Contestație decizie de concediere. Decizia 202/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
decizia civilă nr.202/ Dosar nr-
Ședința publică din data de 25 februarie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Anca Pîrvulescu judecător
JUDECĂTOR 2: Cristina Ștefăniță
JUDECĂTOR 3: Nicoleta Grigorescu
Grefier: - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta - "" SRL împotriva sentinței civile nr.1395 din data de 16 septembrie 2008 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza civilă de față au avut loc în ședința publică din 18 februarie 2009 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar instanța pentru a da părților posibilitatea de a formula concluzii scrise a amânat pronunțarea pentru astăzi, 25 februarie 2009.
CURTEA:
Asupra recursului de față;
Constată că prin sentința civilă nr.1395/2008, Tribunalul Brașova dispus următoarele:
A admis în parte contestația formulată de contestatoarea,domiciliata în or.str. -,.10,.47, jud.B,în contradictoriu cu intimata C "" SRL,cu sediul în or.-, jud.
A constatat nulitatea absolută a deciziei nr.24/27.03.2008,emisa de intimata.
A obligat pe intimata sa o reintegreze pe contestatoare in functia detinuta anterior concedierii sale.
A obligat pe intimata sa-i plateasca contestatoarei drepturile salariale de care ar fi beneficiat din data de 01.04.2008 si pana la data reintegrarii efective in functia detinuta anterior concedierii.
A obligat pe intimata sa-i plateasca contestatoarei suma de 16.509 lei,reprezentand drepturi salariale cuvenite acesteia pe perioada aprilie 2005-februarie 2008.
A respins restul pretentiilor contestatoarei.
A obligat pe intimata sa plateasca contestatoarei suma de 1500 lei,cu titlu de cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin contestația înregistrată sub nr- contestatoarea a solicitat în contradictoriu cu intimata:
1.să se constate nulitatea absolută a deciziei de concediere nr.24/27.03.2008, emisă de societatea intimată;
2.să se dispună reîncadrarea contestatoarei pe funcția deținută anterior emiterii deciziei;
3.să fie obligată intimata la plata drepturilor bănești la zi;
4.să fie obligată intimata la plata drepturilor salariale pe ultimii 3 ani în cuantum de 16.509 lei;
5.să fie obligată intimata la plata daunelor morale în cuantum de 10.000 lei;
6.cu cheltuieli de judecată.
Prin decizia contestată,nr.24/27.03.2008,emisă de societatea intimată,fila 5 dosar s-a dispus ca începând cu data de 1 aprilie 2008,desfacerea contractului de muncă al contestatoarei pentru abateri repetate de la regulile de disciplină prevăzute de art.61,pct. a din Codul Muncii pentru următoarele motive: absențe nemotivate de peste 30 de zile lucrătoare; indisciplină financiară repetată,prin ridicarea în numerar din magazine a unor sume de bani fără dispoziții legale de încasare;astfel,în perioada 15-24.martie 2008 ridicat peste 3000 de lei RON.
În drept,analizând temeiul legal al sancțiunii disciplinare menționat în decizia contestată,instanța constată că este indicat art.61,litera "a" din Codul Muncii,potrivit căruia angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului:a) în cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă,contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern,ca sancțiune disciplinară.
În această situație,era necesară efectuarea cercetării disciplinare prealabile
astfel cum este prevăzută de dispozițiile art. 267 alin.1 din Codul Muncii,în conformitate cu care,sub sancțiunea nulității absolute,nici o măsură,cu excepția celei prevăzute la art.264,alin.1,lit. a (avertismentul scris),nu poate si dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Apărarea societății intimate,potrivit căreia contestatoarea a fost invitată de mai multe ori la sediul societății pentru efectuarea cercetării disciplinare nu poate fi reținută deoarece,pe de o parte contestatoarea nu recunoaște la interogatoriu această stare de fapt iar pe de altă parte,alin.2 al aceluiași articol (267 Codul Muncii ) prevede în mod expres că în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile,salariatul va fi convocat în scris de persoana împuternicită de angajator să realizeze cercetarea,precizându-se obiectul,data ora și locul întrevederii.
Societatea intimată nu a depus la dosar dovada scrisă a convocării,deși potrivit dispozițiilor art.287 din Codul Muncii,sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului,acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până șa prima zi de înfățișare.
În ceea ce privește conținutul deciziei de sancționare,art.268,alin.2 din Codul Muncii prevede că sub sancțiunea nulității absolute,în decizie se cuprind în mod obligatoriu:a)descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; (în decizie faptele sunt descrise generic);b)precizarea prevederilor din statutul de personal,regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă,aplicabil,care au fost încălcate de salariat (în decizie nu sunt indicate):c)motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile (care nu s-a realizat,așa cum s-a menționat mai înainte);d)temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;e)termenul în care sancțiunea poate fi contestată și f)instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată(ultimele două condiții nefiind menționate în decizia contestată).
Față de considerentele de fapt și de drept mai sus menționate,instanța a admis capetele contestației,având ca obiect constatarea nulității absolute a deciziei contestate,nr.24/27.03.2008 emisă de intimată și o va obliga pe aceasta din urmă să o reintegreze pe contestatoare în funcția deținută anterior concedierii.
În ceea ce privește capătul de cerere având obiect plata drepturilor salariale pe perioada aprilie 2005-februarie 2008,instanța va face aplicarea dispozițiilor art.163,alin.1 din Codul Muncii,potrivit cărora plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată,precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
În speță,intimata nu a făcut dovada plății drepturilor salariale în modalitatea mai sus menționată,deși proba cade în sarcina ei iar în ceea ce privește susținerea societății intimate că în această perioadă contestatoarea a luat abuziv din veniturile societății sume mari de bani are depășesc drepturile sale salariale pe care le revendică,instanța constată că în decizia contestată se menționează suma de 3000 de lei în perioada 15-24 martie 2008.
În ceea ce privește cuantumul sumei solicitată cu titlu de salarii pentru perioada aprilie 2005-februarie 2008,instanța constată că sumele indicate în tabelul de la fila 234 dosar sunt în concordanță cu cele menționate,în aceeași perioadă,în carnetul de muncă și în actul adițional la contractul de muncă mai sus amintite.
Împotriva sentinței a formulat recurs - "" SRL în termen, motivat.
Sentința este criticată pentru nelegalitate și netemeinicie.
Se susține că au fost greșit interpretate dispozițiile art.267 alin.1 Codul Muncii.
În realitate, contestatoarea a fost "convocată" și în scris, dar a refuzat a se prezenta la sediul societății, refuz dovedit prin declarațiile salariaților cre au convocat-o și nu s-a prezentat.
Cercetarea prealabilă a fost realizată, iar instanța în mod eronat nu a reținut acest aspect.
Instanța nu s-a pronunțat asupra probelor depuse în cauză.
În mod greșit instanța a acceptat cererea contestatoarei de a i se acorda drepturile salariale pe perioada aprilie 2005 - februarie 2008.
Deși la interogatoriu reclamanta a răspuns că nu a beneficiat de drepturile salariale pretinse, s-a dovedit cu înscrisuri că în baza atribuțiilor de serviciu pe care le avea contestatoarea - întocmea documente de salarizare și plătea salariile angajaților, societatea nu avea nicio restanță în plata salariilor.
Solicită admiterea recursului, modificarea sentinței și respingerea contestației.
În recurs, în probațiune se depune "registrul de casă" din perioada aprilie 2005 - februarie 2008 cu care recurentul probează achitarea salariilor pe fiecare lună din perioada menționată.
Ambele părți au formulat concluzii scrise în cauză.
Analizând recursul formulat, instanța reține că este întemeiat în parte sub aspectul motivelor de netemeinicie invocate și cu aplicarea dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă.
Astfel, în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor art.267 Codul Muncii, instanța de recurs constată că motivul de recurs nu este fondat.
Decizia de concediere a fost considerată nulă de instanța de fond pentru nerespectarea condiției impuse de art.267 alin.2 Codul Muncii, respectiv lipsa convocării în scris a contestatoarei în vederea desfășurării cercetării disciplinare prealabile.
Apărările recurentei că a fost înștiințată prin salariații societății să se prezinte la sediu în vederea derulării procedurii prealabile nu pot fi primite, deoarece textul de lege citat impune, sub sancțiunea nulității absolute, ca măsura desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă să se adopte doar după efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile și cu oconvocare în scris, în care să se precizeze obiectul cercetării, dar și locul întrevederii.
Doar dacă a fost convocat salariatul în condițiile prevăzute la art.267 alin.2 Codul Muncii, mai sus descrise, și acesta nu s-a prezentat, fără un motiv obiectiv, angajatorul are dreptul să dispună sancționarea fără efectuarea cercetării prealabile.
Așadar, în speță angajatorul nu a doveditconvocarea în scrisa salariatului deși în cadrul recursului a afirmat că i-a comunicat-o prin poștă, în lipsa unui înscris în acest sens nu poate fi acceptată critica recurentului de la primul punct al motivelor de recurs.
În ceea ce privește legalitatea și temeinicia sentinței sub aspectul acordării drepturilor salariale restante aferente perioadei aprilie 2005 - februarie 2008, instanța de recurs constată întemeiate criticile recurentului.
Într-adevăr statele de plată depuse în probațiune pentru perioada aprilie 2005 - februarie 2008, nu poartă semnătura de primire a salariului din partea contestatoarei, însă dată fiind calitatea acesteia - contabilul societății -, atribuțiile acesteia - întocmirea statelor de plată, semnând pentru legalitatea acestora, forța probantă a acestor înscrisuri trebuia apreciată și prin raportare la restul probelor administrate.
Astfel, din "Registrele de casă" întocmite și depuse în probațiune în recurs, rezultă că operațiunea achitării salariilor, figura ca îndeplinită în contabilitatea societății lună de lună în perioada menționată, ceea ce duce la concluzia că toți angajații, inclusiv contestatoarea, și-a încasat salariul lunar.
În consecință, instanța în baza art.3041Cod procedură civilă, raportat la art.312 alin.1 Cod procedură civilă, va admite în parte recursul și va modifica în parte sentința conform celor din dispozitivul prezentei.
În ceea ce privește cauțiunea achitată de recurs pentru suspendarea executării sentinței civile nr.1395/2008 până la soluționarea recursului, instanța va dispune restituirea acesteia, în temeiul art.723 alin.3 Cod procedură civilă, cererea de suspendare fiind respinsă conform încheierii din 18.02.2009, nefiind formulate alte cereri în legătură cu aceasta.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite în parte recursul formulat de recurenta "" ( cu sediul în Orașul ) împotriva sentinței civile nr.1395/2008 a Tribunalului Brașov, pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge pretențiile contestatoarei formulate în contradictoriu cu intimata "" având ca obiect plata drepturilor salariale restante aferente perioadei aprilie 2005 - februarie 2008.
Înlătură din dispozitivul sentinței obligarea intimatei de a-i plăti contestatoarei salariile restante pe perioada aprilie 2005 - februarie 2008.
Menține restul dispozițiilor sentinței.
Dispune restituirea cauțiunii în cuantum de 300 lei depusă la casa de valori a instanței sub nr.180/11.02.2009 și plătită cu recipisa CEC nr.-/1 din 10.02.2009, către recurentul - "" SRL prin.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 25 februarie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red.AP/13.03.2009
Tehnored. 15.03.2009 - 3 ex.
Jud. fond /
Președinte:Anca PîrvulescuJudecători:Anca Pîrvulescu, Cristina Ștefăniță, Nicoleta Grigorescu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 496/2008. Curtea de... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 140/2010. Curtea... → |
|---|
