Contestație decizie de concediere. Decizia 551/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 551/R-CM
Ședința publică din 16 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu judecător
JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Simona
Grefier
S-a luat în examinare, pentru soluționare, recursul declarat de intimata - SA RÂMNICU, împotriva sentinței civile nr.619 din 30 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns consilier juridic pentru recurenta-intimată, în baza delegației nr.20928/2008 și intimatul-contestator asistat de avocat, în baza împuternicirii avocațiale nr.57/2008, emisă de Cabinet individual-Baroul
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este scutit de plata taxi de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință, care învederează că prin serviciul arhivă al instanței, recurenta-intimată a depus la dosar copii de pe declarația salariatei, dată în 18 decembrie 2007, adresa înregistrată la societate sub nr.11922/27 mai 2008, precum și de pe Dispoziția nr.220/6 august 2008.
Reprezentanta recurentei-intimate înmânează apărătoarei intimatului-contestator copii de actele menționate mai sus.
Apărătoarea intimatului-contestator depune la dosar întâmpinare pe care o comunică reprezentantei recurentei-intimate.
Curtea constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra lui.
Reprezentanta recurentei-intimate, având cuvântul, susține oral recursul așa cum este motivat în scris, solicitând admiterea lui, modificarea sentinței în sensul respingerii contestației și menținerea dispoziției de desfacere a contractului individual de muncă nr.221/2007.
Apărătoarea intimatului-contestator, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat pentru motivele invocate în întâmpinarea depusă la dosar și menținerea ca legală și temeinică a sentinței pronunțată de tribunal.
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată la data de 22.01.2008 contestatorul a chemat în judecată pe intimata -, solicitând instanței ca prin sentința ce se va pronunța să îl oblige pe pârât să anuleze dispoziția nr.221 din 12.12.2007, să dispună reintegrarea pe funcția avută, repunerea în drepturile avute anterior emiterii dispoziției, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu acest proces.
În motivare, contestatorul a arătat că a lucrat la societatea pârâtă în funcția de motostivuitorist la secția Transporturi având marfa 10037. În data de 16.12.2007, în jurul orelor 23,00, la ieșirea din schimb, arată contestatorul că a fost așteptat lângă autoturismul personal marca Opel cu numărul de înmatriculare - aflat în parcarea intimatei, de către agenții de pază ai firmei, care i-au cerut să deschidă portbagajul în care se aflau doi saci plini cu bidoane de 2 și 2,5 litri motorină.
Acesta a mai arătat că nu se face vinovat de fapta pentru care a fost sancționat, respectiv desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă conform art.61 lit.a din Codul muncii întrucât motorina a fost achiziționată pentru mașina sa proprietate personală de la o mașină staționată în acest scop în drumul său de acasă spre locul de muncă, respectiv în punctul dintre și barajul
Intimata a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației ca neîntemeiată cu motivarea că pe baza urmelor de încălțăminte lăsate pe zăpadă începând de dincolo de gardul împrejmuitor și care ducea în parcarea special amenajată până la mașina contestatorului și faptul că în urma deschiderii portbagajului acestuia au fost găsiți doi saci cu marca "SODA 50 kg." în care se aflau în bidoane de plastic aproximativ 70 de litri motorină, pentru care contestatorul nu a putut să facă dovada cu documente justificative de proveniență a motorinei.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Vâlcea, prin sentința civilă nr.619 din 30 iunie 2008, admis contestația formulată de contestator, a anulat dispoziția de desfacere a contractului de muncă nr.221 din 21.12.2007 emisă de - și a dispus reintegrarea acestuia în postul deținut anterior.
A fost obligată pârâta la plata drepturilor salariale de la data desfacerii contractului de muncă, până la reintegrarea efectivă.
S-a reținut de instanța de fond, la pronunțarea acestei sentințe, că a fost angajat cu contract individual de muncă, așa cum rezultă din dispoziția contestată aflată la fila 3 dosar, având funcția de motostivuitorist la secția Transporturi purtând marca nr.10037.
În data de 16.12.2007, orele 23,00, la ieșirea din schimb la un control efectuat de agenții de pază ai firmei, pe baza urmelor suspecte lăsate pe zăpada care conduceau de la gardul împrejmuitor către parcarea special amenajată din partea clădirii de saramură purificată, la mașina contestatorului, la deschiderea portbagajului au fost găsiți doi saci de polipropilena căptușiți cu polietilenă marca "SODA 50 kg.", în care se aflau mai multe bidoane de 2 și 2,5 litri cu motorină, în total aproximativ 70 de litri, care a fost confiscată și ulterior s-au făcut probe cu cea din butoiul de motorină aflat în garajul auto. Din nota informativă (22 dosar), dată cu ocazia cercetării prealabile, contestatorul arată că în data de 16.12.2007, la venirea la serviciu, a cumpărat 70 de litri motorină de la un șofer de camion pe șoseaua de centură a orașului Râmnicu V, plătind în schimb suma de 140 lei. Prin nota explicativă aflată la fila 23 contestatorul a precizat că sacii au fost cumpărați în urmă cu 6-7 luni de la societatea intimată.
S-a apreciat de instanță că la stabilirea gravității abaterii trebuie să se facă analiza detaliată a tuturor elementelor sale, a împrejurărilor de fapt în care a fost comisă, a consecințelor ei, precum și a circumstanțelor personale ale autorului ei, respectiv gradul de vinovăție, comportarea generală la serviciu, eventualele sancțiuni suferite anterior în raport cu prevederile art.266 Codul muncii.
Față de aceste prevederi legale, unitatea nu a produs nicio dovadă în acest sens, respectiv dacă acest contestator a mai săvârșit o abatere disciplinară, a mai fost sancționat sau ar fi avut un comportament necuviincios la locul de muncă.
Cercetarea făcută de unitate s-a bazat pe urmele găsite până la mașină, fără să știe inițial a cui este mașina și fără ca cineva să-l fi văzut pe contestator transportând sacii în portbagajul mașinii.
Este greu de presupus că paznicul aflat în ghereta de la poarta nr.2 în spatele căreia se afla parcată mașina contestatorului nu ar fi putut observa că cineva trece peste gard doi saci plini, fără zgomot și îi transportă până la portbagajul mașinii, așa cum declară martorul propus de către pârâtă, fila 65 dosar.
De asemenea, martorii audiați în cauză, ale căror declarații se află la filele 58- 59 dosar, confirmă susținerile contestatorului că motorina a fost cumpărată pe drumul dintre și, în drum spre serviciu.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termen legal, intimata.
Se arată, în motivarea recursului formulat, că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică față de motivul de casare prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
În mod greșit instanța a interpretat prevederile art.61 lit.a din Codul muncii, considerând că fapta ce i se impută contestatorului nu constituie o abatere disciplinară gravă.
Instanța de fond a admis contestația numai pe un raționament logic, dedus din faptul că nimeni nu l-a văzut pe contestator transportând sacii cu motorină și pe declarațiile martorilor audiați, fără a da valoare probatorie procesului-verbal întocmit de firma de pază și a celorlalte acte depuse de unitate.
Martorii audiați nu au precizat în mod expres că l-au văzut pe contestator cumpărând motorină la data de 16 decembrie 2007 și instanța de fond nu a avut în vedere că soția contestatorului lucrează în aceeași tură cu acesta și a confirmat bonul de lucru în baza căruia se efectuează justificarea motorinei.
Față de cele arătate solicită admiterea recursului și modificarea sentinței instanței de fond, în sensul respingerii contestației formulate.
Recursul declarat de intimată este întemeiat.
Prin dispoziția nr.221/21 decembrie 2007, intimata-recurentă a dispus desfacerea contractului de muncă al contestatorului, în temeiul art.61 lit.a coroborat cu art.64 alin.1 lit.f din Codul muncii.
S-a reținut că la data de 16 decembrie 2007, în jurul orele 22,15, patrula de bază a observat urme de încălțăminte în zona dintre cabina cântarului auto și clădirea saramură, care mergeau până la gardul împrejmuitor către parcarea amenajată în spate, urme care duceau la autoturismul -, marca Opel, al cărui proprietar era contestatorul. La verificarea autoturismului s-a constatat că în doi saci căptușiți cu polietilenă se aflau 24 peturi de 2,5 litri și 5 peturi de 2 litri cu motorină, în total 70 litri de motorină sustrasă din unitate.
Instanța de fond a apreciat că intimata nu a făcut dovezi din care să rezulte abaterea disciplinară săvârșită de contestator, în sensul sustragerii motorinei respective.
Într-adevăr, din declarațiile martorilor audiați în cauză, propuși de contestator, rezultă că l-au întâlnit pe reclamant în cursul lunii decembrie 2007 pe drumul dintre spre, când se aproviziona cu motorină de la o persoană.
Martorii respectivi nu au precizat însă data când l-au întâlnit pe contestator și în nota explicativă dată de acesta se arată că efectua naveta cu autoturismul proprietate personală zilnic de la domiciliul său din comuna la locul de muncă, având nevoie în permanență de carburant.
Instanța de fond nu a avut însă în vedere actele care au stat la baza emiterii deciziei de desfacere a contractului de muncă al contestatorului și anume procesul-verbal de ridicare a probei martor de motorină din butoiul din care s-a alimentat motostivuitorul proprietatea recurentei și procesul-verbal din aceeași dată, respectiv 16 decembrie 2007, încheiat de serviciul de pază Râmnicu V, în care se arată că s-au găsit la contestator, fără forme legale, cei 70 litri de motorină și sacii imprimați cu SODA made în România, precum și saci folie PVC, iar la analiza motorinei găsită în autoturismul contestatorului aceasta avea valori apropiate de cea ridicată ca probă din motostivuitorul pe care acesta lucrează, deși proveneau din surse diferite.
La instanța de fond a fost audiat și martorul propus de recurentă, șeful de tură al formației de pază din data de 16 decembrie 2007, care a arătat că a constatat în acea seară urme pe zăpada proaspăt ninsă, ce ducea la un autoturism aflat în parcarea de la poarta nr.2, la terminarea schimbului constatând că este intimatul-contestator. După ce i s-a cerut să desfacă portbagajul, s-au găsit doi saci în care erau bidoane cu motorină, sacii fiind inscripționați cu sigla. Acesta a precizat de asemenea că erau singurele urme pe zăpada proaspăt ninsă, pe circa 10 metri, iar mașina contestatorului era parcată în spatele gheretei paznicului de la poarta nr.2, fiind imposibil ca acesta să nu-l poată vedea.
Instanța constată însă că din actele dosarului rezultă săvârșirea de către contestator a abaterii reținute în sarcina sa prin decizia emisă.
Potrivit art.61 din Codul muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive ce țin de persoana salariatului, menționate la lit.a ca fiind săvârșirea unei abateri grave sau abateri repetate de la regulile de disciplina muncii sau cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă sau regulamentul intern.
În speță, existând dovada că intimatul-contestator a încercat sustragerea de produse din unitate, în mod corect intimata a procedat la sancționarea acestuia.
Fiind vorba de o abatere gravă, nu se poate pretinde, așa cum arată instanța de fond, că acesta mai trebuia sancționat și anterior.
Potrivit Regulamentului intern aplicabil la societatea recurentă, cap.IV, art.6.16, se interzice salariaților să sustragă din societate bunuri, precum și bunurile personale ale salariaților, iar art.4 pct.4.3, cap.VIII al aceluiași regulament interzice sustragerea și tentativa de sustragere de bunuri materiale din gestiunea societății și avutul personal al salariaților.
Întrucât abaterea săvârșită de contestator de sustragere a bunurilor din societate a fost dovedită cu actele care au stat la baza emiterii deciziei și este deosebit de gravă, instanța de fond trebuia să mențină această decizie de desfacere disciplinară a contractului de muncă.
Neprocedând în acest mod, în baza art.312 alin.2 Cod procedură civilă, se va admite recursul formulat, se va modifica sentinței instanței de fond, în sensul că se va respinge contestația formulată împotriva deciziei emisă de recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de intimata - RÂMNICU, împotriva sentinței civile nr.619 din 30 iunie 2008, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, în dosarul nr-, pe care o modifică în sensul că respinge contestația formulată de contestatorul, împotriva dispoziției de desfacere a contractului de muncă nr.221 din 21 decembrie 2007, emisă de intimată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 16 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI - Secția Civilă, pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale și pentru cauze cu Minori și de Familie.
,
Grefier,
Red.
Tehnored.
4 ex./22.09.2008
Jud.fond: /
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță, Nicoleta Simona
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 495/2008. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 694/2009. Curtea de... → |
|---|
