Contestație decizie de concediere. Decizia 5029/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr- (Număr în format vechi 2576/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR.5029/
Ședința publică de la 06.07.2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Călin Dragoș Alin
JUDECĂTOR 2: Daniela Georgeta Enache
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol fiind, soluționarea recursurilor formulate de recurenții: și COMPANIA NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA PORTURILOR FLUVIALE împotriva sentinței civile nr.239 din data de 05.03.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași, în dosarul nr-, având ca obiect "contestație decizie de concediere".
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 29.06.2009 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitatea părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru data de 06.07.2009, hotărând următoarele:
CURTEA
Prin acțiunea depusă la data de 10.12.2008 și înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului C reclamantul a chemat în judecată pe pârâta CN SA G, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă nr.130/05.12.2008 emisă de pârâtă, reintegrarea în funcția avută și obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat. Totodată a solicitat și acordarea de daune morale, fără a preciza cuantumul, precum și cheltuieli de judecată.
Ulterior, reclamantul a formulat cerere precizatoare și a solicitat salarii majorate și reactualizate, tichete de masă sau c/val acestora reactualizată și majorată, acordarea primelor oferite conform CCM în perioada sărbătorilor și a altor sume acordate cu același titlu de care ar fi beneficiat, acordarea celui de al treisprezecelea salariu conform contractului colectiv de munca, obligarea la plata a 20.000 lei daune morale și obligarea pârâtei la plata unor daune cominatorii pe zi de întârziere.
În ședința din 09.02.2009 a cuantificat daunele cominatorii la 20 lei/zi.
Prin sentinta civila nr.239/5.03.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași -Secția Civilă s-a admis în parte acțiunea astfel cum a fost precizată; s- dispus anularea deciziei nr.130/05.12.2008 emisă de pârâta, reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior, obligarea pârâtei la plata către reclamant a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data desfacerii contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă.
Prin aceeasi sentinta tribunalul a respins capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale și daunelor cominatorii si capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
Reclamantul a fost angajat al pârâtei CN SA G în calitate de șef al agenției și conform organigramei avea în subordine 28 angajați, incluzând și punctele de lucru din Oltenița și Cernavodă.
La data de 14.03.2008 sub nr.2320 a fost întocmit un referat în vederea aprobării modificării structurii organizatorice a CN SA G, în care singura modificare o constituie desființarea postului de șef de agenție cu redenumirea acesteia în punct de lucru. Se stipulează că atribuțiile în domeniul contabilitate salarizare financiar sunt preluate la sediul societății. De asemenea, dispare funcția de inginer, care se transformă în dispecer.
Potrivit acestui referat aprobat de directorul general, reorganizarea Agenției C urma să se facă cu trecerea personalului pe funcții corespunzătoare pregătirii acestora. Totuși, este de reținut că prin reorganizare numărul de posturi existente au rămas tot 29, câte au fost și înainte.
Prin adresa 4529/24.06.2008 a CN SA G, reclamantului i se face cunoscut că există câte un post de inginer la Agenția C și T S, urmând să opteze până la 17.07.2008, moment în care se afla în preaviz de 15 zile lucrătoare. Angajatorul a revenit cu aceeași ofertă la 30.07.2008, prin adresa nr.5580. La data de 06.08.2008, reclamantul a solicitat detalii cu privire la cele două funcții de inginer, deoarece în perioada 16.06 - 17.07.2008 a fost în concediu.
Cu adresa nr.5297/17.07.2008, directorul general al pârâtei îi face cunoscut reclamantului că postul cu studii medii de agent port a fost scos la concursul care va avea loc pe 22.07.2008, această adresă purtând data plicului 21.07.2008, deci în preziua concursului.
Prin adresa nr.1633/01.07.2008 reclamantul îi făcuse cunoscut angajatorului că dorește să ocupe postul de agent port cu studii medii, însă la această dată angajatorul nu i-a dat curs, deși referatul 2320/14.03.2008 aprobat de directorul general și însușit de AGA prevedea că reorganizarea se face prin trecerea personalului pe funcții corespunzătoare, și nu prin participarea la concurs.
La concursul organizat la 22.07.2008 a participat numitul - singur și a fost declarat admis.
Totuși pe toată durata anului 2008 între martie și decembrie punctul de lucru a fost condus de, care a desfășurat activități atât la punctul de lucru C, cât și la Oltenița și Cernavodă. Mai mult, procesul verbal din 12.08.2008 atestă instruirea numitului ca șef punct de lucru, iar prin decizia nr.2/05.01.2009 i s-au atribuit sarcini de conducere. Potrivit art.74 alin.1 din Codul Muncii decizia de concediere trebuia să conțină în mod obligatoriu lista tuturor posturilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant în considerentele art.64.
Prima instanta considera ca decizia este deficitară pentru faptul că nu cuprinde mențiuni cu privire la locurile de muncă vacante (toate), conform art.74 din Codul Muncii și art.80 din Contractul Colectiv de Muncă la nivel național pe anii 2007-2010. Este real faptul că art.74 lit.d Codul Muncii face trimitere la art.64 Codul Muncii, care la rândul său instituie obligația de a propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate numai în cazul concedierii prevăzute de art.61 lit.c și d Codul Muncii, ceea ce nu înseamnă că această cerință nu este necesară în cazul deciziei de concediere pentru motive ce nu țin de persoana salariatului. Rațiunea trimiterii la art.64 Codul Muncii este aceea de a nu mai reitera conținutul acestui articol.
Intimata nu a făcut dovada îndeplinirii cerințelor impuse de art.65 Codul Muncii privind caracterul efectiv, real și serios al concedierii, respectiv dovada desființării efective și desființarea locului de muncă ocupat de reclamant.
Statele de funcție și organigramele depuse la dosar nu fac dovada desființării definitive și efective a postului, putând fi apreciate ca fiind constituite "pro causa".
Aceste documente atestă că toată așa zisă reorganizare a avut un singur scop - acela de a-l îndepărta pe reclamant, acest lucru fiind dovedit cu documentele care atestă că toate atribuțiile acestuia au fost exercitate de altă persoană, atât pe timpul desfășurării procedurilor de concediere ale reclamantului, cât și după aceea. Practic, intimata nu poate dovedi pe ce funcție a fost plătit reclamantul după desființarea postului, când în fapt acesta era concediat fără îndeplinirea procedurilor.
Angajatorul a încălcat contractul de muncă la nivel de unitate Capitolul VI pct.7 care prevedea renegocierea contractelor individuale de muncă în maxim 10 zile de la înregistrarea CCM la nivel de unitate - 19.05.2008.
Pentru aceste considerente, s-a admis contestatia, s-a dispus anularea deciziei de concediere, reintegrarea reclamantului în funcția avută anterior și obligarea pârâtei către reclamant la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data desfacerii contractului de muncă și până la reintegrarea efectivă.
Mai retine prima instanta ca niciun angajator nu se poate prevala de faptul că în noua sa structură organizatorică nu mai există postul pe care trebuia să se facă reîncadrarea în muncă, situație care se găsește în cazul tuturor concedierilor pentru motive care nu țin de persoana salariatului. Invocarea unei asemenea împrejurări ar însemna încălcarea principiilor protecției salariatului (art.6 CM), dar și paralizarea careacterului executoriu al hotărârii judecătorești din natura litigiilor de muncă, caracter subliniat și de art.278 și art.289, dând astfel posibilitatea unor abuzuri din partea angajatorilor cât privește reintegrarea salariaților concediați nelegal, persoane care pe această cale n-ar mai putea fi reprimite la vechile locuri de muncă.
Capetele de cerere privind obligarea pârâtei la plata daunelor morale și daunelor cominatorii au fost respinse cu motivarea ca legislația muncii derogă de la dreptul comun și pentru astfel de situații, art.78 din Codul Muncii prevazand obligarea angajatorului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul.
În termen legal împotriva acestei sentințe au formulat recurs motivat ambele părți.
Prin recursul său recurentul-reclamant critică sentința pentru următoarele motive de nelegalitate și netemeinicie:
Considera drept neîntemeiata soluția pe capătul de cerere privind daunele morale, care au fost respine de prima instanta. Astfel, in ceea ce privește aceste despăgubiri, sustine ca in cererea precizatoare a arătat ca temeiul de drept in baza căruia le solicita il reprezintă art.998 civ. conform căruia, "orice fapta a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a cărui greșeala s-a ocazionat a-l repara." In acest sens, arata ca a depus ca probatorii certificate medicale din care rezulta ca in perioada anterioara concedierii, datorita stării de tensiune care a fost continua la locul de munca in perioada martie-decembrie 2008, a suferit consecințe negative atât pe plan fizic, cat si pe plan psihic, fiindu-i astfel afectata situația familiala, profesionala si sociala. A depus si o caracterizare emisa de Primarul mun. C, din care rezulta profesionalismul de care a dat dovada in exercitarea atribuțiilor de serviciu.
Or, cum instanța singura a constatat pe baza materialului probator administrat direct si nemijlocit ca a fost victima unei concedieri abuzive precum si ca, in perioada invocata mai sus, martie-decembrie 2008(deci 8 luni), desi era in continuare conducătorul unității, atributiile i-au fost luate in fapt, fiind marginalizat si "tolerat" in unitate, considera recurentul ca avea suficiente motive pentru a i se admite capătul de cerere cu privire la acordarea depagubirilor morale, pentru ca astfel sa realizeze aplicarea deplina a răspunderii civile delictuale.
Considera ca si petitia privitoare la obligarea paratei la plata unor daune cominatorii de 20 lei pe zi intarziere era admisibila, intrucat acestea isi au temeiul in dubla funcțiune pe care o are judecătorul, cu consecința prerogativei sale de a ordona si masurile necesare ducerii la indeplinire a celor dispuse prin hotărârea care se pronunța.
Legislația muncii arătata de instanța, respectiv art.78 CM. nu poate fi invocata in respingerea petitelor, ea neinlaturand dreptul de a se recurge la obligarea debitorului la daune cominatorii, câtă vreme acesta nu-și execută obligația de a face.
Prin recursul său, recurenta-pârâtă Compania Națională Administrația Porturilor Fluviale SA G, formulează asupra sentinței următoarele critici:
Primul motiv pentru care considera hotărârea instanței de fond nelegala este acela ca aceasta nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare. Instanța de fond retine pentru pronunțarea hotărârii recurate ca unitatea nu a făcut dovada indeplinirii cerințelor impuse de art.65 privind caracterul efectiv, real si serios al concedierii. Mai retine instanța de fond ca nu a fost respectat referatul nr.2320/14.03.2008 prin care se dispune trecerea personalului din funcțiile desființate pe funcții corespunzătoare si ca decizia de incetare a contractului individual de munca este deficitara, pentru faptul ca nu cuprinde mențiuni cu privire locurile de munca vacante.
Considera ca instanța de fond a pronunțat o hotărâre nelegala, deoarece nu s-a pronunțat pe apărarea paratei privind dreptul angajatorului de a-si organiza activitatea. Astfel, recurenta susține ca angajatorul are in mod fundamental dreptul de a-si organiza activitatea, drept care a fost de altfel consacrat in mod expres in Codul Muncii. Organizarea activității inseamna si organizarea resurselor umane, acestea formând impreuna cu organizarea resursele financiare un tot unitar. Dreptul angajatorului de a-si organiza activitatea este reglementat ca un drept pozitiv, fiind prevăzut in art. 40 alin. (1) lit. a) din Codul Muncii ca dreptul angajatorului de a infiinta noi structuri/departamente/locuri de munca dar si de a desființa locuri de munca, ceea ce atrage concedierea salariatiilor care ocupau posturile respective. Acestui articol din Codul Muncii ii este opus art. 65 din același Cod, care fixează limitele in care angajatorul poate sa isi organizeze activitatea.
Așadar, in opinia recurentei, dreptului angajatorului de a-și organiza activitatea, îi corespunde obligația acestuia de a inceta contractul de munca al salariatului numai in situația in care postul a fost desființat efectiv, iar cauza desființării este serioasa. Considera ca din probatoriul administrat a dovedit ca desființarea postului a fost efectiva, funcția de sef al agenției Calărași a fost scoasa din organigrama unității, desființarea a fost indubitabil una reala si serioasa, deoarece insasi agenția Caf ost desființată. Structura organizatorica existenta înainte de restructurare a Agenției Calărași era: Agenția C (condusa de 1 sef de agenție si 11 si 5 muncitori ), Punctul de lucru Oltenița (2 si 3 muncitori) si Punctul de lucru Cernavoda (4 si 3 muncitori). Prin Hotărârea AGA nr.07/25.03.2008, care aproba modificarea structurii organizatorice a CN SA G, agenția C devine punct de lucru C si împreuna cu punctul de lucru Oltenița si Cernavoda au fost subordonate in mod direct directorului coordonator al activității sucursalelor si agențiilor. Prin aceasta modificare a organigramei funcția de conducere (sef agenție C) a fost desființată. In concluzie, considera ca instanța de fond prin hotărârea recurata ii incalca dreptul la organizare prevăzut expres de lege.
Al doilea motiv pentru care considera ca hotărârea instanței de fond este nelegala este prevăzut de art.304 pct.9 si se refera la aplicarea greșita a legii. Instanța de fond retine ca decizia contestata nu respecta prevederile art.74. Situația de fapt a fost reținuta in mod eronat de instanța de fond, deoarece a fost informat prin adresa nr.4529/24.06.2008, adresa nr.5297/17.07.2008, adresa nr.5580/30.07.2008 si adresa nr.5804/06.08.2008 in privința desființării postului de sef al Agenției C si totodată i s-a pus in vedere sa opteze pentru unul dintre posturile vacante existente in unitate, posturi corespunzătoare pregătirii sale profesionale, l-au fost oferite doua funcții de inginer, conform pregătirii sale profesionale, pentru care acesta nu a optat.
Critica adusa deciziei de incetare a contractului individual de munca de către instanța de fond, precum ca este deficitara si nu cuprinde mențiuni cu privire la locurile de munca, este nelegala, fiind rezultatul unei interpretări greșite a legii. Decizia de concediere cuprinde elementele prevăzute de art.74, inclusiv locurile de munca vacante compatibile cu pregătirea profesionala a reclamantului. Considera ca instanța de fond in mod greșit retine obligația unității de-a inscrie in decizia de incetare a contractului individual de munca toate locurile de munca vacante din unitate. Considera ca obligația respectiva exista doar in cazul concedierilor colective, dar cu toate acestea unitatea i-a propus salariatului toate funcțiile vacante in unitate corespunzătoare pregătirii profesionale a acestuia.
Reclamantul a fost informat de locurile de munca disponibile in unitate, nu a optat pentru funcțiile de inginer corespunzătoare pregătirii lui profesionale, manifestandu-si interesul pentru ocuparea funcției de agent port din cadrul nou infiintatului punct de lucru Deoarece, condițiile pentru ocuparea postului prevedeau doar nivelul de studii medii, un nivel de salarizare inferior celui deținut de reclamant si deoarece un alt salariat, a cărui funcție fusese desființată, a formulat cerere de ocupare a respectivului post la concurs, postul a fost scos la concurs. a refuzat sa se inscrie la concursul organizat.
Considera ca instanța de fond in mod netemeinic a interpretat ca fiind pro causa inscrisurile care dovedesc desființarea efectiva a locului de munca al salariatului, acestea fiind întocmite in mod obiectiv fara nicio legătura subiectiva cu persoana salariatului. Prin reorganizare s-a urmărit o eficientizare a structurilor organizatorice ale unității, prin desființarea funcției de conducere existenta si subordonarea directa a punctelor de lucru directorului de coordonare. De asemenea, prin reorganizare atribuțiile in domeniul contabilitate salarizare financiar au fost preluate de personalul de la sediul central.
Recursul declarat de COMPANIA NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA PORTURILOR FLUVIALE SA G este fondat, urmand a fi admis, pentru considerentele ce se vor expune in continuare:
Decizia de concediere emisa de intimata concretizeaza o masura luata de angajator pentru motive ce nu tin de persoana salariatului si trebuie sa fie deopotriva legala si temeinica. Sub aspectul conditiilor de forma, art 74 din Codul Muncii prevede ca aceasta trebuie sa contina in mod obligatoriu motivele care determina concedierea, durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de prioritate conform art 70 alin.2 lit d din Codul Muncii, lista tuturor locurilor de munca disponibile in unitate si termenul pe care salariatul l-a avut la dispozitie pentru a opta pentru ocuparea unui loc de munca vacant, in conditiile art 64 din Codul Muncii.
Din analiza deciziei contestate in lumina textului de lege susmentionat, Curtea constata ca decizia de concediere cuprinde toate mentiunile obligatorii prevazute de lege, inclusiv locurile de munca disponibile, corespunzatoare pregatirii profesionale a contestatorului, indicate prin trimitere la corespondenta care a avut loc intre parti, si anume adresele nr. 4529/24.06.2008, nr 5297/17.07.2008, nr. 5580/30.07.2008, nr. 5804/06.08.2008.
In conformitate cu prevederile art 65 din Codul Muncii, cauza concedierii salariatului trebuie sa o constituie desfiintarea locului de munca determinată de dificultatile economice prin care trece angajatorul, de transformarile tehnologice sau de reorganizarea activitatii acestuia, desfiintare ce trebuie sa fie efectiva, reala si serioasa (art 65 alin.2 din Codul Muncii ).
Desfiintarea locului de munca este efectiva, atunci cand acesta este suprimat din structura functional-organizatorica a angajatorului, evidentiata in statul de functii si organigrama si implica cu necesitate caracterul definitiv al suprimarii; are o cauza reala, cand prezinta un caracter obiectiv si este serioasa cand are la baza studii temeinice vizând îmbunatatirea activitatii si nu disimuleaza realitatea.
Din analiza deciziei de concediere si a referatului intocmit la data de 14.03.2008 pentru Adunarea Generala a Actionarilor, in vederea modificarii structurii organizatorice a CN SA G (filele 169-171 dosar fond), Curtea constata ca desfiintarea locului de munca al contestatorului se impunea, data fiind necesitatea eficientizarii activitatii Agentiei C, cu cele trei puncte de lucru din subordine, prin preluarea atributiilor de coordonare a acestor trei puncte la nivelul sediului central al CN SA
Reorganizarea a vizat nu doar postul ocupat de contestator, ci o intreaga reasezare a atributiilor in domeniul resurselor umane, contabilitate-salarizare-financiar si cel tehnic-dezvoltare, care au fost preluate pentru a fi realizate la sediul central al CN SA. Se observa ca s-a urmarit o reorganizare prin centralizarea activitatilor desfasurate de multe compartimente, aceasta fiind o masura des uzitata de angajatori, pentru a obtine performante nu doar sub aspect strict financiar, ci si o functionare mai eficienta a diferitelor structuri, prin dozarea si repartizarea resurselor umane, care conduce in cele din urma tot la rezultate economice pozitive.
S-a facut dovada ca intimata a procedat la o reorganizare a activitatii sale, asa cum rezulta din organigramele depuse la dosar, conform carora postul de sef al agentiei Caf ost suprimat, ramanand doar posturi de sefi pentru punctele de lucru C, Oltenita si Cernavoda, subordonate inainte de reorganizare acestei agentii, iar ulterior reorganizarii-direct sediului central al CN SA. In conditiile in care postul ocupat de contestator nu mai exista in noua organigrama, concedierea are un caracter efectiv.
Din cuprinsul referatului intocmit la data de 14.03.2008 pentru Adunarea Generala a Actionarilor, in vederea modificarii structurii organizatorice a CN SA G, care a stat la baza emiterii deciziei de concediere, Curtea retine ca masura este justificata de motive economice reale, si nu disimulate.
Motivele expuse pe larg in cuprinsul acestui referat sunt de natura sa reprezinta o cauza reala si serioasa a restructurarii, deoarece organizarea corespunzatoare si eficienta este o premisa pentru desfasurarea in bune conditii a activitatii angajatorului si ii poate permite acestuia sa reuseasca intr-o mai mare masura sa aduca la indeplinire obiectivele avute in vedere la infiintarea sa.
Nu i se poate impune angajatorului sa mentina aceeasi structura organizatorica indiferent de necesitatile activitatii, de realitatile carora aceasta activitate trebuie sa raspunda. Angajatorul a transformat Agentia C in punct de lucru, printre altele si pentru a asigura un echilibru intre numarul posturilor de conducere si numarul posturilor de executie, obiectiv pe care orice angajator care isi propune realizarea de profit il urmareste in mod constant. Dupa cum se poate observa din studierea organigramelor anterioare si ulterioare concedierii, in noua structura organizatorica s-a redus numarul posturilor de conducere.
In consecinta, Curtea constata ca prima instanta a facut o gresita apreciere a dispozitiilor legale incidente cauza, atunci cand a considerat ca decizia de concediere este netemeinica si ca motivele expuse in referatul din 14.03.2008 nu ar constitui o cauza reala si serioasa a reorganizarii.
Curtea apreciaza, contrar celor retinute de prima instanta, ca decizia este deopotriva legala si temeinica, urmand a fi mentinuta, iar toate celelalte cereri formulate de contestator, avand un caracter accesoriu, apar ca nefondate.
In baza art. 312 proc.civ. se va dispune admiterea recursului paratei, modificarea sentintei, in sensul respingerii in tot a cererii de chemare in judecata.
Aceleasi considerente expuse mai sus, privind legalitatea si temeinicia deciziei contestate, conduc in mod evident la concluzia ca recursul reclamantului, care vizeaza solutia asupra a doua capete de cerere accesorii -respingerea daunelor morale si a celor cominatorii- urmeaza a fi respins ca nefondat.
Mai notam faptul ca angajatorul si-a indeplinit obligatia de a informa in mod corect si complet pe salariatul vizat de restructurarea postului sau, in speta recurentul reclamant, despre posturile vacante existente la nivelul unitatii. Astfel, prima adresa comunicata acestuia este cea din data de 24.06.2008, de la fila 16 din dosarul de fond, prin care i se aduce la cunostinta ca la nivelul companiei exista doua posturi vacante, si anume un post de inginer la Agentia C si un post de inginer la Sucursala DTS. Prin aceeasi adresa s-a invederat contestatorului ca are la dispozitie un termen suficient de, pana la 17.07.2008, pentru a-si exprima optiunea.
Sustine recurentul reclamant ca despre aceasta comunicare a aflat la data de 22.07.2008, cand a ridicat-o de la posta. Imprejurarea ca recurentul contestator s-ar fi aflat in concediu de odihna in perioada 16.06.2008-17.07.2008 si ca, din acest motiv, nu a putut sa faca o analiza si sa exprime o optiune cu privire la posturile oferite, nu este imputabila angajatorului, care si-a indeplinit obligatia prevazuta de lege si caruia nu i se poate impune sa astepte rezolvarea oricaror probleme personale ale salariatilor, pentru a putea proceda la reorganizare. Nu suntem in prezenta unei situatii de forta majora (de ex. afectiuni grave ale sanatatii), care sa-l fi pus pe contestator in imposibilitatea absoluta de a lua cunostinta de adresa angajatorului, ci pasivitatea si lipsa de diligenta a recurentului reclamant, care nu a depus niciun efort pentru a-si verifica corespondenta pentru o perioada atat de indelungata, se repercuteaza asupra sa.
Din inscrisurile de la dosar (filele 24, 28) rezulta ca recurentul reclamant avea cunostinta de noua structura organizatorica a companiei inca din data de 10.06.2008, astfel ca ar fi trebuit sa manifeste mai mult interes fata de situatia sa profesionala in intervalul 16.06.2008-17.07.2008, chiar daca se afla in concediu de odihna, cata vreme cunostea ca postul pe care il ocupa umeaza a fi suprimat.
Cu toate acestea, desi din punct de vedere legal parata nu mai avea nicio obligatie fata de reclamant, aceasta a prelungit termenul pentru exprimarea optiunii de ocupare a unuia dintre posturile vacante, comunicamd contestatorului, cu adresa nr. 5580/30.07.2008, ca are termen pana la data de 06.08.2008, ora 12, pentru a comunica in scris optiunea (fila 14 dosar fond).
In ceea ce priveste solicitarea contestatorului, comunicata paratei la data de 01.07.2008, de a ocupa postul de agent port studii medii, din cadrul punctului de lucru C, aceasta a primit raspuns din partea angajatorului, care i-a comunicat prin adresa nr. 5297/17.07.2008, trimisa prin scrisoare recomandata, ca postul a fost scos la concurs, care va avea loc la data de 22.07.2008. Prima instanta retine in mod eronat ca aceasta adresa ar fi fost comunicata contestatorului abia la data de 21.07.2008. In fapt, din copia plicului aflata la dosar (fila 23 dosar fond), rezulta ca aceasta a fost expediata cu serviciul "prioritar" la data de 17.07.2008. Pe acelasi plic s-a inscris si data de 21.07.2008, cu mentiunea "avizat", adica serviciile postale au procedat la o noua instiintare a destinatarului, cu privire la faptul ca are de ridicat corespondenta recomandata. In acest context, ne mentinem consideratiile expuse anterior, cu privire la lipsa de diligenta a contestatorului, manifestata in perioada de concediu de odihna, care nu poate fi imputata paratei, aceasta din urma nefiind obligata sa schimbe datele programate pentru sustinerea concursului de ocupare a unui post, anuntat in timp util, despre care numai reclamantul nu a putut afla.
In consecinta, Curtea considera ca angajatorul a manifestat o conduita conforma cu dispozitiile de protectie a salariatului continute de legislatia muncii, ca reorganizarea a fost reala si ca nu s-a urmarit in niciun fel indepartarea reclamantului ca persoana din cadrul companiei, ci numai suprimarea postului ocupat de acesta, probele administrate in cauza fiind convergente in aceasta privinta.
In baza art. 274 proc.civ. Curtea va obliga pe recurentul reclamant, in calitate de parte cazuta in pretentii, la plata cheltuielilor de judecata efectuate de recurenta parata, in cuantum de 2.380 lei, reprezentand onorariu avocat avansat la fond, conform chitantei nr. 6/13.01.2009, de la fila 191 din dosarul Tribunalului
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă COMPANIA NAȚIONALĂ ADMINISTRAȚIA PORTURILOR FLUVIALE SA G împotriva sentinței civile nr.239/5.03.2009 pronunțată de Tribunalul Călărași -Secția Civilă în dosarul nr-.
Modifică în tot sentința recurată, în sensul că:
Respinge acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Compania Națională Administrația Porturilor Fluviale SA G, ca neîntemeiată.
Obligă reclamantul la plata sumei de 2.380 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată către pârâtă.
Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 iulie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
A
GREFIER
Red.:
Dact:
2 ex.
27.07.2009
Jud.fond:
.
010
Președinte:Călin Dragoș AlinJudecători:Călin Dragoș Alin, Daniela Georgeta Enache
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1198/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 205/2009. Curtea de... → |
|---|
