Contestație decizie de concediere. Decizia 47/2008. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA CONFLICTE DE munca ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 47
Ședința publică de la 15 Ianuarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Marian Lungu
JUDECĂTOR 2: Corneliu Maria
JUDECĂTOR 3: Ioana Moțățăianu
Grefier -- -
xxx
Pe rol, judecarea recursului declarat de intimat Spitalul Clinic Județean De Urgență C, împotriva sentinței civile nr.618 din 23.04.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata contestatoare, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile lipsind: recurent intimat Spitalul Clinic Județean de Urgență C și intimata contestatoare .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, învederându-se că s-a solicitat de către recurenta intimată Spitalul Clinic Județean de Urgență C în temeiul art 242 pr.civ, judecarea cauzei în lipsă.
Constatându-se cauza în stare de judecată, s-a trecut la soluționare:
CURTEA
Asupra recursului de față;
La data de 02.04.2007, contestatoarea a formulat contestație împotriva deciziei nr.501 din 29.03.2007 emisă de intimatul Spitalul Clinic Județean de Urgență C, solicitând instanței ca, prin sentința ce se va pronunța, să dispună nulitatea absolută a deciziei menționate, repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei și angajarea sa pe postul avut anterior, cu obligarea intimatei la plata despăgubirilor bănești, indexate și reactualizate cuvenite de la 01.04.2007 până la integrarea efectivă, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea, contestatoarea a arătat că este încadrat cu contract de muncă în cadrul intimatului, desfășurând activitatea de medic primar chirurg în cadrul II Pediatria, deținând și titlul de Doctor în Științe medicale începând cu 23 iulie 1997 conform Ordinului nr.4268/23.07.1997.
A menționat că prin decizia contestată, intimatul a dispus încetarea contractului său de muncă potrivit art.61 lit.e din Codul muncii, începând cu data de 01.04.2007, decizia de încetare fiind lovită de nulitate absolută, întrucât nu respectă cerințele legale de formă și de fond. În decizie se menționează că măsura concedierii a fost determinată de "bugetul insuficient ce impune reducerea cheltuielilor cu salariile", dar în motivare temeiul de drept este art.61 lit.e Codul muncii, situație în care salariatul îndeplinește condițiile de vârstă standard și stagiul de cotizare și nu a solicitat pensionarea în condițiile legii.
Contestatoarea a mai arătat că, având calitatea de Doctor în Științe Medicale, legea aplicabilă în cazul său nu este Legea pensiilor nr.19/2000, ci Legea nr.95/2006 privind reforma în sănătate care la art.385 al.2 Titlul XII prevede dreptul său constituțional de a rămâne în activitate până la împlinirea vârstei de 70 de ani pe care o va împlini la 09.09.2013.
În drept, și-a întemeiat contestația pe dispoz.art.76-78 din Codul muncii și art.385 al.2 Titlul XII din Legea nr.95/2006.
La data de 20.04.2007 intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Tribunalul Dolj -Secția de Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, prin sentința civilă nr.618 din 23 aprilie 2007, pronunțată în dosarul nr-, a admis contestația formulată de contestatoarea.
A anulat decizia nr.501/29.03.2007 emisă de intimată.
A dispus reintegrarea contestatoarei pe postul ocupat anterior concedierii.
A obligat intimatul să achită contestatoarei o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatoarea începând cu data de 01.04.2007 până la reintegrare.
A obligat intimatul să achite contestatoarei suma de 500 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele:
Contestatoarea are calitatea de salariat al Spitalului Clinic Județean de Urgență C, ocupând funcția de medic primar chirurg în cadrul II Pediatrie.
În baza Ordinului Ministerului Educației și Cercetării nr.4268/23.07.1997, contestatoarea a obținut titlul științific de doctor în medicină.
Prin decizia nr.501/29.03.2007, intimatul a dispus încetarea contractului individual de muncă al contestatoarei, în temeiul dispoz.art.61 lit.e din Codul muncii.
În preambulul deciziei contestate, intimatul a menționat faptul că cererile medicilor care îndeplinesc condițiile de pensionare și prin care au solicitat continuarea activității nu au fost aprobate de către Comitetul Director, întrucât bugetul insuficient impune reducerea cheltuielilor cu salariile care reprezintă cota majoritară din buget.
Potrivit art.61 lit.e din Codul muncii "angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în cazul în care salariatul îndeplinește condițiile de vârstă standard și stagiul de cotizare și nu a solicitat pensionarea în condițiile legii".
În cazul medicilor care îndeplinesc condițiile enunțate de textul art.385 alin.2 din Legea 95/2006, contractele individuale de muncă nu pot înceta din inițiativa angajatorului la împlinirea condițiilor de vârstă standard stabilite prin Legea nr.19/2000, întrucât activitatea medicală este de esența muncii prestate de această categorie de medici în cadrul spitalelor.
Cu alte cuvinte, dacă medicii din unitățile sanitare aflați în una din ipostazele enunțate la art.385 alin.2 pot continua, la cerere, activitatea medicală până la împlinirea vârstei de 70 de ani, iar activitatea medicală reprezintă însăși munca prestată în baza contractului individual de muncă, atunci contractul individual de muncă, nu poate înceta intempestiv din inițiativa angajatorului înainte de împlinirea de către salariat a vârstei de 70 de ani.
Dobândind titlul științific de doctor în medicină contestatoarea îndeplinește condițiile prevăzute de art.385 alin.2 din Legea nr.95/2006, astfel încât decizia intimatului de încetare a contractului individual de muncă al contestatorului în temeiul art.61 lit.e din Codul muncii este nelegală și urmează a fi anulată.
În cauză sunt aplicabile prevederile art.78 din Codul muncii potrivit cărora în situația în care concedierea a fost efectuată nelegal, instanța va dispune anularea ei și obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs Spitalul Clinic Județean de Urgență C, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În acest sens arată că instanța limitează în mod drastic principiul libertății contractuale interpretând textul de lege în acest sens și dacă legiuitorul ar fi dorit să prelungească aceste contracte pe nedrept nu ar mai fi vorbit de necesitatea unei cereri.
Instanța a creat o inegalitate părților din contract în condițiile în care la împlinirea vârstei de 65 de ani, angajatul poate rămâne în funcție dacă dorește acest lucru sau dacă nu se poate pensiona în schimb angajatorul este obligat să-l mențină pe angajat în funcție în cazul în care acesta dorește.
Instanța de fond a făcut o aplicare retroactivă a legii modificând un contract deja existent în momentul intrării ei în vigoare, întrucât în anul 2003 când s-a încheiat contractul individual de muncă cele două părți au avut în vedere că acesta va până la împlinirea vârstei de pensionare a angajatului de 65 de ani, astfel că s-a încălcat principiul neretroactivității legii.
Instanța nu a ținut cont de normele incidente în cauză pentru că a analizat numai incidența exclusivă a art.385 din Legea nr.95/2006 și nu a ținut cont de celelalte acte normative aplicabile și anume art.61 lit.e di Codul muncii și art.41 din Legea 19/2000.
Interpretarea dată de instanță nu ține cont de scopul normei interpretate, deci nu este teleologică, principiul consacrat de Legea 19/2000 fiind că la împlinirea vârstei de 65 de ani, angajatul se pensionează, iar depășirea acestei vârste duce automat la încetarea contractului de muncă.
Numai cu titlu de excepție de la această regulă, raporturile de muncă pot continua, scopul acestor norme derogatorii fiind tocmai acela de a da posibilitatea ca în cazuri excepționale angajatul să-și continue activitatea, atunci când datorită competențelor sale, angajatorul ar avea de pierdut din scoaterea sa din activitate, cazul profesorilor universitare sau medicilor cu experiență.
Prin întâmpinare, reclamanta solicită respingerea recursului ca nefondat, arătând că în speță se aplică principiul de drept conform căruia legea specială derogă de la legea generală, astfel că devin aplicabile prev. Legii 95/2006.
Cu atât mai mult nu a fost încălcat principiul libertății contractuale pentru că instanța a aplicat întocmai prevederile legii speciale.
Recursul intimatului se respinge pentru considerentele care se vor expune:
Din examinarea sentinței, prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată că nu este întemeiată critica recurentului intimat cu privire la limitarea principiului libertății contractuale în care sens a creat o inegalitate a părților contractante, în condițiile în care, instanța a apreciat judicios că dobândind titlul științific de doctor în medicină, contestatoarea îndeplinește condițiile prevăzute de art.385 alin.2 din Legea 95/2006 și decizia de încetare a contractului individual de muncă este nelegală.
Nu poate fi primită nici susținerea că s-a efectuat o aplicare retroactivă a acestei legi, deoarece contestatoarea împlinește vârsta de 65 de ani la 9 septembrie 2008 și nu anterior intrării în vigoare a legii, iar decizia contestată a ignorat noile dispoziții legale aplicabile și contestatoarei, precum și altor persoane aflate într-o situație similară.
Instanța a reținut corect că nu este condiționată continuarea activității medicale de un eventual acord al angajatorului fiind suficientă cererea pentru continuarea activității, iar textul prevăzut de art.385 alin.2 din Legea 95/2002 reprezintă o normă specială față de dispozițiile Legii 19/2000.
Nici celelalte motive invocate de intimatul recurent nu se pot încadra în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.304 pr.civ. care să atragă casarea sau modificarea sentinței, astfel că în temeiul art.312 pr.civ. recursul intimatului recurent se respinge și se menține hotărârea instanței de fond ca temeinică și legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de intimatul pârât Spitalul Clinic Județean De Urgență C, împotriva sentinței civile nr.618 din 23.04.2007, pronunțată de Tribunalul Dolj, în dosar nr-, în contradictoriu cu intimata contestatoare.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 15 Ianuarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.jud.
Ex.2//23.01.2008
Jud.fond.
Președinte:Marian LunguJudecători:Marian Lungu, Corneliu Maria, Ioana Moțățăianu
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1722/2008. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 208/2008. Curtea... → |
|---|
