Contestație decizie de sancționare. Decizia 241/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
Secția Civilă, Minori și familie, Conflicte de muncă și asigurări sociale
DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ NR.241/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA - 2008
PREȘEDINTE: Niculina Țiț judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Elena Pașcan
- - - - JUDECĂTOR 3: Camelia Viziteu
GREFIER -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul civil declarat de pârâtul CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII împotriva sentinței civile nr.1570 din 13 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru recurentul-pârât, lipsă fiind intimații-reclamanți.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral al cauzei de către grefier, în sensul că intimații-reclamanți au depus la dosar, prin compartimentul arhivă, întâmpinare, după care:
Consilier juridic arată că a luat cunoștință de conținutul întâmpinării și că nu mai are alte cererii de formulat, solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor cu privire la excepția nulității recursului, excepție invocată de intimații-reclamanți prin întâmpinare și pe fondul recursului formulat de pârât.
Consilier juridic, având cuvântul pentru pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, pe excepția nulității recursului invocată de intimați, solicită respingerea acesteia, arătând că președintele reprezintă -ul în relațiile cu terții, semnând actele emise de această instituție, neexistând nicio altă dispoziție legală din care să rezulte că actele ar trebui semnate de o altă persoană.
Pe fondul cauzei, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței pronunțate și respingerea acțiunii potrivit motivelor invocate în scris. Precizează că în mod greșit a reținut prima instanță că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Codului muncii privind sancțiunile disciplinare. În cauză sunt aplicabile dispozițiile speciale din Regulamentul de ordine interioară al În conformitate cu prevederile art.52 și 62 din acest act normativ, eliberarea din funcțiile de conducere a intimaților a fost făcută de plenul, care nu a acționat ca o instanță de judecată. Invocă ca practică judiciară sentința civilă nr.145/12.11.2007 pronunțată de Secția comercială și de contencios administrativ a Curții de APEL BACĂU în dosarul nr-. Depune această sentință în copie la dosar.
Dezbaterile fiind terminate, instanța a trecut la deliberare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului civil de față;
Prin cererea înregistrată sub nr- (113/2006) la Curtea de APEL BACĂU, contestatorii, și au solicitat în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii anularea Hotărârii nr.195/2005 a Plenului
Prin sentința civilă nr.67/24.03.2006 a Curții de APEL BACĂUs -a admis excepția necompetenței materiale a instanței pentru soluționarea cererilor formulate de contestatorii și și s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău - Secția civilă. Cererile privind pe contestatorii și au fost disjunse și reținute spre soluționare de Curtea de APEL BACĂU - Secția contencios administrativ. Sentința civilă nr.67/2006 a Curții de APEL BACĂUa rămas definitivă și irevocabilă prin decizia civilă nr.1542/14.03.2007 a
La Tribunalul Bacău, cauza privind contestațiile reclamanților și a primit nr-.
În motivarea contestației, au arătat că, în calitate de personal contractual în aparatul tehnic administrativ al au îndeplinit funcții de conducere, - șef serviciu administrativ și aprovizionare, iar - șef birou informatică, fiind eliberați din aceste funcții prin Hot. nr.195/25.05.2005, pentru constatarea unor deficiențe prin actul de control întocmit de Direcția Inspecției Judiciare.
Au susținut că măsura este nelegală pentru mai multe considerente: în ședința li s-a refuzat dreptul al apărare, măsura a fost luată în lipsa unui temei legal pentru revocarea din funcție, astfel că trebuiau aplicate dispozițiile Codului muncii privind cercetarea prealabilă care era obligatorie și nerespectarea dispozițiilor art.6 pct.3 lit.b
Prin întâmpinare intimatul a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată pentru următoarele considerente: reclamanții au fost numiți în funcțiile de conducere de Plenul, conform art.62 alin.2 din Legea nr.317/2004, astfel că și eliberarea lor s-a făcut în același mod fiind respectate prevederile art.52 lit.q din regulament; s-au avut în vedere calitățile lor manageriale, iar raportul inspecției a relevat grave nereguli în coordonarea activității celor două compartimente; eliberarea din funcție s-a făcut ca urmare a deficiențelor constatate și nu s-a pus în discuție existența unor abateri disciplinare, fiind aplicabile normele speciale sus-menționate și nu Codul muncii; raportul Inspecției a fost pus la dispoziția persoanelor cu funcții de conducere, iar în ședința din 25.05.2005 au fost audiați și contestatorii.
Prin sentința civilă nr.1570/13 noiembrie 2007, Tribunalul Bacău - Secția civilă a admis contestația și a anulat în parte Hotărârea nr.195/25.05.2005, în ceea ce privește eliberarea din funcție a contestatorilor și.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Prin Hotărârea nr.51/16.02.2005 a Plenului, s-au numit în funcție, începând cu 16.02.2005, contestatorul ca șef serviciu administrativ și aprovizionare și contestatorul ca șef birou informatică. Ambii contestatori au calitatea de personal contractual așa cum rezultă din însăși hotărârea de numire în funcție.
Prin Hotărârea nr.195/25.05.2005 a Plenului s-a dispus eliberarea din funcție a respectivilor contestatori precum și eliberarea din funcție a numiților și, acestora din urmă fiindu-le aplicabile dispozițiile privind statutul magistraților prevăzut de Legea nr.303/2004.
În ceea ce-i privește pe contestatorii în cauză s-a reținut în Raportul ce a stat la baza emiterii Hotărârii nr.195/2005, că aceștia au desfășurat o activitate necorespunzătoare fiind enumerate explicit deficiențele constatate în activitatea serviciului administrativ condus de și deficiențele constatate în activitatea Biroului de informatică aflat sub conducerea lui.
Tribunalul a apreciat că atâta vreme cât numirea în funcție s-a dispus de Plenul eliberarea din funcție s-a dispus potrivit art.52 alin.1 lit.q din Regulament tot de Plenul și chiar în lipsa unei propuneri din partea secretarului general - lipsă obiectivă întrucât și secretarul general a fost sancționat prin aceeași hotărâre, Plenul putea lua în mod legal această măsură de eliberare din funcție așa cum a luat-o și pe aceea de numire.
Însă măsura eliberării din funcție este nelegală sub aspectul nerespectării dispozițiilor art.167 și 268 Codul muncii.
Instanța a apreciat că în speță, raportat la art.264 din Codul muncii, se aplică regimul sancționator prevăzut de legea specială, respectiv art.86 din Regulament unde se specifică că aparatului de lucru al, care efectuează activități de secretariat, administrative, protocol, gospodărire, întreținere, reparații și deservire, precum și personalului care ocupă o funcție publică pe o perioadă determinată, angajat cu contract individual de muncă, li se aplică legislația muncii.
Astfel că și contestatorilor ca personal contractual li se aplică dispozițiile Codului muncii, iar sancțiunea aplicată a fost dată cu încălcarea normelor procedurale prevăzute de art.267 și 268 din Codul muncii, situație ce atrage anularea hotărârii și implicit a măsurii de sancționare.
Intimatul a promovat recurs solicitând în temeiul art.304 pct.9 Cod procedură civilă modificarea în tot a sentinței și respingerea ca neîntemeiată a acțiunii.
A motivat că măsura eliberării din funcție a contestatorilor a fost luată de către Plenul, conform dispozițiilor legilor speciale în domeniu, pentru managementul defectuos, revocare ce poate fi dispusă din oficiu conform art.52 alin.1 lit.q din regulament. Se susține că nu a constatat existența vreunei abateri disciplinare, iar din interpretarea prevederilor art.263 din Codul muncii reiese că este o prerogativă a angajatorului să constate întrunirea elementelor constitutive ale abaterii disciplinare, cu respectarea procedurii prevăzută de lege, instanța de judecată neputându-se substitui angajatorului în ceea ce privește oportunitatea aplicării sancțiunilor disciplinare.
Contestatorii, prin întâmpinare, au invocat tardivitatea recursului, nulitatea recursului ca fiind semnat nelegal de președintele, fără a fi împuternicit de plenul, iar în subsidiar pe fond, menținerea hotărârii date de prima instanță. Au solicitat judecata în lipsă.
Cu privire la tardivitate, este de observat că hotărârea fondului s-a comunicat intimatului la data de 27 decembrie 2007, conform dovezii de comunicare, fila 175 dosar fond, iar cererea de recurs a fost depusă la 4 ianuarie 2008 în termenul legal prevăzut de lege (10 zile de la comunicare).
În ce privește nulitatea recursului ca fiind semnat de o persoană ce nu a fost împuternicită de Plenul, susținerea este nefondată, față de dispozițiile Legii nr.317/2004, potrivit cărora, președintele reprezintă instituția în relațiile cu terții, semnând actele emise.
Pe fondul litigiului, analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:
Prin Hotărârea nr.51/16 februarie 2005 emisă de Plenul, contestatorii - consilier (personal contractual) a fost numit în funcția de șef serviciu administrativ și aprovizionare, iar - consilier (personal contractual) în funcția de șef birou informatică.
Numirea în funcțiile de conducere s-a făcut pe o perioadă de 6 luni, începând cu 16 februarie 2005.
Prin decizia nr.20/16 mai 2005 Președintele cu aprobarea Plenului a dispus ca în perioada 16-20 mai 2005 Direcția Inspecția Judiciară să efectueze verificări privind modul de organizare și funcționare a aparatului tehnico-administrativ.
Rezultatul verificărilor a fost materializat în nota nr. 1470//2005/24 mai, aflată la filele 32-83 dosar nr.113/2006, prin care se constată deficiențe privind modalitatea de desfășurare a activității direcțiilor, serviciilor și birourilor din cadrul aparatului propriu al
Astfel, la cap.II Direcția Economică și Administrativ - pct.b la nivelul Serviciului administrativ și aprovizionare, este menționat faptul că verificările au evidențiat lipsa unei preocupări constante în vederea organizării și asigurării bune-funcționări a acestui serviciu, precum și deficiențe în controlul îndeplinirii atribuțiilor: neîntocmirea evidenței operative a mijloacelor fixe și a obiectelor de inventar, nereguli în achiziționarea acestora, recepția, evidența și distribuirea materialelor, a consumului de carburanți, neîntocmirea fișei posturilor, etc. deficiențe prezentate detaliat în nota de control.
Și la Biroul informatică (cap.IV din notă), s-a constatat că pentru unele din atribuțiile specifice prevăzute în regulament, nu s-au asigurat aplicații și baze de date necesare informatizării activității unor sectoare, neexistând o reprezentare exactă a acestei atribuții, așa cum este stabilită prin art.81 lit.e din Regulamentul; nu toate link-urile site-ului sunt operaționale, iar multe dintre datele privind istoricul instituției sunt depășite de modificările legislative,
Deficiențele constatate au fost prezentate detaliat în nota din 24 mai 2005, precum și în considerentele Hotărârii nr.195/25 mai 2005.
Drept consecință, prin Hotărârea nr.195/25 mai 2005, în raport de neregulile constatate, la propunerea președintelui, cu majoritate de voturi, în baza art.25 alin.3 lit.b și alin.4, art.28 alin.3, art.30 alin.3, art.59 alin.1 și 2, art.62 alin.2 din Legea nr.317/2004, art.7 alin.4 lit.b și alin.5, art. 19 alin.1, art.36, art.51 alin.2 și 3 și art.52 alin.1 lit.q din Regulamentul, Plenul a hotărât eliberarea din funcțiile de conducere a reclamanților contestatori.
Din conținutul procesului-verbal al ședinței din 25.05.2005 (filele 11-133 dosar fond), Cap.IV - Diverse, pct.2 reiese că reclamanții au avut cunoștință de conținutul notei de control și au fost audiați în legătură cu deficiențele constatate astfel că este susținerea lor referitoare la încălcarea dreptului la apărare.
Așadar, rezultă că nota întocmită de Inspecția judiciară vizează aspecte referitoare la exercitarea necorespunzătoare a atribuțiilor manageriale și nicidecum abateri disciplinare.
Mai departe, trebuie lămurită temeinicia motivelor invocate de reclamanți, aceea a lipsei de temei legal pentru luarea măsurii de revocare, a lipsei unei propuneri din partea secretarului general, precum și nerespectarea dispozițiilor Codului muncii.
Este de observat că, motivele reținute de instanța de fond sunt oarecum contradictorii.
Astfel, deși reține corect că Plenul putea lua această măsură de revocare nefiind necesară propunerea secretarului general (care se afla în aceeași situație), și că sunt nedovedite celelalte susțineri referitoare la lipsa de temei legal, pronunță o soluție cu aplicarea și interpretarea greșită a legii, stabilind că deși ne aflăm în situația unei legislații speciale, totuși s-a stabilit o răspundere disciplinară cu încălcarea dispozițiilor art.167 și 268 din Codul muncii.
Așa cum s-a arătat, contestatorii au avut calitatea de personal contractual cu funcții de conducere în aparatul tehnic administrativ al, fiind numiți de, în conformitate cu dispozițiile art.62 alin.2 din Legea nr.317/2004, atribuțiile fiind stabilite conform art.63 din lege prin regulamentul de organizare și funcționare.
Conform art.52 alin.1 lit.q din Regulamentul, Plenul numește și eliberează din funcție personalul de conducere din cadrul aparatului propriu, astfel că emiterea Hotărârii nr.195/2005 s-a realizat cu respectarea normelor prevăzute de legea specială în domeniu.
Este adevărat că în forma inițială regulamentul nu prevedea dispoziții privitoare la numirea persoanelor în funcții de conducere, însă este relevant și principiul simetriei actelor juridice, astfel că așa cum au fost numiți de Plenul, acesta poate hotărî și eliberare din funcție.
Invocarea de către reclamanții contestatori a art.6 paragraf 3 lit.b nu își găsește incidența în cauza de față acest text garantând drepturile persoanei acuzate de săvârșirea unei infracțiuni, rațiunea acestui text fiind dată de faptul că în faza de urmărire penală se administrează marea majoritate a probelor.
În conținutul art.6 paragraf 3 lit.b reținem "dreptul persoanei acuzate". Ori în cauzele și Foli Italiei, Curtea a arătat ce trebuie înțeles în sensul convenției prin "acuzație" considerând că acuzația presupune existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei infracțiuni. În consecință, nefiind vorba de o "acuzație", art.6 paragraf 3 lit.b nu poate fi reținut în ce privește drepturi cu caracter civil.
Pentru argumentele expuse, Curtea reține îndeplinite cerințele de modificare prevăzute de art.304 pct.9 Cod procedură civilă, motiv pentru care în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va admite recursul, va modifica în tot sentința recurată și rejudecând cauza va respinge contestația ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâtul CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII împotriva sentinței civile nr.1570 din 13 noiembrie 2007, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-, în contradictoriu cu reclamanții și.
Modifică în tot sentința civilă nr.1570/D/13.11.2007 a Tribunalului Bacău și rejudecând cauza,
Respinge contestația ca neîntemeiată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 12 martie 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
- - - -
- - GREFIER,
red.sent./
red.dec.rec./25.03.2008
tehnored./1.04.2008/3 ex.
Președinte:Niculina ȚițJudecători:Niculina Țiț, Elena Pașcan, Camelia Viziteu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 385/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 405/2008. Curtea de... → |
|---|
