Contestație decizie de concediere. Decizia 40/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 40
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Daniela Pruteanu
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Smaranda Pipernea
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei Litigii de muncă având ca obiect contestație decizie de concediere
privind contestația în anulare formulată de contestator împotriva deciziei civile nr.1140 din 4.12.2009 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI,intimată fiind SC SA
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă: contestatorul, lipsă fiind reprezentantul intimatei.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, prin serviciul de registratură contestatorul a depus la dosar precizări scrise.
Contestatorul precizează că solicită judecarea in lipsă la toate dosarele aflate pe rolul acestei instanțe.
Interpelat, contestatorul precizează că solicită asistență juridică gratuită.
Instanța pune în vedere contestatorului să depună la dosar o declarație pe propria răspundere că nu realizează venituri si dacă a primit asistență juridică gratuită în alte cauze, să întocmească în acest sens o listă cu toate dosarele în a care fost asistat gratuit.
Contestatorul precizează că renunță la cererea de acordare a asistenței juridice gratuite și solicită judecarea contestației.
Contestatorul dă citire unui înscris intitulat "pledoarie" pe care o depune la dosarul cauzei.
Concluzionând, contestatorul solicită admiterea contestației în anulare.
Declarându-se dezbaterile închise, cauza rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Asupra contestației în anulare de față;
Prin decizia civilă nr.1140 din 4.12.2009 pronunțată de Curtea de APEL IAȘIa fost respins recursul declarat de revizuientul împotriva sentinței civile nr. 1519/07.10.2009 pronunțată de Tribunalul Iași.
Pentru a se pronunța astfel instanța de control judiciar a reținut că prin cererea înregistrată la ribunalul Iași sub nr-, revizuientul a chemat în judecată pe intimata "" I, solicitând revizuirea sentinței civile nr. 119 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. 7546/2004, modificarea acesteia în sensul că în loc de "reluarea activității" cum s-a menționat în hotărâre, să se treacă " reintegrarea sa în muncă".
În motivarea cererii, revizuientul a susținut că la 02.02.2005 a fost pus sub urmărire penală, dintr-o eroare judiciară, iar constatarea nevinovăției sale a avut loc la 18.04.2005.
S-a mai susținut faptul că, în mod intenționat apărătorul său desemnat din oficiu la cererea sa de acordare de asistență judiciară,nu s-a prezentat în dosar, cauza rămânând în pronunțare.
Și în prezenta cauză contestatorul a solicitat desemnarea unui apărător din oficiu, cerere la care a renunțat însă ulterior.
Revizuientul a mai formulat apoi o serie de precizări prin care a arătat faptul că în dosarul 7546/2004 nu a avut parte de un proces echitabil și că în cauză instanța trebuia să dispună reintegrarea sa în muncă, întrucât în mod nelegal a fost concediat fără plată și dat abuziv afară din serviciu fără a fi vinovat de comiterea vreunei fapte penale.
A reținut instanța de recurs că, prin sentința civilă nr. 1519 din 7.10.2009, Tribunalul Iașia respins cererea de revizuire a sentinței civile nr. 119/02.02.2005,pronunțată de aceiași instanță,formulată de revizuientul, în contradictoriu cu pârâta "" I, constatând că prin această din urmă sentință s-a dispus anularea deciziei nr. 559/03.09.2004 emisă de intimată și reluarea de către contestator a activității avute anterior emiterii acestei decizii.
Prin prezenta cerere, revizuientul a solicitat revizuirea sentinței civile nr. 119/02.02.2005 fără a-și preciza temeiul în drept.
În baza rolului activ prevăzut de art. 129 Cod procedură civilă instanța de recurs a analizat fiecare motiv invocat de către revizuient, în încercarea de a încadra cererea de revizuire în unul din punctele prevăzute în mod expres de legiuitor.
În ceea ce privește faptul că nu a avut parte de un proces echitabil instanța a reținut faptul că atât din motivarea cererii cât și din actele aflate în dosarul atașat nu se poate reține acest motiv, acesta neputând fi încadrat nici în cazurile de revizuire prevăzute de legiuitor. Faptul că apărătorul său l-ar fi apărat cu viclenie nu se poate încadra în pct. 6 al. art. 322 Cod procedură civilă întrucât revizuientul nu este declarat incapabil sau pus sub curatelă. Practic, aspectele enunțate de revizuient în cuprinsul acestei cereri trebuiau formulate în cererea de recurs. Ori, prin recursul promovat împotriva sentinței civile nr. 119/02.02.2005 nu a înțeles să critice aceste aspecte. În cazul în care se considera îndreptățit revizuientul se putea adresa cu cerere de revizuire sau cu contestație în anulare și împotriva soluției date în recurs (în cazul în care erau întrunite condițiile prevăzute de legiuitor pentru admisibilitatea unor astfel de cereri).
Nemulțumirea revizuientului privește formularea dispozitivului de către instanță: faptul că, în urma anulării deciziei de suspendare a contractului individual de muncă, s-a dispus de către instanță "reluarea" activității și nu reintegrarea sa în muncă. A reținut instanța de recurs că revizuientul ar fi trebuit să înțeleagă, că această formulare este dată de lege: art. 52 Codul muncii "(2) in cazurile prevăzute la alin. (1) lit. a), b) si c), daca se constata nevinovăția celui în cauza, salariatul își reia activitatea anterioara, plătindu-i-se, in temeiul normelor si principiilor răspunderii civile contractuale, o despăgubire egala cu salariul si celelalte drepturi de care a fost lipsit
Astfel, legiuitorul a folosit termenul de "reintegrare" raportat la concedierea angajatului (art. 56 și 72 Codul muncii ) dar nu la suspendarea contractului individual de muncă (art. 52 Codul muncii ). Această formulare nu afectează cu nimic drepturile de care dispune revizuientul prin lege.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, revizuientul.
În motivarea recursului, neîncadrat în drept, se susține că sentința este nelegală. Recurentul solicită rejudecarea cauzei și luarea unor măsuri administrative împotriva instanțelor de judecată care se fac vinovate de respingerea acțiunii.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent în conformitate cu prevederile art. 3041Cod procedură civilă, Curtea a constatat că recursul este nefondat.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac, de retractare, care se poate exercita numai în cazurile și condițiile prevăzute expres de lege, respectiv art. 322 Cod procedură civilă, nu un nou recurs împotriva unei hotărâri irevocabile. În cadrul revizuirii nu se realizează un control judiciar și nu are loc o nouă aplicare a dispozițiilor legale, cu consecința îndreptării eventualelor erori de judecată săvârșite de instanța care a pronunțat hotărârea a cărei revizuire se solicită.
Mențiunea din dispozitivul sentinței civile nr. 119/2.02.2005 pronunțată de Tribunalul Iași, de "reluare a activității", în loc de "reintegrare", așa cum a solicitat recurentul revizuient prin acțiunea introductivă, nu se înscrie în cazurile de revizuire prevăzute limitativ în art. 322 Cod procedură civilă, așa cum nu constituie o cauză de revizuire, deci nu poate constitui nici motiv de recurs, solicitarea recurentului, care consideră că s-a început urmărirea penală de către procuror din eroare, fără să fie vinovat, de luare a unor măsuri administrative împotriva instanțelor de judecată.
În consecință, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, a fost respins recursul și menținută sentința.
Împotriva acestei decizii revizuientul a formulat și contestație în anulare solicitând din nou desființarea deciziei 1140 din 04.12.2009 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI,reiterând cererea de a fi reintegrat în muncă si de a i se acorda drepturile de care a fost lipsit în mod abuziv.
Deși contestatorul a solicitat inițial desemnarea unui apărător din oficiu care să-i încadreze în drept contestația în anulare de față, și care să-i apere interesele, ulterior, în fața instanței a renunțat la această cerere,susținându-și singur cauza.
În această situație Curtea constată că în modalitatea în care a fost formulată, contestația în anulare de față nu poate fi primită,din cuprinsul acesteia neputând fi desprinsă nici o critică reală adusă decizie contestate, toate susținerile contestatorului vizând doar faptul că instanța de fond nu a dispus "reintegrarea sa în muncă "ci a dispus "reluarea activității de către contestator".
Curtea constată că deși cele două sintagme au aceiași finalitate contestatorul refuză să înțeleagă că instanța nu poate decât să preia formularea prevăzută în lege în situația suspendării contractului de muncă atunci când se efectuează cercetări penale, și care atunci când nu se confirmă, cum a fost cazul contestatorului, se dispune reluarea activității care fusese suspendată.
Curtea reține că reintegrarea în muncă se dispune doar atunci când a fost desfăcut contractul de muncă, nu și atunci când acesta a fost doar suspendat, în această din urmă situație în mod firesctrebuind să se dispună doar reluarea activității ce fusese suspendată.
Prin urmare, Curtea constată că toate căile de atac exercitate de contestator sunt practic lipsite de interes, întrucât soluția pronunțată de instanța de fond îi este favorabilă,prin sentința civilă 119 din 02.02.2009 Tribunalul dându-i câștig de cauză,înlăturând suspendarea ce a operat la momentul declanșării cercetărilor penale și recunoscând îndreptățirea contestatorului de a-și relua activitatea ce fusese doar suspendată și nu încetată printr-o desfacere de contract de muncă, doar într-o atare situație instanța putând dispune reintegrarea în muncă.
Cum însă contestatoruluinu i s-a desfăcut contractul de muncă,ci doar i-a fost suspendat contractul,singura formulă posibilă era "reluarea activității," și nu " reintegrarea în muncă," așa cum pretinde contestatorul.
Toate aceste aspecte i-au fost explicitate în mod detaliat contestatorului atât la în cadrul recursului cât și în cel al revizuirii,instanțele arătând de ce nu s-a menționat în sentința Tribunalului termenul de "reintegrare" cum dorește contestatorul ci s-a folosit în mod corect termenul de "reluare a activității",dat fiind faptul că raportul
În consecință, constatând că în cauză nu sunt întrunite motivele prevăzute de disp.art.317-318 Cod proc.civ. Curtea va respinge ca neîntemeiată contestația în anulare astfel formulată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr.1140/04.12.2009 pronunțată de Curtea de APEL IAȘI în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 15 Ianuarie 2010.
Președinte, Judecător, Judecător,
- - - - - -
Grefier,
- -
Red./tehnored./PG
2 ex/18.01.2010
Curtea de Apel I- jud.- -
Jud. - -
Jud.
Președinte:Daniela PruteanuJudecători:Daniela Pruteanu, Georgeta Pavelescu, Smaranda Pipernea
| ← Completare carnet de muncă. Decizia 1271/2008. Curtea de Apel... | Conflict de muncă. Decizia 147/2010. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
