Contestație decizie de concediere. Decizia 4284/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(2384/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4284/
Ședința publică de la 10.06.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Maria Ceaușescu
JUDECĂTOR 3: Amelia Farmathy
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea deciziei civile privind recursul declarat de recurenta-contestatoare împotriva sentinței civile nr.1440/20.02.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata SC SA.
Dezbaterile de fond și susținerile intimatei au avut loc în ședința publică din data de 03.06.2009, cosemnate în încheierea de ședință la acea dată, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea deciziei civile la data de 10.06.2009, când a hotărât următoarele:
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.1440/20.02.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, a respins cererea formulată de în contradictoriu cu pârâta SC SA.
În considerente a reținut că Reclamanta a fost angajata pârâtei SC "" SA la punctul de lucru B, în funcția de contabil, conform contractului individual de muncă nr. 6993/20.09.2007, pe perioadă nedeterminată începând activitatea la data de 17.09.2007.
De la data de 23.06.2008, reclamanta nu s-a mai prezentat la serviciu, conform adresei pârâtei de convocare a reclamantei la cercetarea prealabilă nr.1272/29.07.2008, conform răspunsului reclamantei către pârâtă, emis prin e-mail.
Prin referatul nr. 338/14.07.2008, întocmit de, președinte al consiliului de administrație al pârâtei, s-a declanșat cercetarea prealabilă împotriva reclamantei, pentru absentele nemotivate din perioada 23.06.2008-14.07.2008.
Reclamanta a fost convocată, prin poștă, la cercetarea prealabilă, prin adresele nr. 339/14.07.2008 și nr. 1272/29.07.2008. Aceasta nu s-a prezentat personal dar a răspuns prin e-mail și prin adresa nr. 346/25.07.2008, arătând care au fost motivele care au determinat-o să nu se mai prezinte la serviciu începând cu data de 20.06.2008.
Comisia de cercetare disciplinară prealabilă s-a întrunit, la convocarea reclamantei, la 25.07.2008 și, ulterior, la 12.08.2008 și a întocmit câte un proces-verbal de cercetare dar reclamanta nu s-a prezentat personal, invocând lipsa banilor și posibilitatea răspunsului prin e-mail.
Comisia de cercetare prealabilă și-a prezentat concluziile și a propus sancționarea reclamantei-salariate cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă, pentru absențe nemotivate în perioada 26.06.2008-11.08.2008.
Analizând decizia nr. 59/12.08.2008, contestată de reclamantă, prin prisma dispozițiilor art. 78 și art. 268 Codul muncii, Tribunalul a constatat că nu există niciun motiv pentru aoa nula.
Aceasta cuprinde dispozițiile prevăzute, sub sancțiunea nulității absolute, de art.268 pct.2 Codul muncii, astfel că, sub aspectul formei și conținutului, este legală.
Și sub aspectul temeiniciei, Tribunalul a apreciat că sancțiunea aplicată reclamantei, față de abaterea săvârșită, este întemeiată.
Din chiar conținutul acțiunii reclamantei, din conținutul corespondenței purtate de reclamantă cu pârâta, se reține, în mod clar, că aceasta a absentat nemotivat în perioada 23.06.2008-12.08.2008.
Reclamanta nu a produs nici o dovadă pentru a-și susține afirmația că i s-a pus în vedere, de către președintele consiliului de administrație - domnul, să nu se mai prezinte la serviciu din data de 19.06.2008.
Si chiar dacă era așa, reclamanta avea obligația să se prezinte, să semneze condica de prezență și, apoi, eventual, să introducă acțiune în instanță, în cazul în care pârâta îi refuza accesul în unitate.
Față de cele reținute, Tribunalul a apreciat capătul 2 al acțiunii ca neîntemeiat și la respins și capătul 1 al acțiunii este neîntemeiat, și a fost respins.
Din actele dosarului se reține că reclamanta și-a primit drepturile salariale pentru perioada lucrată în luna iunie 2008 (pagina 54-56 dosar fond), pârâta făcând dovada cu ordin de plată și ștat de plată, astfel că cererea a fost respină ca neîntemeiată.
Cu privire la tichetele de masă, cererea a fost apreciată ca neîntemeiată. Reclamanta a lucrat în iunie, conform răspunsului Inspectoratului Teritorial d e Muncă nr. 6093/04.09.2008 (fila 12 dosar), șapte zile (56 ore), a avut șase zile absențe nemotivate, opt zile concediu medical, 16 zile concediu odihnă neefectuat, astfel că nu i se cuvin tichete de masă, care se acordă pentru timpul efectiv lucrat.
Deoarece instanța a respins capătul 2 al acțiunii, privind anularea deciziei nr. 59/12.08.2008, nu are de ce să facă aplicarea art. 78 Codul muncii, respectiv nu a putut dispune reintegrarea reclamantei și obligarea pârâtei la achitarea de despăgubiri și alte drepturi, și acest capăt de cerere a fost respins ca neîntemeiat la fel și capătul 4 din cerere a fost respins ca neîntemeiat, reclamanta nedovedind suportarea vreunui prejudiciu din culpa pârâtei și nici întinderea acestuia.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs recurenta, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
În susținerea recursului a arătat că prin cererea înregistrata sub nr- pe rolul Tribunalului București, Secția a VIII-a - conflicte de munca si asigurări sociale, in calitate de reclamanta, a formulat o cerere de chemare in judecata in contradictoriu cu parata SC SA, solicitând instanței ca prin hotărârea data asupra fondului cauzei pretenției recurentei, parata sa fie obligata la:
- plata imediata a drepturilor mele salariale constituite, neachitate de unitate, cu scadenta depășita, inclusiv tichetele de masa neacordate;
- anularea Deciziei nr.59 din data de 12.08.2008, prin care se dispune desfacerea disciplinara a contractului recurentei de munca;
- repunerea in situația anterioara Deciziei de concediere si plata in termen de o săptămâna a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat;
- plata in termen de o săptămâna de daune interese in valoare de 15.000 (cincisprezece mii) RON (echivalentul a sase salarii nete) pentru repararea prejudiciilor aduse;
Recurenta a invocat dispozitiile dispozițiile art.34 alin.(5), art.40 alin.(2), art.62 alin. (2,art.76, art.77, art.78 alin.(l), art.141 alin.(4), alin.(4), art.164 alin.(1), art.259 alin.(1) alin.(2), art.267 alin.(2), art.268 alin.(2), alin.(3) Codului Muncii:
In opinia recurentei, instanța de fond, examinând fondul pretenției, a apreciat in mod eronat ca acțiunea promovata este neîntemeiata pentru considerentele dezvoltate in cuprinsul hotărârii atacate in speța. Tribunalul a constatat ca parata a depus înscrisul prin care arata ca tichetele de masa i-au fost acordate (fila 55). Înscrisul respectiv este acordării tichetelor de masa pentru luna iunie 2008, iar acest document nu conține semnătura recurentei de primire, întrucât nu i s-au acordat tichetele la care aveam dreptul. De asemenea parata nu a depus nici un înscris din care sa reiasă ca recurentei i s-au transmis prin alta modalitate. Având in vedere faptul ca societatea a declarat, prin înscrisul prezentat, faptul ca recurenta avea dreptul la 16 tichete de masa, consider total neîntemeiata concluzia instanței conform căreia recurenta nu are nici un drept la tichete de masa Cu privire la plata drepturilor salariale pentru luna iunie 2008, parata a depus ordinul de plata nr.6 din 8 ianuarie 2009, in valoare de 934 RON, adică plata parțiala a salariului neplătit, in valoare de 2.134 RON. Pentru justificarea acestei plați parțiale, societatea a depus un referat din care reies sume plătite in plus anterior. Acest referat nu conține referiri la plata tuturor salariilor si nici nu are atașate documente din care sa reiasă ca in restul lunilor nu i s-au făcut alte rețineri din salariu. În plus, sumele prezentate in tabelul respectiv nu corespund întrutotul documentelor atașate, iar unele din totalurile prezentate sunt incorecte, in sensul ca nu reprezintă suma valorilor din tabel pe care ar fi trebuit sa le totalizeze. Acest înscris conține informări false si pentru care nu au fost prezentate documente justificative: parata nu a prezentat nici un înscris in baza căruia întocmirea ordinelor de plata pentru salarii era atribuția recurentei de serviciu si toate ordinele de plata sunt semnate de d-ul; parata nu a prezentat nici un înscris (de exemplu o fisa de cont a contului de salariu, din care sa reiasă diferența de 1.200 RON invocata sau faptul ca restul salariilor au fost achitate in mod corect). De asemenea recurenta atrage atenția asupra formulării utilizate: "salariul rămas neridicat de către salariata si aflat la dispoziția societății", care arata in mod clar reaua-voință cu care i s-au reținut drepturile salariale. De asemenea asupra cererii: "va sa-mi aprobați constituirea debitului pentru viramentele efectuate in plus de societate către salariata", fapt prin care societatea arata ca debitul nu este constituit in documentele societății la momentul cererii, deci prin urmare nu exista; in caz contrar, societatea ar fi prezentat instanței nota de lichidare din care sa reiasă acest debit, precum si documentele contabile in baza cărora a fost întocmita nota de lichidare respectiva
Referitor la faptul ca instanța a motivat ca "reclamanta avea obligația sa se prezinte, sa semneze condica de prezenta si, apoi, eventual, sa introducă acțiune in instanța, in cazul in care parata ii refuza accesul in unitate", acest lucru ar fi fost imposibil din doua motive:
- condica de prezenta in cazul societății parate nu exista (instanța a pus in vedere unității sa depună aceste condici de prezenta, lucru care nu s-a întâmplat, tocmai pentru ca acestea nu au existat niciodată, așa cum a arătat in cererea de chemare in judecata)
- chiar daca condica de prezenta ar fi existat, faptul ca nu i s-a mai permis accesul in unitate ar fi însemnat automat si lipsa de acces la condica de prezenta.
Referitor la faptul ca nu a putut demonstra faptul ca a fost concediata si ca societatea a premeditat concedierea din culpa recurentei, solicită atenția asupra celor doua înscrisuri depuse de societate, numite pontaj luna iulie 2008. Primul document, pontaj luna iulie 2008, in care figurez cu absente nemotivate in perioada 01-11.07.2008, a fost prezentat instanței ca fiind înscrisul in baza căruia d-ul a întocmit referatul care a demarat cercetarea disciplinara. Pe lângă faptul ca in referat se specifica un număr de 10 absente nemotivate, de 7 existente in pontajul prezentat, un alt aspect foarte important este faptul ca acest document a fost întocmit in aceeași zi cu decizia de concediere, lucru confirmat prin numărului de ieșire 373/12.08.2008, aplicat înscrisului respectiv. Celalalt pontaj, tot pentru luna iulie 2008, in care figurez cu absente nemotivate in toate zilele lucrătoare ale lunii iulie 2008, are numărul de ieșire 354/25.07.2008. Concluzia este ca semnatarii acestui document prezentat instanței (d-ul si o alta persoana care nu se identifica si prin nume) cunoșteau, încă din data de 25.07.2008, faptul ca in 28,29,30 si 31.07.2008 recurenta va fi absentă nemotivat. Cum puteau ști acest lucru dinainte? Deoarece știau ca d-ul a acționat astfel încât in aceste zile recurenta să nu fie prezenta, si anume in felul pe care l-a descris in cererea de chemare in judecata.
Decizia nr.59/12.08.2008, nu respecta dispozițiile Codului Muncii referitoare la concedierea pentru abatere disciplinara. Concedierea conform art.61, lit. a), nu poate fi făcuta decât cu respectarea art. 263-268 (baza legala art.62 alin.21 Codul muncii ). Recurenta invoca dispozitiile art. 267. Codul muncii.
Admițând faptul ca firma a omis depunerea acestui document, din semnăturile existente pe înscrisurile depuse la dosar reiese ca aceasta comisie de cercetare disciplinara ar fi compusa din: - consilier juridic - președinte comisie; - sef compartiment livrări; - președinte al.
Recurenta nu exclude posibilitatea ca aceste persoane sa fie fictive, dar nu are certitudinea acestui lucru. Parata nu a făcut dovada existentei acestor persoane, fizic sau in relație cu societatea trecând si peste acest aspect, recurenta solicită atenția asupra celor doua convocări transmise de societate. Una este semnata de d-ul, președinte CA, aceeași persoana care in realitate a concediat-o pe recurentă, doar verbal, începând cu data de 20.06.2008, cealaltă este semnata de d-ul, Director General. Nu exista nici o convocare semnata de vreunul din membrii comisiei de cercetare disciplinara precizați in înscrisuri depuse de firma, așa cum este prevăzut in mod clar si fără echivoc in art.267 alin. (2) din Codul muncii. Astfel cercetarea disciplinara s-a efectuat fără convocarea recurentei legala, fiind supusa nulității absolute conform art. 267 alin.(1).
De asemenea art.268 alin(1) nu a fost respectat. După cum se poate observa pe înscrisul depus de societate stat plata iunie 2008, acesta exista in forma prezentata, cu toate semnăturile de control, in data de 07.07.2008, data la care i-a fost dat numărul de ieșire 342/ 07.07.2008. Presupunând ca absentele nemotivate invocate ar fi fost reale, la data de 07.07.2008, d-ul era in deplina cunoștința a situației prezentei la serviciu in luna iunie 2008, lucru confirmat de semnătura dumnealui pe statul de plata Având in vedere acest aspect, conform art.268 alin.(1), decizia de sancționare ar fi trebuit întocmita in termen de 30 zile calendaristice, adică cel târziu in data de 07.08.2008, întocmirea ei in data de 12.08.2008 fiind tardiva. Un alt înscris depus de societate, respectiv confirmarea de primire prin posta a deciziei nr.59/12.08.2008, atesta încălcarea de către societate si a art.268 alin.(3) Codul muncii, care prevede ca deciziile de sancționare se transmit comunica salariatului in cel mult 5 zile calendaristice. Din înscrisul menționat se observa faptul ca societatea a depus decizia de concediere la posta spre ai fi trimisă in data de 25.08.2008, după 13 zile de la întocmire, încălcând astfel încă o data prevederile legale.
În plus, societatea nu a depus înscrisurile solicitate de instanța sub sancțiunea decăderii din proba, respectiv fisa postului, condica prezenta, regulamentul intern, contractul colectiv de munca la nivel de unitate, toate statele de plata si pontaj ele aferente perioadei septembrie 2007 - august 2008. Societatea nu a depus decât câteva din statele de plata si pontaj ele din aceasta perioada, deoarece daca le-ar fi depus pe toate, s-ar fi demonstrat in mod clar si faptul ca informațiile din decizia 59/12.08.2008, privitoare la numărul de absente nemotivate si zile de concediu fără plata, nu corespund cu cele din foile de pontaj si statele de plata.
Având in vedere toate aspectele descrise mai sus prin analiza logica a informațiilor din înscrisuri si prin compararea înscrisurilor cu prevederile legale, emiterea deciziei 59/12.08.2008 nu respecta nici realitatea, nici dispozițiile legale aplicabile prevăzute de Codul muncii, si pentru aceste motive ar trebui anulata.
Instanța a respins acest capăt de cerere ca urmare a respingerii anularii deciziei de concediere.
Instanța a respins capătul 4 de cerere ca fiind neîntemeiat, considerând ca recurenta nu a dovedit suportarea vreunui prejudiciu din culpa paratei si nici întinderea acestuia.
În sensul clarificării acestui aspect recurenta a remenționat că aceste prejudicii, cu elementele demonstrative din înscrisurile existente in dosar care arata si întinderea acestora:
- reținerea nelegala a drepturilor salariale la care recurenta avea dreptul pentru luna iunie 2008, scadente conform contractului de munca in data de 30.06.2008, astfel: 934 RON plătiți cu OP 6/08.01.2009 (drepturi salariale reținute timp de 6 luni si 8 zile), 1.200 RON neplătiți nici in prezent pentru motive neîntemeiate, 16 tichete de masa datorate conform înscrisului la dosar (fila 55), neacordate nici in prezent, temei legal art. 161 alin. (4) Codul muncii;
- neîndeplinirea obligației de informare asupra condițiilor de munca si asupra elementelor care privesc desfășurarea relațiilor de munca instanța a solicitat paratei, sub sancțiunea decăderii din proba, ca la cel de-al doilea termen (28.11.2008) sa depună următoarele înscrisuri:
- fisa postului atașata contractului meu de munca, regulamentul intern, contractul colectiv de munca la nivel de societate, dovada informării mele cu privire la conținutul acestora, condicile de prezenta, pontajele si statele de plata. Din toate aceste documente, societatea nu a depus decât următoarele înscrisuri:
- pontaj iulie 2008 in doua variante diferite si întocmit individual, nu pentru tot punctul de lucru B, așa cum se făcea in mod normal (vezi pontaj luna iunie 2008), pontaj luna iunie 2008, stat plata februarie 2008 pagina 1 din 3, stat plata martie 2008 pagina 1 din 3, stat plata aprilie 2008 pagina 1 din 3, stat plata mai 2008 pagina 1 din 3, stat plata iunie 2008 paginile 1,2,3 din 3. Celelalte pontaje si state de plata nu au fost depuse de parata pentru ca ar fi susținut mai multe dintre elementele descrise de recurentă in acțiunea înaintata. postului nu a existat niciodată, la fel ca si dovada informării recurentei cu privire la conținutul regulamentului intern si al contractului colectiv de munca. Regulamentul intern este probabil sa nu existe, deoarece nu a fost depusa nici o copie la dosar, lucru care ar fi fost in interesul paratei. Contractul colectiv de munca cu certitudine exista, întrucât recurenta a auzit in mai multe rânduri discuții referitoare la negocierile dintre Consiliul de Administrație si reprezentanții sindicatului pe marginea conținutului acestuia. Din punctul recurentei de vedere, acest înscris nu a fost depus la dosar pentru ca este foarte probabil ca el sa conțină articole care i-ar fi dat mai multe drepturi decât cele care i s-au constituit sau acordat. Având in vedere prevederile legale referitoare la decăderea din proba, nedepunerea înscrisurilor solicitate de către parata este echivalenta cu necontestarea celor afirmate de recurentă.
- neeliberarea adeverinței către medic solicitata de recurentă prin e-mail (înscris la dosar). Parata nu a depus nici un înscris prin care sa conteste afirmația recurentei sau prin care sa demonstreze ca si-a îndeplinit aceasta obligație stabilita de Codul muncii la art.34 alin.(5). Pe lângă încălcarea a drepturilor recurentei de salariat, neeliberarea la cerere a înscrisului menționat este si o contravenție, conform art.276 alin.(1) lit. b) din Codul muncii.
- nerezolvarea solicitării (înscris la dosar) transmise de recurentă către Președintele consiliului de administrație referitoare la încălcarea drepturilor recurentei prin netransmiterea adeverinței către medic si efectele acestei inacțiuni (imposibilitatea eliberării certificatului de concediu medical de către medicul de familie pentru cele 4 zile de boala cat recurenta nu a fost prezenta la serviciu, pontarea recurentei ca fiind in concediu fără plata in zilele respective si neplata nici unui drept salarial pentru zilele respective). Societatea nu a depus nici un înscris prin care sa conteste afirmația recurentei sau prin care sa demonstreze ca si-a îndeplinit obligația de a analiza si rezolva problemele semnalate de recurentă. In fapt societatea a ignorat complet atât solicitarea recurentei cat si prevederile legislative. Prin acest lucru societatea a diminuat drepturile salariale la care ar fi avut dreptul in luna octombrie 2007, pentru cele patru zile neplătindu-i-se nici un drept salarial de 75% din salariul aferent acelor patru zile cat ar fi avut dreptul daca societatea si-ar fi respectat obligația de ai elibera adeverința pentru medic.
- faptele săvârșite de societate prin d-ul, președinte CA, prezentate si motivate de recurentă, încalcă prevederile art. 3 Codul muncii (dreptul la munca nu poate fi îngrădit si nimeni nu poate fi obligat sa nu muncească intr-un anumit loc de munca) si ale art.5 Codul muncii privitoare la egalitatea de tratament si discriminarea indirecta.
Intimata nu a formulat intampinare.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, ținând seama de prevederile art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Recurenta-contestatoare fost angajata societății pârâte in baza contractului individual de muncă nr.6993/20.09.2007, pe perioadă nedeterminată începând activitatea la data de 17.09.2007, in functia de contabil.
Prin decizia nr. 59/12.08.2008, angajatorul a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatoarei, în temeiul art.264 al.1 litera f coroborat cu art.61 lit.a din Codul muncii.
Fapta imputata contestatoarei ca abatere disciplinara, așa cum rezultă din conținutul deciziei contestate, consta in "absentarea nemotivata de la serviciu 36 zile lucratoare in perioada 23.06.2008-11.08.2008".
Potrivit art.263 Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi, ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
În temeiul art 268 Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Din dispozițiile legale menționate si din analiza materialului probator administrat in cauza, Curtea reține ca decizia contestata, concretizând o măsură disciplinară luată de angajator impotriva angajatului, trebuia sa fie deopotrivă legala si temeinica, iar analiza cerințelor de legalitate prevalează celor referitoare la temeinicia deciziei.
În baza probatoriului administrat în cauză, în special a deciziei de sancționare si a actelor care au stat la baza acesteia, Curtea constata că decizia de concediere îndeplineste condițiile de formă prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
In ceea ce priveste criticile referitoare la efectuarea cercetarii dsciplnare, retinand si dispozitiile art.267 Codul muncii, Curtea constata ca anagajatorul a respectat procedura prevazuta de lege convocand salariatul prin poștă prin adresele nr. 339/14.07.2008 și nr. 1272/29.07.2008. recurenta nu s-a prezentat personal, dar a răspuns prin e-mail și prin adresa nr. 346/25.07.2008, arătând care au fost motivele care au determinat-o să nu se mai prezinte la serviciu începând cu data de 20.06.2008.
Comisia de cercetare disciplinară prealabilă s-a întrunit in mod legal și a întocmit câte un proces-verbal de cercetare, cu propunerea de sancționare a salariatei cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă, pentru absențe nemotivate în perioada 26.06.2008-11.08.2008.
Intimata nu trebuia sa faca dovada existentei persoanelor care au facut parte din comisie, aceasta critica nefiind ridicata de contestatoare la fond. Convocarea nu trebuia semnata de unul din membrii comisiei de cercetare disciplinara, ci de un reprezentant al societatii.
In ceea ce priveste prescriptia aplicarii sanctiunii, in opinia recurentei tardivitatea deciziei, Curtea constata ca intimata a respectat dispozitiile art.268 alin.1 Codul muncii, potrivit carora angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Astfel, termenul de 30 de zile incepe sa curga de la data la care s-a luat cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, respectiv de la data de 14.07.2008, cand a fost intocmit referatul nr.338. Faptul ca la sfarsitul lunii iunie angajatorul cunostea existenta unor abateri disciplinare nu determina o alta concluzie, deoarece este vorba de o fapta continua, iar anagajatorul poate aprecia oportunitatea declansarii cercetarii disciplinare in functie de o anumita gravitate a faptei concretizata intr-un anumit numar de absente in cazul de. Cum decizia a fost emisa la data de 12.08.2008, Curtea constata ca sanctiunea s-a aplicat in termenul de 30 de zile prevazut de lege.
In ceea ce priveste comunicarea deciziei, nerespectarea termenului de 5 zile nu determina nulitatea acesteia, ci doar prorogarea termenului in care salariatul poate contesta decizia.
Sub aspectul temeiniciei, in mod corect instanta de fond a apreciat că sancțiunea aplicată reclamantei, față de abaterea săvârșită, este întemeiată.
Din probele administrate in cauza rezulta ca recurenta a absentat nemotivat în perioada 23.06.2008-12.08.2008. Acest fapt este recunoscut si in corespondenta electronica, dar si in motivarea actiunii, recurenta invocand faptul ca reprezentantul anagajatorului i-a pus in vedere să nu se mai prezinte la serviciu din data de 19.06.2008. Acest fapt nu rezulta din probatoriul administrat in cauza, neexistand nicio dovada ca salariata a fost impiedicata sa-si desfasoare activitatea.
Asa cum a retinut si instanta de fond recurenta avea posibilitatea să introducă acțiune în instanță, în cazul în care intimata-pârâta îi refuza accesul în unitate.
In concluzie, Curtea constata ca hotararea instantei de fond este legala si temeinica sub aspectul analizarii deciziei contestate si a capetelor de cerere accesorii, referitoare la plata despagubirilor si a repunerii in situatia anterioara.
In ceea ce priveste drepturile salariale, intimata a facut dovada achitarii acestora, inclusiv pentru luna iunie 2008 prin Din actele dosarului se reține că recurenta și-a primit drepturile salariale pentru perioada lucrată în luna iunie 2008. acestea au fost virate prin ordinele de plată nr.499/12.06.2008 si nr.6/8.01.2009( filele54,62 dosar fond), suma totala primita de contestatoare pentru luna iunie fiind de 2434 lei, deci mai mult decat in statul de plata, de aceasta, in mod corect prima instanta a constatat ca aceasta cerere este neîntemeiată si a respins si cererea accesorie de plata a unor despagubiri pentru neplata drepturilor salariale.
In ceea ce priveste tichetele de masa, asa cum a fost retinut si in sentinta recurata, Curtea constata ca recurenta a lucrat în iunie, asa cum rezulta din răspunsul Inspectoratului Teritorial d e Muncă nr. 6093/04.09.2008 si din foaia de prezenta, șapte zile, restul zilelor fiind inregistrate absențe nemotivate, concediu medical.
Tichete de masă care se acordă pentru timpul efectiv lucrat, de scopul avut in vedere de legiuitor, potrivit Legii nr.142/1998, in cazul recurentei 7 zile, cat a lucrat efectiv.
Curtea apreciază că dispozițiile legale mai sus-menționate reglementează în favoarea salariaților o facilitate și nu un drept -facilitate ce poate fi acordată salariaților numai în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
Pentru cele 7 zile lcrate, recurenta avea dreptul la 7 tichete de masa, dar contravaloarea acestora este compensata cu suma platita in plus de angajator cu titlu de drepturi salariale pe luna iunie 2008, avand in vedere ca si tichetele de masa reprezinta drepturi echivalente drepturilor salariale.
Pentru considerentele de fapt si de drept arătate, Curtea va reține ca legală hotărârea instanței de fond, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-contestatoare împotriva sentinței civile nr.1440/20.02.2009 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.36278/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimata SC SA.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 03.06.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:
Tehnored:
2 EX./26.06.2009
Jud. fond:
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Maria Ceaușescu, Amelia Farmathy
| ← Conflict de muncă. Decizia 200/2008. Curtea de Apel Iasi | Contestație decizie de sancționare. Decizia 6668/2009. Curtea... → |
|---|
