Contestație decizie de concediere. Decizia 405/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția Civilă, de Muncă și Asigurări Sociale
pentru Minori și Familie
Dosar nr-
DECIZIA CIVILA NR. 405/R/2008
Ședința publică din data de 14 februarie 2008
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: Ioan Daniel Chiș
JUDECĂTORI: Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Adrian
-
GREFIER:
S-a luat spre examinare recursul declarat de pârâta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA DIRECȚIA SILVICĂ împotriva sentinței civile nr. 2198 din 05.11.2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, privind și pe reclamanta, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantei intimate - avocat și reprezentanta pârâtei recurente -avocat, lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și de timbrul judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin serviciul de registratură al instanței s-a depus la dosar la data 04 februarie 2008 întâmpinare de către reclamanta intimată din care un exemplar se comunică cu reprezentanta pârâtei recurente.
Reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar în copie decizia nr. 501/30.06.2005, sentința civila nr. 295/2006 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr-, decizia civilă 2602/R/2006 pronunțată în dosarul nr- de Curtea de Apel Cluj, decizia nr.56/15.02.2007 decizia nr.257 din 28.11.2005, sentința civilă nr. 294/2006 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr-, decizia civila nr.820/R/2007 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr-, decizia nr. 32 din 14.03.2006, sentința civila nr. 2198/2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- și întâmpinarea formulată în dosar 175/2006 cu termen de judecată la data de 23.01.2006 formulată de Regia Națională a Pădurilor Romsilva -Direcția Silvică Arată că nu mai are alte cereri în probațiune și solicită acordarea cuvântului asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente de asemenea arată că nu mai are de formulat alte cereri.
Nefiind cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, instanța declară închisă cercetarea judecătorească și acordă cuvântul pe fondul recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației formulată de reclamanta intimată împotriva deciziei de concediere nr.32 din 14.03.2006 emisă de Directorul Direcției Silvice Z și menținerea deciziei nr.32/14.03.2006 ca temeinică și legală susținând pe larg motivele arătate în scris prin memoriul de recurs depus la dosar.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului formulat de pârâta recurentă și menținerea în întregime a sentinței civile nr. 2198 din 05 noiembrie 2007 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr- care este legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată în sumă de 695 lei. Susține oral întâmpinarea formulată.
Curtea, reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Reține că prin sentința civilă nr. 2198 din 5 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Sălaj, s-a admis în parte contestația formulată de contestatoarea în contradictoriu cu intimata REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ Z dispunându-se anularea deciziei de concediere nr. 32/14.03.2006.
S-a respins ca nefondată cererea privind obligarea intimatei la daune morale.
Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamanta a fost angajată în cadrul pârâtei în funcția de director economic.
Prin decizia nr. 501 din 30 iunie 2005, conducerea Regiei Naționale a Pădurilor Romsilva, a decis ca începând cu data încetării incapacității temporare de muncă contestatoarea se schimbă din funcția de director economic al Direcției Silvice Z și începând cu această dată va ocupa un post în cadrul Direcției Silvice Z conform structurii organizatorice, în funcție de pregătirea economică a contestatoarei.
Prin decizia nr. 257 din 28 noiembrie 2005 directorului Direcției Silvice Z s-a dispus ca începând cu data de 28 noiembrie 2005 contestatoarea va ocupa funcția de contabil șef la Ocolul Silvic Șimleul S, stabilindu-i-se și salariul conform prevederilor Contractului colectiv de muncă.
În sfârșit, prin Decizia nr. 32/14.03.2007, a cărei anulare face obiectul litigiului de față, s-a stabilit că începând cu data de 14.03.2006 contestatoarea este concediată "..pentru faptul că a absentat nemotivat de la serviciu din data de 21.02.2006 și până în prezent, conform prevederilor art.6l lit."a" și art.264 alin. 1 lit. f din Legea nr. 53/2003 - Codul Muncii, și ale art. 15 alin. 3 din Regulamentul intern al Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva, în vigoare".
Primele două decizii privind pe contestatoare, cu nr. 501/2005 și 257/2005 au fost anulate prin hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat, se referă la sentința civilă nr. 295/2006 a Tribunalului Sălaj și la decizia civilă nr. 820/R/2007 a Curții de Apel Cluj.
Cum decizia emisă de Direcția Silvică Z, prin care contestatoarea a fost numită în funcția de contabil șef la Ocolul Silvic Șimleul Saf ost anulată, decizia nr. 32/14.03.2006 - prin care contestatoarea a fost concediată din funcția de contabil șef la Ocolul Silvic Șimleul S - a devenit caducă, nemaiputând produce efecte juridice.
Aceasta deoarece efectul concret al amintitelor hotărâri judecătorești irevocabile este acela al repunerii contestatoarei în situația anterioară, respectiv al reîncadrării sale în funcția deținută anterior emiterii deciziei 501/2005, respectiv cea de director economic în cadrul unității intimate, sens în care Tribunalul Sălajs -a pronunțat explicit prin încheierea civilă nr. 698/29 mai 2006.
Concluzionând, tribunalul a constatat că decizia nr. 32/2006 este nelegală.
Din perspectiva faptului că deciziile din care decurge măsura concedierii au fost ele însele anulate, absența contestatoarei de la locul de muncă nu poate atrage încetarea unor raporturi de muncă, care în drept există, astfel că tribunalul a admis în parte contestația și a dispus anularea deciziei de concediere.
Cererea privind obligarea intimatei la daune morale a fost respinsă ca nefondată, în lipsa unor probe care să ateste prejudiciul moral încercat de contestatoare.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR - ROMSILVA -Direcția Silvică Z, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii contestației formulate de reclamanta.
În motivele de recurs arată că obiectul dosarului îl formează contestație împotriva unei decizii de concediere - decizia nr. 32/14.03.2006, astfel că instanța trebuia să analizeze temeinicia și legalitatea acestei decizii, având în vedere următoarele aspecte: existența unui raport de muncă între contestatoare și Direcția Silvică Z; existența unei fapte culpabile a angajatului, de o anumită gravitate, care conform normelor legale și a celor de organizare internă a instituției sunt incriminate și sancționate; îndeplinirea actelor premergătoare emiterii deciziei, prevăzute în mod imperativ de lege; îndeplinirea condițiilor de valabilitate a deciziei de sancționare
În loc de o analiză a acestora, instanța de fond a reținut că decizia de concediere a devenit caducă. Caducitatea are ca efect ineficacitatea unui act juridic ca urmare a survenirii unui eveniment ulterior încheierii lui.
În această cauză nu poate fi vorba de caducitate pentru următoarele motive:
Prin sentința civilă nr. 698/2006 s-a dispus reîncadrarea intimatei în funcția deținută anterior emiterii deciziei nr. 501/2005, cea de director economic. Instanța de fond nu a analizat existența unui raport de muncă, valabil încheiat între intimată și angajator. La data săvârșirii abaterii disciplinare, singurul moment care ne interesează cu privire la existența și natura raporturilor de muncă dintre contestatoare și Direcția Silvică Z, exista un raport de muncă. Existau astfel drepturi și obligații ale părților specifice acestui raport de muncă. Exista obligația contestatoarei de a fi prezentă la serviciu.
Sub nici o formă anularea unei decizii de schimbare din funcție, decizie emisă anterior săvârșirii abaterii disciplinare nu este de natură a influența temeinicia unei decizii de sancționare a unei fapte culpabile săvârșite cu intenție. Afirmația instanței de fond că decizia ar fi caducă datorită apariției ulterioare a unei sentințe pronunțată tot de către această instanță cu privire la o altă decizie (decizia nr.501/2005 de schimbare din funcție) este una care sfidează logica juridică.
Din studiul considerentelor sentinței recurate nu se poate deduce motivele pentru care decizia de concediere este netemeinică și nelegală, ce texte de lege au fost încălcate, care dispoziții legale nu au fost respectate.
Arată că decizia de concediere a fost emisă cu respectarea condițiilor prevăzute de codul muncii și a procedurii prealabile reglementate de același act normativ.
Prin decizia nr. 501 din data de 30 iunie 2005 conducerea Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva a decis ca începând cu data încetării incapacității temporare de muncă, d-na se schimbă din funcția de director al Direcției Silvice Z, iar prin Decizia nr. 257 din 28.11.2005 s-a dispus ca începând cu data de 28.11.2005 va ocupa funcția de contabil șef la Ocolul Silvic Șimleul
Ulterior emiterii deciziei nr. 257/28.11.2005, după efectuarea zilelor de concediu de odihnă și a unui nr. de 29 zile de concediu medical, reclamanta începând cu data de 21 februarie 2006 nu s-a mai prezentat la serviciu, înregistrând un număr de 16 absențe nemotivate. Cu privire la absențele nemotivate, codul muncii nu mai prevede posibilitatea suspendării contractului individual de muncă din inițiativa salariatului.
Prin adresa nr.417 din 07.03.2006 (semnată de primire în data de 08.03.2006), reclamanta a fost invitată la sediul Șimleul S în data de 13.03.2006 orele 9,00 în vederea clarificării situației celor 11 zile de absențe nemotivate, însă aceasta nu s-a prezentat, astfel că în temeiul art. 6l lit. a și art. 264 alin.1 lit. f din codul muncii, art. 59 lit. a și art.106 lit. f din CCM al Romsilva pe 2005-2006 și art.15 alin.3 din Regulamentul intern în vigoare, conducerea Direcției Silvice Zae mis Decizia nr.32 din 14.03.2006 prin care începând cu data de 14.03.2006 reclamanta a fost concediată pentru faptul că a absentat nemotivat de la serviciu din data de 21.02.2006 până la data emiterii deciziei (16 absențe nemotivate).
Arată că susținerea contestatoarei că cercetarea disciplinară trebuia efectuată de persoană din cadrul Z este nefondată și irelevantă, atâta timp cât locul muncii era la Șimleul, iar convocarea a fost făcută de șeful ocolului silvic.
Instanța de fond a anulat decizia de concediere ca nelegală, fără să indice nicăieri în considerentele sentinței ce prevederi legale au fost încălcate, se limitează doar la a preciza că decizia a devenit caducă, ca urmare a anulării unor decizii care nu au legătură cu prezenta cauză, care nu justifică absența nemotivată a intimatei de la serviciu.
Reclamanta, prin întâmpinarea de la fila 9-10, solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată în raport de motivele invocate, Curtea de Apel urmează să respingă recursul pentru următoarele considerente:
În motivele de recurs se arată că instanța trebuia să analizeze temeinicia și legalitatea acestei decizii nr. 32/14.03.2006, având în vedere următoarele existența unei fapte culpabile a angajatului.
Curtea reține că tocmai această faptă culpabilă lipsește deoarece reclamanta nu trebuia să se prezinte la locul de muncă indicat de către pârâtă.
Prin decizia nr. 501 din 30 iunie 2005 reclamanta a fost schimbată din funcția de director economic urmând a ocupa un post cu aceași dată în cadrul Direcției Silvice Z iar prin decizia nr. 257 din 28 noiembrie 2005 s-a dispus ca începând cu data de 28 noiembrie 2005 contestatoarea să ocupe funcția de contabil șef la Ocolul Silvic Șimleul
Aceste două decizii au fost anulate prin hotărâri judecătorești intrate în puterea lucrului judecat, prin urmare se consideră că nu pot produce efecte iar un principiu al nulității actelor este repunerea părților în situația anterioară.
Dacă părțile trebuie repuse în situația anterioară atunci locul de muncă al reclamantei este acela unde ocupă funcția de director economic al Direcției Silvice Z și la acesta trebuie să se prezinte iar nu la Ocolul Silvic Șimleul S pentru postul de contabil șef pentru care nu există un temei legal cât timp decizia prin care a fost numită în acest post a fost anulată.
Toate aceste aspecte sunt de domeniul evidenței iar pârâta doar cu rea credință nu înțelege să pună în executare cele două hotărâri judecătorești anterior indicate care lămuresc pe deplin raporturile juridice dintre părți.
Susține recurenta că în loc de o analiză a celor indicate de ea, instanța de fond a reținut că decizia de concediere a devenit caducă. Caducitatea are ca efect ineficacitatea unui act juridic ca urmare a survenirii unui eveniment ulterior încheierii lui.
Susține că în această cauză nu poate fi vorba de caducitate deoarece la data săvârșirii abaterii disciplinare, singurul moment care ne interesează cu privire la existența și natura raporturilor de muncă dintre contestatoare și Direcția Silvică Z, exista un raport de muncă.
Această susținere este reală dar fără relevanță din punct de vedere al prezentului litigiu prin chiar natura efectelor caducității.
Chiar recurenta reamintește că, caducitatea are ca efect ineficacitatea unui act juridic ca urmare a survenirii unui eveniment ulterior încheierii lui.
Prin urmare cu toate că la data săvârșirii abaterii disciplinare, exista un raport de muncă ulterior a intervenit o hotărâre judecătorească ce a desființat decizia prin care se stabilea obligația reclamantei de a se prezenta la acel loc de muncă, lipsind de efecte acea decizie și pentru trecut și pentru viitor, ca și cum nu ar fi existat. Dacă nu mai poate produce efecte atunci pârâta nu o mai poate invoca.
Susține recurenta că nu se pot deduce motivele pentru care decizia de concediere este netemeinică și nelegală, ce texte de lege au fost încălcate, care dispoziții legale nu au fost respectate.
Curtea reține că sentința atacată conține motivele pentru care decizia de concediere este nulă, aceste motive fiind legal reținute.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. art. 3041Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta REGIA NAȚIONALĂ A PĂDURILOR ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ împotriva sentinței civile nr. 2198 din 5.11.2007a Tribunalului Sălaj pronunțată în dosar nr-, pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei suma de 695 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2008.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
--- - - - -
de, dactilografiat de Sz.
În 2 ex. la data de 29.02.2008
Judecător fond -, - Tribunalul Sălaj
Președinte:Ioan Daniel ChișJudecători:Ioan Daniel Chiș, Sergiu Diaconescu Adrian
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 241/2008. Curtea... | Conflict de muncă. Decizia 675/2008. Curtea de Apel Constanta → |
|---|
