Contestație decizie de concediere. Decizia 496/2008. Curtea de Apel Pitesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PITEȘTI
SECȚIA CIVILĂ, PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE
DOSAR NR- DECIZIE NR. 496/R-CM
Ședința publică din 17 Iunie 2008
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Paulina Ghimișliu JUDECĂTOR 2: Laura Ioniță
Judecător - -
Judecător - -
Grefier - -
S-a luat în examinare, pentru pronunțare, recursul declarat de reclamantul G, împotriva sentinței civile nr.207/CM din 04 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-.
Recursul este scutit de plata taxei de timbru.
Dezbaterile asupra recursului au avut loc la data de 10 iunie 2008 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar în urma deliberării, s-a pronunțat următoarea soluție.
CURTEA
Asupra recursului civil de față,
Constată că, prin acțiunea înregistrată la data de 8.06.2007 Gaf ormulat contestație împotriva deciziei de concediere nr.678/21.05.2007 emisă de ITALIA prin care i-a fost desfăcut contractul individual de muncă în temeiul dispozițiilor art.61 lit.a și art.263-268 din Codul muncii, solicitând anularea acesteia, reintegrarea în funcția deținută anterior și obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu toate celelalte drepturi bănești de care ar fi beneficiat de la desfacerea contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă.
A mai solicitat contestatorul și obligarea intimatei la plata daunelor morale, precum și la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea contestației s-a arătat că nici una din mențiunile cuprinse în decizia de concediere atacată nu este reală, contestatorul nefăcându-se vinovat de săvârșirea vreunei abateri disciplinare.
În fapt, la data de 19.02.2007 au fost emise de către intimată două decizii de desfacere a contractului individual de muncă al contestatorului, iar la data de 16.03.2007 a fost emisă decizia nr.673 în care se stipula revocarea celor două acte unilaterale, comunicate contestatorului la data de 31.03.2007.
La revenirea în activitate, contestatorului i-au fost schimbate funcția și locul de muncă, dar nu i-au fost asigurate condițiile impuse de legislația muncii, fiind nevoit să întocmească acte și să scrie procesele-verbale în interiorul autoturismului său.
Contestatorul a mai arătat că nu se face vinovat de nerespectarea programului de muncă sau că ar fi fost găsit dormind în timpul programului de lucru și ar fi întârziat frecvent la serviciu.
A susținut că, pe rolul acestei instanțe mai există alte două dosare ce au ca obiect contestație la avertismentele nr.142 și nr.143 ambele din data de 9.02.2007.
În drept, contestația a fost întemeiată pe dispozițiile art.78 Codul muncii și art.274 Cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata a solicitat respingerea ca neîntemeiată a contestației formulate împotriva deciziei de concediere nr.678/21.05.2007, întrucât contestatorul a fost caracterizat de colegii și de șefii săi ca fiind o persoană indisciplinată și care nu se implică în procesul muncii.
În urma probelor administrate în cauză, Tribunalul Argeș, prin sentința civilă nr.207/CM din 4 martie 2008, a respins contestația formulată.
S-a reținut de instanța de fond la pronunțarea acestei sentințe că potrivit contractului individual de muncă, contestatorul deținea funcția de inginer mecanic în cadrul punctului de lucru al intimatei și prin decizia nr.678/21.05.2007 a fost concediat în temeiul dispozițiilor art.61 din Codul muncii, raportat la art.263-268 din același cod.
În fapt, se motivează că salariatul, în loc să-și îndeplinească atribuțiile de serviciu, stătea și chiar dormea în mașina proprietate personală, fiind și fotografiat în acest sens, făcându-se vinovat și de întârzieri repetate de la programul de muncă.
Prin procesul verbal încheiat la data de 14.05.2007, întocmit cu ocazia constituirii comisiei de disciplină, au fost analizate faptele contestatorului, respectiv întârzierile repetate de la program, modul în care a fost surprins și fotografiat în timp ce dormea în mașină la punctul de lucru unde își desfășura activitatea.
Prin referatul întocmit de a, în calitate de responsabil resurse umane în data de 14.05.2007, se reține că la orele 1440în timp ce încerca să îi înmâneze contestatorului o notă internă, a fost găsit stând lângă mașina personală, deși se afla în timpul orelor de serviciu și nu purta echipament de serviciu, echipament ce se afla pe bancheta din spate a autoturismului.
De asemenea, prin nota de constatare depusă întocmită de G, salariat al intimatei, în timpul efectuării unui control în șantier, la punctul de lucru km.9+800, contestatorul a fost găsit dormind într-un autoturism marca, ocazie cu care a și fost fotografiat.
Această fotografie este atașată dosarului cauzei, din care se poate determina exactitatea celor reținute în nota de constatare.
Și în declarația dată de, este menționat faptul că Gaf ost surprins de directorul intimatei stând întins în mașină.
Din caracterizările depuse la filele 52-55, întocmite de colegii contestatorului se reține faptul că fostul salariat nu participă efectiv la desfășurarea atribuțiilor de serviciu, având o atitudine pasivă, venea sau revenea întotdeauna cu întârziere la locul de muncă, după cum era surprins stând în birou sau dormind în mașină, în loc să supravegheze oamenii, potrivit funcției deținute.
Și activitatea pe care o desfășura contestatorul era marcată de lipsa acestuia de interes în aducerea la îndeplinire a atribuțiilor de serviciu, ajungându-se chiar la semnarea unor facturi cu lucrări neexecutate.
S-a reținut că obligațiile salariaților intimatei sunt menționate și de dispozițiile art.16 și art.17 din Regulamentul intern al unității, astfel cum acesta a fost convenit între părțile semnatare conform procesului verbal nr.001 din 15.02.2005.
În apărarea sa, precum și prin răspunsurile la interogatoriul administrat de intimată, contestatorul a menționat că stătea în mașină sau la birou cu ochii închiși, dar nu dormea, pentru că avea o alergie la. Nu a putut să arate numărul certificatului medical eliberat de medicul specialist în acest sens, și nici nu își aduce aminte de data sau numărul de înregistrare al acestuia la sediul unității.
Dimpotrivă, așa cum rezultă din comunicarea internă întocmită de departamentul mecanizare, contestatorul nu l-a informat niciodată pe șeful său direct că ar fi avut probleme de sănătate.
Este adevărat că, la locul de muncă unde își desfășura activitatea, contestatorului nu i se amenajase un spațiu unde putea să stea, dar pe de altă parte, nici modalitatea dormitului sau statului întins în scaunul rabatat al mașinii nu corespunde îndeplinirii atribuțiilor sale de serviciu, după cum nici întârzierile de la programul de activitate nu erau permise de Regulamentul de ordine interioară.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs în termen legal contestatorul
Se arată în motivarea recursului formulat că sentința instanței de fond este nelegală și netemeinică întrucât în mod greșit s-a reținut săvârșirea abaterilor menționate în decizia de concediere și că acestea ar fi deosebit de grave ducând la desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Nu s-a avut în vedere că deși anterior desfășura o muncă de birou și coordonare a procesului de producție în Compartimentul mecanizare, în ultima perioadă supraveghea zona în care erau amplasate grinzile de beton în construcția autostrăzii. Lipsa unui spațiu corespunzător pentru desfășurarea activității a determinat modificarea stării sale de sănătate prin dobândirea sensibilității oculare, situație adusă la cunoștința conducerii prin înscrisurile aflate la dosar.
s-a reținut faptul că se apela singur de la telefonul firmei deși în perioada respectivă contestatorul deținea un abonament la un operator de telefonie mobilă cu 3 numere.
Instanța a reținut în mod greșit împrejurarea întârzierii sale la locul de muncă bazându-se pe referatele aflate la dosar, fără a exista probe în acest sens, din declarațiile martorilor audiați rezultând că acesta păzea de fapt niște grinzi aparținând societății, singur și izolat în câmp.
În mod greșit s-a reținut de instanță săvârșirea abaterii de a nu purta echipamentul de protecție fără a exista vreo dovadă în acest sens, rezultând situația contrară, iar contestatorul a făcut o sesizare la pentru lipsa echipamentului de protecție, care nu i-a fost dat.
Se arată astfel că din actele dosarului nu rezultă săvârșirea abaterilor reținute în sarcina sa, situație în care se impune admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul admiterii contestației așa cum a fost formulată.
Recursul formulat de contestator este întemeiat.
Recurentul-contestator a lucrat la societatea intimată în funcția de inginer mecanic, așa cum se menționează în contractul individual de muncă depus la dosar.
Prin decizia nr.678/21 mai 2007, acesta a fost concediat în temeiul art.61 lit.a din Codul muncii, raportat la art.263-268 din același cod, reținându-se și încălcarea dispozițiilor art.16, 17, 29, 30, 71, 72, 73-79 din regulamentul intern și art.13, 69 și 75 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național, precum și art.5 din fișa postului.
Se arată în decizia de concediere emisă că recurentul-contestator întârzia la programul normal de lucru, în timpul orelor de program stătea în autoturismul proprietate personală fiind găsit și dormind, acesta precizând că din cauza problemelor oftalmologice deosebite, atunci când vântul puternic sau este, temporar se adăpostește în mașină.
Potrivit art.61 lit.a din Codul muncii, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în cazul în care acesta a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplina muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern ca sancțiune disciplinară.
În speță, așa cum s-a arătat mai sus, s-a dispus concedierea recurentului-contestator reținându-se abaterile arătate.
Analizând aceasta, se constată că răspunderea disciplinară intervine în cazurile în care un salariat săvârșește cu vinovăție o abatere disciplinară.
Rezultă astfel că elementele esențiale ale răspunderii disciplinare sunt calitatea de salariat, existența unei fapte ilicite, săvârșirea faptei cu vinovăție, un rezultat dăunător și legătura de cauzalitate între faptă și rezultat.
Existența faptei ilicite constituie condiția necesară pentru existența răspunderii disciplinare și potrivit art.263 alin.2 Codul muncii constă în încălcarea normelor legale, regulamentului intern, contractului individual sau contractului colectiv de muncă aplicabil ordinelor și dispozițiilor legale ale conducătorilor ierarhici.
Desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă este sancțiunea disciplinară maximă cea mai severă care duce la îndepărtarea salariatului din colectivul de muncă prin voința unilaterală a angajatorului.
În speță, așa cum s-a arătat mai sus, prin decizia de concediere nr.678 din 21 mai 2007, s-a reținut că recurentul-contestator a fost găsit în data de 7 mai 2007, în jurul orelor 1000stând în mașina proprietate personală, ignorând programul de lucru, iar din nota de constatare nr.637 din 11 mai 2007, întocmită de șeful rezultă că a fost descoperit în timp ce dormea în autoturismul proprietate personală, ocazia cu care a și fost fotografiat, iar din referatul nr.620 din 9 mai 2007, rezultă că în mod frecvent a fost găsit în autovehicul în poziție de repaus și din referatul din 17 aprilie 2007, întocmit de Moaca rezultă că întârzia în mod regulat de la programul de muncă.
Recurentul-contestator a depus la dosar un certificat de concediu medical din 18 aprilie 2007 și un număr de adeverințe medicale din luna aprilie 2007, din care rezultă că acesta avea sensibilitate oculară și conjunctivită acută OD efectuând mai multe tratamente în acest sens și i s-a recomandat evitarea contactului cu, vânt, fum în perioada 18 aprilie-30 iunie 2007.
Acesta s-a arătat arătând că datorită faptului că își desfășura activitatea de supraveghere în zona în care erau depozitate grinzile de beton utilizate în construcția de autostrăzi și nu avea un spațiu amenajat corespunzător pentru desfășurarea activității, din care cauză a început să aibă probleme de sănătate, fapt adus la cunoștința conducerii unității prin certificatul de concediu medical și adeverința medicală depusă la dosar, și că din acest motiv era nevoit să se ducă de multe ori în autoturismul său, neavând un alt loc în care să se retragă.
Referitor la abaterea reținută în sarcina contestatorului că nu ar fi purtat echipament de protecție, nu rezultă din nici o probă a dosarului aceasta, și în toate fotografiile depuse la dosar acesta purta cască de protecție.
Într-adevăr din actele dosarului, rezultă că recurentul-contestator a fost găsit de mai multe ori în mașina personală, odată chiar dormind în autoturism, însă nu s-a făcut dovada că acesta ar fi avut un alt loc unde ar fi putut să se retragă atunci când avea probleme legate de vizibilitate.
Contestatorul a săvârșit abaterile reținute în sarcina sa în sensul întârzierilor de la serviciu, cu care ocazie i s-au tăiat din fișa de pontaj orele respective, a fost surprins în mașina proprietate personală stând în timpul programului de lucru, menționate în decizia de concediere, însă, având în vedere gravitatea faptei săvârșite, se apreciază că nu este de natură a duce la desfacerea contractului de muncă.
Potrivit art.264 alin.1 din Codul muncii, printre sancțiunile care se pot aplica în cazul abaterilor disciplinare în afară de desfacerea disciplinară a contractului de muncă care este sancțiunea maximă, există și reducerea salariului de bază pe o perioadă de 1 până la 3 luni cu 5-10%.
Cum în speță, așa cum s-a arătat mai sus, abaterile săvârșite de contestator nu sunt deosebit de grave care să ducă la desfacerea contractului de muncă, urmează a se admite recursul formulat și a se modifica în parte sentința civilă atacată, în sensul că se va anula decizia emisă și se va dispune înlocuirea sancțiunii aplicată cu reducerea salariului de bază cu 10% pe timp de 3 luni.
Pe cale de consecință, potrivit art.78 alin.2 din Codul muncii, la cererea contestatorului se va repune salariatul în situația anterioară emiterii actului de concediere, sens în care se va dispune reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior concedierii, iar în baza art.78 alin.1 din Codul muncii, va fi obligat angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la desfacerea contractului de muncă și până la reintegrare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de contestatorul G, împotriva sentinței civile nr.207/CM din 4 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Argeș, în dosarul nr-, pe care o modifică în parte, în sensul că admite contestația formulată de contestator, anulată decizia de concediere nr.678 din 21 mai 2007, emisă de intimata ITALIA și dispune înlocuirea sancțiunii aplicate prin această decizia cu reducerea salariului de bază cu 10% pe timp de 3 luni.
Dispune reintegrarea contestatorului în funcția deținută anterior cu obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la desfacerea contractului de muncă și până la reintegrare, conform art.78 din Codul muncii.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 iunie 2008, la Curtea de APEL PITEȘTI, Secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie.
,
Grefier,
Red./27.06.2008
GM/4 ex.
Jud.fond:
Președinte:Paulina GhimișliuJudecători:Paulina Ghimișliu, Laura Ioniță
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 1496/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 202/2009. Curtea de... → |
|---|
