignat Silvia Georgiana
JUDECĂTOR 2: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursului formulat de către recurenta împotriva sentinței civile nr.7401 din data de 27.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SRL, având ca obiect "contestație decizie de concediere".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 25.05.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 01.06.2009, hotărând următoarele:
CURTEA,
Cu privire la recursul dedus judecății:
Prin sentința civila nr. 7401/27.11.2008, Tribunalul București Secția a VII-a Civilă și pentru cauze privind Conflictele de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, a respins ca rămasă fără obiect, acțiunea formulată de contestatoarea, în contradictoriu cu intimata SC SRL.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că petenta contestatoare a fost salariata intimatei, așa cum rezultă din contractul individual de muncă nr.5621/09.11.2005, având funcția de corector. Prin decizia nr. 29/25.07.2008, intimata a dispus încetarea contractului de munca al contestatoarei începând cu data de 28.07.2008, în baza art. 61 lit. a Codul muncii, pentru săvârșirea unor abateri disciplinare.
Decizia a avut la baza referatul directorului general din 23.07.2008 si declarația data de salariata la aceeași data, precum si referatul privind rezultatul cercetării prealabile a abaterilor disciplinare săvârșite de salariata din 25.07.2008.
La data de 28.08.2008, salariata a formulat în termenul legal, contestație împotriva deciziei de concediere, solicitând anularea acesteia ca netemeinică și nelegală.
Ulterior, prin decizia nr.46/22.09.2008, intimata a revenit asupra deciziei menționate, anulând-o și dispunând de la data de 22.09.2008 reintegrarea acesteia în funcția avută, de corector și cu același salariu de bază lunar brut de 803 lei. Pentru perioada anterioară, intimata a dispus calcularea și plata drepturilor salariale și plata corespunzătoare a contribuțiilor către stat.
La termenul din 27.11.2008, contestatoarea a primit în fața instanței drepturile salariale cuvenite de la data concedierii, iar intimata a declarat că nu a putut dispune reintegrarea salariatei, întrucât aceasta nu s-a mai prezentat la locul de muncă.
Ca urmare, întrucât decizia de concediere a fost revocata si nu mai produce efecte, contestatoarea păstrându-si calitatea de salariat al societății ca si când decizia nu ar fi fost niciodată emisa si i s-au plătit drepturile salariate de care ar fi beneficiat daca nu ar fi fost concediata, prima instanța a apreciat ca nu se mai impune nici reintegrarea si ca atare nu mai subzista temeiurile pentru care a fost promovata prezenta acțiune.
Intrucât contestatoarea nu mai poate face dovada unui interes actual in susținerea prezentei contestații, prima instanța respins cererea, ca rămasa fara obiect.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, în termenul legal, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.
Recurenta reclamantă, în dezvoltarea motivelor de recurs, întemeiate pe dispoz.art.304 pct.9 Cod pr.civilă susține că, în fapt, prin cererea de chemare în judecată introdusă la instanța de judecată, competentă, am solicitat să se constate nulitatea absolută a deciziei de concediere nr. 46/22.09.2008 și pronunțarea unei hotărâri judecătorești pentru reintegrarea în functia avută anterior acestei decizii.
Instanța de fond nu a cercetat și nu a aprofundat fondul cauzei, respectiv nu a cercetat temeinic motivele invocate de reclamanta în cererea de chemare în judecată.
Astfel instanța nu a observat și nu a analizat inadvertența dintre data asa-zisei convocări la sediul societății și data așa-zisei decizii de anulare a deciziei contestate. în data de 18.09.2008, reclamanta a fost convocată la sediul societății pentru data de 22,09.2008, nu pentru a i se aduce la cunoștință decizia de reintegrare în muncă ci pentru aoo bligă să renunțe la litigiu.
Solicită a se constata că dacă aceasta ar fi fost chemată pentru motivul invocat de intimată, atunci nu ar mai fi fost necesară trimiterea acesteia prin intermediu oficiului poștal.
Or, chiar intimata recunoaște, indirect că la acea dată nu i s-a înmânat reclamantei nicio decizie.
Dacă ar fi fost chemată pentru a i se aduce la cunoștință decizia de reangajare, atunci i s-ar fi pus în vedere să se prezinte și cu carnetul de muncă, care fusese închis, ca urmare a desfacerii contractului de muncă, ceea nu s-a întâmplat.
Prima instanța nu a sesizat faptul că în urma acestei așa-zise decizii de reangajare nu s-a anulat din carnetul de muncă decizia de incetare a activității.
Mai mult, decizia nr. 46/22.09.2008, conține o inadvertență clară, lucru neobservat de instanța de fond, și anume că reclamanta este reintegrată în funcția avută anterior începând cu data de 28.07.2008, așa cum ar fi fost legal și normal, în cazul anulării unei decizii.
Instanța de fond ar fi trebuit să pronunțe o hotărâre prin care intimata să fie obligată aor eangaja pe contestatoare, începând cu data desfacerii contractului de muncă și nu cu data pe care a dorit-o angajatorul.
Prin sentința pronunțată de instanța de fond s-au încălcat drepturile unui salariat de a avea parte de o judecată corectă și de o sentință corectă.
Pentru aceste motive, se solicită admiterea recursului, astfel cum a fost formulat, modificarea în tot sau în parte sau casarea sentinței recurate, ca netemeinică și nelegală.
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității formulării recursului, solicitând a se constata faptul că sentința atacată a fost comunicată recurentei la data de 16.01.2009 conform dovezii de comunicare ce se află la dosarul de fond, iar termenul de recurs în această materie este de 10 zile, conform dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă; ultima zi în care putea fi formulat recursul era data de 27.01.2009, însă recurenta a formulat recursul său la data de 02.02.2009, nerespectând termenul de recurs.
Recurenta susține că în situația în care se va trece peste excepția invocată și se va considera recursul formulat în termen solicită respingerea recursului ca nefondat.
Analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere excepția tardivității declarării recursului, în raport și de dispozițiile art. 3041din Codul d e procedură civilă, Curtea reține următoarele:
La termenul din data de 25.05.2009, Curtea a invocat a pus în discuția partilor, în ședință publică, excepția tardivității declarării prezentului recurs, invocata prin intampinare.
Litigiul părți este un conflict de drepturi, așa cum este el definit de art.5 din Legea nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă: "conflictele de muncă ce au ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligații decurgând din legi sau din alte acte normative, precum și din contractele colective sau individuale de muncă sunt conflicte referitoare la drepturile salariaților, denumite în continuare conflicte de drepturi".
Potrivit art. 80 din Legea nr. 168/1999, termenul de recurs (în litigiile de natura dreptului muncii) este de 10 zile de la comunicarea hotărârii pronunțată de instanța de fond.
In speța de fata, sentința atacată cu recurs a fost comunicată recurentei la 16.01.2009, fiind afișata pe ușa principala a locuintei acesteia, așa cum rezultă din dovada de primire de la fila 69 din dosarul de fond.
Data certă de pe recursul formulat este 02 februarie 2009 (fila 2 dosar recurs).
În raport de aceste date, recursul este formulat peste termenul legal de 10 zile calculat conform art. 101 din Codul d e procedură civila, ce prevede că "termenele se înțeleg pe zile libere, neintrând în socoteală nici ziua când a început, nici ziua când s-a sfârșit termenul. Termenele statornicite pe ore încep să curgă de la miezul nopții zilei următoare. Termenele statornicite pe ani, luni sau săptămâni se sfârșesc în ziua anului, lunii sau săptămânii corespunzătoare zilei de plecare. Termenul care, începând la 29, 30 sau 31 ale lunii, se sfârșește într-o lună care nu are o asemenea zi, se va socoti împlinit în ziua cea din urmă a lunii. Termenul care se sfârșește într-o zi de legală, sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare".
În concluzie, Curtea va da eficiență dispozițiilor art. 80 din Legea nr. 168/1999 raportat la art.3011din Codul d e procedură civilă și va respinge recursul, ca tardiv formulat.
Văzând și dispozitiile art. 274 din Codul d e procedura civilă, Curtea va obliga recurenta la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând parte din onorariul de avocat, in raport de prestatia minima, determinata de constatarea tardivitatii declararii recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta, împotriva sentinței civile nr.7401 din data de 27.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII-a Civilă, Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SRL, ca tardiv declarat.
Obligă recurenta la plata sumei de 1000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând parte din onorariul de avocat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red.
tehnored.G
2.ex./24.06.2009
Jud. fond:
Președinte:Ignat Silvia GeorgianaJudecători:Ignat Silvia Georgiana, Călin Dragoș Alin
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 947/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1081/2009. Curtea... → |
|---|
