Contestație decizie de concediere. Decizia 5045/2009. Curtea de Apel Bucuresti
Comentarii |
|
- ROMÂNIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.1238/2009
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.5045/
Ședința publică din data de 07 iulie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 2: Ilie Nadia Raluca
JUDECĂTOR: - -
GREFIER:
*****************************
Pe rol fiind, soluționarea contestației în anulare formulată de contestatorul-recurent, împotriva deciziei civile nr.689/R din data de 05.02.2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a - Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (format vechi nr.6680/2008), în contradictoriu cu intimatele UNIUNEA NAȚIONALĂ A COOPERATIVELOR MEȘTEȘUGĂREȘTI - și R - având ca obiect "contestație decizie concediere.".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimata Uniunea Națională a Cooperativelor Meșteșugărești -, prin consilier juridic d-nul, cu delegație atașată la fila 22, lipsind contestatorul și intimata Râmnicu
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că la dosar s-a depus prin serviciul "Registratură" al secției, la data de 02.07.2009, de către intimata Uniunea Națională a Cooperației Meșteșugărești -, întâmpinare la motivele contestației în anulare formulate în cauză, în dublu exemplar.
Curtea acordă cuvântul intimatei Uniunea Națională a Cooperativelor Meșteșugărești, prin consilier juridic asupra excepției tardivității formulării motivelor contestației în anulare, excepție invocată de către Uniunea Națională a Cooperației Meșteșugărești -, pe cale de întâmpinare.
Intimata Asociația Națională a Cooperativelor Meșteșugărești -, prin consilier juridic, având cuvântul, arată că, în opinia sa, motivele contestației în anulare trebuiau să fie formulate cel târziu până la data de 17.03.2009, motivat de faptul că a luat cunoștință contestatorul de considerentele hotărârii atacate la data de 05.03.2009, așa cum rezultă din cererea existentă la fila 4 din dosar, prin care s-a solicitat xerocopierea filelor 28 - 31, ce reprezintă chiar decizia atacată.
Așa fiind, apreciază că, motivele contestației au fost depuse tardiv, situație față de care solicită admiterea excepției invocate, ca fiind întemeiată.
Curtea, după deliberare, respinge excepția tardivității formulării motivelor contestației în anulare, întrucât, în cauză, nu există dovezi din care să rezulte cu certitudine data la care contestatorul a luat cunoștință de conținutul deciziei pronunțate în recurs, de la care se calculează termenul legal de 15 zile, prevăzut de dispozițiile art. 319 alin. 2 teza a 2-a din Codul d e procedură civilă.
Intimata Uniunea Națională a Cooperativelor Meșteșugărești, prin consilier juridic, întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul intimatei, în combaterea contestației în anulare.
Intimata Asociația Națională a Cooperativelor Meșteșugărești, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea contestației formulată de contestatorul, ca nefondată, pentru următoarele considerente:
În ceea ce privește primul motiv invocat, în sensul că la data când s-a judecat pricina procedura de citare nu ar fi fost legal îndeplinită cu părțile Dângă - în calitate de fost președinte al M -, - în calitate de consilier și - actual președinte al - -, solicită a se constata faptul că aceste persoane nu au niciodată calitatea de părți în cauza dedusă judecății, iar instanța de apel în mod corect a procedat citând părțile, cu privire la care s-a pronunțat instanța de recurs.
Referitor la cel de-al doilea aspect invocat, intimata, prin consilier juridic, solicită a se constata faptul că nu se încadrează, în dispozițiile art. 317 și art. 318 Cod proc. civilă, criticile ce sunt aduse pe calea prezentei contestații în anulare deciziei pronunțate în recurs.
Față de aceste considerente, intimata Uniunea Națională a Cooperativelor Meșteșugărești -, prin consilier juridic, concluzionează în sensul respingerii contestației în anulare formulată de contestatorul.
Curtea declară dezbaterile închise, potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc, civilă și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Prin prezenta contestație în anulare, înregistrată pe rolul acestei secții a Curții de Apel București - Secția a VII-a - Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, la data de 18.02.2009, sub nr- (nr. format vechi 1238/2009), contestatorul, în contradictoriu cu intimații Uniunea Națională a Cooperativelor Meșteșugărești - (-) și Râmnicu V, a atacat, cu această cale extraordinară de atac, decizia civilă nr.689/R din data de 05.02.2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a - Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (format vechi nr.6680/2008) - atașat prezentului dosar - prin care s-a respins, ca nefondat, recursul declarat de acesta împotriva sentinței civile nr.3944 din data de 09.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.953/3/LM/2008.
În dezvoltarea motivelor contestației sale în anulare, expuse printr-o cerere separată depusă la data de 21.05.2009, contestatorul critică decizia atacată, solicitând, în temeiul dispozițiilor art.317(1) Cod procedură civilă, anularea acesteia, deoarece procedura de chemare a părții pentru ziua când s-a judecat pricina nu a fost îndeplinită potrivit cerințelor legii, respectiv nu au fost citați și nu au participat la proces pârâții: Dângă - fost președinte, - consilier juridic și - actualul președinte al - B, care sunt părți în proces, inclusiv conform dispozițiilor art.17 Cod procedură civilă, împrejurare față de care nulitatea hotărârii contestate este absolută, excepție de ordine publică, care poate fi invocată de oricare dintre părțile în litigiu.
Precizează că, în schimb, a fost citată nelegal Râmnicu V, care nu a figurat ca parte pe întregul ciclu procesual și nici contestatorul nu a înțeles să o cheme ca parte în acest litigiu.
Contestatorul invocă și faptele care au atras violarea dispozițiilor art.317 și art.318 Cod procedură civilă, cât și a dispozițiilor Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, cum sunt:
-dreptul la viață,care este protejat prin lege, respectiv la existență, nivel de trai, la ocrotirea sănătății, în situația gravă, în care se află, ca și dreptul la muncă, care nu poate fi îngrădit, coroborat cu dreptul la respectarea vieții private și de familie;
-dreptul la un proces echitabil, într-un termen rezonabil, de către instanțe imparțiale, care să hotărască fără să îi încalce drepturile;
-să dispună de timpul și de înlesnirile necesare pregătirii apărăriisale;
-să poată fi asistat de un avocat din oficiu, în mod gratuit;
-fără admiterea și audierea martorilor apărării,expertize, probe cu acte, procesul s-a judecat pe excepții, în special competența, ci nu pe fondul cauzei, care îi era favorabil;
-dreptul la un recurs efectiv, ceea ce rezultă din actele de la dosarul cauzei.
Prin întâmpinarea formulată, intimata Uniunea Națională a Cooperativelor Meșteșugărești - a invocat excepția tardivității motivării contestației în anulare și a solicitat respingerea acesteia ca fiind tardiv motivată.
În susținerea afirmațiilor de mai sus, intimata arată că în condițiile în care primul termen de judecată a fost la data de 07.03.2009, se consideră că cel târziu de la această dată a curs termenul legal de 15 zile sus-menționat.
În cazul în care excepția tardivității va fi respinsă, intimata solicită respingerea contestației în anulare, ca nefondată, întrucât motivele invocate de către contestator nu se încadrează în ipotezele textelor art. 317 și art. 318 din Codul d e procedură civilă.
Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 317 din Codul d e procedură civilă, în sensul că la data când s-a judecat pricina procedura de citare nu ar fi fost legal îndeplinită cu părțile Dângă - în calitate de fost președinte al M -, - în calitate de consilier și - actual președinte al -, intimata solicită a se constata faptul că aceste persoane nu au niciodată calitatea de părți în cauza dedusă judecății și că instanța de apel a procedat corect, citând părțile, cu privire la care s-a pronunțat instanța de recurs.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea constată că este neîntemeiată contestația în anulare, pentru următoarele motive:
Prin decizia civilă nr.689/R din data de 05.02.2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a - Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (format vechi nr.6680/2008) - atașat prezentului dosar - a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr.3944 din data de 09.05.2008, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a - Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.953/3/LM/200.
Curtea constată că instanța de recurs a respins recursul ca nefondat, în temeiul disp. art.312 Cod procedură civilă și că, pentru a se pronunța astfel, a reținut că nu sunt incidente în cauză motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct. 5 și pct. 6 Cod proc. civilă, prima instanță respectând principiul disponibilității procesuale, statuând în cadrul procesual determinat de părți, iar în privința obiectului litigiului s-a pronunțat asupra și în limitele pretențiilor deduse judecății, conform art.129 (5) Cod pr.civilă.
Instanța de recurs a mai reținut că obiectul procesului îl constituie o contestație împotriva unei decizii de desfacere a contractului de muncă nr.10/1991 emisă de - Râmnicu V, sens în care calitatea de pârât o are emitentul deciziei conform mențiunilor din cererea inițială de chemare în judecată a recurentului (din dosarul 11745/2000 al Judecătoriei Sectorului 1, cerere ce a fost atașată la fila 17 dosarului nr.5358/2000 al Tribunalului Vâlcea ) și celor statuate prin decizia de casare nr.3854/R/13.11.2007, a căror limite instanța de rejudecare trebuie să le respecte.
De altfel, a constatat instanța de recurs, litigiul de muncă se poartă între angajat și angajator, sens în care nu se justifică lărgirea cadrului procesual inițial, raportat la persoanele solicitate de recurentul-reclamant, respectiv Dângă,., astfel cum s-a statuat, de altfel, în decizia de casare sus menționată, decizie obligatorie pentru instanța de rejudecare. Ca urmare, prin această decizie s-a stabilit că obiectul pricinii este o contestație împotriva unei decizii de desfacere a contractului de muncă, contestatorul indicând, ca emitent al actului - Râmnicu V, persoană juridică ce a fost omisă în primele cicluri procesuale și în cererile ulterioare.
Ca urmare, instanța de recurs a apreciat că prima instanță nu a încălcat prevederile art. 74 - 78 Cod proc. civilă, iar împrejurarea că într-un prim ciclu procesual i-a fost admisă o cerere de asistență juridică, cea din dosarul nr.7099/2001 al Tribunalului București, nu leagă instanța de rejudecare. Astfel, cererile ulterioare de acordare asistență juridică formulate de recurent i-au fost respinse, respectiv ultima fiind cea menționată în încheierea de ședință din data de 2 martie 2007 (dosar nr.23190/2004 al Curții de Apel București ), cerere respinsă cu motivația că recurentul nu a dovedit situația sa financiară de natură a justifica o astfel de cerere totodată deținea studii juridice, îndeplinind și funcția de jurisconsult.
De asemenea, instanța de recurs a analizat susținerile recurentului, în sensul că instanțele au refuzat comunicarea deciziilor civile ale Curților de Apel București privind recursurile formulate și soluționate, motiv pentru care el ar fi fost privat de dreptul la apărare, încălcând formele de procedură sub sancțiunea nulității. Or, dispozițiile art.266 alin.3 Cod proc. civilă dispun obligația comunicării hotărârilor judecătorești, însă numai în acele cazuri în care aceasta este necesar, pentru curgerea termenului de exercitare a apelului sau recursului.
Cum, hotărârea pronunțată de instanțele de recurs nu se încadrează în categoria hotărârilor menționate în art.266 alin.3 Cod pr.civilă, evident că nu există obligația comunicării lor, recurentul nefiind privat astfel de dreptul la apărare. S-a mai reținut că el ar fi avut însă posibilitatea, conform art.128 alin.7 din Regulamentul de organizare a instanțelor aprobat prin Hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii nr.1315/2008, să solicite copii ale hotărârilor de recurs, demersuri pe care nu le-a întreprins recurentul, această atitudine fiindu-i imputabilă.
Totodată, instanța de recurs a mai reținut și că prima instanță nu a încălcat dispozițiile art.242 pct.2 Cod proc. civilă, întrucât suspendarea judecății poate fi evitată în cazul în care una dintre părți a solicitat judecarea cauzei în lipsă. Or, în speța dedusă judecății, prin precizarea la întâmpinare formulată în dosarul nr.8349/1997 al Tribunalului București - Secția a lll-a - Civilă, într-un prim ciclu procesual, intimata Râmnicu Vas olicitat judecarea cauzei în lipsă,motiv în care tribunalul în mod corect a aplicat dispozițiile art.242 alin.2 Cod proc. civilă, procedând la judecarea pricinii.
Instanța de recurs, apreciind că nu pot fi reținute, în cauză, nici motivele de recurs prevăzute de dispozițiile art.304 pct. 7, pct. 8 și pct. 9 Cod proc. civilă, întrucât hotărârea atacată cuprinde motivele de fapt și de drept ce au format convingerea primei instanțe și, totodată, s-a realizat o corectă interpretare a actului juridic dedus judecății și a normelor de drept incidente în cauză.
Cât privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 10 Cod proc. civilă, s-a apreicat că acesta nu poate fi invocat în cauză, dat fiind faptul că la declarării și soluționării recursului, dispozițiile sus menționate fuseseră deja abrogate, prin Legeanr.219/2005.
În aceste condiții, fiind respectate principiile ce guvernează procesul civil, instanța de recurs a apreciat că este evident că în cauză nu au fost încălcate dispozițiile art.2, art. 6 și art. 13 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, recurentului fiindu-i respectat dreptul la un proces echitabil și la un recurs efectiv.
Ca urmare, concluzionând că acestuia i s-a conferit posibilitatea de a se adresa unui tribunal independent și imparțial, instanța de recurs a apreciat, totodată și caracterul echitabil al procedurii desfășurată în fata instanței de fond, astfel că, în consecință, în temeiul dispozițiilor art.312 Cod procedură civilă recursul a fost respins ca nefondat.
Așadar, această decizie, pronunțată de instanța de recurs, a fost atacată cu prezenta contestație în anulare, în motivarea căreia a invocat atât dispozițiile art. 317, cât și pe cele ale art. 318 din Codul d e procedură civilă,
Primul motiv al contestației în anulare este întemeiat pe dispozițiile art. 317 Cod procedură civilă, referitoare lacontestația în anulare de drept comun, potrivit cărora:
"Hotărârile irevocabile pot fi atacate cu contestație în anulare, pentru motivele arătate mai jos, numai dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:
1. când procedura de chemare a părții, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerințele legii;
2. când hotărârea a fost dată de judecători cu călcarea dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.
Cu toate acestea, contestația poate fi primită pentru motivele mai sus-arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.".
Față de dispozițiile legale suscitate, Curtea apreciază că este neîntemeiat primul motiv al contestației, prevăzut de dispozițiile art. 317 alin. 1 pct. 1 Cod procedură civilă, prin care se susține că nu ar fi fost îndeplinită, potrivit cerințelor legii, procedura de chemare a părților, pentru ziua când s-a judecat pricina, respectiv nu au fost citați și nu au participat la proces pârâții: Dângă - fost președinte, - consilier juridic și - actualul președinte al - B, care sunt părți în proces.
Întrucât conflictul de muncă se poartă, în contradictoriu, între salariatul și angajator, Curtea apreciază că nu se justifică lărgirea cadrului procesual inițial, referitor la persoanele solicitate de recurentul-reclamant, respectiv Dângă, și, aspect reținut în acest sens, în mod corect și de către instanța de recurs.
De altfel, Curtea constată că așa s-a statuat și în decizia de casare (obligatorie pentru instanța de rejudecare), când s-a stabilit că obiectul pricinii este o contestație împotriva unei decizii de desfacere a contractului de muncă, în care contestatorul a indicat că emitentul actului de concediere este Râmnicu V - persoană juridică care a fost omisă în primele cicluri procesuale, precum și în cererile ulterioare.
Ca urmare, Curtea concluzionează că acest prim motiv invocat de contestator, în motivarea contestației sale în anulare, nu se încadrează în ipoteza textului art. 317 din Codul d e procedură civilă.
Cu privire la contestația în anulare specială, art.318 din Codul d e procedură civilă prevede două motive pentru exercitarea acestei contestații, și anume, prevede că:
"Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație, când dezlegarea dată esterezultatul unei greșeli materialesau când instanța, respingând recursul sau admițându-l numai în parte,a omis din greșeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare.".
Așadar, motivele pentru care se poate exercita o atare contestație în anulare sunt:
1. dezlegarea dată prin hotărârea instanței de recurs este rezultatul unei greșeli materiale;
2.respingând recursul sau admițându-l în parte, instanța de control judiciar a omis, din greșeală, să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Contestația în anulare specială poate fi exercitată împotriva deciziilor date asupra recursului, nu și împotriva celor pronunțate la judecata fondului după casarea cu reținere.
Referitor la primul motiv prevăzut de textul de lege sus-citat, cel referitor la"rezultatul unei greșeli materiale", Curtea reține cătextul are în vedere greșeli materiale cu caracter procedural, cum ar fi: dacă s-a respins un recurs ca tardiv, deși din plicul atașat la dosar rezulta că recursul fusese depus la poștă înlăuntrul termenului de declarare a căii de atac; dacă recursul s-a anulat ca neregulat depus, deși au fost respectate dispozițiile art.302 din Codul d e procedură civilă; dacă recursul s-a anulat ca netimbrat, deși la dosar fusese depusă recipisa de plată a taxei de timbru; dacă recursul a fost anulat, în mod greșit, ca fiind formulat de o persoană care nu are calitatea de reprezentant; dacă recursul s-a anulat ca nemotivat, deși motivarea s-a făcut prin chiar cererea de recurs.
Pentru verificarea acestor greșeli, nu este necesară o reexaminare a fondului sau reaprecierea probelor.
Curtea apreciază că nu poate fi primită contestația atunci când se invocă stabilirea eronată a situației de fapt, în urma aprecierii probelor sau a interpretării faptelor, întrucât aceasta echivalează cu o eroare de judecată.
De asemenea, greșeala materială nu trebuie să fie rezultatul interpretării unui text de lege, pentru că,practic, s-ar ajunge la judecarea din nou a aceluiași recurs.
Greșeala materialătrebuie să fieesențialășinu se confundă cu erorile sau omisiunile prevăzute de art.281 din Codul d e procedură civilă,pentru că acestea nu sunt de natură să influențeze soluția dată în cauză, iar aprecierea acesteia se face în raport cu situația existentă la dosar la data pronunțării hotărârii ce se atacă.
Față de aspectele de mai sus, Curtea apreciază că această primă ipoteză a textului art. 318 din Codul d e procedură civilă, care se referă la"rezultatul unei greșeli materiale",nu se regăsește în speță.
În ce privește cel de-a doua ipoteză a textului art.318 din Codul d e procedură civilă, Curtea reține că, față de formularea clară a acestuia,contestația în anulare poate fi exercitată numai dacă instanța de recurs a omis să analizeze un motiv cu care a fost investită, nu și atunci când instanța de apel este cea care nu a analizat toate criticile apelantului.
De asemenea, contestația poate fi formulată atunci când: recursul a fost respins sau admis în parte, nu și în caz de casare sau de modificare în tot a hotărârii atacate cu recurs; instanța a omis să cerceteze un motiv de casare sau de modificare (dacă l-a examinat, dar nu și l-a însușit, contestația nu este admisibilă); motivul omis trebuie să fi fost formulat în termen, întrucât instanța nu este obligată să cerceteze un motiv de recurs depus după împlinirea termenului prevăzut de art.303 alin.1 din Codul d e procedură civilă.
Atât doctrina, cât și practica judiciară au decis că omisiunea acordării cheltuielilor de judecată nu poate echivala cu"omisiunea de a cerceta un motiv de recurs",în acest caz partea având posibilitatea să solicite cheltuielile de judecată pe calea unei acțiuni separate.
Dacă, însă, instanța a omis să se pronunțe asupra unui motiv de casare de ordine publică, invocat oral de recurent, cu ocazia dezbaterilor în fond, contestația în anulare este admisibilă.
Totodată, Curtea mai reține că dispozițiile art.318 din Codul d e procedură civilă privește nepronunțarea asupra unui motiv de casare sau modificare, astfel că neexaminarea tuturor argumentelor folosite pentru susținerea unui motiv de recurs ori gruparea argumentelor și cercetarea lor în bloc, nu pot fi invocate în calea extraordinară de atac.
În speță, practic, prin prezenta contestație în anulare, contestatorul a înțeles, de fapt, să declare "recurs la recurs",nemulțumirea acestuia vizând de fapt soluția dată cererii sale de recurs, de către instanța de control judiciar și implicit vizând și soluția pronunțată de instanța de fond.
Față de aspectele mai sus reținute, Curtea apreciază că nu se susțin afirmațiile contestatorului, în sensul că instanța de control judiciar ar fi omis, din greșeală, să analizeze vreunul dintre motivele formulate prin cererea de recurs, astfel că va înlătura aceste afirmații, ca fiind nefondate.
În raport de motivele invocate de contestatorul, în motivarea contestației în anulare, Curtea constată că nu se regăsește, în speță, nici unul dintre cazurile de admisibilitate a unei atari contestații, așa cum au fost acestea reglementate de ipotezele dispozițiilor procedurale sus-citate - ale art. 317 și art. 318 din Codul d e procedură civilă.
Pentru toate considerentele expuse mai sus, Curtea va respinge contestația în anulare, ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca neîntemeiată, contestația în anulare formulată de contestatorul-recurent, împotriva deciziei civile nr.689/R din data de 05.02.2009, pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VII-a - Civilă și pentru cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr- (format vechi nr.6680/2008), în contradictoriu cu intimatele UNIUNEA NAȚIONALĂ A COOPERATIVELOR MEȘTEȘUGĂREȘTI - și R
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 7 iulie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- - - - - - - -
GREFIER,
red: / dact.:
2 ex. / 10.09.2009
Jud.:
-----------------------------------
Jud.fond:
Președinte:Bodea Adela CosminaJudecători:Bodea Adela Cosmina, Ilie Nadia Raluca
← Contestație decizie de concediere. Decizia 4044/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 2724/2009. Curtea... → |
---|