Contestație decizie de concediere. Decizia 4044/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.269/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.4044/
Ședința publică de la 03 iunie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta, împotriva sentinței civile nr.2534 din data de 19.09.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata CEC Bank SA B - Sucursala A, având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de concediere".
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurenta, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.53751 din 18.04.2009 depusă la dosar-fila 18 și intimata CEC Bank SA B - Sucursala A, prin consilier juridic în baza împuternicirii nr.537 din 2009 depusă la dosar-fila 45.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea cererii de recurs.
Recurenta, prin avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, solicitând a se observa că în sarcina recurentei au fost reținute anumite deficiențe, ca urmare a neîntocmirii unor dosare de credite, printre care, dosarul de credit nr.1419 din 28.07.2005 întocmit în favoarea numitei; dosarul de credit nr.- din 26.06.2006 întocmit în favoarea numitei și dosarul de credit nr. - din 05.05.2006 întocmit în favoarea numitului, însă, aceste deficiențe nu pot fi imputate recurentei, deoarece la data întocmirii acestora, recurenta nu făcea parte din compartimentul "credite", ci din compartimentul "ghișeu", astfel cum rezultă din fișa postului aflată la dosar și nu avea nicio legătură cu aceste dosare de credite, iar pe de altă parte, cât privește cercetarea prealabilă efectuată de intimată, arată că aceasta fost una superficială pentru că s-a urmărit înlăturarea recurentei din cadrul acestei sucursale.
Referitor la reținerea lipsei unui CNP al rudelor beneficiarului creditului sau lipsa de la dosar a unei facturi de utilități sau eventuale adeverințe de venit, solicită a se observa că veridicitate acestora nu putea fi analizată de recurentă și nu pot reprezenta nereguli grave în activitatea desfășurată de aceasta, având în vedere faptul că toate aceste dosare de credite prezentau garanții imobiliare de rangul I, astfel încât, nu există riscul de a nu se putea recupera creditul.
Cât privește întârzierea achitării creditelor, se arată că în cauză nu s-a dovedit faptul că ar exista o legătură de cauzalitate între pretinsele deficiențe constatate în aceste dosare de credit și aceste întârzieri.
De asemenea, solicită a se observa că recurentei i s-a stabilit un termen pentru remedierea acestor deficiențe, respectiv, 14.03.2008, timp în care o mare parte din aceste deficiențe au fost remediate, însă, intimata a dispus emiterea deciziei de desfacere a contractului de muncă, mai înainte de împlinirea termenului stabilit, iar această decizie reprezintă o sancțiune disproporționată în raport de deficiențele constatate, dat fiind faptul că nu s-a dovedit un raport de cauzalitate între recuperarea acestor credite și pretinsele deficiențe.
Mai mult decât atât, solicită a se avea în vedere faptul că intimata la momentul trecerii recurentei pe un alt post, era obligată să analizeze și împrejurările dacă aceasta era pregătită profesional pentru ocuparea unui astfel de post, iar recurenta a fost nevoită să accepte funcția de consilier de credite.
În atare situație, apreciază că intimata la momentul constatării modului de lucru defectuos al recurentei, trebuia să îi propună acesteia trecerea pe un alt post și nu să o înlăture pentru aceste deficiențe care nu au fost săvârșite din culpă, ci datorită volumului mare de muncă și tot în această situație s-au aflat și alte colege ale recurentei, însă spre deosebire de recurentă acestea au fost sancționate cu diminuarea salariului cu un procent de 10%.
În raport de cele susținute și față de faptul că intimata nu a ținut cont de conduita generală la locul de muncă al recurentei, care lucrează în cadrul acesteia timp de 20 de ani și niciodată nu i s-a imputat vreo lipsă, apreciază că prin emiterea deciziei de desfacere a contractului de muncă în condițiile arătate, recurenta va fi în imposibilitate de a se mai reangaja și de a-și întreține familia.
Având în vedere cele susținute, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile recurate în sensul admiterii acțiunii, întrucât decizia de desfacere a contractului de muncă, este nelegală.
Fără cheltuieli de judecată, depunând la dosar concluzii scrise.
Intimata CEC Bank SA B - Sucursala, prin consilier juridic, având cuvântul, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală, pentru motivele dezvoltate pe larg pe cale de întâmpinare.
În combaterea recursului, intimata prin consilier juridic, arată că la data emiteri deciziei de desfacere a contractului de muncă s-a avut în vedere abaterile săvârșite în mod repetat de către recurentă și pentru care aceasta a fost sancționată prin diminuarea salariului cu 10% pe o perioadă de 2 luni, cât și întreaga activitate desfășurată de aceasta în cadrul băncii.
Curtea, în temeiul art.150 pr.civ. declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Prin sentința civilă nr.2534 din data de 19.09.2008, pronunțată de către Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal, s-a respins ca nefondată acțiunea civilă având ca obiect contestație împotriva deciziei de desfacere a contractului de muncă, privind pe contestatoarea și intimata Bank B - Sucursala
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că prin decizia nr.32 din 7 martie 2008 B - Sucursala Aad ecis sancționarea contestatoarei cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă, în conformitate cu art.264 alin.1 lit.f din Legea nr.53/2003 - Codul Muncii, cu modificările și completările ulterioare și art.38 lit.f din Regulamentul Intern al nr.42/RU/2003.
S-a constatat că potrivit deciziei contestate, petenta a fost sancționată pentru încălcarea prevederilor unor reglementări interne, respectiv pentru că nu a respectat prevederile Normelor și Procedurilor de creditare persoane fizice referitoare la verificarea și analizarea documentelor de credit pentru creditele acordate persoanelor fizice, aprobând credite pentru persoane fizice, în calitate de membru al Comitetului de Credit al Agenției T M, pe baza unor documentații cu vicii de fond și formă, încălcând astfel principiul prudențialității bancare, precum și pentru că nu a respectat Hotărârea Comitetului de Credite al Sucursalei A din data de 15 noiembrie 2005 referitoare la remedierea deficiențelor din dosarele de credit acordate clienților, nesocotind în acest fel Regulamentul intern al cu nr. 42/R/2003- art. 16 lit. a,b,c și f, art. 35, 36 alin. 2 lit. a, 37 lit. a și m pe anul 2008 - art. 50 lit. a, b și
S-a mai avut în vedere că în decizie s-a reținut că pentru nerespectarea obligațiilor ce-i reveneau conform fișei postului, contestatoarea a fost atenționată în repetate rânduri, iar consecința abaterilor săvârșite de către aceasta este gravă, constând în recuperarea cu întârziere a creditelor acordate și afectând în mod negativ activitatea Agenției 1(1A) T M, ca de exemplu, procentul creditelor restante la 31 decembrie 2007 ajungând la 16,52% din totalul de 1.477 credite active.
S-a apreciat că intimata a respectat procedura cercetării disciplinare prealabile, rezultatul fiind cuprins în nota nr. 1479/26 februarie 2008 și s-a avut în vedere că salariata nu a produs dovezi și nici nu a prezentat motive temeinice care să conducă la înlăturarea vinovăției sale.
S-a arătat că decizia contestată cuprinde toate mențiunile și precizările cerute de art.268 alin.2 Codul muncii, contestatoarea fiind informată corect cu privire la faptele, motivele, temeiurile de drept pentru care i-a aplicat sancțiunea.
Nu s-a putut reține că angajatorul nu a motivat înlăturarea apărărilor contestatoarei, atâta vreme cât în cuprinsul deciziei se face mențiunea că aceasta nu a prezentat dovezi și motive temeinice de înlăturare a vinovăției.
S-a mai reținut că, decizia de desfacere a contractului de muncă privind pe contestatoare se întemeiază pe un probatoriu temeinic justificat de intimată - notă de cercetare nr.1479/26 februarie 2008, notă explicativă a contestatoarei, decizia nr.19/12 februarie 2008 privind constituirea comisiei, proces verbal din 8 februarie 2008 întocmit de Serviciul Teritorial d e Control B, notă de prezentare, extras din procesul verbal nr.295/15 octombrie 2007, înștiințarea contestatoarei cu privire la deficiențele constatate, întocmită de Sucursala A la 01 octombrie 2007, fișa postului înscrisuri prin care aceasta face dovada, în lipsa unor dovezi pertinente de constatare a întrunirii elementelor constitutive ale abaterii disciplinare, constând în încălcarea normelor legale și contractuale menționate în decizie precum și a vinovăției contestatoarei în săvârșirea acestora, fiind evident că activitatea deficitară a contestatoarei a influențat în mod negativ bunul mers al Agenției T
Prin urmare, tribunalul a concluzionat că în conținutul deciziei de sancționare sunt precizate în concret elementele avute la art.268 alin. 2 din Codul muncii și că sancțiunea s-a aplicat conform art.266 Codul muncii, în raport de fapta comisă și de gradul de vinovăție a contestatoarei.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat recurs de către contestatoarea, care a criticat-o pentru nelegalitate pentru următoarele motive:
Instanța de fond trebuia să constate nulitatea absolută a deciziei unilaterale de desfacere a contractului de muncă atacată în cauză, de vreme ce intimata a dispus concedierea disciplinară a recurentei contestatoare, fără a arăta motivele pentru care a înlăturat apărările formulate de către aceasta cu ocazia cercetării disciplinare prealabile, în conformitate cu dispozițiile art.268 alin. 2 lit. c din codul muncii.
Pe fondul cauzei, recurenta a solicitat să constate că decizia atacată este total neîntemeiată, fiind rodul unui abuz de putere exercitat de către pârâtă, care a înțeles să aplice fără nici un fel de discernământ și în mod disproporționat cea mai gravă dintre sancțiunile pe care le putea aplica, în condițiile în care faptele care se impută reclamantei nu sunt în nici un fel vătămătoare pentru pârâtă.
S-a arătat că deși în cuprinsul hotărârii se reține faptul că abaterile reclamantei ar fi produs o întârziere în recuperarea creditelor, în realitate nu există nici o legătură de cauzalitate între micile nereguli constatate și aceste urmări, motivarea instanței de fond cu privire la temeinicia deciziei contestate fiind extrem de superficială, în raport cu probatoriile administrate în cauză.
S-a menționat că neregulile reținute în sarcina contestatoarei sunt unele minore, justificabile și inevitabile, dat fiind volumul imens de muncă și miile de dosare de credit întocmite la Agenția CEC T - M, ca de exemplu lipsă pagini carnet de muncă, lipsă ștampilă conform cu originalul, lipsă CNP-uri ale rudelor sau lipsa facturii de utilități de la ultimul domiciliu, care nu justifica în nici un fel aplicarea celei mai grave sancțiuni din dreptul muncii, cu atât mai mult cu cat contestatoarea nu a mai fost sancționată anterior.
S-a precizat că o parte din deficientele reținute în sarcina contestatoarei au fost remediate, iar acestea nu au fost de natură să prejudicieze în vreun fel activitatea Agenției CEC T - M, mai ales că aceste credite erau acoperite cu garanții reale imobiliare.
S-a învederat faptul că prin procesul verbal întocmit de Serviciul Teritorial d e control B la data de 07.02.2008, prin care s-au constatat mai multe deficiente, a fost fixat ca termen de remediere a acestora la data de 14 martie 2008 și s-a arătat că nu s-a mai așteptat împlinirea acestui termen și nici nu s-a verificat în vreun fel stadiul remedierii deficiențelor, conducerea unității dispunând desfacerea unilaterală a contractului de muncă prin emiterea deciziei nr. 32 din 7 martie 2008, fără a se ține seama de activitatea desfășurată în cadrul instituției CEC timp de 20 de ani.
S-a menționat că majoritatea deficiențelor reținute în acest proces verbal sunt imputabile analistului credite persoane fizice, fostă angajată CEC.
S-a amintit că sarcina probei în dreptul muncii, potrivit art.287 muncii, revine angajatorului, or în speță reprezentanții intimatei au invocat faptul că "salariata nu a adus dovezi care să ateste nevinovăția privind acordarea unor credite cu nerespectarea reglementărilor în domeniu ".
În fine, s-a susținut că intimata a încălcat dispozițiilor art.266 din Codul muncii, care dispun că sancțiunea disciplinară aplicabilă se stabilește avându-se în vedere ansamblul criteriilor enumerate de către legiuitor, și anume împrejurările în care a fost săvârșită fapta; gradul de vinovăție al salariatului; consecințele abaterii disciplinare; comportarea generală în serviciu a salariatului; eventualele sancțiuni disciplinare suferite de către acesta.
Prin întâmpinare, intimata CEC Bank SA - Sucursala A, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate pe dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. Curtea reține următoarele:
Recurenta contestatoare, numită în funcția de analist credite prin decizia nr.600/20.11.2006, a fost sancționată disciplinar cu desfacerea contractului de muncă, în temeiul prevederilor art.264 alin.1 lit.f din muncii, potrivit deciziei contestate în cauză nr.32/7.03.2008 emisă de către intimata Bank B - Sucursala A, pentru încălcarea procedurilor de creditare a persoanelor fizice NM nr.231/2005 cu modificările ulterioare și Procedurile generale de creditarea persoanelor fizice nr.150/2007; art.16 lit.a, b, c și f, art.35, art.36 alin.2 lit.a și art.37 lit.a și lit.n din Regulamentul intern al CEC - SA, art.90 lit.a, b, c din Contractul colectiv de muncă pe anul 2008 al CEC - SA.
Prima instanță a ținut seama la soluționarea cauzei de prevederile art.268 alin.1 lit.c muncii, potrivit cărora decizia de sancționare disciplinară trebuie să prevadă în mod obligatoriu motivele pentru care sunt înlăturate apărările formulate de către salariat în cursul cercetării prealabile.
Astfel, instanța de fond a arătat în considerentele hotărârii recurate faptul că decizia de sancționare cuprinde toate condițiile de formă prevăzute de art.268 muncii, reținând că "angajatorul nu a motivat înlăturarea apărărilor contestatoarei, atâta vreme cât în cuprinsul deciziei se face mențiunea că aceasta nu a prezentat dovezi și motive temeinice de înlăturare a vinovăției".
Prin urmare, Curtea constată că fiind nefondată susținerea recurentei referitoare la motivarea hotărării recurate, întrucât instanța de fond a respectat prevederile art.261 alin.1 pct.5 pr.civ. în condițiile în care a indicat temeiurile de fapt și de drept pentru care nu a reținut nulitatea absolută a deciziei de concediere disciplinară atacată în cauză.
Curtea remarcă că în cuprinsul deciziei de sancționare disciplinară intimata Bank B - Sucursala Aam enționat că "susținerile în apărare ale salariatei au fost înlăturate, deoarece nu au reprezentat motive temeinice care să ducă la înlăturarea vinovăției sale", reținându-se că atribuțiile pe care aceasta le avea în baza fișei postului impuneau "activitate prudențială privind acordarea creditelor, cu respectarea întocmai a dispozițiilor cuprinse în Procedurile de creditare a persoanelor fizice aferente NM nr.231/2005, cu modificările ulterioare și a Procedurilor generale de creditare a persoanelor fizice nr.150/2007, precum și a notelor de atenționare emise de conducerea unității prin care salariata nominalizată a fost atenționată în repetate rânduri, asupra respectării normelor și procedurilor de creditare persoane fizice și principiul prudențialității bancare; salariata nu a adus dovezi care să ateste nevinovăția privind acordarea unor credite cu nerespectarea reglementărilor în domeniu."
Ca atare, de vreme ce intimata face referire la apărările recurentei contestatoarei din cursul cercetării prealabile și menționează expres că le înlătură, pentru considerentele expuse mai sus, prima instanță corect nu a constatat nulitatea absolută a deciziei de concediere, în condițiile în care sancțiunea nulității absolute a deciziei de concediere poate fi aplicată doar în cazurile expres prevăzute de către legiuitor prin art.268 alin.2 Codul muncii, or în speță nu erau îndeplinite cerințele prevăzute de către art.268 alin.2 lit.c muncii.
Cu privire la criticile de fond aduse hotărârii recurate, Curtea reține netemeinicia acestora, având în vedere că cele relatate de către contestatoare în cursul cercetării prealabile în privința abaterilor pentru care a fost efectiv sancționată disciplinar, prin care aceasta explică contextul în care au fost întocmite documentele în discuție, echivalează în fapt cu o recunoaștere a abaterilor disciplinare reținute în sarcina sa, în condițiile în care aceasta știa sau trebuia să știe că pretinsele solicitări ale conducerii Agenției I Tr.M constituie încălcări a normelor și procedurilor de lucru ale CEC (recurenta afirmând în răspunsurile din nota explicativă "am omis a trece adresa, trecând doar rangul ipotecii", "până acum nu s-a făcut niciodată așa ceva și noi am procedat la fel, neștiind", "la solicitarea conducerii Agenției I Tr.M", "la solicitarea conducerii Agenției I Tr.M, asigurându-ne că sunt garanții mari și că pentru aceste credite nu este nici o problemă").
Curtea are în vedere că sancționarea disciplinară a recurentei contestatoare s-a dispus pentru săvârșirea abaterilor disciplinare, constând în nerespectarea prevederilor Normelor și Procedurilor de creditare persoane fizice referitoare la verificarea și analizarea documentelor de credit pentru creditele acordate persoanelor fizice, în mod repetat, inclusiv la creditele acordate în luna noiembrie 2007; aprobarea de credite pentru persoane fizice, în calitate de membru al Comitetului de Credit al Agenției T M, pe baza unor documentații cu vicii de fond și formă; respectat Hotărârea Comitetului de Credite al Sucursalei A din data de 15 noiembrie 2007 referitoare la remedierea deficiențelor din dosarele de credit acordate anumitor clienți, iar nu pentru nereguli constate în dosare de credit întocmite anterior numirii sale în funcția de analist de credite, fiind nefondată critica acesteia sub acest aspect.
Curtea reține că prin probele depuse la dosarul cauzei intimata a făcut dovada faptului că recurenta contestatoare nu a îndeplinit atribuțiile înscrise în fișa postului, respectiv, în calitate de analist credite persoane fizice nu efectuat în mod corespunzător analiza dosarului de credite cu respectarea normelor de creditare, nu a verificat întreaga documentație de credite, iar în cazul în care a constatat că este incompletă, nu a solicitat consilierului refacerea sau completarea documentației.
Curtea remarcă că recurenta contestatoare recunoaște de altfel prin cererea de recurs existența anumitor nereguli reținute în sarcina sa formulată, cu privire la care susține că sunt de fapt minore, justificate și inevitabile datorită volumului de muncă.
Susținerea recurentei în sensul că o parte din nereguli sunt imputabile unei alte angajate, nu poate conduce la exonerarea acesteia de răspundere disciplinară, dat fiind faptul că recurenta, în calitatea sa de membru al Comitetului de Credite, avea obligația de a aproba credite, garanții și de a-și asuma angajamente potrivit competențelor aprobate, cu respectarea normelor și procedurilor interne.
Stabilirea unui termen pentru remedierea deficiențelor nu constituie un caz de suspendare a aplicării sancțiunii disciplinare, angajatorul, în condițiile în care s-a constatat vinovăția salariatei pentru respectivele nereguli, având obligația de a emite decizia de sancționare disciplinară, potrivit art.268 alin.1 muncii, într-un termen de 30 de zile calendaristice de la data la care a luat la cunoștință despre săvârșirea faptei și nu mai târziu de 6 luni de la săvârșirea faptei.
De adăugat că prin Hotărârea Comitetului de Credite al Sucursalei CE A din data de 15.10.2007, referitoare la remedierea deficiențelor din dosarele de credit acordate clienților s-a stabilit un termen de remediere anterior emiterii deciziei de sancționare contestate în cauză, care însă nu a fost respectat, astfel cum rezultă din răspunsul dat de către contestatoare la interogatoriul propus de către intimată.
Curtea consideră că aplicarea sancțiunii disciplinare nu este condiționată de producerea efectivă a unui prejudiciu material, motiv pentru care răspunderea disciplinară poate fi antrenată și în lipsa unui prejudiciu cauzat angajatorului, fiind nefondată critica recurentei sub acest aspect.
În privința caracterului grav al sancțiunii aplicate, Curtea reține că angajatorul a avut în vedere la aplicarea emiterea deciziei contestate toate criteriile la care face referire art.266 muncii, de vreme ce a ținut seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, gradul de vinovăție al salariatei, consecințele abaterii disciplinare, precum și faptul că aceasta a mai fost sancționată disciplinar anterior, astfel cum rezultă din decizia nr.243/11.9.2003.
Față de cele mai sus expuse, în baza art.312 pr.civ. Curtea va respinge, ca nefondat, recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta, împotriva sentinței civile nr.2534 din data de 19.09.2008, pronunțată de Tribunalul Teleorman - Secția Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ Fiscal, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata CEC Bank SA B - Sucursala.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 3.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - -
-
GREFIER
Red.:
Dact.: /2ex.
13.07.2009
Jud. fond:; -
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 2482/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 5045/2009. Curtea... → |
|---|
