Contestație decizie de sancționare. Decizia 4842/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr- (Număr în format vechi 952/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 4842R
Ședința publică de la 26 Iunie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Scrob Bianca Antoaneta
JUDECĂTOR 2: Comșa Carmen Georgiana
JUDECĂTOR -- -
GREFIER -
Pe rol judecarea cauzei privind recursul formulat de recurentul împotriva sentinței civile nr.7020 din data de 12.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.38886/3/LM/2007 în contradictoriu cu intimata SRL, având ca obiect-contestație decizie de sancționare.
Dezbaterile și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 19.06.2009 fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da părților posibilitatea să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi 26.06.2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA
Prin sentința civilă nr.7020/12.11.2008 Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis cererea formulata de contestatorul, in contradictoriu cu intimata SC SRL având ca obiect anularea deciziei nr. 98/04.12.2007; a dispus anularea deciziei nr. 98/04.12.2008 emisa de intimata; a respins cererea principala și cererea conexa înregistrata sub nr- ca nefondate; a respins celelalte cereri din cauza conexa nr- ca nefondate și a dispus compensarea cheltuielilor de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța de fond a reținut următoarea situație de fapt și de drept:
Între contestator si intimata a fost incheiat contractul individual de munca inregistat cu nr. 1274 din data de 18.04.2007 prin care contestatorul a fost angajat pe postul de director general.
Prin notificarea din data de 08.10.2007, intimata a adus la cunoștința contestatorului transferul atribuțiilor directorului general către administratorii societății prin decizia asociatului unic din 07.09.2007, motivat de necesitatea reducerii costurilor, reducerii timpului afectat procesului decizional, creșterii eficientei, precum si ca se afla in perioada de preaviz de 30 de zile de la expirarea concediului medical, si anume 01.10.2007 si asupra drepturilor bănești pe care le are.
Prin decizia nr. 92 din data de 05.11.2007 intimata a dispus incetarea contractului individual de munca al contestatorului in baza art. 65 alin 1 codul muncii, retinandu-se ca nu exista locuri de munca vacante.
La data de 04.12.2007 intimata a emis decizia nr. 98 prin care incepand cu aceeași data încetează contractul individual de munca al contestatorului in temeiul art. 65 alin 1 codul muncii.
Din moment ce contestatorul a solicitat anularea tuturor acestor acte emise de angajator, pentru soluționarea justa a cauzei revine instanței de judecata rolul de a da calificarea corecta acestora in scopul lămuririi raporturilor juridice dintre parti.
Tribunalul a apreciat că decizia nr. 92 din data de 05.11.2007 reprezintă o decizie de concediere, actul din 08.10.2007 avînd doar efectul unei înștințări prealabile în legătură cu concedierea și asupra termenului de preaviz,fără a se face referire la faptul că deja s-a dispus încetarea contractului de muncă.
După expirarea termenului de preaviz a fost emisă decizia nr. 92 din data de 05.11.2007 prin care intimata a dispus incetarea contractului individual de munca al contestatorului in baza art. 65 alin 1 codul,aceasta fiind o decizie de concediere atît potrivit denumirii cît și mențiunilor sale,făcînd trimitere la adresa din 08.10.2007 ca fiind o înștiințare asupra termenului de preaviz.
In privința legalității deciziei de concediere,tribunalul a apreciat că intimata a respectat disp.art.74 din codul muncii privind mențiunile obligatorii ale deciziei de concediere deoarece s-a menționat termenul de preaviz,lista locurilor de muncă disponibile nu era necesar a fi menționată în cauză iar disp.art.268 din codul muncii sunt aplicabile doar concedierii disciplinare.
In privința temeiniciei deciziei de concediere, a reținut instanța de fond ca apărările contestatorului nu sunt intemeiate; prin decizia din 07.09.2007 asociatul unic a decis desființarea postului de director general ocupat printre alții si de contestator, transferând atribuțiile corespunzătoare acestei funcții administratorilor.
Motivele invocate de intimata in justificarea acestei restructurări sunt serioase și reale, având in vedere ca durata si condițiile procesului decizional sunt de o importanta esențiala in cadrul unei societăți comerciale, iar aceasta nu a avut in vedere numai societatea din România, ci si o societate cu sediul in Turcia, aparținând aceluiași grup.
Desființarea postului ocupat de contestator este efectiva având in vedere ca acesta nu mai figurează in statul de funcții al intimatei. Afirmația contestatorului cu privire la ocuparea acestui post de o alta persoana nu este relevanta deoarece persoana in cauza avea calitatea de administrator, fiind așadar unul din cei cărora le-au fost transferate atribuțiile specifice postului de director general. Or, exercitarea acestor atribuții nu se realiza in mod direct in baza postului de director general, indiferent de modul cum acesta semna documentele, ci in calitate de administrator având si aceste atribuții.
Astfel, decizia contestata apare ca fiind emisa cu respectarea dispozitiilor legale si ca temeinica, motiv pentru care cererile de reintegrare si de plata a despăgubirilor, având caracter accesoriu, au fost respinse ca neîntemeiate.
În privința cererii de daune morale, instanța de fond a constatat că fundamentul acesteia este răspunderea patrimoniala a angajatorului cf. art. 269 codul muncii, care implica întrunirea cumulativa si obligatorie a anumitor condiții, si anume: fapta ilicita, prejudiciul, raportul de cauzalitate intre fapta ilicita si paguba, culpa angajatorului.
Or, in cauza, nu i se poate imputa angajatorului vreo culpa legata de concedierea contestatorului, de cele reținute mai sus. Nefiind îndeplinita una din condițiile esențiale ale răspunderii civile, nu poate fi angajata răspunderea intimatei.
Cat privește motivele de nulitate a adresei din 08.10.2007, intrucat aceasta nu este o decizie de concediere, nu se impune analizarea acestora.
Ca neîntemeiate au fost respinse și cererile de reintegrare, de plata a salariilor incepand cu data de 01.10.2007 si a daunelor morale accesorii cererii de anulare a notificării din 08.10.2007.
În privința cererii de anulare a deciziei nr. 98 din 04.12.2007, instanța de fond a reținut că aceasta este lipsita de obiect, in condițiile in care încetarea raporturilor de munca a intervenit anterior, la data de 05.11.2007 prin decizia nr. 92. Faptul ca angajatorul a înregistrat la ITM numai aceasta decizie nu are importanta sub aspectul naturii juridice si efectelor acesteia, deoarece ITM doar înregistrează actele transmise de angajator, nu le si conferă o anumita calificare din punct de vedere juridic.
Pe cale de consecința, prima instanță a dispus anularea deciziei nr.98/04.12.2007.
Cererile accesorii nu sunt insa întemeiate, având in vedere ca raporturile de munca dintre parti sunt deja încetate la acea data.
Plata daunelor morale nu se justifica deoarece angajatorul nu este autorul unei fapte ilicite prin emiterea acestei decizii, atat timp cat anterior a dispus in mod legal si temeinic desfacerea contractului de munca al contestatorului.
În termen legal, împotriva acestei sentințe a formulat recurs motivat recurentul-contestator, criticând sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
1.Prima instanță nu s-a pronunțat asupra unui capăt de cerere principal, anularea Deciziei de concediere din 8.10.2007.
2. Instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești,a incalcat principiul libertății contractuale si al libertății de voința părtilor, prin faptul ca a reținut că decizia nr.92 din 05.11.2007 a intimatei reprezintă o decizie in vigoare si valabila, impotriva declarației exprese a intimatei in sensul ca ultima Decizie nr.98 din 04.12.2007 este cea valabila, aceasta revocând implicit primele doua decizii; rezulta ca prin emiterea celei de-a treia decizii nr.98 din 04.12.2007, primele doua contestații au rămas fara obiect, deciziile contestate fiind revocate/anulate de insasi emitentul acestora -intimata.
3.Hotărârea recurata nu cuprinde motivele pe care se sprijină; prima
instanța nu a făcut o analiza completa a apărărilor invocate si a probelor
administrate.
Este inexistenta propria analiza pe fondul cauzei, asupra respectării
condițiilor de legalitate a deciziei de desființare a postului de Director General
motivat de reorganizarea societății: sa aiba o cauza reala si serioasa; sa fie efectiva.
Din dovezile administrate, asupra cărora prima instanța nu s-a pronunțat, rezulta că restructurarea prin desființarea postului deținut de contestator nu a fost efectiva.
Persoana care a preluat atribuțiile Directorului General a continuat sa folosească aceeași funcție si titulatura de General Manager iar poziția de Director General a fost menținută in proiecția de Buget pe anul 2008;s-a înființat o noua poziție de Director Regional in locul celei de Director General, aceasta poziție noua nu a fost oferita contestatorului ca alternativa de post vacant, desi avea toate recomandările si indeplinea toate condițiile ocupării noii funcții create (rezultate bune pe perioada de angajare, recomandarea anterioara asa zisei restructurări privind preluarea calității de administrator al altei firme din grupul, calificări profesionale de excepție-).
Anunțul privind reorganizarea poarta data de 4.09.2007, data la care nu fusese adoptata decizia asociatului unic al SC SRL/ () din 07.09.2007 - autentificata de Notarul public la data de 14.09.2008 (exista grave contradicții intre înscrisurile depuse de intimata) iar în acest anunț este menționata "numirea d- in funcția de Director General";desi intimata susține desființarea postului inca din 07.09.2007, la data de 25.10.2007 s-a semnat un adițional la contractul de munca nr.1274/2007 prin care se majorează salariul contestatorului - aceasta majorare contrazice măsura desființării postului.
Desi s-a invocat reorganizarea la nivelul României si Turciei prin
desființarea ambelor poziții de Director General, solicită recurentul să se observe că organigrama depusa de intimată (dupa reorganizarea invocata)
prevede posturile de Director Regional România si Turcia; - poziție nou infiintata, care nu a fost oferita contestatorului si - Director General Turcia - poziție desființată dar menținută in organigrama noua, împotriva "deciziei de restructurare" anunțate si in condițiile unui volum de activitate si cifra de afaceri net inferioara in Turcia celei din România.
prin desființarea postului de Director General nu a avut o cauza reala si serioasa,desfințarea locului de muncă nefiind efectivă.
Intimata susține ca reorganizarea s-a făcut pentru reducerea timpului de luare a deciziilor, ceea ce inseamna ca deciziile trebuiau aprobate la mai multe niveluri ierahice; acest aspect nu este real, conform fisei postului (role profile) depusa Ia dosar, contestatorul avea intreaga responsabilitate a conducerii executive a societății si era investit cu intreaga putere necesara pentru a lua decizii, nefiind necesara consultarea / aprobarea din partea administratorilor societății.
În realitate reorganizarea s-a făcut pentru eliminarea persoanei si nu a funcției contestatorului, care nu a fost de acord cu anumite operațiuni la limita legalității solicitate de unii acționari, care nu aveau acceptul ambilor acționari si administratori, dovada fiind corespondenta dintre parti din care rezulta poziția rezervata a contestatorului cu privire la solicitarea semnării unor contracte de imprumut, fara aprobarea acționarilor si administratorilor.
Un argument ce tine de regulile elementare in conducerea si organizarea unei societăți arata ca nici o societate de aceasta anvergura ( peste o sută de angajați) nu funcționează fara un Director General, acesta avind responsabilitatea conducerii executive a societății.
De altfel, astfel cum dovedesc inscrisurile administrate, funcția de Director General a fost preluata de către, care a emis acte in aceasta calitate.
Dupa preluarea conducerii societății de către contestator se poate observa o creștere semnificativa a rezultatelor, din Contul de profit si pierderi la nivelul lunii iunie 2007, depus de intimata, rezultând un profit din exploatare de 1,381 milioane RON.
Se invoca rezultatele slabe si reducerea cheltuielilor - probele administrate contrazic acest motiv: în perioada exercitării functiei de Director General de către Contestator pierderile intimatei au scăzut, mai mult, conducerea i-a propus contestatorului apariția in publicația internaționala a Grupului International datorita rezultatelor deosebite;
Intimata insasi se contrazice cu privire la cauzele reorganizării. Astfel, in decizia unic se menționează ca reorganizarea s-a făcut pentru reducerea timpului de luare a deciziilor, dar in cuprinsul întâmpinării formulate, intimata susține un alt motiv, acela ca " România si Turcia nu isi indeplineau targetele financiare ".
4. Desi prima instanța a anulat Decizia de concediere nr.98 din 04.12.2007, consideram ca nu poate fi reținuta motivarea acesteia in sensul ca anularea este atrasa de existenta valabila a deciziei anterioare nr.92 din 05.11.2007.
Aceasta motivare a primei instanțe contravine voinței părtilor si principiului libertății muncii prevăzut in art 3 alin.l din codul muncii.
Intimata, in calitate de angajator, a emis Decizia nr.98 din 04.12.2007, singura care a produs efecte juridice prin înregistrarea la ITM.
Prin emiterea celei de-a treia decizii nr.98 din 04.12.2007, primele doua contestații au rămas fara obiect, deciziile contestate fiind revocate/ anulate de însăși emitentul acestora -intimata.
Doctrina a reținut ca: " In cazul in care, pe parcursul soluționării contestației salariatului impotriva deciziei de concediere, intervine revocarea acesteia, instanța va respinge contestația ca rămasa fara obiect" - codul muncii adnotat.
"Emiterea de către angajator a unei decizii prin care se modifica decizia inițiala are natura unei revocări a deciziei inițiale, urmate de emiterea unei noi decizii de concediere. Pentru a produce efecte juridice noua decizie trebuie comunicata salariatului in cauza".
Astfel cum rezulta din probele administrate in fond si cele pe care intelege sa le administreze in recurs, ultima decizie de concediere nr.98 din 04.12.2007 a fost comunicata contestatorului, producând efecte juridice de la acea data.
Este dovedita astfel, fara dubiu, voința intimatei de a revoca prin ultima decizie emisa, pe cele anterioare.
5.Verificând îndeplinirea condițiilor cerute de lege pentru desființarea postului, instanța nu poate tine seama decât de acele motive menționate in Decizia de concediere nr.98 din 04.12.2007 contestata.
Intimata nu a precizat in Decizia de concediere motivele de fapt ale desființării postului si care au stat la baza emiterii deciziei.
de lipsa acestor motive instanța nu poate efectua controlul judecătoresc al legalității emiterii acestei decizii, fapt ce atrage nulitatea absoluta a acesteia.
6.În ceea ce privește daunele morale solicitate recurentul a arătat face parte din categoria managerilor de top din România, căutați in primul rand de companiile străine de renume, pentru expertiza si calificarea profesionala de excepție.
Prin concedierea sa nelegala si abuziva i s-a creat un grav prejudiciu de imagine, care nu poate fi reparat integral prin anularea deciziei contestate, astfel ca se impune acordarea de despăgubiri care sa tinda spre repararea prejudiciului moral cauzat.
Din probele administrate (înscrisuri,martori, interogatoriu) rezulta fara
dubiu ca a fost pus in situații jenante si umilitoare pentru funcția de director
general pe care o deținea:fiind oprit la poarta societății de firma de paza pana ce noul Director General instalat in locul său a binevoit sa isi de-a acordul sa poată intra, desi in data de 2 octombrie 2007 inca deține această funcție;biroul si fisetul i-au fost sparte, nici pana in prezent nefiindu- restituite efectele personale;în biroul său a găsit instalata o alta persoana, care s-a recomandat ca noul director general (declarație martor );i-au fost solicitate si ridicate mașina de serviciu, telefonul si laptop-ul desi avea dreptul sa le folosească inclusiv pe perioada preavizului (pana la 04.12.2007).
Prin aceste fapte si prin emiterea deciziei contestate i-a fost in mod grav lezata demnitatea si știrbită reputația profesionala.
Art.269 alin.1 din codul muncii prin Legea nr.237/2007 consacra expres principiul reparării prejudiciului moral cauzat din culpa angajatorului in timpul indeplinirii obligațiilor de serviciu sau in legătura cu serviciul.
În prezenta cauza sunt îndeplinite condițiile
prevăzute de textul de lege citat: i s-a creat un prejudiciu moral, ca consta in lezarea demnității si a reputației profesionale; fapta culpabila a angajatorului consta in concediere sa abuziva si nelegala prin desființarea postului de Director general, măsura nereala, in fapt poziția sa fiind preluata de alta persoana. Fapta culpabila a fost săvârșita in timpul indeplinirii obligațiilor de
serviciu si in legătura cu serviciul.
Menționează ca intimata, dupa concedierea abuziva, l-a lipsit de orice mijloc de subzistenta, sistând inclusiv de indemnizația de neconcurenta agreata prin contractul semnat intre parti, cauza referitoare la acest aspect fiind pe rolul instanțelor de judecata.
În aprecierea cuantumului despăgubirii solicitate, solicită luarea în considerare a situației de fapt dovedita, situațiile umilitoare la care a fost supus, calificările profesionale si funcțiile anterioare pe care le-a deținut in companii importante, reputația profesionala, nivelul de retribuire, rezultatele activității profesionale in cadrul societății, recunoscute chiar de către intimata prin introducerea unei prezentări a contestatorului in publicația companiei la nivel internațional.
Intimata a formulat întîmpinare solicitînd respingerea recursului ca nefundat.
La dosarul cauzei s-au depus în copie noua organigramă a societății intimate,corespondență electronică transcrisă adresată unor reprezentanți ai intimatei,și alte acte.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și din oficiu, potrivit art. 3041Cod pr.civilă, Curtea apreciază ca nefondat recursul formulat, pentru considerentele ce vor fi expuse în cuprinsul prezentei decizii.
Astfel,apare ca nefondată prima critică formulată de recurent referitoare la împrejurarea că prima instanță nu s-ar fi pronunțat asupra unui capăt de cerere principal, anularea unei pretinse decizii de concediere din 8.10.2007 deoarece prima instanță, calificînd din punct de vedere al naturii juridice înscrisul susmenționat, dedus judecății, respectiv adresa din 08.10.2007 cu a cărei anulare a fost investită prin contestația principală a apreciat în conformitate cu principiile de interpretare ale actului jurudic civil că susmenționatul act juridic reprezintă din punct de vedere juridic o notificare în sensul dispozițiilor art.73 din codul muncii,referitoare la termenul de preaviz.
Curtea mai reține că adresa din 08.10.2007 a fost corect calificată de către prima instanță în sensul arătat în raport de sensul gramatical și logic al acestui act juridic și de manifestarea de voință exprimată în conținutul său de către intimată,în sensul de a informa pe recurent asupra reorganizării iminente a societății ce va determina desființarea postului său și de a face să curgă termenul legal de preaviz.
În consecință,reținînd și faptul că instanța de judecată nu este legată de calificarea dată de către parte a actului juridic dedus judecății aceasta avînd posibilitatea de a-l califica pe acesta din punct de vedere juridic, și critica potrivit căreia prima instanță ar fi depășit atribuțiile puterii judecătorești și ar fi incalcat principiul libertății contractuale si al libertății de voința a părtilor calificînd decizia nr.92 din 05.11.2007 a intimatei ca fiind o decizie de concediere legală și temeinică deci validă din punct de vedere juridic este nefondată și va fi respinsă.
Mai mult,instanța fondului a apreciat în mod legal și temeinic în raport de ansamblul probatoriului administrat în cauză valabilitatea deciziei nr.92 /05.11.2007 a intimatei de concediere a recurentului în raport de principiile de interpretare a actelor juridice civile și de succesiunea în timp a celor trei acte juridice deduse judecății,aceasta neconstituind vreo încălcare a atribuțiilor judecătorești sau a vreunui principiu ce guvernează actele juridice.
În acest sens, tocmai în conformitate cu principiul de interpretare a actelor juridice civile- al voinței reale a părților prevăzut de disp.art.977 cod civil și cu cele ale interpretării coordonate a clauzelor contractuale și al interpretării termenilor actului juridic în sensul în care reiese din natura actului,prevăzute de disp.art.982 și 979 Cod Civil-a apreciat instanța fondului că adresa din 08.10.2007 reprezintă o preavizare a recurentului iar deciziile nr.92 din 05.11.2007 și nr. 98 din 4.12.2007 reprezintă decizii de concediere ale acestuia, cea de-a doua fiind lipsită de obiect juridic și prin urmare lovită de nulitate în condițiile în care prima este legală și temeinică și deci validă din punct de vedere juridic;tocmai în raport de cele mai sus reținute -respectiv de termenii literali folosiți de către intimată în cuprinsul ca ultimei decizii nr.98 din 04.12.2007 cum că aceasta ar fi cea valabila -nu poate fi reținut raționamentul juridic propus de recurent căci principiul voinței reale a angajatorului și cel al ale interpretării coordonate a clauzelor contractuale conduc la concluzia amintită,neputîndu-se reține după cum pretinde acesta că decizia nr.98 din 04.12.2007 ar fi revocat implicit preavizarea și prima decizie.
Nefondată este și critica potrivit căreia instanța fondului ar fi reținut în mod eronat și fără o analiza completa a apărărilor invocate si a probelor
administrate valabilitatea deciziei nr.92 din 05.11.2007 în condițiile în care aceasta a reținut caracterul efectiv,real și serios al reorganizării angajatorului motivat,în raport de ansamblul probelor administrate în cauză și al susținerilor contestatorului deduse judecății; astfel,contrar susținerilor recurentului ce apar ca nefondate prima instanță a reținut că prin decizia din 07.09.2007 asociatul unic a decis desființarea postului de director general ocupat de contestator, transferând atribuțiile corespunzătoare acestei funcții administratorilor,că motivele invocate de intimata in justificarea acestei restructurări sunt serioase și reale, având in vedere ca durata si condițiile procesului decizional sunt de o importanta esențiala in cadrul unei societăți comerciale, iar aceasta nu a avut in vedere numai societatea din România, ci si o societate cu sediul in Turcia, aparținând aceluiași grup și că desființarea postului ocupat de contestator este efectiva având in vedere ca acesta nu mai figurează in statul de funcții al intimatei.
Mai mult,din coroborarea organigramelor și a statelor de funcții anterioare și ulterioare reorganizării analizate de către instanță prin prisma caracterului efectiv, real și serios al reorganizării angajatorului instanța fondului a reținut în mod just că desființarea postului deținut de recurent a fost efectivă în condițiile în care postul de director general al societății nu mai figura în noua structură organizatorică, neavînd relevanță faptul că ulterior concedierii recurentului administratorul societății care a preluat atribuțiile de serviciu aferente funcției acestuia a continuat să folosească titulatura corespunzătoare postului desființat în diferite acte juridice ale societății semnînd documente ca atare nu îi confereau această calitate cîtă vreme acesta potrivit actelor constitutive ale societății are calitatea de adinistrator,aspect necontestat de către recurent.
Nu are relevanță nici împrejurarea înființării unui nou post de director regional in locul celui de Director General,iar aceasta nu a fost oferit contestatorului ca alternativa de post vacant deoarece,după cum reiese din chiar denumirea sa,atribuțiile funcționale aferente noului post erau extinse față de cel desființat,referindu-se la probleme organizatorice regionale la societatea din România și la cea din Turcia astfel că nu se poate prin urmare reține că intimatul nu și-ar fi îndeplinit obligația de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate compatibile cu pregătirea profesională potrivit dispozițiilor art.64 din codul muncii,cu atît mai mult cu cît chiar avînd o pregătire profesională deosebită nu rezulta că acesta era compatibil cu postul avînd atribuții extinse;în consecință, nici susținerile referitoare la împrejurarea că înființarea posturilor de directori regionali ar semnifica caracterul neefectiv al reorganizării nu pot fi primite.
Nici împrejurarea că anunțul privind reorganizarea este anterior deciziei asociatului unic al societății iar în acest anunț este menționata numirea administratorului in funcția de Director General nu poate conduce la concluzia caracterului nereal al desființării postului cîtă vreme respectivul anunț a avut caracterul unei înștiințări, urmînd ca ulterior măsura anunțată a reorganizării să fie validată da către asociatul unic iar atibuțiile funcției desființate să fie preluate de persoan desemnată de caesta.
Nefondată este și susținerea recurentului cum că încheierea actului adițional la contractul de munca nr.1274/25.10.2007 prin care se majora salariul contestatorului ar contrazice măsura desființării postuluideoarece postul recurentului a fost desfințat,în mod logic doar la expirarea termenului de preaviz,respectiv la data de 1.11.2007 iar nu la 07.09.2007 după cum susține acesta fără temei.
Nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia ar fi fost subiectivă,neserioasă deoarece s-a făcut pentru eliminarea persoanei si nu a funcției contestatorului iar nu pentru reducerea timpului de luare a deciziilor, cîtă vreme acest aspect nu a fost dovedit în condițiile în care corespondența depusă la dosarul cauzei se referă doar la probleme organizatorice ale societății și nu este susținută cu alte probe.
Susținerea că motivul reorganizării invocat de intimat, acela al reducerii timpului de luare a deciziilor nu este real întrucît recurentul avea intreaga responsabilitate a conducerii executive a societății si avea responsabilitatea conducerii executive a societății,obținînd bune rezultate în activitate nu poate fi reținută în raport de disp.art.65 din codul muncii modificat permite angajatorului să invoce o gamă largă de motive de reorganizare ce nu au legătură cu persoana salariatului și de împrejurarea că intimatul a invocat prin decizia contestată mai multe motive de concediere,incluzînd și eficentizarea activității societății, și a reducerii costurilor, aspecte ce nu pot fi apreciate ca nereale;faptul că prin întîmpinarea formulată intimata menționează ca reorganizarea s-a făcut pentru că România si Turcia nu isi indeplineau obligațiile financiare nu poate fi considerată drept o contradicție deoarece,după cum s-a reținut mai sus, intimatul a invocat prin decizia contestată mai multe motive de concediere,incluzînd și eficientizarea activității societății ce se circumscrie acestei afirmații.
În ceea ce privește criticile referitoare la cele reținute de instanța fondului referitor la decizia de concediere nr.98 din 04.12.2007 ar contraveni voinței părtilor si principiului libertății muncii prevăzut in art 3 alin.l din codul muncii și acestea sunt nefondate deoarece înregistrarea la ITM nu este impusă de lege ad validitatem,pentru a produce efecte juridice, și nici măcar ad probationem iar pe de altă parte,după cum s-a reținut mai sus prin emiterea acesteia nu se poate aprecia că decizia de concediere anterioară ar fi fost revocată implicit cîtă vreme cele decizii au un conținut și o formă relativ identică.
Nici faptul că ultima decizie de concediere nr.98 din 04.12.2007 a fost comunicata contestatorului, nu are semnificația voința intimatei de a revoca prin ultima decizie emisa, pe cea anterioară deoarece formalitatea extrinsecă a comunicării deciziei unilaterale a angajatorului nu atrage nulitatea acesteia ci are ca efect curgerea termenului de formulare a contestației;datorită faptului că instanța fondului a reținut corect nulitatea acesteia datorită lipsei obiectului său nu se pot prin urmare reține susținerile recurentului privind nelegalitatea sa datorită incidenței altor motive de nulitate,caestea fiind de prisos.
Vor fi respinse,în fine și susținerile recurentului referitoare la nelegala acordare de către instanța fondului a daunelor morale solicitate cîtă vreme pentru angajarea răspunderii patrimoniale a angajatorului în conformitate cu disp. art. 269 al.1 codul muncii este necesară îndeplinirea cumulativă nu doar al existenței unui prejudiciu moral suferit de salariat ci și a unei fapte ilicite și culpabile a angajatorului,dovedite de primul,ori în cauză,după cum s-a reținut și mai sus,concedierea recurentului a avut un caracter licit,fiind legală și temeinică și neputînd atrage răspunderea imtimatului.
Pentru aceste considerente, Curtea văzând și dispozițiile art.312 Cod pr.civilă, va respinge recursul,ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-contestator împotriva sentinței civile nr.7020/12.11.2008 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata SC SRL.
IREVOCABILĂ
Pronunțată în ședință publică, azi 26 iunie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I
GREFIER
Red.:
Dact.: /,2 ex.
Jud.fond:
Președinte:Scrob Bianca AntoanetaJudecători:Scrob Bianca Antoaneta, Comșa Carmen Georgiana
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 4209/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 258/2009. Curtea de... → |
|---|
