Contestație decizie de concediere. Decizia 427/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 427/R-CM
Ședința publică din 20 Mai 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Nicoleta Simona Păștin judecător
JUDECĂTOR 2: Paulina Ghimișliu
JUDECĂTOR 3: Laura
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.68/CM din 29 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul-contestator G și consilier juridic pentru intimata SC""SA C, în baza împuternicirii de reprezentare juridică emisă de Colegiul Consilierilor Juridici
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că s-au depus la dosar din partea recurentului-contestator G răspuns la întâmpinarea formulată de intimata SC""SA C și note de ședință suplimentare.
Reprezentantul intimatei SC""SA C precizează că a luat cunoștință de conținutul răspunsului la întâmpinare și de notele de ședință suplimentare, depuse la dosar de către recurentul-contestator G și nu solicită termen în acest sens.
Recurentul-contestator G și reprezentantul intimatei SC""SA C, având pe rând cuvântul, arată că nu au alte cereri de formulat.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Recurentul-contestator G, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui în consecință.
Precizează că nici în prezent nu există o decizie intermediară dată pentru desființarea postului pe care a lucrat el.
Depune la dosar concluzii scrise.
Reprezentantul intimatei SC""SA C, având cuvântul, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de instanța de fond pentru motivele invocate în notele și concluziile scrise depuse la prima instanță.
Arată că desființarea locului de muncă a fost hotărâtă de Consiliul de Administrație.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
La data de 02.06.2007 contestatorul G formulat contestație împotriva deciziei nr.108/16.07.2007 emisă de intimata "" C, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei, obligarea intimatei la plata drepturilor salariale restante pe perioada februarie 2006 - iulie 2007 și daune morale în cuantum de 30.000 lei.
În motivarea contestației se arată că intimata a dispus încetarea activității dintr-o funcție în care nu era numit definitiv, doar în data de 16.04.2007 i s-a întocmit fișa postului.
Apreciază contestatorul că desființarea unor locuri de muncă ar trebui să fie rezultatul unor restrângeri de activitate și în consecință a unor pierderi financiare, situație ce nu se regăsește la intimată.
A mai susținut că desființarea postului nu este justificată în condițiile în care, începând cu 01.06.2007 s-au făcut angajări de aproximativ 30 persoane, printre care și ing. în funcția de consilier tehnic, angajat în jurul datei de 10.06.2007.
Afirmă contestatorul că este afirmația din decizia contestată a cărei nulitate absolută o solicită să se constate, în sensul că nu mai exista un alt post corespunzător pregătirii sale, întrucât la data de 15.06.2007 existau posturi care prevăd atribuții compatibile cu pregătirea sa profesională, respectiv: șef serviciu inspecția calității - cod organigramă 1102, șef compartiment inspecția calității - cod organigramă 1132, șef compartiment recepție laboratoare - cod 1112.
Un alt motiv de nulitate absolută a deciziei este acela că decizia s-a emis la data de 16.07.2007, în condițiile în care Hotărârea Consiliului de Administrație a fost luată în 07.06.2007, trecând astfel mai mult de 5 zile de la momentul dispunerii concedierii și mai mult, momentul de la care unitatea înțelege ca decizia să-și producă efecte fiind retroactiv emiterii acesteia.
A mai solicitat contestatorul obligarea intimatei la plata drepturilor salariale restante pe perioada febr.2006 - iulie 2007, evaluate de contestator la 3000 lei.
În concluzie, se solicită admiterea contestației, constatarea nulității absolute a deciziei 108/16.07.2007, reintegrarea în postul avut anterior concedierii, plata drepturilor salariale de la data concedierii până la reintegrare în funcție, plata sumei de 3000 lei reprezentând drepturi salariale restante, suma de 30.000 lei reprezentând daune morale, având în vedere prejudiciul de imagine produs contestatorului, fiind singurul șef de serviciu disponibilizat, cu cheltuieli de judecată.
Contestația a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.62 pct.2, art.74 lit.d, art.75, art.248 pct.3, art.269 pct.1 și 2, art.287 Codul muncii.
Ulterior, contestatorul și-a precizat contestația referitor la sumele restante în cuantum de 455 lei și 3 tichete - bonuri valorice (166).
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.68/CM din 29 ianuarie 2008, a respins contestația formulată.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că prin decizia nr.108/16.07.2007 intimata a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatorului în temeiul art.65 alin.1 din Codul muncii.
La baza deciziei au stat: Hotărârea Consiliului de Administrație din data de 07.06.2007 și referatul Direcției de producție nr.400/2089/07.06.2007 privind organizarea societății în sensul desființării serviciului lansarea, urmărirea producției, ca urmare a faptului că la nivelul societății întreaga activitate de producție se desfășoară în cadrul unei singure secții, sub directa îndrumare și coordonare a direcției de producție.
Prin raportul nr.4000/2098/13.06.2007 întocmit de directorul de producție se propunea disponibilizarea contestatorului din funcția de șef serviciu lansarea - urmărirea producției, din cauza desființării serviciului respectiv, urmând ca C disponibilizat să-i înceteze activitatea după efectuarea preavizului de 20 zile lucrătoare, începând cu 15.06.2007.
S-a mai stipulat în decizia contestată că, în temeiul art.174 lit.a din contractul colectiv de muncă, în cazul desființării unor posturi, societatea intimată nu poate oferi un alt post corespunzător pregătirii profesionale a contestatorului, singurele locuri de muncă disponibile fiind cele de presator și sudor.
Instanța de fond, analizând primul motiv de nulitate absolută invocat de contestator, îl constată neîntemeiat, având în vedere că prin conținutul deciziei nr.108/16.07.2007 s-a arătat că societatea nu poate oferi un alt post corespunzător pregătirii profesionale a salariatului, singurele locuri de muncă disponibile în unitate fiind cele de presator și sudor.
În ceea ce privește C de-al doilea motiv de nulitate absolută, tribunalul a apreciat că și acesta este neîntemeiat deoarece termenul de 5 zile la care face trimitere contestatorul este unul de recomandare, așa cum a statuat și jurisprudența și literatura de specialitate, iar data de la care decizia de concediere își produce efectele este data de 10.08.2007 față de 16.07.2007 data emiterii acestui înscris.
Referitor la fondul cauzei, s-a reținut că desfacerea contractului individual de muncă pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea raportului juridic de muncă determinată de desființarea locului de muncă asigurat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
Cu privire la condițiile în care operează concedierea, conform art.55 alin.1 Codul muncii, alin.2 al aceluiași articol, stipulează că desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Desfacerea contractului individual de muncă este efectivă atunci când postul vizat de angajator este suprimat definitiv din organigrama acestuia, ca urmare a reorganizării din motive care nu țin de persoana salariatului.
Concedierea este reală și serioasă atunci când prin ea nu se maschează în fapt îndepărtarea persoanei care ocupă postul supus desființării.
Din conținutul hotărârii consiliului de administrație din data de 07.05.2007 (15) se evidențiază faptul că se impune desființarea Serviciului lansare, urmărirea producției ca urmare a existenței unei singure secții de producție coordonată de directorul de producție.
Conform art.7 din aceeași hotărâre, ca urmare a modificărilor din structura organizatorică a societății urmează a fi desființate posturile de șef serviciu desfacere, șef serviciu lansare, urmărirea producției, maistru formație, mecanici sudură, tehnician din cadrul serviciilor lansare, urmărirea producției și vânzări, cumpărări, precum și un post de gestionar din cadrul serviciului vânzări - cumpărări.
Situația economică dificilă a societății intimate este relevată de tabelul privind situația indicatorilor economico-financiari și a indicatorilor de eficiență întocmit de Compartimentul financiar-contabilitate (32), din care se constată existența unui profit negativ, în fapt o activitate desfășurată în pierdere de către unitate.
În ceea ce privește încadrarea de personal în societate în perioada 01.06.2007 - 31.07.2007, din înscrisul depus la fila 54 de la dosar, instanța a reținut că posturile nou înființate au cu totul alte atribuții decât pregătirea pe care o avea contestatorul.
Intimata, în vederea desfășurării propice a activității sale, în concordanță cu principiile economiei de piață, poate înființa orice post apreciază de cuviință în vederea realizării obiectului de activitate pentru care există.
Dispozițiile Codului muncii impun doar restricția angajării de personal pe un post recent desființat, situație în care concedierea întemeiată pe dispozițiile art.65 alin.1 Codul muncii nu ar mai fi efectivă și reală.
Desființarea Serviciului lansare și urmărirea producției a fost propusă conducerii societății prin referatul nr.4000/1089/07.06.2007 (16) ca urmare a problemelor care persistă în activitatea de producție privind respectarea angajamentelor către toți clienții.
Acest aspect a fost supus discuției Consiliului de administrație și aprobat prin Hotărârea din 07.06.2007.
Desființarea locului de muncă deținut de contestator reiese din organigramele depuse de intimată (36-37) din care rezultă suprimarea definitivă a acestui post.
În ceea ce privește capătul din acțiune referitor la restituirea sumei de 455 lei reprezentând drepturile salariale pentru zilele de 30 și 31.03.2006 și 05.05.2006, precum și diferențele rezultate din modificarea coeficienților reali de salarizare din lunile aprilie și mai 2007, tribunalul a reținut că pontajul petentului a fost modificat de unitate în mod legal deoarece în perioada respectivă contestatorul a fost în concediu fără plată.
Capetele de cerere privind acordarea diferențelor de drepturi salariale, precum și a daunelor morale, au fost respinse ca neîntemeiate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, contestatorul
HGSe arată, în motivarea recursului formulat, că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică, întrucât:
1. În mod greșit instanța de fond a respins contestația privind nulitatea deciziei emisă de intimată.
Nu s-a avut în vedere că la emiterea acestei decizii intimata nu a respectat procedurile legale prevăzute de Codul muncii și contractul colectiv de muncă la data concedierii.
Astfel, decizia i-a fost comunicată pe data de 16 iulie 2007 și produce efecte cu prima zi de preaviz, adică din 15 iunie 2007, stabilind astfel data începerii derulării perioadei de preaviz retroactiv.
Nu s-au avut în vedere prevederile art.187 (1) din contractul colectiv de muncă, potrivit cărora, anunțul reducerii postului trebuie făcut cu 30 de zile înaintea începerii perioadei de preaviz, iar contestatorul a fost anunțat la 15 iunie 2007, data începerii preavizului.
În adresa de comunicare a începerii preavizului nu s-a precizat perioada de preaviz, motivul desfacerii contractului de muncă, organul căruia i se adresează contestația și dacă se oferă un alt loc de muncă, este prins într-un curs de recalificare.
Nu s-a avut în vedere că la data de 15 iunie 2007, data disponibilizării contestatorului, existau C puțin 3 posturi vacante în organigrama societății, de șef serviciu calitate, șef compartiment recepție laboratoare și șef compartiment inspecție a calității.
În legătură cu acordul sindicatului, nu s-a avut în vedere că nu există un proces-verbal încheiat nici înainte și nici după încetarea contractului de muncă al contestatorului.
2. Instanța a reținut în mod greșit că desființarea postului contestatorului este reală și serioasă și nu a ascuns intenția de îndepărtare a acestuia de pe postul deținut în societate.
Încă din luna martie 2006, când i s-a modificat foaia colectivă de prezență a contestatorului, acesta a început să ceară explicații verbale cu privire la abuzurile care se fac asupra salariaților, după care și intimata nu i-a întocmit fișele de evaluare, nu a întocmit fișa cu postul de sarcini, limita de competență, numai după ce a depus un memoriu la
3. În mod greșit instanța de fond a respins capătul de cerere privitor la respingerea sumei de 455 lei RON drepturi salariale pentru zilele de 30 și 31 martie 2006 și 5 mai 2006, motivând că pontajul a fost modificat deoarece în zilele respective contestatorul a fost în concediu fără plată.
Nu s-a avut în vedere că în zilele respective contestatorul a fost prezent la serviciu, a semnat condica de prezență și alte documente, activitatea nefiind oprită în sectoarele pe care le-a condus în zilele respective.
În zilele respective toți salariații au fost la serviciu, conform foilor colective de prezență avizate de contestator, activitatea nu a fost întreruptă, intimata neputând prezenta nici un document în acest sens.
Intimata nu a depus la dosar instrucțiunile și grilele de salarizare anexe la contractul colectiv de muncă și nici formularele fișelor de evaluare și metodologia întocmirii acestora.
Față de motivele arătate se solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul admiterii contestației, constatării nulității deciziei emise, cu reîncadrarea contestatorului pe postul deținut anterior și plata sumei de 455 lei RON drepturi salariale restante și daune morale.
Analizând actele dosarului, instanța constată următoarele:
Primul motiv de recurs declarat de contestator este nefondat.
Referitor la nulitatea deciziei de concediere nr.108/16 iulie 2007 emisă de intimată, în mod corect instanța de fond a reținut că această decizie nu este lovită de nulitate absolută.
Decizia de concediere sus arătată cuprinde toate elemente obligatorii prevăzute de Codul muncii, iar efectele acestei decizii s-au produs ulterior emiterii, după îndeplinirea termenului de preaviz.
Prin adresa nr.1103/291/15 iunie 2007, hotărârea consiliului de administrație din 07 iunie 2007 privind desființarea locului de muncă al contestatorului și acordarea termenului de preaviz începând cu data de 15 iunie 2007 a fost comunicată acestuia. Întrucât ulterior comunicării preavizului și emiterii deciziei de concediere contestatorul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, termenul de preaviz a fost suspendat de drept potrivit art.73 din Codul muncii, situație în care raporturile de muncă dintre societate și contestator au încetat la data de 4 septembrie 2007.
De asemenea, nici una din susținerile contestatorului referitoare la nulitatea deciziei de concediere nu este întemeiată, întrucât, la emiterea acesteia, s-au avut în vedere prevederile Codului muncii.
Celelalte două motive de recurs formulate de contestator sunt întemeiate, ceea ce duce la admiterea recursului formulat.
C de-al doilea motiv de recurs vizează faptul că din actele dosarului nu rezultă că desființarea postului contestatorului este reală și serioasă.
Analizând aceasta, se constată că prin decizia nr.108/16 iulie 2007, intimata a dispus încetarea contractului de muncă al contestatorului în baza art.65 alin.1 din Codul muncii, reținându-se că din hotărârea consiliului de administrație din 07 iunie 2007 și referatul nr.4000/2098/13.06.2007, întocmit de directorul de producție, rezultă că se impune disponibilizarea contestatorului din funcția de șef serviciu lansarea urmărirea producției din cauza desființării serviciului respectiv, urmând ca acesta să-și înceteze activitatea după efectuarea preavizului de 20 de zile lucrătoare calculate începând cu data de 15 iunie 2007.
S-a precizat, de asemenea, că unitatea își reduce personalul prin desființarea unor posturi deținute de contestator și nu poate oferi acestuia un alt post corespunzător, singurele locuri de muncă disponibile în unitate fiind cele de presator și sudor.
Potrivit art.65 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Rezultă astfel că, potrivit textului de lege sus arătat, motivul concedierii nu este inerent persoanei salariatului și exterior acestuia, nefiind vorba astfel de abateri disciplinare, inaptitudine fizică sau psihică, etc.
O astfel de concediere nu presupune culpa salariatului, ci este independentă de ea, condiția de legalitate fiind ca desființarea locului de muncă să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Se constată astfel că desființarea locului de muncă este efectivă atunci când el este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acestuia ori în statul de funcții.
Are o cauză reală când prezintă un caracter obiectiv, adică este impusă de dificultățile economice sau transformări economice, etc. și este serioasă când are la bază studii temeinice vizând îmbunătățirea activității și nu disimulează realitatea.
În speță, așa cum s-a arătat mai sus, contestatorul a lucrat la societatea intimată ca șef serviciu lansare urmărirea producției din data de 5 iunie 2006.
Prin hotărârea consiliului de administrație din 7 iunie 2007 s-a hotărât desființarea serviciului lansare urmărirea producției ca urmarea faptului că la ora respectivă exista o singură secție de producție, coordonarea făcându-se direct de directorul de producție.
Prin adresa nr.1103/291/15.06.2007 s-a comunicat contestatorului că începând cu această dată urmează să fie concediat pentru motivul menționat, cu un preaviz de 20 de zile calendaristice.
Societatea intimată arată că, urmare desființării unor posturi, ocupanții acestora sunt puși la dispoziția societății în vederea redistribuirii lor pe alte posturi corespunzătoare cu pregătirea lor profesională, însă. Ținând cont că în cadrul societății nu au existat astfel de posturi, singura măsură posibilă a fost încetarea contractului de muncă care s-a făcut și cu acordul sindicatului.
Instanța constată însă că, potrivit contractului colectiv de muncă la nivel de ""A C, art.1871, în situația în care organele competente din unități au aprobat măsuri de reducere a activității ori de reorganizare a procesului de producție care ar determina desfaceri de contracte de muncă, angajatorul este obligat să comunice în scris organizației sindicale numărul posturilor ce ar urma să fie reduse, natura acestora, precum și cauzele concrete ce au dus la necesitatea acestor măsuri.
La alin.2 se prevede că anunțul trebuie făcut cu 30 de zile calendaristice înainte de scurgerea termenului de preaviz.
În speță, așa cum s-a arătat mai sus, prin hotărârea consiliului de administrație din 07 iunie 2007, intimata a hotărât desființarea postului contestatorului, iar la art.8 din această hotărâre, se prevede angajarea în cadrul societății a domnului pe postul de consilier tehnic în cadrul direcției generale.
Instanța de fond a reținut că încadrarea de personal la societatea intimată în perioada 01 iunie - 31 iulie 2007 s-a făcut pentru posturi nou înființate, cu alte atribuții decât pregătirea pe care o avea contestatorul. La fila 54 se precizează că au fost încadrați un număr de 32 salariați, dar pe posturile de galvanizatori, sudori, i, muncitori calitate și un singur salariat consilier tehnic în cadrul direcției generale.
Și în întâmpinarea formulată intimata arată că la data concedierii contestatorului, în organigrama societății mai erau prevăzute niște funcții pe care acesta le considera corespunzătoare pregătirii sale profesionale, dar dificultățile financiare prin care trecea societatea au determinat amânarea scoaterii al concurs a acestor posturi.
Instanța constată astfel că, într-adevăr, prin hotărârea consiliului de administrație s-a dispus desființarea serviciului al cărui șef era contestatorul, fără a se preciza în mod concret cauzele care au dus la desființarea acestui serviciu, cât și faptul dacă odată cu aceasta s-au desființat și posturile altor salariați, iar în aceeași perioadă și ulterior au fost angajați alți salariați în societate, de unde rezultă că nu existau dificultăți financiare pentru angajare, prin aceeași hotărâre fiind angajat un consilier tehnic.
Din situația producției marfă realizată pe primele patru luni ale anului 2007 depusă de contestator și semnată de directorul de producție, rezultă că producția planificată a fost de 3.680.000 RON, iar cea realizată de 3.794.584 RON.
Constatându-se astfel că unitatea intimată a mai angajat după desfacerea contratului de muncă și o altă persoană pe un post care i se putea oferi acestuia, că nu a dovedit dificultățile financiare intervenite care să ducă la desființarea postului de muncă al contestatorului, nu a dovedit că desființarea locului de muncă al acestuia ar fi avut o cauză reală și serioasă.
Nefiind îndeplinite condițiile pentru concedierea prevăzută de art.65 alin.1 din Codul muncii, instanța de fond trebuia să admită contestația formulată, să dispună anularea deciziei astfel emise.
C de-al treilea motiv de recurs se referă la respingerea capătului de cerere privind plata drepturilor salariale pentru zilele de 30 și 31 martie 2006 și 5 mai 2006.
Instanța de fond a apreciat că pentru aceste zile pontajul petentului a fost modificat de unitate în mod legal, deoarece în perioada respectivă contestatorul a fost în concediu fără plată.
Nu rezultă însă din actele dosarului că în perioada respectivă contestatorul ar fi fost în concediu fără plată și din foile colective de prezență depuse pentru lunile martie și mai 2006 rezultă că, inițial, contestatorul fost trecut pe datele respective ca prezent pe timp de 8 ore peste care s-a trecut învoit.
Nu s-au depus la dosar cererile pentru învoire și simpla modificare a foilor colective de prezență, nesemnate de C care a efectuat modificările, nu duce la concluzia lipsei acestuia de la serviciu.
În această situație, nejustificat i s-au reținut contestatorului drepturile salariale datorate pentru aceste zile.
Față de cele arătate, recursul declarat de către contestator este întemeiat și în baza art.312 alin.2 Cod procedură civilă urmează a fi admis, a se dispune modificarea sentinței civile atacate, în sensul admiterii contestației formulate, anulării deciziei nr.108/16 iulie 2007 emisă de intimată și reintegrării contestatorului pe postul deținut anterior.
Față de prevederile art.78 alin.1 din Codul muncii, va fi obligată intimata la plata despăgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii până la reintegrarea efectivă.
De asemenea, va fi obligată intimata la plata către contestator și a drepturilor salariale cuvenite pentru zilele de muncă din 30-31 martie 2006, precum și din 5 mai 2006.
Se vor menține în rest prevederile sentinței atacate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatorul, împotriva sentinței civile nr.68/CM din 29 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Modifică sentința în sensul că admite contestația formulată și anulează decizia nr.108 din 16 iulie 2007 emisă de intimata ""A. Dispune reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior concedierii și obligă pe intimată la plata către acesta a despăgubirilor reprezentând salariile indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii până la reintegrarea efectivă.
Obligă intimata la plata către contestator a drepturilor salariale cuvenite pentru zilele de muncă din 30 și 31 martie 2006, precum și din 5 mai 2006.
Menține în rest sentința de mai sus.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 mai 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./05.06.2008
Jud.fond: /
Președinte:Nicoleta Simona PăștinJudecători:Nicoleta Simona Păștin, Paulina Ghimișliu, Laura
| ← Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 31/2008. Curtea... → |
|---|
