Contestație decizie de concediere. Decizia 4033/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
(Numr în format vechi 1756/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI
SECȚIA A VII-A CIVIL ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNC SI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4033R
Ședința public de la 02 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nițu Petronela Iulia
JUDECTOR - - - -
JUDECTOR - - -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursul formulat de recurentul - împotriva sentinței civile nr.7157 din 18.11.2008 pronunțat de Tribunalul Bucure ști Secția a VIII a Conflicte de Munc și Asigurri Sociale în dosarul nr.25990/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimata EI - AL ISRAEL, având ca obiect-contestație decizie de concediere.
Dezbaterile și susținerile prților au avut loc în ședința public de la 22.05.2009 fiind consemnate în încheierea de ședinț de la acea dat, ce face parte integrant din prezenta hotrâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da prților posibilitatea s depun concluzii scrise, a amânat pronunțarea succesiv la 29.05.2009 și pentru azi 02.06.2009, când a hotrât urmtoarele:
CURTEA
Asupra recursului civil de faț constat urmtoarele:
Prin sentința civil nr.7157/18.11.2008, pronunțat în dosarul nr-, Tribunalul Bucure ști Secția a VIII-a Conflicte de Munc și Asigurri Sociale, a respins ca neîntemeiat acțiunea formulat de reclamantul în contradictoriu cu pârâta EL-AL ISRAEL și a obligat reclamantul la 16.662 lei cheltuieli de judecat pârâtei.
Pentru a pronunța aceast sentinț, instanța a reținut c între prți a existat raporturi de munc în baza contractului individual de munc nr. 1462/17.08.2005, începând cu 01.07.2005, pe perioad determinat de 12 luni reclamanta desfșurându-și activitatea în calitate de agent de securitate, iar prin actul adițional încheiat la 29.12.2006 durata contractului de munc a fost prelungit pân la data de 01.07.2007.
Prin adresa pârâtei din 21.06.2007, reclamantul a fost înștiințat despre încetarea contractului su individual de munc în baza art. 56 lit.j din Codul muncii, începând cu 01.07.2007.
Instanța a reținut în raport de dispozițiile art. 16, art. 80 alin.1 din Codul munciic dispozițiile menționate nu sunt aplicabile în cauz, întrucât atât contractul individual de munc cât și actul adițional prin care a fost prelungit durata contractului au fost încheiate în form scris încât nu se poate reține c la expirarea duratei contractului de munc prțile au convenit asupra prelungirii convenției pe durat nedeterminat de vreme ce prin convenție acestea au stabilit o durat determinat și cu prilejul prelungirii valabilitții contractului.
Tribunalul a reținut c nu se poate reține nulitatea clauzei actului adițional de prelungire a contractului de munc pe durat determinat faț de dispozițiile art. 81 din Codul muncii, deoarece aceste dispoziții ce prevd situațiile în care se poate încheia pe durat determinat contractul de munc, se refer în primul rând la valabilitatea contractului de munc și ulterior la actul de modificare a unui element al acestuia; reclamantul nu a invocat pe perioada valabilitții lor nulitatea contractului individual de munc și nici a actului adițional, neputând fi primit interpretarea valabilitții contractului de munc și a nulitții actului adițional de prelungire a duratei sale.
În consecinț, intimatul a constatat în mod corect încetarea contractului individual de munc al reclamantului cu respectarea dispoz.art. 56 lit. din Codul muncii.
În privința orelor suplimentare, prestate de reclamant în perioada 01.07.2005-01.07.2007 și cuantificat prin raportul de expertiz la suma de 88.665,41 lei iar a orelor de munc prestate noaptea însumând 2.570,4 lei, tribunalul a prezumat c prin actele adiționale la contractul individual de munc, prin care s-a modificat de fiecare dat lunar contractul de munc al acestuia, sub aspectul salariului s-au avut în vedere tocmai munca lunar prestat de salariat, prțile înțelegând s includ în drepturile salariale și munca suplimentar și de noapte prestat de reclamant, situație permis de art. 41 alin.1 din contractul colectiv de munc la nivel național pentru anul 2007-2010.
Împotriva acestei sentințe, în termenul legal a formulat recurs motivat reclamantul care,întemeindu-se pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod pr.civil, a criticat sentința ca netemeinic și nelegal, în principal sub urmtoarele aspecte:
1.- greșit a reținut prima instanț inaplicabilitatea dispozițiilor art. 16 din Codul muncii în ceea ce privește perioada 1 iulie 2006-1 decembrie 2006, perioad în care a lucrat fr contract individual de munc.
Recurentul a susținut c pe perioada susmenționat contractul su individual de munc s-a prelungit tacit cu acordul ambelor prți, astfel c potrivit art. 16 al.2 din Codul muncii se prezuma c acest contract a fost încheiat pe perioad nedeterminat, iar dovada se poate face prin orice mijloc de prob.
Actul adițional încheiat la 29.12.1007 a fost încheiat sub presiune, astfel c instanța fondului în mod greșit a respins proba testimonial solicitat de recurent, considerând c nu este util cauzei.
2.- În mod greșit a reținut instanța fondului c recurentul a invocat nulitatea contractului individual de munc și a actului adițional, acesta artând c potrivit dispoz.art. 81 din Codul muncii contractele individuale de munc se încheie pe perioad nedeterminat, încheierea acestora pe perioad determinat putându-se face doar în situațiile limitativ prevzute de aceste dispoziții legale.
Recurentul a mai artat c în mod eronat a respins instanța fondului proba testimonial prin care urmrea a dovedi c în conformitate cu dispoz.art.81 din Codul muncii postul pe care fusese angajat avea un caracter permanent, iar nu nulitatea contractului și actului adițional.
3.- În mod nelegal a apreciat instanța fondului aplicabilitatea în cauz a dispoz.art. 56 lit.j din Codul muncii ce ar fi operat doar dac angajatorul anterior expirrii contractului individual de munc ar încheiat un act adițional de prelungire a duratei contractului pentru perioada 01.07.2006-01.07.2007 ceea ce nu s-a întâmplat în cauz, actul adițional încheindu-se de abia la data de 29.12.2006.
4.- Greșit a reținut instanța fondului în privința orelor suplimentare, în temeiul unei prezumții, c motivul modificrii salariului printr-o serie de acte adiționale a avut ca temei tocmai includerea în drepturile salariale a muncii suplimentare, fr a avea în vedere c pe parcursul perioadei lucrate recurentul a lucrat 1534,9 ore suplimentare, depșind numrul orelor suplimentare prevzute de Codul muncii, aspect dovedit cu pontajul întocmit de intimat.
Recurentul a mai susținut c raportând salariul primit la numrul de ore suplimentare efectuate instanța nu a avut în vedere, în raport și de dispoz.art. 16 al.1 din Codul muncii, faptul c actele adiționale trebuiau încheiate anterior prestrii muncii, iar raportat la situația altor salariați și la rspunderile postului ar fi rezultat un salariu derizoriu de 1760 lei lunar.
5.- În mod greșit instanța fondului a dispus obligarea sa la plata sumei de 16.662 lei cheltuieli de judecat, sum nepotrivit de mare faț de munca avocatului intimatei care la J la termenele acordate în cauz nu a prestat activitate, iar dosarul nu prezint o complexitate deosebit.
Intimatul a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.
Examinând sentința recurat prin prisma criticilor formulate, Curtea apreciaz ca nefondat recursul formulat pentru urmtoarele considerente:
Astfel, sunt nefondate criticile recurentului referitoare la reținerea greșit de ctre instanța fondului a inaplicabilitții art. 16 al.1 și 2 din Codul muncii, în ceea ce privește nelegalitatea deciziei de constatare a încetrii raporturilor de munc dintre prți, deoarece chiar dac contractul individual de munc încheiat inițial între prți pe o durat determinat de 1 an a expirat la 1.07.2006, fiind prelungit de abia la data de 29.12.2007 prin actul adițional încheiat la acea dat, pân la data de 01.07.2007, prin aceast din urm convenție încheiat între prți prin care se stipuleaz în mod clar c perioada pentru care s-a încheiat convenția de prelungire a duratei contractului individual de munc încheiat pe durat determinat este de la data de 01.12.2006 și pân la 01.07.2007 a fost rsturnat prezumția legal relativ, instituit de dispoz.art. 16 din Codul muncii.
Totodat, prezumția legal susmenționat are un caracter relativ, prțile putând face proba contrar celor prevzute în ipoteza normei juridice, în cauz a împrejurrii c actul adițional de prelungire a duratei contractului individual de munc a fost încheiat pe o perioad determinat, respectiv pân la 01.07.2007.
Nu pot fi primite susținerile cum c actul adițional din 26.12.2006 a fost încheiat prin vicierea de ctre intimat a consimțmântului recurentului, prin presiunea exercitat asupra acestuia și c instanța fondului ar fi respins greșit proba testimonial solicitat de recurent, cci viciul de consimțmânt constituie un motiv de nulitate a convenției de munc ce nu poate fi analizat de instanța de jurisdicție a muncii la încetarea raporturilor ale prților în raport de dispoz.art. 283 alin.1 lit.d din Codul muncii.
Vor fi respinse și susținerile recurentului, potrivit crora prima instanț ar fi reținut greșit c s-ar fi invocat nulitatea actului adițional de prelungire a duratei contractului individual de munc, deoarece Curtea reține c chiar dac recurentul nu a investit instanța cu un capt de cerere care s vizeze expres constatarea nulitții actului adițional,a susținut prin motivele contestației nelegalitatea acestuia act juridic, încheiat cu înclcarea dispozițiilor art. 81 din Codul muncii; ori mijlocul procedural prin care se invoc nelegalitatea unui act juridic încheiat cu înclcarea normelor juridice prevzute pentru valabila sa încheiere îl constituie nulitatea, ca sancțiune procedural ce lipsește actul de efectele sale juridice, condiții în care corect a cercetat prima instanț pe cale incidental valabilitatea actului adițional în raport de dispoz.art. 81 din Codul muncii; totodat, având în vedere dispoz.art. 283 al.1 lit.c din Codul muncii și încetarea raporturilor de munc dintre prți, în mod corect a reținut prima instanț c recurentul contestator nu putea invoca nelegalitatea actului adițional și a respins ca neutil cauzei proba solicitat de recurent pentru a dovedi nelegalitatea contractului de munc (ale crui efecte încetaser),urmare a caracterului permanent al postului pe care a fost încadrat prin chiar acest contract.
Nefondate sunt și susținerile privind inaplicabilitatea art. 56 lit.j din Codul muncii, deoarece, dup cum s-a reținut mai sus, decizia contestat în cauz s-a încheiat ca urmare a ajungerii la termen a duratei pentru care se încheiase contractul individual de munc dintre prți, la data de 21.06.2007, anterior datei expirrii duratei convenției încheiate pe durat determinat, respectiv pân la 01.07.2007.
În ceea ce privește criticile recurentului privind obligarea sa la plata unei sume prea mari cu titlu de cheltuieli de judecat, acestea vor fi avute în vedere de ctre instanț în funcție și de modul de soluționare al captului de cerere privind plata orelor suplimentare.
Sunt fondate îns susținerile recurentului referitoare la prezumarea greșit de ctre prima instanț a împrejurrii c prin modificarea succesiv a contractului individual de munc al prților referitoare la salariul lunar al angajatului, prțile ar fi avut în vedere includerea în salariul renegociat lunar a orelor suplimentare prestate de recurent, cât vreme, chiar dac potrivit dispoz.art.1199 cod civil prezumțiile simple constituie mijloace de prob, acestea potrivit dispoz.art. 1203 Cod civil, pentru a avea greutate trebuie coroborate cu alte mijloace de prob, respectiv cu înscrisuri sau proba testimonial; sunt fondate sub acest aspect criticile formulate de recurent, în cauz pentru ca instanța fondului s dea efect acestei prezumții simple era necesar s audieze martori privind modul în care uzual se negociaz în cadrul companiei salariul de munc în cazul prestrii orelor suplimentare, s analizeze convențiile de munc ale unor persoane încadrate în aceeași perioad de timp pe un post similar, precum și s administreze orice alt prob considerat necesar.
Pentru aceste motive, Curtea în temeiul art. 312 Cod pr.civil va admite recursul, va casa în parte sentința recurat, în sensul c va trimite spre rejudecare captul de cerere privind drepturile salariale reprezentând orele suplimentare și va menține dispoziția privind respingerea celorlalte capete de cerere.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul - împotriva sentinței civile nr.7157 din 18.11.2008 pronunțat de Tribunalul Bucure ști Secția a VIII a Conflicte de Munc și Asigurri Sociale în dosarul nr.25990/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimata EI - AL ISRAEL.
Caseaz, în parte, sentința recurat, în sensul trimiterii spre rejudecare a captului de cerere privind drepturile salariale reprezentând orele suplimentare.
Menține dispoziția privind respingerea celorlalte capete de cerere.
IREVOCABIL.
Pronunțat în ședinț public azi, 19.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECTOR, JUDECTOR,
GREFIER,
Red.
Tehnored.
2ex/07.07.2009
Jud.fond-
Președinte:Nițu Petronela IuliaJudecători:Nițu Petronela Iulia, Scrob Bianca Antoaneta
| ← Conflict de muncă. Decizia 846/2009. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de concediere. Decizia 503/2010. Curtea de... → |
|---|
