Contestație decizie de concediere. Decizia 503/2010. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Numr în format vechi 6416/2009)
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI
SECȚIA A VII A CIVIL ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNC ȘI ASIGURRI SOCIALE
DECIZIA CIVIL Nr.503R
Ședința public din data de 29.01.2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Comșa Carmen Georgiana
JUDECTOR - - - -
JUDECTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulat de recurenta, împotriva sentinței civile nr.854F din data de 22.09.2009, pronunțat de Tribunalul Ialomița - Secția Civil, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul, având ca obiect "contestație decizie de concediere".
Dezbaterile și susținerile prților au fost consemnate în încheierea de ședinț din data de 22.01.2010, care face parte integrant din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 29.01.2010, când a decis urmtoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului, constat urmtoarele:
Prin sentința civil nr.854F din data de 22.09.2009, pronunțat de Tribunalul Ialomița - Secția Civil, în dosarul nr-, a fost admis cererea formulat de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC " "SRL C și s-a constatat nulitatea absolut a deciziei nr.189/01.04.2009, emis de pârât.
Pentru a pronunța aceast sentinț, prima instanț a reținut sub aspectul cerințelor și conținutul deciziei de sancționare, prevzute de art.268 alin.2 din Codul muncii, c în cauz au fost înclcate dispozițiile cuprinse la lit.c, fapt care atrage nulitatea absolut a deciziei.
S-a ținut seama c, potrivit art.268 alin.2 lit.c din Codul muncii:,sub sancțiunea nulitții absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu - c) motivele pentru care au fost înlturate aprrile formulate de salariat în timpul cercetrii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevzute la art.267 alin.3, nu a fost efectuat cercetarea".
S-a constatat c, în cuprinsul deciziei contestate pârâta precizeaz c,cercetarea disciplinar a fost efectuat în perioada 02.03.2009-01.04.2009, rezultând culpa salariatului în svârșirea abaterii disciplinare, aprrile formulate fiind înlturate, întrucât s-a dovedit a fi vinovat".
S-a considerat c, la paragraful urmtor al aceleiași decizii, pârâta precizeaz c:,având în vedere c cercetarea disciplinar prealabil nu s-a putut efectua, deoarece, deși a fost convocat în scris conform convocrii cercetrii nr.33/23.03.2009, salariatul nu s-a prezentat la data, ora și locul fixat, neinvocând un motiv obiectiv în acest sens".
S-a precizat c, reclamantul a depus convocatorul emis de societatea pârât la data de 04.03.2009, deși în cuprinsul acesteia se specific faptul c cercetarea disciplinar a reclamantului se va efectua în perioada 02.03.2009 - 01.04.2009.
De asemenea, reclamantul a depus confirmarea de primire a convocatorului pentru efectuarea cercetrii disciplinare prealabile, primit de acesta în data de 18.03.2009, la ora 10,30, în aceiași zi în care reclamantul trebuia s se prezinte la sediul societții din localitatea
S-a ținut seama c, deși sarcina probei în conflictele de munc revine angajatorului, potrivit art.287 din Codul muncii, acesta fiind obligat s depun toate dovezile în aprarea sa pân la prima zi de înfțișare, pârâta SC "" SRL nu a furnizat nici o aprare în cauz.
S-a menționat în ceea ce privește mențiunile obligatorii cuprinse la art.268 alin.2 din Codul muncii, c în cuprinsul deciziei de sancționare nu au fost menționate motivele pentru care au fost înlturate aprrile formulate de salariat în timpul cercetrii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile art.267 alin.3 nu a fost efectuat cercetare.
Împotriva acestei hotrâri, a declarat recurs pârâta SC " "SRL C, criticând sentința pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art.3041pr.civ. S-a artat c pentru termenul de judecat din -, societatea recurent a depus note de ședinț prin care a invocat excepția necompetentei teritoriale a Tribunalului Ialomița în soluționarea cauzei dedus din prevederile art.72 din Legea nr.168/1999, ce a fost respins de instanț la termenul din - cu motivarea c potrivit dispozițiilor art.163 pr.civ. "nimeni nu poate fi chemat în judecat pentru aceeași cauz, același obiect și de aceeași parte, în speț obiectul cauzei fiind contestație la decizia de concediere."
Hotrârea pronunțat este netemeinic și nelegal, fiind criticabil soluția de respingere a excepției necompetentei teritoriale invocat de societate la termenul de judecat din - și implicit soluționarea cauzei cu înclcarea vdit a normelor de competenț, deoarece deși excepția a fost invocat înc de la primul termen de judecat acordat în cauz - -, prima instanț nu s-a pronunțat asupra acesteia cu prioritate, astfel cum prevd dispozițiile art.137 pr.civ. Potrivit normei citate "Instanța se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedur și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii."
Fr a observa dispozițiile legale enunțate, instanța a procedat la administrarea probatoriului, pentru ca la ultimul termen de judecat - al optulea, s se pronunțe și asupra acestei excepții.
Mai mult decât atât, urmeaz a se observa c la termenul din - instanța a pus în discuția prților excepția de conexitate, îns s-a pronunțat asupra excepției necompetenței teritoriale, iar motivele expuse în argumentarea soluției de respingere, sunt total strine de temeiurile de fapt și de drept invocate de societate în susținerea acestei excepții.
S-a mai artat c instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției de conexitate invocat de ctre recurent la termenul de judecat din -, iar pe fondul cauzei, soluția este netemeinic și în egal msur nelegal, deoarece prima instanț a primit doar dovezile administrate de ctre reclamant, respectiv înscrisuri, pe care îns nu le-a comunicat și societții noastre, astfel cum prevd dispozițiile art.112 pct.5 și art.129 pr.civ.; instanța de fond nu a solicitat și prin urmare nu a avut în vedere la soluționarea pricinii, documentația ce a stat la baza emiterii deciziei de concediere nr.189/01.04.2009, soluția fiind pronunțat exclusiv pe baza dovezilor produse de reclamant; în mod nereal se reține în cuprinsul sentinței recurate, faptul c recurenta nu a depus toate dovezile în aprarea sa pân la prima zi de înfțișare și nu a furnizat nicio aprare în cauz fiind evident faptul c nu a produs nicio dovad în cauz pân la termenul din -, întrucât invocând cele dou excepții de necompetenț teritorial și conexitate, a așteptat în soluționarea acestora cu prioritate în condițiile art.137 pr.civ. urmând ca dup soluționarea acestora, dac mai era cazul s propun probe în fața acestei instanțe.
În ce privește documentația ce a stat la baza emiterii deciziei nr.189/01.04.2009, reclamantul a depus doar convocatorul trimis de societatea noastr la data de - și primit într-adevr de reclamant la data de -, prin care era convocat în aceeași zi în vederea efecturii cercetrii disciplinare, iar în speț, societate a procedat la o nou convocare a reclamantului, dat fiind c prima a fost primit chiar în ziua stabilit pentru efectuarea cercetrii, și a doua convocare, prin care reclamantul era invitat la data de -, ora 13,00 la sediul societții din C în vederea efecturii cercetrii disciplinare, a fost primit de reclamant la data de -.
Referitor la conținutul deciziei de concediere nr.189/01.04.2009, s-a artat faptul c aceasta îndeplinește toate cerințele prevzute de lege pentru validitatea sa, cuprinzând toate elementele impuse de dispozițiile art.268 alin.2 din Codul muncii, iar în ce privește susținerile reclamantului potrivit cu care pentru aceeași fapt a mai fost sancționat prin decizia nr.180/02.03.2009, urmeaz a fi respinse de asemenea ca neîntemeiate, deoarece cele dou decizii nu au un conținut identic.
În ce privește lipsurile constatate în gestiunea reclamantului, s-a susținut c acest aspect a fcut obiectul dosarului nr- al tribunalului Constanța soluționat prin Sentința civil nr.869/14.08.2009, prin care instanța a admis în parte acțiunea societții și a obligat pârâtul la plata sumei de 173.197 lei cu titlu de despgubiri (stabilit în urma efecturii unei expertize contabile), actualizat cu rata inflației și dobânda legal la data plții efective.
În susținerea recursului, recurenta a depus, în copie, un set de înscrisuri.
Analizând întregul material probator administrat în cauz, prin prisma criticilor invocate de ctre recurent, cât și din oficiu, conform art.3041pr.civ. Curtea reține urmtoarele:
La termenul de judecat din data de 05.05.2009, recurenta a invocat în fața instanței de fond excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Ialomița, întemeiat pe dispozițiile art.72 din Legea nr.168/1999, iar ulterior, la termenul din data de 16.06.2009, a invocat excepția de conexitate întemeiat pe dispozițiile art.164 pr.civ. solicitând conexarea acelei cauze la dosarul nr-, al tribunalului Constanța.
La termenul din data de 22.09.2009, instanța a pus în discuția prților excepția de conexitate invocat de societatea-pârât, îns s-a pronunțat pe excepția de necompetenț teritorial invocat de ctre aceeași pârât reținând dispozițiile art.163 pr.civ. care prevd c nimeni nu poate fi chemat în judecat pentru aceeași cauz, același obiect și de aceeași parte.
Se remarc, astfel, faptul c norma legal invocat de instanț în sprijinul soluției sale respectiv art.163 pr.civ. reglementeaz litispendența iar nu competența teritorial sau conexitatea astfel încât instanța de fond s-a pronunțat asupra unor aspecte ce nu au fost invocate de ctre prți și nici de instanț din oficiu.
Cu privire la excepția necompetenței teritoriale invocat de ctre pârât se observ faptul c aceast excepție nu a fost pus în discuția prților din practicaua sentinței atacate rezultând faptul c instanța de fond a fcut o confuzie între excepțiile invocate, deoarece, deși a pus în discuție excepția de conexitate invocat de pârât s-a pronunțat asupra excepției de necompetenț teritorial invocat tot de ctre pârât, îns argumentele de drept folosite în motivarea respingerii excepției de necompetenț teritorial sunt strine acestei excepții, instanța de fond având în vedere dispozițiile art.163 pr.civ. ce reglementeaz litispendența, excepție care nu a fost invocat vreodat în cauz.
Procedând în acest mod, instanța de fond a înclcat dispozițiile imperative ale art.137 pr.civ. potrivit crora avea datoria de a se pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedur și asupra celor de fond care fac de prisos în totul sau în parte cercetarea în fond a pricinii, acestea trebuind discutate și soluționate anterior administrrii oricrui probatoriu.
Cum instanța de fond nu s-a pronunțat asupra excepției de conexitate invocat de ctre pârât, iar motivarea respingerii excepției necompetenței teritoriale a instanței cuprinde argumente total strine de temeiurile de fapt și de drept invocate în susținerea acelei excepții, în speț sunt incidente dispozițiile art.304 pct.5 pr.civ. precum și cele ale art.304 pct.7 pr.civ. impunându-se, în temeiul art.312 alin.3 teza final pr.civ. casarea sentinței recurate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Criticile recurentei referitoare la soluționarea greșit a fondului cauzei nu vor fi avute în vedere, dat fiind considerentele mai sus expuse, cu privire la necesitatea soluționrii cu prioritate de ctre instanța de fond a excepțiilor invocate de ctre recurenta-pârât, în condițiile art.137 pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta, împotriva sentinței civile nr.854F din data de 22.09.2009, pronunțat de Tribunalul Ialomița - Secția Civil, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul.
Caseaz sentința recurat.
Trimite cauza, spre rejudecare, aceleiași instanțe.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public azi, 29.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECTOR JUDECTOR
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
10.02.2010
Jud. fond.:;
Președinte:Comșa Carmen GeorgianaJudecători:Comșa Carmen Georgiana, Scrob Bianca Antoaneta
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 4033/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 109/2009. Curtea... → |
|---|
