Contestație decizie de concediere. Decizia 4209/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.2809/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr. 4209/
Ședința Publică din data de 09 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR 2: Petre Magdalena
JUDECĂTOR 3: Bodea
GREFIER
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de recurs formulate de către recurenții-intimați Consiliul General al Municipiului și Primarul General al Municipiului împotriva sentinței civile nr.294 din data de 14.01.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.30853/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimatul-contestator - având ca obiect "contestație decizie concediere".
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 02 iunie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru a da posibilitate recurenților-intimați de a formula și prezenta la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, 09 iunie 2009, când a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.294/14.01.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis contestația formulată de către reclamantul, în contradictoriu cu intimații Municipiul B prin Primarul General și Primarul General al Municipiului B; a dispus anularea Dispoziției nr. 1200/11.08.2008 a Primarului General al Municipiului
A obligat intimatele să reintegreze contestatorul pe postul și funcția deținute anterior concedierii.
A obligat intimatele la plata către contestator a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul începând cu data concedierii și până la reintegrare.
În considerente a reținut că prin decizia nr. nr.1200 din 11.08.2008, emisă de Primarul Municipiului B, s-a dispus desfacerea contractului de muncă al contestatorului, care deținea funcția de director al Administrației Lacuri, și Agrement B, în baza art. 61 lit. a) Codul muncii, pentru deficiențe în îndeplinirea atribuțiilor stabilite în fișa postului, și anume: atribuțiile, obligațiile și răspunderile privind administrarea legală și eficientă a întregului patrimoniu, precum și cele privind îndeplinirea atribuțiilor de serviciu în condițiile legii, ale hotărârilor și dispozițiilor Primarului General.
Temeiul de drept reținut constă în dispozițiile art. 61 lit. a) 62, 263-268 Codul muncii, art. 61 alin. 5, 63 alin. 5 lit. e) și art. 68 alin 1 din Legea nr.215/2001.
În motivarea în fapt a deciziei intimata a reținut că angajatul a săvârșit următoarele fapte:
a) nu a ținut evidența la zi a activelor constituind patrimoniul aflat în administrarea instituției și nu a solicitat, conform, legii și atribuțiilor sale, actualizarea anexei la Hotărârea nr.67/2006, în urma cedării unor active din Satul francez către persoana fizică, astfel încât anexa la această hotărâre nu mai corespunde realității faptice;
b) a prelungit succesiv, prin acte adiționale, contractul de asociere în participațiune, încheiat la data de 13.05.2005, având ca asociat principal Administrația Lacuri, și Agrement B și secundar SC SA, încălcând prevederile nr. 67/2006, privind închirierea prin licitație deschisă a clubului de agrement "La Club" de către Administrația Lacuri, și Agrement B;
c) a comunicat tardiv Primarului General despre situațiile menționate la punctele a) și b), respectiv în data de 15.07.2008, ceea ce a prejudiciat activitatea Primarului General care decurge din exercitarea atribuțiilor prevăzute la art. 61 alin. 2 și alin. 5, art. 63, lit. a) și d) din Legea nr. 215/2001;
d) nu a urmărit lucrările de conservare și restaurare a componentelor artistice ale - Parcul - monument istoric, permițând executarea de construcții neautorizate.
Din analiza deciziei de sancționare emise și din actele care au stat la baza acesteia, instanța constată că cererea reclamantului este întemeiată, dispoziția de sancționare neîndeplinind condițiile de formă prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Potrivit art. 2 al. 21 lit. a) din Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, decizia trebuie să cuprindă descrierea faptei care constituie abatere disciplinară.
Așa cum s-a stabilit în doctrină și jurisprudență, dispoziția legală menționată nu se referă la o descriere generică a faptei, angajatorul având obligația de a indica în mod concret abaterile disciplinare, pentru care a emis decizia de sancționare disciplinară, pentru a permite angajatului să-și formuleze apărări și pentru a permite instanței să exercite controlul prevăzut de art.268 al.5 Codul muncii.
După cum se observă, în decizie nu se arată data la care au fost săvârșite faptele imputate.
Acest ultim element are o mare importanță, deoarece în lipsa acestuia, instanța nu poate calcula termenul de prescripție prevăzut de art 268 alin.1 Codul muncii, iar angajatului nu îi este permisă exercitarea dreptului la apărare.
Lipsa mențiunii privind data săvârșirii faptei echivalează cu o lipsă a descrierii faptei, care trebuie să fie detaliată pentru a se aprecia concret, circumstanțiat și riguros asupra legalității măsurii de sancționare. termenului de 6 luni are drept consecință prescrierea dreptului angajatorului de a-l sancționa pe salariatul vinovat, ori, în lipsa mențiunii datei săvârșirii faptelor, respectarea cerinței art. 268 alin. 2 Codul muncii nu poate fi verificată, constituind un motiv de nelegalitate a decizie de sancționare.
Potrivit art. 268 alin. 2 lit. b) Codul muncii, decizia de sancționare trebuie să cuprindă precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat. Aceasta constituie motivarea în drept a deciziei, pentru ca instanța să poată verifica dacă, într-adevăr, fapta salariatului constituie abatere disciplinară și dacă se încadrează printre obligațiile de a face și a nu face impuse acestuia.
În decizia contestată nu se menționează articolul, alineatul, litera dispoziției legale, regulamentare, din contractul colectiv sau individual de muncă nesocotite de salariat. Formularea folosită în decizie "deficiențe în îndeplinirea atribuțiilor stabilite în fișa postului, și anume: atribuțiile, obligațiile și răspunderile privind administrarea legală și eficientă a întregului patrimoniu, precum și cele privind îndeplinirea atribuțiilor de serviciu în condițiile legii, ale hotărârilor și dispozițiilor Primarului General" este generală și nu satisface exigențele textului de lege menționat, întrucât nu se poate verifica dacă faptele săvârșite se încadrează în tiparul unor abateri disciplinare.
De asemenea, în mod obligatoriu, decizia trebuie să cuprindă și motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 al.3, nu a fost efectuată cercetarea.
Din cuprinsul deciziei nu rezultă îndeplinirea condiției prevăzute la art. 268 al.2 lit. c), sub sancțiunea nulității absolute.
Potrivit art. 267 Codul muncii, sub sancțiunea nulității absolute, nici o măsură, cu excepția celei prevăzute la art. 264 al.1 lit. a) nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Cercetarea prealabilă este o condiție imperativă a legii, reprezentând o garanție a dreptului la apărare pe toată durata desfășurării acțiunii disciplinare si trebuie sa respecte metodologia prevăzută de art. 267 Codul muncii. Pentru a realiza acest rol, în primul rând salariatului trebuie să i se aducă la cunoștință învinuirea pentru care este cercetat, pentru a-i acorda dreptul să-și formuleze eventualele apărări și să ofere probe și motive în combaterea învinuirii.
În vederea desfășurării acesteia, salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de către angajator sa realizeze cercetarea, precizându-se obiectul, data, ora si locul întrevederii.
Așa cum rezultă din convocarea depusa la dosar, cu nr. 3841/04.08.2008, salariatul a fost convocat la data de 07.08.2008 cerându-i-se să dea "lămuriri cu privire la aspectele menționate de domnul -, sesizare înregistrată la Registratura cu nr.- din 24.07.2008".
Ulterior, cu adresa nr.5867 din 06.08.2008, salariatul este convocat pentru data de 07.08.2008, pentru a da lămuriri și asupra altor fapte legate de contractul de asociere în participațiune între și SC SA. Însă convocarea nu menționează și faptele reținute apoi în decizia de sancționare la punctele c) și d):
c) a comunicat tardiv Primarului General despre situațiile menționate la punctele a) și b), respectiv în data de 15.07.2008, ceea ce a prejudiciat activitatea Primarului General care decurge din exercitarea atribuțiilor prevăzute la art. 61 alin. (2) și alin. (5), art. 63, lit. a) și d) din Legea nr.215/2001;
d) nu a urmărit lucrările de conservare și restaurare a componentelor artistice ale - Parcul - monument istoric, permițând executarea de construcții neautorizate.
Prin lipsa din convocare a tuturor faptelor ce au constituit obiectul cercetării disciplinare, a fost încălcat dreptul la apărare al salariatului, care nu a cunoscut pentru ce fapte să-și pregătească apărarea.
Mai mult, cercetarea disciplinara efectuată de angajator nu a respectat dispozițiile Contractului colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007 - 2010, aplicabil, care, la art.75 prevede că, sub sancțiunea nulității absolute, nici o sancțiune nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Comisia îl va convoca în scris pe salariatul cercetat, cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte. Convocarea va indica cel puțin motivul, data, ora și locul întrevederii.
Așa cum rezultă din actele depuse la dosar, convocarea a fost făcută pe data de 04.08.2008 și apoi pe data de 06.08.2008 pentru data de 07.08.2008, fără respectarea termenului de 5 zile prevăzut de Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, fiind astfel încălcat dreptul de apărare al contestatorului.
Prin art. 2 din dispoziția de concediere se menționează că raportul comisiei de cercetare disciplinară prealabilă constituie anexă la dispoziție, iar în raport se menționează că formulările susținute în apărarea sa de contestator sunt consemnate în procesul verbal al comisiei de cercetare disciplinară prealabilă, anexă la raport. Însă nici raportul, nici procesul-verbal, anexe la decizie, nu conțin motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului pentru cele patru fapte reținute ca abateri disciplinare.
Lipsa motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile constituie, de asemenea, motiv de nulitate absolută a deciziei de sancționare, mențiunea fiind obligatorie conform art. 268 alin. 2 lit. c) Codul muncii.
Având în vedere că dispoziția de sancționare nu cuprinde precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat, instanța nu a putut proceda la analizarea temeiniciei faptelor reținute, întrucât nu poate stabili dacă acestea constituie încălcări ale obligațiilor impuse angajatului.
De altfel, constatarea neîndeplinirii condițiilor de legalitate ale deciziei de sancționare conduce la anularea măsurii de concediere, independent de realitatea faptelor imputate salariatului, reținute ca abateri disciplinare.
Având în vedere aceste considerente de fapt și de drept, văzând și dispozițiile art. 267 Codul muncii, instanța a dispus anularea Dispoziției nr. 1200/11.08.2008 a Primarului General al Municipiului
În temeiul art. 78 Codul muncii, având în vedere anularea deciziei de concediere, instanța a dispus reintegrarea contestatorului în funcția și pe postul deținute anterior concedierii și, totodată, în baza aceluiași text de lege, instanța a dispus obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul pentru perioada cuprinsă între data concedierii și reintegrarea efectivă.
Împotriva sus-menționatei sentințe au formulat recurs Consiliul General al Municipiului B și Primarul General al Municipiului B, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale sub nr-.
Au susținut că instanța de fond a considerat că dispoziția 1200 nu cuprinde descrierea faptei care constituie abatere disciplinara și nici data la care aceasta s-ar fi petrecut. Aceasta apreciere nu poate fi primită.
Mai întâi, recurenții au arătat că faptele imputate, așa cum apar ele în Raportul Comisiei de Cercetare Disciplinara Prealabilă - parte integrantă a Dispoziției nr.1200/11.08.2008, sunt departe de a fi generic descrise, așa cum se susține în motivarea hotărârii, instanța de fond. Dimpotrivă, Dispoziția indică, iar Raportul detaliază îndeajuns de exhaustiv toate aceste fapte. Mai mult, fiind vorba de deficiențe în organizarea de licitații, precum și de nereguli privitoare la încheierea unor contracte, este de neacceptat susținerea că nu s-ar putea calcula termenul de prescripție prevăzut la art. 268 alin. 1 Codul muncii (dreptul angajatorului de a-l sancționa pe salariatul vinovat).
Mai mult, instanța de fond ar fi trebuit să aibă în vedere și chestiuni specifice actului de administrație locală. În concret, recurenții se referă la situația noului Primar, Dl., ales în această funcție în urma alegerilor din 6 iunie 2008. Acesta, preluând mandatul de Primar al, a demarat proceduri de verificare a actelor aparținând vechii administrații, controversate și sancționate electoral la scrutinul sus-amintit. Era de datoria noului edil al să efectueze toate aceste cercetări. Urmarea firească a fost sancționarea celor răspunzători pentru faptele imputate, concretizate într-un management defectuos și în pagube considerabile suferite de municipalitate.
Trebuie observat, așadar, că imediat după preluarea mandatului, noua administrație a făcut uz de dreptul său de a sancționa angajații culpabili și, drept urmare, nu se poate pune problema unei întârzieri sancționabile, a unei rămâneri în pasivitate a angajatorului.
Instanța de fond preia aceasta critică: "nu sunt precizate prevederile din Statutul de personal, Regulamentul Intern sau Contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de către salariat".
Recurenții consideră că enumerarea din lege nu poate fi privită ca având caracter exclusiv, ci exemplificativ. În consecință, urmează a se observa că sunt precizate acele prevederi din fișa postului, care au fost încălcate: "atribuțiile, obligațiile și răspunderile privind administrarea legală și eficientă a întregului patrimoniu, precum și cele privind îndeplinirea atribuțiilor de serviciu în condițiile legii, ale hotărârilor și dispozițiilor Primarului General".
O altă critică menționează că "nu sunt precizate motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile".
Cum se poate observa, apărările formulate de către directorul, precum și motivul înlăturării lor sunt detaliate în Raportul Comisiei de Cercetare Prealabilă. Este, de asemenea de menționat, că în cursul cercetării prealabile, Dl. a beneficiat de sprijinul a doi avocați, ale căror opinii au fost auzite, consemnate și care au fost luate în considerare de către Comisie la finalizarea procedurii disciplinare.
Pe de alta parte, potrivit art. 2 din Dispoziția nr. 1200, Raportul Comisiei constituie anexa la Dispoziție, astfel încât nu se poate afirma că aceste mențiuni nu se găsesc în cuprinsul actului (neinserarea lor în text, ci anexarea la aceasta, este doar o soluție practică, de natură să nu transforme cuprinsul Dispoziției într-unul greu de lecturat).
Referitor la sesizarea d-lui, afirmația contestatorului e un nonsens ceea ce el solicită eov eritabilă "cercetare prealabila cercetării prealabile". Potrivit prevederilor legale incidente, fostul director a fost convocat pentru data de 07.08.2008, dată la care Direcția Inspecție și Control General - Serviciul Control, Contracte realizase controlul la din Parcul, acțiune finalizata printr-o notă, în care se constatau în fapt situațiile sesizate de către Dl., se admite că toate acestea au fost realizate cu încălcarea legilor incidente (atât privitor la regimul construcțiilor, cât și în privința modalităților legale de valorificare a bunurilor proprietate publică) și se fac propuneri de remediere a tuturor acestora. Este de menționat și faptul ca în raportul Comisiei sunt preluate pasaje din Nota de control, fiind astfel dovedită, anterioritatea acesteia din urma față de momentul dezbaterilor din cadrul Comisiei. De asemenea, au cerut să se observe că, urmare a controlului efectuat, încă din data de 05.08.2008, s-a emis înștiințare de desființare în termen de 72 de ore a construcțiilor de la.
Asupra " informării tardive a Primarului General" privind asocierea B cu, ce avea ca obiect clubul "La Club" din Satul Francez, recurenții consideră că opinia Comisiei este întemeiată: informarea făcută Primarului General cu doar două săptămâni înainte de expirarea contractului de asociere cu (a se observa că este vorba despre repetate prelungiri ale contractului) nu poate fi considerat un demers făcut în termen rezonabil. Aceasta cu atât mai mult cu cât, prin documentul trimis Primarului General, care se află la
dosarul cauzei, directorul nu a propus soluții, ci doar a solicitat sprijinul pentru rezolvarea situației.
Din seria încercărilor de a induce instanței de judecată impresia că procedura finalizată cu desfacerea contractului de muncă ar fi fost nelegală, încercarea eșuată de a demonstra că Dispoziția nr.1200/11.08.2008 ar fi fost emisă în perioada în care contestatorul s-ar fi
aflat în concediu medical. În sprijinul straniei sale susțineri, a înaintat la dosarul cauzei, abia la cel din urmă termen de judecată, documente menite să ateste faptul că, în perioada 07.08.2008-11.08.2008 acesta a manifestat imposibilitate temporară de muncă și, drept urmare, desfacerea contractului de muncă ar fi fost nelegală, aflându-se în contradicție cu prevederile Codului muncii.
Faptul că o proba de asemenea importanță a fost prezentată instanței la cel din urmă termen, a ridicat serioase dubii asupra veridicității celor cuprinse în scrisoarea medicala nr. 83412/12059, precum și în
certificatele medicale seria - nr. -, respectiv seria - nr. -, emise de arhicunoscutul și controversatul dr.. La solicitarea recurenților, de a li se permite efectuarea unor verificări la Spitalul de Urgenta "Prof. Dr. ", apărătorul contestatorului a declarat instanței că înțelege să nu se mai folosească de proba tocmai propusă, retrăgând-
În fapt, activitatea fostului Director a fost analizată de către comisie sub două aspecte situația clubului din Satul francez și cea a lucrărilor de la ul din Parcul.
Astfel, atribuirea discreționară a contractului de asociere în participațiune către o societate comerciala se situează în afara legilor sus-invocate. Totodată, prelungirea succesiva a acestui contract contravine atât nr. 67/2006, cât și prevederilor Legii nr.213/1998 și a OG nr.34/2006.
Totodată, s-a reproșat fostului director faptul că nu a solicitat actualizarea anexei nr.67/2006, aceasta nemaicorespunzând realității. Concluzia Comisiei este corectă și se probează chiar prin afirmațiile directorului, din adresa către PG din data de 15.07.2008: "în acest moment, o nouă licitație nu se mai poate organiza, deoarece în calcularea chiriei de plecare a licitației, a luat în calcul și unele spații care sunt acum în proprietatea. Această cedare implică modificarea de către a Hotărârii nr.67/2006". Așadar, în data de 15 iunie 2008, anexa Hotărârii era încă neactualizată.
Referitor la debarcaderul din Parcul, în privința asocierii între B și 2002, având ca obiect desfășurarea de activități de agrement, închiriere bărci, închiriere patine și alimentație publică, este de observat că partenerul B nu a respectat prevederile contractuale, cu îngăduința de neînțeles a directorului. De observat că, deși această asociere face obiectul analizei comisiei de cercetare preliminară și este reținută în Dispoziția nr.1200 ca un aspect distinct ce i se impută, în contestația sa, fostul director nu găsește de cuviință să aducă vreo clarificare asupra acestui subiect.
Astfel, la cererea 2002, Direcția de Urbanism și Amenajarea Teritoriului a Primăriei Municipiului Bae mis avizul favorabil pentru lucrări de conservare și restaurare a componentelor artistice de la. Fără a mai obține și autorizațiile de construcție și nici avizul Ministerului Culturii și cultelor (aprobări absolut necesare în raport de situația juridică a ), societatea comercială în cauză nu a efectuat lucrările la care se angajase, însă a realizat cu de la sine putere, fără a avea aprobările necesare, mai multe construcții ilegale și inadecvate, menționate de către organele Primăriei în nota redactata ca urmare a controlului efectuat la fața locului.
În ciuda tuturor acestor neregularități, fostul director nu a reacționat față de comportamentul nelegal al partenerului contractual, neluând nici o măsură. reacție a Primăriei a survenit abia în data de 05.08.2008, după convocarea acestuia la Comisia de Disciplină, când s-a emis de către Direcția Inspecție și Control General Serviciul Construcțiilor Ilegale o înștiințare de desființare în 72 de ore.
Pe de alta parte, cum se poate observa din documentele depuse la dosarul cauzei, contractul între B și 2002 este unul păgubos pentru municipalitate, aducând acesteia venituri nesemnificative în raport cu aportul adus în asocierea celor două părți.
În aceste condiții, este de neînțeles cum activitatea ca director al Ba D -lui poate fi considerata una de succes, fapt ce a determinat premierea sa succesivă, în fiecare an de mandat cu salariu de merit.
În consecință, recurenții solicită instanței de judecată casarea sentinței civile nr. 294/14.01.2009 a Tribunalului București Secția a -a -Conflicte de munca și Asigurări Sociale, dată în dosarul nr-, rejudecarea cauzei, respingerea contestației formulate de către contestatorul și menținerea Dispoziției nr. 1200/11.08.2008 a Primarului General al Municipiului
Cercetând recursul declarat prin prisma criticilor formulate, Curtea reține următoarele:
Prima instanță a constatat încălcarea prevederilor art. 268 alin. 2 lit. a) din Codul muncii, referitoare la descrierea faptei, numai cât privește neindicarea datei săvârșirii acesteia, cu consecința imposibilității verificării legalității sub aspectul respectării termenului de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 268 alin. 1 din același act normativ.
Astfel, ținând seama și de raportul comisiei de cercetare disciplinară, despre care se menționează că face corp comun cu decizia de sancționare disciplinară, constituind o anexă a acesteia, se constată că, sub aspectul acțiunilor sau omisiunilor reținute drept abateri, faptele sunt suficient descrise cât să permită identificarea conduitei culpabile și să stea la baza sancționării, în măsura în care ar satisface ipotezele normelor care le incriminează.
Menționarea datei săvârșirii faptelor sancționate, aceasta și în condițiile în care, potrivit art. 77 din Codul muncii, în caz de conflict, angajatorul nu se poate servi de alte temeiuri de fapt sau de drept în afara celor precizate în decizie, produce însă efectul reținut de prima instanță, referitor la posibilitatea verificării respectării prevederilor art. 268 alin. 1.
Astfel, dacă pentru omisiunile constând în faptul de a nu se ține evidența la zi a activelor, respectiv neurmărirea lucrărilor de conservare și restaurare a componentelor debarcaderului, abaterile disciplinare nu se epuizează la momentul la care directorului îi reveneau obligațiile pe care nu le-a îndeplinit, ci au caracter continuu, subzistând în tot timpul cât durează neglijarea obligației, cât privește consimțirea, fără licitație, a unui contract de asociere în participațiune și prelungirea lui prin acte adiționale succesive, acestea se epuizează la momentul încheierii lor (formal) valabile.
Or, contractul de asociere în participațiune a fost încheiat la data de 13.05.2005, iar ultimul act adițional depus la dosar a fost înregistrat la B, la data de 11.01.2008, dispoziția de concediere fiind emisă cu depășirea termenului de 6 luni de la ambele date menționate, implicit și de la cele intermediare, la care s-au încheiat actele adiționale. Iar față de caracterul obiectiv al momentului săvârșirii faptei, de la care curge termenul de 6 luni, este irelevantă data preluării mandatului de către noul primar al capitalei, legea nefixând termenul în legătură cu persoana care îndeplinește la un moment dat funcție, ci în raport de un moment obiectiv, al săvârșirii, respectiv unul subiectiv, al luării la cunoștință de către reprezentantul persoanei juridice, împuternicit să aplice sancțiunea, dispoziție care urmărește calitatea, iar nu persoana.
În atare situație, și deși nu s-a dedus propriu-zis judecății această chestiune, și pentru curgerea termenului de 30 de zile de la data luării la cunoștință, este nerelevantă data preluării mandatului de către noul primar, momentul de început al curgerii termenului situându-se la data la care primul reprezentant în funcție al instituției publice a cunoscut săvârșirea faptelor, textul având în vedere, astfel cum s-a mai arătat, calitatea, iar nu o anumită persoană care ocupă funcția la un moment dat; în caz contrar, ar însemna ca ori de câte ori se schimbă persoana primarului, acesta să se poată prevala de neluarea la cunoștință, până la data preluării funcției, de săvârșirea faptelor, pentru ca un nou termen de 30 de zile să înceapă să curgă, or, nu aceasta este rațiunea legii, ci aceea de a supune sancționarea abaterilor săvârșite în cadrul raporturilor juridice de muncă, unor termene de prescripție ferme și rezonabile, care să asigure posibilitatea de a interveni prompt și neechivoc pentru sancționarea abaterilor comise în cadrul acestor relații, în spiritul certitudinii și securității lor.
De asemenea, nemenționarea datei săvârșirii faptei afectează și descrierea celei reținute la lit. c), neputându-se cerceta temeinicia abaterii reținute, câtă vreme nu se stipulează care este data la care angajatul avea obligația comunicării aspectelor sesizate la pct. a) și b), pe care a nesocotit-o și prin raportare la care să se aprecieze asupra tardivității comunicării.
Cât privește critica din recurs referitoare la modul în care prima instanță a apreciat nulitatea deciziei pentru nerespectarea dispozițiilor art. 268 alin. 2 lit. b) din Codul muncii, reținem pe de o parte, că enumerarea pe care acest text o face, nu este limitativă, ci exemnificativă, cerința acestuia fiind însă certă, anume indicarea exactă a prevederilor din actul normativ sau individual ori contractul aplicabil care au fost încălcate, înțelegând prin aceasta temeiurile de drept care circumscriu obligația de serviciu încălcată și prin raportare la care comportamentul salariatului, astfel cum a fost descris, să poată fi definit ca abatere disciplinară.
Se costată, așadar, că decizia nu indică temeiurile care să circumscrie obligațiile de serviciu încălcate de angajat și prin raportare la care, comportamentul acestuia, astfel cum a fost descris, să poată fi definit ca abatere disciplinară, nefiind suficientă menționarea generică a încălcării atribuțiilor, ci impunându-se, în litera și spiritul art. 268 alin. 2 lit. b) din Codul muncii, identificarea obligației concret nesocotite și încadrarea juridică a acesteia.
Or, prevederile textului menționat sunt clare sub aspectul sancțiunii, nesocotirea lor atrăgând, fără echivoc, nulitatea absolută a deciziei de sancționare, prin urmare, soluția primei instanțe care a constatat aceasta este legală.
Aprecierea primei instanțe este corectă și cât privește nelegalitatea deciziei pentru neprecizarea motivelor înlăturării apărărilor formulate de salariat în cursul cercetării prealabile.
Se reține, sub acest aspect, că, în afara mențiunii potrivit căreia angajatul nu era exonerat de obligația de a încheia contracte de asociere în participațiune în urma unei licitații, chiar în cazul în care nu a fost desemnat un câștigător, fiind, așadar, înlăturată cu această motivare, apărarea formulată față de fapta imputată la pct. b), celelalte apărări invocate în cursul cercetării și consemnate în procesul verbal, nu beneficiază de o respingere motivată, nici în cuprinsul deciziei și, contrar susținerilor recurenților, nici în cuprinsul raportului-anexă.
Sancțiunea este, și de această dată și, față de caracterul formalist al actului de sancționare disciplinară, a nulității absolute a deciziei, în partea care sancționează faptele pentru care apărările formulate nu au fost înlăturate pentru motive arătate în corpul deciziei (art. 268 alin. 2 lit. c) din Codul muncii ).
Nu aceeași apreciere se impune însă cât privește neregulile constatate în privința convocării pentru efectuarea cercetării disciplinare, articolul 267 alin. 1 din Legea nr. 53/2003 sancționând cu nulitatea absolută numai aplicarea măsurii disciplinare fără efectuarea cercetării prealabile. Cât privește regulile cuprinse în Codul muncii și contractul colectiv de muncă la nivel național cu privire la precizarea obiectului întrevederii, respectiv convocarea cu cel puțin 5 zile înainte de data fixată, aceste cerințe sunt prevăzute, în absența unei reglementări exprese contrarii, sub sancțiunea nulității relative, întrucât ocrotesc un interes particular, al salariatului cercetat care, pentru a obține anularea măsurii adoptate fără respectarea lor, trebuie să invoce și să dovedească o vătămare; or, în speță, nu se poate constata vreo vătămare rezultată din nesocotirea dreptului la apărare al salariatului, care s-a prezentat la cercetare însoțit de avocați, fără a invoca absența timpului necesar legal pentru a-și pregăti apărarea, dimpotrivă, formulând apărări și dând explicații cu privire la toate faptele imputate, care, pe fond, sunt aceleași cu cele deduse prezentei judecăți.
Soluția pronunțată prin sentința atacată nu este însă afectată de aprecierea diferită cu privire la consecințele nerespectării regulilor referitoare la convocare, asupra valabilității deciziei, față de motivele de nelegalitate, parțială sau totală, constatate, sancționate cu nulitatea absolută a măsurii desfacerii disciplinare a contractului de muncă.
Irelevantă este, din aceeași perspectivă, și atitudinea procesuală a reclamantului, care invocat, ca motiv de nevalabilitate a deciziei de concediere disciplinară, și adoptarea acesteia pe timpul concediului medical, pentru ca apoi să renunțe la el, de vreme ce acesta nu a motivat soluția ce s-a atacat.
În fine, reținând că decizia de sancționare disciplinară trebuie să fie deopotrivă legală și temeinică,constatarea motivelor de nevalabilitate formală și nelegalitate reglementate și sancționate de art. 268 din Codul muncii, astfel cum s-a argumentat anterior, face de prisos cercetarea temeiniciei măsurii, respectiv a săvârșirii de către salariat a faptelor imputate și caracterului disciplinar al acestora.
În considerarea celor expuse, Curtea constată că sentința atacată a fost pronunțată cu aplicarea și interpretarea corectă a legii și a probelor administrate, astfel că recursul declarat este nefondat și va fi respins ca atare, în aplicarea prevederilor art. 312 alin. 1 pr. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-intimați Consiliul General al Municipiului și Primarul General al Municipiului împotriva sentinței civile nr.294 din data de 14.01.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.30853/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimatul-contestator .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 09.06. 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - -
GREFIER
Red.
Tehnored.
2 EX./20.07.2009
Jud. fond:
Președinte:Ilie Nadia RalucaJudecători:Ilie Nadia Raluca, Petre Magdalena, Bodea
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1653/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 4842/2009. Curtea... → |
|---|
