Contestație decizie de concediere. Decizia 49/2010. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 49
Ședința publică de la 19 Ianuarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Trutescu
JUDECĂTOR 2: Carmen Bancu
JUDECĂTOR 3: Nelida Cristina
Grefier
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigiu de muncă privind recursul formulat de împotriva sentinței civile nr. 1836 din 13.11.2009 a Tribunalului Iași (dosar nr-), intimat fiind - membru Grup
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat pentru recurentul și avocat pentru intimata - membru Grup B, lipsă fiind recurentul.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la prim termen și că nu s-a solicitat judecata în lipsă.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului, potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Avocat pentru intimata - membru Grup B depune împuternicire avocațială la dosar. Interpelată fiind de instanță, precizează că nu depune întâmpinare la dosar.
Avocat pentru recurentul depune la dosar sentința civilă nr.1350 din 19.09.2008 a Tribunalului Iași prin care s-a dispus reintegrarea clientului său. un exemplar de pe aceasta apărătorului recurentei.
Instanța constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul la dezbateri.
Avocat pentru recurentul solicită admiterea recursului. Arată că atacă hotărârea numai pentru primul capăt de cerere și că s-a făcut o aprecierea greșită cu privire la două noțiuni, respectiv data deciziei de reintegrare și data reintegrării. Tribunalul a considerat în mod greși că cele două date ar fi identice. Precizează că angajatorul a arătat că nu trebuie dispusă reintegrarea de la data emiterii deciziei de reintegrare, ci de la data sfârșitului termenului de preaviz. Mai arată că au depus și o cerere de modificare acțiunii în cauză. La fila 48 dosar fond este o copie după ultima filă a cărții de muncă în care se regăsește o modificare a deciziei chiar de către angajator. Fără cheltuieli de judecată.
Avocat pentru intimata - membru Grup B arată că lasă recursul la aprecierea instanței deoarece și-a spus părerea cu privire la acțiunea la instanța de fond.
CURTEA DE APEL
Prin cererea înregistrată la ribunalul Iași sub nr. 4832/99/20.07.2009, contestatorul a chemat în judecată pe intimata "", solicitând anularea deciziei nr. 161/01.04.2009 și emiterea unei noi decizii de reintegrare începând cu data de 29.02.2008. De asemenea, contestatorul a solicitat completarea mențiunii de la poziția nr. 76 din carnetul de muncă.
În motivarea acțiunii, contestatorul a susținut că la data de 01.08.2005 a fost încheiat contractul individual de muncă nr. 1547/2005, iar prin decizia nr. 212/29.02.2008 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă. Prin sentința civilă nr. 1350/19.09.2008 s-a dispus anularea deciziei de concediere și repunerea părților în situația anterioară. Prin decizia nr. 161/01.04.2009 emisă de intimată a fost pusă în executare sentința privind reintegrarea, fără a se menționa însă cu ce dată. Or, din acest motiv decizia este nelegală, fiind necesar a se menționa că reintegrarea se face începând cu data emiterii deciziei de încetare a contractului individual de muncă. În caz contrar, nu se poate aprecia cu certitudine dacă în perioada 10.05.2008 - 15.04.2009 a avut sau nu calitatea de angajat al intimatei, dacă există continuitate în muncă și pe această perioadă.
Intimata "" a formulat întâmpinare prin care a susținut că repunerea părților în situația anterioară nu poate fi privită decât retroactiv de la momentul încetării contractului individual de muncă, însă data corectă a reintegrării este 10.50.2008, și nu 29.02.2008. De asemenea, intimata a invocat excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași în capătul de cerere având ca obiect efectuarea mențiunilor în carnetul de muncă.
Părțile au depus înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 1836 din 13.11.2009, Tribunalul Iașia respins contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata ""
A declinat în favoarea Judecătoriei Iași competența de soluționare a cererii formulată de contestator în contradictoriu cu intimata având ca obiect efectuare mențiuni în carnetul de muncă.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția necompetenței materiale a Tribunalului Iași, invocată atât din oficiu, cât și de către intimată, este întemeiată și va fi admisă. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din Decretul nr. 92/1976, rectificarea din oficiu a înscrierilor efectuate, precum și refuzul de a înscrie în carnetul de muncă unele date rezultând din acte sau de a efectua rectificările unor înscrieri, se comunică celui în cauză, în scris și motivat, în termen de 15 zile de la data luării măsurii. Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, împotriva măsurii luate potrivit alin. (1), precum și în cazul neeliberării carnetului la încetarea activității, titularul carnetului de muncă se poate adresa cu plângere la judecătoria în a cărei raza teritorială își are sediul unitatea care a luat măsura respectivă, în termen de 30 de zile de la data comunicării.
Pe fondul cauzei, s-a reținut că a fost salariatul intimatei "", iar prin decizia nr. 212/29.02.2008 s-a dispus încetarea contractului individual de muncă.
Prin sentința civilă nr. 1350/19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iașia fost anulată decizia nr. 212/29.02.2008 și a fost obligată intimata la reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior și la plata drepturilor salariale restante.
Prin decizia nr. 161/01.04.2009 s-a dispus reintegrarea contestatorului în funcția de manager proiect tranziție, începând cu data de 15.04.2009, în conformitate cu sentința civilă nr. 1350/19.09.2008.
Prin acțiunea introductivă, contestatorul a solicitat anularea deciziei nr. 161/01.04.2009 și emiterea unei noi decizii de reintegrare începând cu data de 29.02.2008.
Reintegrarea efectivă a contestatorului nu poate avea loc retroactiv, ci numai de la data punerii în executare a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus în acest sens. Este adevărat faptul că perioada de la momentul încetării contractului individual de muncă și până la momentul în care are loc reintegrarea efectivă constituie vechime în muncă, însă reintegrarea efectivă a unui salariat nu se poate dispune decât de la momentul în care angajatorul pune în executare hotărârea judecătorească. De altfel, reintegrarea pe post presupune din punct de vedere faptic prestarea de către salariat a aceleiași munci pe care o presta anterior concedierii, iar din punct de vedere scriptic presupune ocuparea aceluiași post din organigramă/statul de funcții.
În consecință, în mod corect intimata a dispus reintegrarea contestatorului începând cu data de 15.04.2009, decizia nr. 161/01.04.2009 fiind legală.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, contestatorul. În motivarea recursului, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 pct. 7-9 Cod procedură civilă, recurentul reia prezentarea situației de fapt, susținând că motivul pentru care solicită anularea deciziei nr. 161/1.04.2009, emisă de intimată, este lipsa mențiunii că reintegrarea se face cu data emiterii deciziei de încetare a contractului individual de muncă, anulată prin hotărâre judecătorească. De asemenea, nu se poate aprecia, cu certitudine, dacă în perioada 10.05.2008-15.04.2009, recurentul a avut calitatea de angajat al intimatei.
Mai susține recurentul că, deși angajatorul a fost de acord cu primul capăt de cerere, menționând că data corectă a reintegrării este 10.05.2008, instanța de fond a respins cererea, cu o motivare inconsecventă și nelegală. Prima instanță a făcut o confuzie majoră între data la care a fost pusă în executare hotărârea de reintegrare și data la care angajatorul a fost obligat să facă reintegrarea
Intimata SC SA nu a formulat întâmpinare.
Analizând actele și lucrările dosarului, precum și hotărârea primei instanțe, prin prisma criticilor formulate de recurent, Curtea constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează:
Decizia nr. 161 din 1.04.2009 emisă de intimată este un act juridic unilateral, care, ca orice act juridic, poate fi anulat de instanța de judecată numai dacă, la încheierea lui, nu au fost respectate condițiile de valabilitate de fond sau de formă. Atât în acțiunea introductivă, cât și în prezentul recurs, recurentul susține că motivul pentru care solicită anularea acestei decizii și emiterea unei noi decizii, "în condiții de legalitate", este lipsa mențiunii privind data la care a fost pusă în executare hotărârea privind reintegrarea.
Din examinarea deciziei nr. 161 din 1.04.2009, rezultă că, la art. 2, se prevede în mod expres că "începând cu data de 15.04.2009, în conformitate cu dispozitivul Sentinței civile nr. 1350/19.09.2008, dl. se reintegrează în funcția de manager proiect-tranziție în cadrul Diviziei Marketing, Departamentul cu ".
Prin urmare, intimata a menționat, în decizia a cărei anulare s-a solicitat, data la care a fost pusă în executare sentința civilă nr. 1350 din 19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași, prin care s-a dispus reintegrarea recurentului contestator în funcția deținută anterior emiterii deciziei nr. 212/29.02.2008.
În realitate, ceea ce-l nemulțumește pe recurent nu este lipsa acestei mențiuni, ci data la care s-a dispus reintegrarea, 15.04.2009, în loc de 10.05.2008, așa cum a precizat în cererea depusă la prima instanță, fila 25 dosar fond. Or, decizia nr. 161 din 1.04.2009 a fost emisă de intimată în vederea executării sentinței civile nr. 1350 din 19.09.2008 pronunțată de Tribunalul Iași. Art. 2 din decizie privește dispoziția instanței de "reintegrare", în accepțiunea de prestare efectivă a muncii pe postul deținut anterior concedierii anulate de prima instanță. Contractul individual de muncă este un contract cu executare succesivă, așa încât repunerea părților în situația anterioară, posibilă numai la solicitarea salariatului în condițiile art. 78 alin. 2 Codul muncii, nu presupune prestarea efectivă a muncii de către salariat, deci "reintegrarea" acestuia, pe perioada cuprinsă între data concedierii și data punerii în executare a hotărârii judecătorești de anulare a concedierii, și nici plata salariului pe aceeași perioadă de către angajator. În acest sens, sunt și dispozițiile art. 78 alin. 1 Codul muncii, conform cărora, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei "despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul", această despăgubire fiind determinată de instanța de judecată "până la reintegrarea efectivă". Așadar, data "reintegrării" este data la care salariatul își reia efectiv activitatea, nu data la care s-a emis decizia de concediere ori a încetat contractul individual de muncă.
În ceea ce privește calitatea de angajat a recurentului și continuitatea raporturilor de muncă pe perioada cuprinsă între data concedierii și data reintegrării, Curtea constată că aceste împrejurări nu afectează validitatea deciziei nr. 161 din 1.04.2009 emisă de intimată, a cărei anulare, în totalitate, a fost solicitată de recurent. Oricum, aceste împrejurări se stabilesc, cu certitudine, prin cercetarea efectelor anulării unui act juridic, respectiv a deciziei de concediere nr. 212/29.02.2008 emisă de intimată.
Nu pot fi primite nici susținerile recurentului privind "acordul" intimatei față de primul capăt de cerere. Primul capăt de cerere a vizat anularea deciziei nr. 161/01.04.2009 și emiterea unei noi decizii de reintegrare începând cu data de 29.02.2008, iar intimata și-a precizat acordul cu privire la modificarea datei reintegrării, arătând care ar fi data corectă, la care a achiesat și recurentul contestator. Așadar, "acordul" intimatei nu are legătură cu obiectul primului capăt de cerere, intimata având posibilitatea de a emite, dacă așa consideră legal, o decizie de reintegrare a recurentului începând cu "data corectă".
De asemenea, motivarea instanței de fond nu este "inconsecventă și nelegală", cum pretinde recurentul. Dimpotrivă, prima instanță, aplicând în mod corect principiile de drept care guvernează nulitatea unui act juridic, având în vedere și specificul raporturilor de muncă, a evidențiat că reintegrarea efectivă a unui salariat, independent de efectele anulării deciziei de concediere, nu are loc retroactiv, ci numai de la data punerii în executare a hotărârii judecătorești prin care s-a dispus reintegrarea.
În consecință, față de considerentele expuse, avându-se în vedere și dispozițiile art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul și se va menține sentința.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1836/13.11.2009 a Tribunalului Iași, sentință pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 19 Ianuarie 2010.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.
Tehnored./
2 ex. - 27.01.2010
Tribunalul Iași -
Președinte:Cristina TrutescuJudecători:Cristina Trutescu, Carmen Bancu, Nelida Cristina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 869/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 438/2009. Curtea de... → |
|---|
