Contestație decizie de concediere. Decizia 495/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 495/R-CM
Ședința publică din 17 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător
JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
Judecător - - -
Grefier - -
S-au luat în examinare, pentru soluționare, cererile formulate de petentul, privind completarea deciziei nr.427/R-CM din 20 mai 2008, pronunțate de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică au răspuns petentul G și consilier juridic pentru intimata ""
Procedura este legal îndeplinită.
Cererile sunt scutite de plata taxei de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, după care:
Petentul G depune la dosar concluzii scrise, iar reprezentantul intimatei "" depune la dosar note scrise.
Reprezentantul intimatei invocă excepția tardivității cererii de completare a deciziei nr.427/R-CM din 20 mai 2008, formulată de petent la data de 10 iunie 2008.
Curtea constată cererile în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lor, punând în discuție și excepția invocată.
Petentul G, având cuvântul, susține oral cererile așa cum au fost motivate în scris, solicitând admiterea lor, completarea deciziei nr.427/R-CM din 20 mai 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în sensul de a i se acorda cheltuielile de judecată în sumă de 1.000 lei și daune morale în cuantum de 30.000 lei.
Reprezentantul intimatei, referitor la prima cererea de completare a deciziei privind acordarea cheltuielilor de judecată, arată că instanța de recurs s-a pronunțat asupra acestui aspect, menținând sentința Tribunalului Argeș.
Privitor la cererea de completare depusă de petentul G în ședința publică din 10 iunie 2008, care se referă la obligarea unității la daune morale, solicită respingerea acesteia ca tardivă în raport cu prevederile art.2812alin.1 Cod procedură civilă. Potrivit acestor prevederi, cererea de completare a hotărârii trebuia formulată în termen de 15 zile de la pronunțare.
În subsidiar, solicită a se observa că în motivele de recurs formulate de contestator, ce au fost pe larg expuse și analizate în considerentele deciziei nr.427/R-CM din 20 mai 2008, nu există un motiv distinct care să vizeze acordarea daunelor morale. Consideră că nu există temei de fapt și de drept pentru completarea hotărârii sub acest aspect.
CURTEA
Constată că prin decizia nr.427/R-CM/20.05.2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-, a fost admis recursul declarat de contestatorul G împotriva sentinței civile nr.68/CM/29.01.2008, pronunțată de Tribunalul Argeș.
A fost modificată sentința în sensul admiterii contestației și anulării deciziei nr.108/2007 emisă de intimata "" C, cu reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior concedierii și obligarea intimatei la plata către acesta a despăgubirilor reprezentând salariile indexate, majorate și reactualizate și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii până la reintegrarea efectivă. A mai fost obligată intimata la plata către contestator a drepturilor salariale cuvenite pentru zilele de muncă din 30 și 31 martie 2006. A fost menținută în rest sentința.
Pentru a pronunța această soluție, în examinarea criticilor formulate, instanța de recurs a reținut următoarele:
Referitor la nulitatea deciziei de concediere nr.108/16 iulie 2007 emisă de intimată, în mod corect instanța de fond a reținut că această decizie nu este lovită de nulitate absolută.
Decizia de concediere sus arătată cuprinde toate elemente obligatorii prevăzute de Codul muncii, iar efectele acestei decizii s-au produs ulterior emiterii, după îndeplinirea termenului de preaviz.
Prin adresa nr.1103/291/15 iunie 2007, hotărârea consiliului de administrație din 07 iunie 2007 privind desființarea locului de muncă al contestatorului și acordarea termenului de preaviz începând cu data de 15 iunie 2007 a fost comunicată acestuia. Întrucât ulterior comunicării preavizului și emiterii deciziei de concediere contestatorul s-a aflat în incapacitate temporară de muncă, termenul de preaviz a fost suspendat de drept potrivit art.73 din Codul muncii, situație în care raporturile de muncă dintre societate și contestator au încetat la data de 4 septembrie 2007.
De asemenea, nici una din susținerile contestatorului referitoare la nulitatea deciziei de concediere nu este întemeiată, întrucât, la emiterea acesteia, s-au avut în vedere prevederile Codului muncii.
Celelalte două motive de recurs formulate de contestator sunt întemeiate, ceea ce duce la admiterea recursului formulat.
C de-al doilea motiv de recurs vizează faptul că din actele dosarului nu rezultă că desființarea postului contestatorului este reală și serioasă.
Analizând aceasta, se constată că prin decizia nr.108/16 iulie 2007, intimata a dispus încetarea contractului de muncă al contestatorului în baza art.65 alin.1 din Codul muncii, reținându-se că din hotărârea consiliului de administrație din 07 iunie 2007 și referatul nr.4000/2098/13.06.2007, întocmit de directorul de producție, rezultă că se impune disponibilizarea contestatorului din funcția de șef serviciu lansarea urmărirea producției din cauza desființării serviciului respectiv, urmând ca acesta să-și înceteze activitatea după efectuarea preavizului de 20 de zile lucrătoare calculate începând cu data de 15 iunie 2007.
S-a precizat, de asemenea, că unitatea își reduce personalul prin desființarea unor posturi deținute de contestator și nu poate oferi acestuia un alt post corespunzător, singurele locuri de muncă disponibile în unitate fiind cele de presator și sudor.
Potrivit art.65 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Rezultă astfel că potrivit textului de lege sus arătat, motivul concedierii nu este inerent persoanei salariatului ci exterior acesteia, nefiind vorba de abateri disciplinare, inaptitudine fizică sau psihică, etc.
Contestatorul a lucrat la societatea intimată ca șef serviciu lansare urmărirea producției din data de 5 iunie 2006.
Prin hotărârea consiliului de administrație din 7 iunie 2007 s-a hotărât desființarea serviciului lansare urmărirea producției ca urmarea faptului că la ora respectivă exista o singură secție de producție, coordonarea făcându-se direct de directorul de producție.
Prin adresa nr.1103/291/15.06.2007 s-a comunicat contestatorului că începând cu această dată urmează să fie concediat pentru motivul menționat, cu un preaviz de 20 de zile calendaristice.
Societatea intimată arată că, urmare desființării unor posturi, ocupanții acestora sunt puși la dispoziția societății în vederea redistribuirii lor pe alte posturi corespunzătoare cu pregătirea lor profesională. Ținându-se cont că în cadrul societății nu au existat astfel de posturi, singura măsură posibilă a fost încetarea contractului de muncă care s-a făcut și cu acordul sindicatului.
Prin hotărârea consiliului de administrație din 07 iunie 2007, intimata a hotărât desființarea postului contestatorului, iar la art.8 a prevăzut angajarea în cadrul societății a domnului pe postul de consilier tehnic în cadrul direcției generale.
Instanța de fond a reținut că încadrarea de personal la societatea intimată în perioada 01 iunie - 31 iulie 2007 s-a făcut pentru posturi nou înființate, cu alte atribuții decât pregătirea pe care o avea contestatorul. La fila 54 se precizează că au fost încadrați un număr de 32 salariați, dar pe posturile de galvanizatori, sudori, i, muncitori calitate și un singur salariat consilier tehnic în cadrul direcției generale.
Și în întâmpinarea formulată intimata arată că la data concedierii contestatorului, în organigrama societății mai erau prevăzute niște funcții pe care acesta le considera corespunzătoare pregătirii sale profesionale, dar dificultățile financiare prin care trecea societatea au determinat amânarea scoaterii al concurs a acestor posturi.
Instanța constată astfel că, într-adevăr, prin hotărârea consiliului de administrație s-a dispus desființarea serviciului al cărui șef era contestatorul, fără a se preciza în mod concret cauzele care au dus la desființarea acestui serviciu, cât și faptul dacă odată cu aceasta s-au desființat și posturile altor salariați, iar în aceeași perioadă și ulterior au fost angajați alți salariați în societate, de unde rezultă că nu existau dificultăți financiare pentru angajare, prin aceeași hotărâre fiind angajat un consilier tehnic.
Din situația producției marfă realizată pe primele patru luni ale anului 2007 depusă de contestator și semnată de directorul de producție, rezultă că producția planificată a fost de 3.680.000 RON, iar cea realizată de 3.794.584 RON.
Constatându-se astfel că unitatea intimată a mai angajat după desfacerea contratului de muncă și o altă persoană pe un post care i se putea oferi acestuia, că nu a dovedit dificultățile financiare intervenite care să ducă la desființarea postului de muncă al contestatorului, nu a dovedit că desființarea locului de muncă al acestuia ar fi avut o cauză reală și serioasă.
Nefiind îndeplinite condițiile pentru concedierea prevăzută de art.65 alin.1 din Codul muncii, instanța de fond trebuia să admită contestația formulată, să dispună anularea deciziei astfel emise.
C de-al treilea motiv de recurs se referă la respingerea capătului de cerere privind plata drepturilor salariale pentru zilele de 30 și 31 martie 2006 și 5 mai 2006.
Instanța de fond a apreciat că pentru aceste zile pontajul petentului a fost modificat de unitate în mod legal, deoarece în perioada respectivă contestatorul a fost în concediu fără plată.
Nu rezultă însă din actele dosarului că în perioada respectivă contestatorul ar fi fost în concediu fără plată și din foile colective de prezență depuse pentru lunile martie și mai 2006 rezultă că inițial, contestatorul fost trecut pe datele respective ca prezent pe timp de 8 ore peste care s-a trecut învoit.
Nu s-au depus la dosar cererile pentru învoire și simpla modificare a foilor colective de prezență, nesemnate de C care a efectuat modificările, nu duce la concluzia lipsei acestuia de la serviciu.
În această situație, nejustificat i s-au reținut contestatorului drepturile salariale datorate pentru aceste zile.
La data de 21.05.2008, recurentul Gas olicitat completarea deciziei în sensul obligării intimatei "" la plata cheltuielilor de judecată de 1000 lei reprezentând onorariul plătit avocatului pentru redactarea contestației și reprezentarea sa la judecată în fața instanței de fond.
În motivarea cererii arată că a solicitat plata lor în calea de atac și că a renunțat în această etapă a procesului la serviciile avocatului.
O nouă cerere de completare a deciziei este depusă de către recurent la dosar în ziua de 10.06.2008 prin aceasta solicitând obligarea intimatei "" la plata daunelor morale de 30000 lei, așa cum a solicitat în primă instanță și în recurs.
De astă dată, motivul cererii este acela că prin sentință tribunalul a respins cererea de daune morale ca neîntemeiată. Considerentele acestei hotărâri au fost înlăturate, astfel că trebuia dispusă și plata daunelor morale.
Apărările intimatei "" au fost următoarele:
Instanța de recurs s-a pronunțat asupra cererii de plată a cheltuielilor de judecată, menținând sub acest aspect sentința tribunalului.
Cea de-a doua cerere completatoare este depusă la dosar cu depășirea termenului de 15 zile de la pronunțare, reglementat de art.2812alin.1 Cod procedură civilă, prin urmare trebuie respinsă ca tardiv formulată.
În subsidiar, se arată, niciunul dintre motivele de recurs nu vizează și cererea de daune morale.
Pe de altă parte, dacă recurentul consideră că instanța s-a pronunțat minus petita, are deschisă calea de atac extraordinară a revizuirii.
Examinând în prealabil excepția invocată în apărare, potrivit art.137 Cod procedură civilă, Curtea constată că cea de-a doua cerere de completare a deciziei a fost depusă la instanță în ziua de 10.06.2008 potrivit mențiunilor acesteia și ale practicalei încheierii de ședință de la acea dată, cu depășirea termenului reglementat de dispozițiile art.2812alin.(1), teza finală Cod procedură civilă.
Este un termen de decădere de 15 zile, care curge de la data pronunțării deciziei a cărei completare se solicită, în cazul de față de la data de 20.05.2008 și se împlinește în ziua de 06.06.2008.
Pentru acest motiv, în temeiul art. 103 alin. 1 pr. civ. cea de-a doua cerere de completare a deciziei cu mențiunea privind soluția asupra cererii de plată a daunelor morale va fi respinsă ca tardiv formulată.
În ceea ce privește cererea de completare a deciziei cu mențiunea de plată a cheltuielilor de judecată, formulată în termenul reglementat de art.2812alin.(1), teza finală Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
admiterii contestației instanța de recurs a omis să soluționeze cererea de plată a cheltuielilor de judecată pe care partea a formulat-o la momentul dezbaterilor pe fond în fața tribunalului, fiind asistată de apărător.
Aceasta înseamnă că sunt incidente în cauză prevederile art.2812Cod procedură civilă potrivit cărora, la cererea părții interesate, poate fi completată hotărârea prin care instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale.
Față de soluția dată în recurs, de modificare a sentinței în sensul admiterii contestației trebuie reținut că partea adversă a căzut în pretenții, astfel încât la cererea contestatorului, în temeiul art.274 Cod procedură civilă, va fi obligată să suporte cheltuielile de judecată făcute de acesta din urmă, cheltuieli care constau în onorariul de avocat de 1000 lei - conform chitanței fiscale depuse la dosarul de fond, anexată notelor scrise de la filele 186-188.
Pentru aceste considerente va fi admisă cererea formulată la 21.05.2008 și completată decizia în sensul că obligă pe intimată să plătească recurentului 1000 lei cheltuieli de judecată.
Va fi respinsă cererea de completare formulată la 10 iunie 2008, ca tardivă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite cererea formulată la data de 21 mai 2008 de petentul, privind completarea deciziei nr.427/R-CM din 20 mai 2008, pronunțată de Curtea de APEL PITEȘTI, în dosarul nr-.
Completează decizia în sensul că obligă pe intimata "" să plătească recurentului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată.
Respinge cererea de completare a aceleiași decizii, formulată la data de 10 iunie 2008 de petentul ca tardivă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 17 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru Cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./09.07.2008
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță
| ← Conflict de muncă. Decizia 437/2008. Curtea de Apel Ploiesti | Contestație decizie de concediere. Decizia 551/2008. Curtea de... → |
|---|
