Contestație decizie de concediere. Decizia 488/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ Nr. 488/
Ședința publică de la 24 Iunie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE
Judecător
Judecător
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului formulat de intimata AUTORITATEA NAVALĂ ROMÂNĂ, cu sediul în C, C nr. 1, Clădirea, jud. C, împotriva sentinței civile nr. 219/13.03.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, în litigiul de muncă intervenit în contradictoriu cu contestatorul, domiciliat în,-, jud. V, având ca obiect "CONTESTAȚIE DECIZIE CONCEDIERE" împotriva deciziei nr. 153 din 10.04.2007 emisă de recurenta-intimată.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 23.06.2008 fiind consemnate în încheierea din acea dată care fac parte integrantă din prezenta, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la 24.06.2008 când a pronunțat următoarea decizie:
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Asupra recursului înregistrat la Curtea de APEL GALAȚI, Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, sub nr-;
Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:
Inițial, prin cererea înregistrată la nr. 1206/91/25.04.2007 la Tribunalul Vrancea, reclamantul, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Navală Română - Căpitănia Portului G, anularea deciziei de concediere nr. 153/10.04.2007.
A arătat în motivarea acțiunii că la data de 26.03.2007 a fost încheiat un proces verbal de cercetare disciplinară prealabilă prin care s-a reținut mai multe împrejurări pentru care ar fi fost vinovat.
Toate împrejurările reținute nu se referă la locul de muncă deținut și nu se putea reține ca fiind culpă în exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Reclamantul a mai precizat că la data de 9.03.2007 îndeplinea funcția de ofițer de serviciu la sectorul 1 post și sectorul 6 post - mineralier.
La sectorul în care se pretinde săvârșirea abaterilor și anume sectorul 2 Bazin Docuri și sectorul 5 era de serviciu.
S-a arătat că nu și- părăsit locul de muncă în timpul programului fără aprobarea șefului de tură iar referitor la procurarea motorinei a existat o înțelegere cu patronul societății care îi alimenta navele pentru un împrumut de 40 litri motorină.
Prin sentința civilă nr.443/4.07.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-, a fost admisă contestația formulată de contestatorul împotriva deciziei de concediere nr. 153/10.04.2007 emisă de intimata Autoritatea Navală Română -Căpitănia Portului
A fost anulată decizia nr. 153/10.04.2007 emisă de intimată și s-a dispus reintegrarea contestatorului în funcția deținută cu plata despăgubirilor reprezentând drepturi salariale pentru perioada cuprinsă între desfacerea contractului de muncă și până la data reintegrării efective.
A fost obligată intimata la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1.000 lei.
Pentru a pronunța hotărârea judecătorească prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a fost salariatul societății intimate, în funcția de ofițer gr. I și prin decizia nr. 153/10.04.2007 a fost sancționat cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă în temeiul disp. art. 61 lit. a din Codul muncii pe motiv că nu și-a îndeplinit corespunzător sarcinile de serviciu.
Pe fondul cauzei instanța a reținut că măsura de concediere dispusă împotriva reclamantului, este netemeinică pentru următoarele considerente:
Răspunderea specifică relației de muncă, răspunderea disciplinară intervenite ori de câte ori persoana angajată încalcă, prin fapta săvârșită cu vinovăție, obligația de a respecta disciplina muncii.
Răspunderea disciplinară presupune întrunirea cumulativă a următoarelor cerințe:
-existența unor abateri de la obligațiile de serviciu ale salariatului, inclusiv încălcarea normelor de comportare.
-fapta salariatului să fie săvârșită cu vinovăție.
-prin fapta sa, salariatul să fie adus atingere ordinii necesare bunei desfășurări a activității în unitate.
Persoanei vinovate de săvârșirea unei abateri disciplinare i se aplică o pedeapsă, aceasta având un caracter precumpănitor moral sau material după caz, în funcție de gravitatea abaterii săvârșite.
Concedierea disciplinară poate să intervină, conf.art.61 lit.a, în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii sau de la cele stabilite prin contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinară.
Din analiza actelor existente la dosarul cauzei, s-a reținut că reclamantul nu părăsit locul de muncă în timpul programului motivat de faptul că cele două sectoare erau lipite unul de altul nefiind despărțite și deci nu au fost lăsate fără supraveghere de nici unul din salariații care erau responsabili de sectorul 1 și 2.
S-a reținut de instanță faptul că reclamantul nu putea să sancționeze agentul economic deoarece activitatea se desfășura în alt sector și nu în cel supravegheat de reclamant.
Instanța a apreciat faptul că abaterile reținute în decizia de concediere disciplinară nu sunt dovedite în totalitate de către unitatea pârâtă drept pentru care s-a constatat că măsura desfacerii contractului de muncă în temeiul art. 61 lit. a din Codul muncii este mult prea aspră în raport de situația de fapt și de drept.
Față de aceste considerente, instanța nu a reținut în sarcina reclamantului faptul că abaterile au fost săvârșite cu vinovăție și faptele sale să fi adus atingere ordinii necesare bunei desfășurări a activități în unitate.
Pentru aceste considerente, instanța a admis acțiunea, a anulat decizia nr.153/10.04.2007 emisă de pârâtă a dispus reintegrarea reclamantului în funcția deținută cu plata drepturilor salariale.
Împotriva sentinței civile a declarat recurs intimata Autoritatea Navală Română -Căpitănia Zonală G considerând pe deplin întrunite condițiile angajării răspunderii disciplinare contestatorului.
Faptul că instanța de fond a reținut că faptele nu au fost probate în totalitate înseamnă că ele există și nu putea fi anulată decizia de concediere fără ca instanța să se pronunțe asupra sancțiunii disciplinare aferente faptelor respective.
A mai arătat că, sub aspectul încadrării în drept, s-au încălcat norme de conduită și norme legale prevăzute de contractul colectiv de muncă, regulamentul intern și dispozițiile codului muncii, la dispunerea măsurii fiind avută în vedere gravitatea deosebită a abaterilor, gradul de vinovăție ridicat și faptul că anterior a mai fost dispusă măsura sancționării contestatorului pentru abateri disciplinare similare.
S-a considerat de către recurenta-intimată că la judecarea fondului nu au fost analizate toate faptele, nu s- motivat legal măsura dispusă de reintegrare iar sentința este pronunțată fără analiza materialului probator.
Prin decizia civilă nr. 879 din 08.10.2007, Curtea de APEL GALAȚIa admis recursul declarat de intimata AUTORITATEA NAVALĂ ROMÂNĂ () prin CĂPITĂNIA ZONALĂ G, împotriva sentinței civile nr. 443/04.07.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr- și în consecință:
A casat sentința civilă nr.443/4.07.2007 a Tribunalului Vrancea și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Au fost avute în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 268 al. 2 Codul muncii decizia privind aplicarea sancțiunii urmare săvârșirii unor abateri disciplinare trebuie să cuprindă, sub sancțiunea nulității absolute, o serie de elemente obligatorii printre care și descrierea faptei care constituie abatere disciplinară.
Abaterea disciplinară reprezintă o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Drept urmare instanța sesizată cu soluționarea unei contestații în temeiul dispozițiilor art. 268 al. 5 din Codul muncii, este obligată, cu ocazia exercitării controlului de temeinicie și legalitate, să examineze și să se pronunțe asupra tuturor celor reținute prin decizia de sancționare cu titlu de abateri disciplinare.
În speță, prin decizia contestată nr. 153/10.04.2007 emisă de intimata Autoritatea Navală Română au fost reținute cu titlu de abateri disciplinare în sarcina contestatorului următoarele:
- părăsirea locului de muncă pe timpul programului fără aprobarea șefului de tură iar sectorul de activitate repartizat pentru controlul și supravegherea navigației rămas nesupravegheat;
- a desfășurat alte activități ce nu aveau legătură cu obligațiile de serviciu respectiv a procurat motorină pentru autoturismul personal de la autocisterna -, care alimenta DF 1;
- condiționat continuarea alimentării cu combustibil de obținerea 40 litri motorină de la cisternă în folos propriu, în virtutea prerogativelor conferite de funcția de ofițer de căpitănie;
- nu sancționat contravențional agentul economic conform art.1 pct.32 din HG nr.441/1995 pentru încărcarea și descărcarea produselor petroliere și mărfurilor periculoase ambalate la alte dane sau în alte locuri decât cele stabilite pentru aceasta;
- nu a verificat dacă agentul economic deține autorizație de transport naval (bunkeraj nave) conform nr. 28/2003;
- în raport cu agentul economic a manifestat o atitudine contrară eticii profesionale, dând dovadă de incorectitudine și lipsă de demnitate;
- nu specificat în raportul de activitate despre toate activitățile desfășurate în de serviciu, prin urmare nu a adus la cunoștință șefului de tură faptul că nu a supravegheat sectorul de activitate, mai mult a fost implicat într-un incident pentru care exista constituit dosar penal înregistrat la Biroul de Poliție Transporturi Navale G cu nr. 20/P/MF/2007.
Au fost considerate încălcate prevederile art. 77 lit. h, i, m, din Regulamentul intern al, prevederile din fișa postului pct. 7.1, 7.3, 7.4, 7.5, 7.6, 8.2, 8.4, 8.6 și art. 134 lit. a,e, i, j, și m din Contractul colectiv de muncă pe anul 2007.
Deși, în conformitate cu dispozițiile art. 129 al. 6 pr.civilă, instanța de fond trebuia să examineze toate cele cuprinse în decizia de sancționare, potrivit motivării date hotărârii judecătorești, o asemenea obligație nu fost îndeplinită în mod corespunzător.
Conform dispozițiilor art. 261 pct. 5.pr.civilă, hotărârea judecătorească cuprinde inclusiv motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.
În speță, din considerentele sentinței civile recurate rezultă că în afara condițiilor generale privind angajarea răspunderii disciplinare instanța de fond a reținut că, contestatorul nu părăsit locul de muncă în timpul programului motivat de faptul că sectoarele de supraveghere erau apropiate și nu putea să sancționeze agentul economic deoarece activitatea se desfășura în alt sector și nu în cel supravegheat de către contestator.
Mai departe se reține că abaterile reținute prin decizia de concediere nu sunt dovedite în totalitate de către unitatea -intimată iar măsura desfacerii contractului individual de muncă este prea aspră în raport de situația de fapt și de drept, nu a existat vinovăție iar faptele nu au adus atingere ordinii necesară bunei desfășurări a activității în unitate.
Nu au fost expuse motivele de fapt și de drept care au format o astfel de convingere instanței de fond, cele pentru care s-au înlăturat apărările intimatei deși acestea reprezentau elemente esențiale ale unei hotărâri judecătorești.
Principiul general, consacrat de codul d e procedură civilă, impune ca orice hotărâre judecătorească să fie motivată, pentru a se da instanțelor posibilitatea exercitării controlului judiciar. Pentru satisfacerea acestui principiu judecătorii fondului sunt datori să arate motivele de fapt și de drept care le-au format convingerea, să enunțe cele constatate și dovezile care au determinat-
Motivarea trebuie să fie în concordanță cu mijloacele de probă administrate în proces iar argumentarea dată soluției de către instanță să reflecte aprecierea acesteia asupra fiecărei probe, în parte.
În același sens, s-a constatat că instanța de fond nu analizat toate faptele reținute cu titlu de abateri disciplinare în conținutul deciziei de sancționare ceea ce înseamnă că nu a cercetat întreg fondul procesului intervenit între părți.
Așa cum s-a statuat prin Decizia nr. XXI/12.06.2006 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în materia recursului în interesul legii, prin asigurarea unui echilibru funcțional în activitatea jurisdicțională, pronunțarea asupra fondului cauzei și stabilirea situației de fapt rămân totuși în sarcina instanțelor de fond, iar instanța de recurs nu poate fi decât o instanță de control judiciar.
A considera altfel ar însemna ca recursul să se transforme în calea de atac a apelului iar instanței de recurs să i se atribuit, contrar spiritului legii, atribuția de a se ocupa de stabilirea situației de fapt și de a se pronunța asupra fondului procesului și în alte situații decât cele la care se referă art. 3041.pr.civilă, fără ca această chestiune să fi fost rezolvată mai întâi de către instanța de fond, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 305.pr.civilă, potrivit cărora în instanța de recurs nu se pot produce probe noi, cu excepția înscrisurilor.
În rejudecare, cauza a fost înregistrată la Tribunalul Vrancea sub nr-.
A fost suplimentată proba cu acte și s-au audiat martorii, și.
Prin sentința civilă nr. 219/13.03.2008, s-a admis în parte contestația formulată de contestatorul împotriva deciziei de concediere nr. 153/10.04.2007 emisă de intimata Autoritatea Navală Română - Căpitănia Portului
S-a modificat decizia menționată în sensul că s-a înlocuit sancțiunea aplicată contestatorului de desfacere a contractului de muncă cu reducerea salariului pe o durată de 3 luni cu 10%.
S-a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind obligarea intimatei la reintegrarea contestatorului pe postul avut anterior emiterii deciziei de concediere și obligarea intimatei la plata drepturilor salariale.
S-a respins capătul de cerere privind obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, în rejudecare, instanța a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 153 din 10.04.2007 intimata a decis concedierea disciplinară a reclamantului în calitatea sa de ofițer post gr. I în temeiul art. 61 lit. a Codul muncii reținând în sarcina acestuia mai multe abateri și anume:
- a părăsit locul de muncă pe timpul programului fără aprobarea șefului de tură;
- a procurat motorină pentru autoturismul personal de la o autocisternă care alimenta o navă desfășurând astfel activități ce nu aveau legătură cu serviciul;
- a condiționat continuarea alimentării navei de obținere a 40 motorină pentru sine;
- nu a sancționat contravențional agentul economic implicat în alimentarea navei, nu a verificat dacă acest agent economic deține autorizație de transport naval, nerespectând etica profesională;
- nu a adus la cunoștința șefului de tură despre toate aceste activități.
Sintetizând abaterea reținută în sarcina reclamantului este părăsirea locului de
muncă fără aprobarea șefului, procurarea în interesul său a unei cantități de motorină de la o navă care făcea buncheraj în loc să ia măsuri pentru sancționarea agentului economic.
Din probele administrate și în principal din depozițiile martorilor audiați rezultă că în adevăr reclamantul era de serviciu în seara zilei de 19.03.2007 exercitându-și atribuțiile de ofițer în sectorul 1 și sectorul 6. Fără a-și anunța șeful de tură respectiv pe martorul a părăsit locul de muncă mergând cu autoturismul proprietate fără a avea aprobare în acest sens în sectorul 2 unde a pretins cantitatea de 40 motorină de la martorul care alimenta cu motorină o navă fără ca societatea al cărei reprezentant era să dețină autorizație.
Fiind surprins de organele de control reclamantul a întârziat să se prezinte la locul său de muncă în jur de oră. Deși a fost apelat de șeful său pentru o operațiune de serviciu reclamantul nu l-a informat pe acesta despre fapta săvârșită ci l-a rugat pe colegul său care deservea alt sector să-l înlocuiască motivând că are o problemă urgentă de rezolvat.
Prin fapta sa reclamantul și-a încălcat atribuțiile de serviciu nu numai prin faptul că a părăsit locul de muncă fără aprobarea șefului dar nu a luat măsuri de sancționare a acestui agent economic care nu deținea autorizație de transport naval.
Chiar dacă acest agent economic își desfășura activitatea în alt sector, reclamantul avea obligația să anunțe șefii sau chiar să întocmească actele legale împrejurării ce rezultă din depoziția martorului.
Deși reclamantul nu a recunoscut în totalitate faptele susținând că a luat motorina cu titlul de împrumut, apărarea acestuia este înlăturată de depozițiile martorilor și în principal a martorului care a declarat că reclamantul a cerut motorina pentru a facilita bancherajul.
Prin faptele sale reclamantul a încălcat art.77 lit. h, i, m, t din Regulamentul Intern al și atribuțiile din fișa postului precum și ale art.134 lit. a, e, i, j și m din contractul colectiv de muncă încât se face vinovat de săvârșirea unei abateri disciplinare în sensul art. 263 al. 2 din Codul muncii.
Intimata a sesizat și organele de cercetare penală, cercetări care nu s-au finalizat nici până în prezent.
Cât privește individualizarea sancțiunii disciplinare tribunalul a avut în vedere că reclamantul nu a mai săvârșit abateri întrucât deși a mai fost sancționat cu reducerea salariului cu 10% pe o perioadă de 3 luni pentru o faptă minoră. Ulterior organele de cercetare penală au dispus neînceperea urmăririi penale întrucât fapta nu a existat.
A avut în vedere și depoziția martorului, șeful direct al reclamantului care a declarat că nu au fost situații în care reclamantul să nu -și îndeplinească obligațiile.
Având în vedere și scopul urmărit de reclamant prin abaterea disciplinară săvârșită și anume acela de a-și procura o cantitate modică de motorină precum și cele expuse mai sus tribunalul apreciază că sancțiunea aplicată de intimată este prea aspră motiv pentru care se va admite în parte acțiunea, se va modifica decizia în sensul că se va înlocui sancțiunea desfacerii disciplinare cu sancțiunea prevăzută de art. 264 lit. d din Codul muncii.
S-a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind reintegrarea și plata drepturilor bănești întrucât în temeiul sentinței civile nr. 443/2007 a Tribunalului Vrancea reclamantul a fost reintegrat și i s-a plătit drepturile aferente.
Întrucât decizia nr. 153/2007 nu a fost anulată, ci modificată iar acțiunea a fost admisă numai în parte s-a apreciat că nu sunt întrunite cerințele art. 274 cod procedură civilă pentru ca intimata să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată motiv pentru care s-a respins acest capăt de cerere.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat recurs intimata Autoritatea Navală Română -Căpitănia Portului G, solicitând admiterea acestuia, desființarea sentinței civile recurate iar, în rejudecare, respingerea contestație, restituirea drepturilor salariale plătite în momentul reintegrării, respectiv 3603 lei precum și a cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei. măsuri luate la punerea în executare a sentinței civile nr. 443/04.07.2007 a Tribunalului Vrancea.
A susținut că instanța de fond nu a apreciat corect asupra gravității abaterilor disciplinare săvârșite.
Angajatorul a apreciat că este contra eticii profesionale ca un ofițer de căpitănie, în timpul programului, să pretindă și să primească combustibil pentru satisfacerea unui interes personal și pentru a favoriza buncherajul fără autorizarea căpităniei, fiind surprins de paza portului cu motorina depozitată în 2 bidoane a câte 40 de litri pregătite în prealabil.
Faptele sunt cu atât mai grave cu cât au fost săvârșite cu vinovăție sub forma intenției directe.
Instanța de fond nu a apreciat corect asupra faptului că au fost săvârșite abateri disciplinare repetate.
Astfel, contestatorul nu era la prima abatere disciplinară întrucât, în mai puțin de un an, a săvârșit abateri disciplinare similare, sancționate cu reducerea salariului de bază pe o perioadă de 3 luni cu 10%.
În drept, a invocat disp. art. 299 și urm. pr. civilă, art. 263 din Codul muncii.
Intimatul contestator a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Într-adevăr, a existat o abatere de la atribuțiile de serviciu, însă aceasta nu este de gravitatea susținută prin cererea de recurs.
Nu s-a pus problema că ar fi rămas nesupravegheat sectorul în care era de serviciu.
De asemenea, nu a avut sancțiuni, întrucât prin rezoluția nr. 3133/2006 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Galați, s-a stabilit că nu există vinovăție.
A primit numai calificative de foarte bine și bine iar martorul a declarat că nu a
creat probleme.
Examinând recursul pe baza motivelor arătate cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, în conformitate cu prevederile art. 304 și 3041.pr.civ. Curtea apreciază că este fondat pentru următoarele considerente:
Problema pusă în discuție este gravitatea faptelor săvârșite de către intimatul contestator și temeinicia sancțiunii aplicate.
Contrar celor susținute de către intimat și reținut de către prima instanță, Curtea apreciază că faptele sunt de o gravitate care justifică aplicarea sancțiunii desfacerii disciplinare a contractului de muncă, sancțiune prevăzută de disp. art. 264 alin. 1 lit. f din Codul muncii.
Astfel, potrivit disp. art. 266 din Codul muncii, angajatorul stabilește sancțiunea disciplinară aplicabilă în raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se în vedere următoarele: împrejurările în care fapta a fost săvârșită, gradul de vinovăție a salariatului, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generală în serviciu a salariatului, eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de acesta.
Concret, prima instanță a reținut în sarcina intimatului săvârșirea următoarelor fapte: părăsirea locului de muncă în timpul programului, fără a-l anunța pe șeful de tură, procurarea unei cantități de 40 de litri de motorină pentru autoturismul personal de la o autocisternă care alimenta o navă desfășurând activități ce nu aveau legătură cu serviciul, condiționarea continuării alimentării navei de obținerea a 40 de litri de motorină în interes personal, nesancționarea contravențională a unui agent economic, neverificarea dacă acest agent deține autorizație de transport naval.
S-a reținut în mod irevocabil că intimatul a încălcat prevederile art. 77 literele h, i, m, t din Regulamentul Intern al și atribuțiile din fișa postului, art. 134 literele a,e,i,j, și m din contractul colectiv de muncă.
Totuși, deși prima instanță reține că au fost săvârșite toate aceste fapte, apreciază în mod netemeinic faptul că sancțiunea aplicată este prea aspră, făcând referire la o sigură abatere și anume aceea de a-și procura o cantitate modică de motorină.
Curtea apreciază că, în sine, fapta de a pretinde și primi o cantitate de motorină depozitată în două bidoane pregătite în prealabil este de o gravitate suficient de mare pentru a se aplica măsura radicală a desfacerii contractului de muncă, cu atât mai mult cu cât forma de vinovăție a fost intenția directă.
Cantitatea de motorină apreciată modică de prima instanță nu prezintă relevanță față de împrejurările în care a fost săvârșită această faptă.
Instanța nu a analizat temeinicia aplicării sancțiunii și în raport de celelalte fapte, deși reține că au fost săvârșite.
Din întreaga situație de fapt rezultă că intimatul a săvârșite mai multe abateri disciplinare, sancțiunea desfacerii contractului de muncă fiind proporțională cu gravitatea acestora, numai astfel putându-se realiza rolul preventiv și educativ al răspunderii disciplinare.
Disciplina muncii este o condiție obiectivă, necesară și indispensabilă desfășurării activității fiecărui angajator.
În virtutea raportului de subordonare, salariatul trebuie să respecte toate obligațiile impuse prin actele normative generale dar și specifice muncii pe care o desfășoară, întrucât, Codul muncii enunță îndatorirea de a respecta disciplina muncii ca o obligație distinctă, prin disp. art. 39 alin. 2 lit. b din Codul muncii.
Respectarea disciplinei muncii reprezintă și o garanție a desfășurării în condiții de eficiență a procesului muncii.
Faptele sunt cu atât mai grave cu cât intimatul contestator a uzat de funcția deținută -ofițer port- pentru obținerea unor foloase și a încălcat normele de disciplină a muncii, încălcând Regulamentul intern, fișa postului și contractul colectiv de muncă, folosindu-se tocmai de prerogativele de ofițer de căpitănie.
De altfel intimatul a mai fost sancționat prin decizia nr. 251/30.06.2006 care nu a fost contestată, pentru alte abateri în legătură cu serviciul, cu sancțiunea reducerii salariului de bază cu 10% pe o perioadă de 3 luni, ceea ce denotă că o sancțiune mai blândă nu a reușit să își atingă scopul preventiv.
În consecință, față de împrejurările în care au fost săvârșite faptele, conduita intimatului, persoana acestuia, Curtea constată că au fost respectate de către recurentă criteriile de individualizare prevăzute de art. 266 din Codul muncii și sancțiunea desfacerii contractului de muncă este temeinică, neimpunându-se înlocuirea acesteia cu o sancțiune mai blândă.
Apărările intimatului nu pot fi reținute pentru motivele mai sus arătate gravitatea faptelor, în ansamblul lor, justificând aplicarea sancțiunii desfacerii contractului individual de muncă iar din declarația martorului la care face referire intimatul nu rezultă că acesta și-ar fi îndeplinit sarcinile de serviciu cu promptitudine și corectitudine.
Pentru toate considerentele arătate, se apreciază că sentința primei instanțe este netemeinică și, în baza disp. art. 304 indice 1.pr.civilă, art. 312 alin. 1,2,3 pr. civilă, se va admite recursul intimatei.
Se va modifica în tot sentința civilă recurată și, în rejudecare, se va respinge ca nefondată contestația formulată de contestatorul împotriva deciziei nr. 153/2007 emisă de intimată.
Potrivit disp. art. 404 indice 2.pr. civilă, în cazul în care instanța a desființat titlul executoriu, la cererea celui interesat, va dispune, prin aceeași hotărâre, și asupra restabilirii anterioare a executării.
În consecință, se va admite cererea de întoarcere a executării și se va obliga contestatorul intimat să restituie recurentei suma de 4603 lei reprezentând drepturi salariale și cheltuieli de judecată, măsuri dispuse cu ocazia punerii în executare a sentinței civile nr. 443/04.07.2007 a Tribunalului Vrancea pronunțată în primul ciclu de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE recursul declarat de intimata AUTORITATEA NAVALĂ ROMÂNĂ (), cu sediul în C, C nr. 1, Clădirea, jud. C, prin CĂPITĂNIA ZONALĂ G, cu sediul în G,-, bloc 5 U1 - 5 U2, împotriva sentinței civile nr. 219/13.03.2008 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Modifică în t o sentința civilă nr. 219 din 13.03.2008 a Tribunalului Vrancea și, în rejudecare:
RESPINGE ca nefondată contestația formulată de contestatorul, domiciliat în, str. - nr. 3, jud. V împotriva deciziei de concediere nr. 153 din 10.04.2007 emisă de intimata
Admite cererea de întoarcere a executării silite a sentinței civile nr. 443/04.07.2007 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr-.
Obligă contestatorul-intimat să restituie recurentei-intimate AUTORITATEA NAVALĂ ROMÂNĂ (), cu sediul în C, suma de 4.603 lei reprezentând drepturi salariale și cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 24 Iunie 2008.
PREȘEDINTE: Ion Ioneci | JUDECĂTOR 2: Benone Fuică | JUDECĂTOR 3: Virginia Filipescu |
Grefier, |
: - --03.07.2008
: 2 ex.//03.07.2008
Fond: /
Asistenți judiciari: /
Președinte:Ion IoneciJudecători:Ion Ioneci, Benone Fuică, Virginia Filipescu
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 292/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1825/2008. Curtea... → |
|---|
