Contestație decizie de concediere. Decizia 505/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928
SecțiaLitigii de muncă și
asigurări sociale
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 505
Ședința publică din data de 13 martie 2009
PREȘEDINTE: Carmen Pârvulescu Dr. - -
JUDECĂTOR 2: Ioan Jivan
JUDECĂTOR 3: Vasilica Sandovici
GREFIER: - -
Pe rol se află pronunțarea recursului declarat de către pârâta-recurentă SC Pescarilor Sportivi T împotriva sentinței civile nr. 3078/25.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat -Mondek, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal, făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 11 martie 2009, încheiere ce face parte integrantă și prin care a fost amânată pronunțarea la data de 13 martie 2009.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată.
Prin sentința civilă nr. 3087 pronunțată la 25 septembrie 2008 instanța admis contestația precizată și formulată de contestatorul Mondek împotriva deciziei de concediere nr. 3/13.10.2005 emisă de intimata Pescarilor Sportivi
A constatat nulă decizia de concediere nr. 3/13.10.2005, consecință a constatării nulității absolute a Hotărârii Biroului Asociației din data de 10.10.2005, prin sentința civilă nr. 9004/25.09.2007 pronunțată în dosar nr- a Judecătoriei Timișoara și rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 289/R/3.03.2008 a Tribunalului Timiș, hotărâre care a stat la baza emiterii deciziei de concediere nr. 3/13.20.2005.
A dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei de concediere nr. 3/13.10.2005, respectiv pe postul și funcția deținută anterior, cu obligarea pârâtei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate precum și cu sporurile și drepturile de care ar fi beneficiat începând cu data de 7.11.2005 și până la reintegrarea efectivă.
A obligat pârâta la plata către contestator a sumei de 5.000 euro, echivalent în lei la data plății efective, reprezentând daune morale.
A obligat pârâta la plata către contestator a sumei de 952 lei reprezentând onorariu de avocat.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut:
Prin decizia de concediere nr. 3/13.10.2005 intimata a procedat la desfacerea contractului individual de muncă al contestatorului pentru motive care nu țin de persoana salariatului, anume desființarea postului deținut de către contestator, întemeindu-și această decizie de concediere nr. 3/13.10.2005 pe Hotărârea din 10.10.2005 a Biroului Consiliului Asociației Pescarilor Sportivi
Totodată, tribunalul a mai constatat că, prin sentința civilă nr. 9004/25.09.2007 pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Timișoara rămasă irevocabilă prin respingerea recursului declarat de către pârâta Pescarilor Sportivi T prin decizia civilă nr. 289/R/3.03.2008 a Tribunalului Timișs -a constatat nulitatea absolută a Hotărârii din data de 10.10.2005 emisă de pârâtă în acel dosar, Pescarilor Sportivi
Cum Hotărârea Biroului Consiliului Asociației Pescarilor Sportivi T din data de 10.10.2005 pe care s-a fundamentat decizia spre a cărei nulitate absolută se tinde în prezentul demers judiciar, s-a constatat sub putere de lucru judecat că este nulă absolut, conform principiului de drept "quod nullum est, nullum producit effectum"și decizia de concediere nr. 3/13.10.2005 emisă de intimată întemeiată pe o hotărâre declarată nulă, este nulă, motiv pentru care tribunalul constată nulă decizia de concediere nr. 3/13.10.2005 consecință a constatării nulității absolute a Hotărârii Biroului Consiliului Asociației Pescarilor Sportivi T din 10.10.2005, prin sentința civilă nr. 9004/25.09.2007, pronunțată în dosar nr- al Judecătoriei Timișoara și rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 298/R/3.03.2008 a Tribunalului Timiș, hotărâre care a stat la baza emiterii deciziei de concediere nr. 3/13.10.2005.
Consecință a constatării nulității absolute a măsurii dispuse de către unitate, a deciziei de concediere nr. 3/13.10.2005, Codul muncii, prin art. 78 alin. 1 stabilește că: "în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul", iar alin. 2 al aceluiași articol statuează că: " la solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere", astfel că, în lumina acestui text de lege, tribunalul constată că petitul vizând reintegrarea în funcția avută, precum și plata despăgubirilor se privește ca întemeiată, motiv pentru care tribunalul le-a admis și a dispus repunerea părților în situația anterioară emiterii deciziei de concediere nr. 3/13.10.2005, respectiv pe postul și funcția deținută anterior, a obligat pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate precum și cu toate sporurile și drepturile de care ar fi beneficiat începând cu data de 7.11.2005 și până la reintegrarea efectivă.
Referitor la petitul vizând obligarea intimatei la plata către contestator a sumei de 100.000 euro reprezentând daune morale, instanța având în vedere dispozițiile art. 269 alin. 1 care prevede că: "angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul", coroborat cu dispozițiile art. 998 care prevede că: "orice faptă a omului, care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat, a-l repara", tribunalul, din probatoriul administrat a constatat că, contestatorul a suferit un prejudiciu de ordin moral, având în vedere că o perioadă îndelungată de timp, peste 2 ani, a fost nevoit să supraviețuiască fără un loc de muncă și fără un venit care să-i asigure subzistența, câtă vreme au durat litigiile vizând constatarea nulității actelor emise de intimată, observându-se că salariatului contestator i-au fost afectate prestigiul, onoarea, reputația, demnitatea de care se bucura, motiv pentru care instanța a apreciat ca întemeiat capătul de cerere privind acordarea de daune morale și în consecință tribunalul a obligat intimata la plata către contestator a sumei de 5.000 euro, echivalent în lei la data plății efective, reprezentând daune morale.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, văzând culpa procesuală a intimatei, instanța a obligat-o la plata către contestator a sumei de 952 lei reprezentând cheltuieli de judecată - onorariu avocațial.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal pârâta Pescarilor Sportivi T solicitând modificarea ei în sensul respingerii contestației în principal ca tardiv formulată sau inadmisibilă, iar în subsidiar ca nefondată.
S-a invocat nelegalitatea sentinței pentru greșita respingere a excepției autorității de lucru judecat și încălcarea dispozițiilor art. 166 Cod procedură civilă și art. 1201 cod civil și s-a susținut că prin încheierea de ședință pronunțată în 16.02.206 de Tribunalul Timiș în dosarul nr. 12095/C/2006 s-a constatat tardivitatea contestației împotriva aceleiași decizii și prin urmare se impune respingerea contestației ca tardivă.
Recurenta a mai susținut că decizia a respectat condițiile de legalitate impuse de dispozițiile art. 74 alin. 1 Codul muncii și că sentința civilă nr. 9004/2004 a Judecătoriei Timișoara nu poate avea efecte asupra Hotărârii din 10.10.2005 a Consiliului Asociației Pescarilor Sportivi T care a hotărât reducerea personalului.
Recurenta a mai invocat că nu este întemeiată susținerea cu privire la nulitatea Hotărârii Consiliului Asociației Pescarilor Sportivi din 10.10.2005.
Reclamantul intimat a depus concluzii scrise solicitând respingerea recursului și a susținut că nu există autoritate de lucru judecat în sensul prevederilor art. 1201 Cod civil, în cele două dosare nefiind decât identitate de părți nu și de cauză și obiect, care sunt diferite, instanța de fond nepronunțându-se asupra nulității absolute a deciziei.
S-a susținut că acțiunea care a constituit obiectul prezentei cauze are un caracter civil, temeiul juridic fiind principiul de drept "quod nullum est, nullum producit effectum"și adagiul latin "rezolutio iure dantis, resolvitur jus accipientis" și acțiunea în nulitate absolută are caracter imprescriptibil.
Examinând cauza în raport de motivele de recurs și de susținerile părților și totodată sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 3041Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente.
Conform principiului consacrat de art. 295 alin. 1 Codul muncii, dreptul muncii se întregește cu dispozițiile legislației civile care constituie dreptul comun. Aplicarea dreptului comun este însă subsidiară și intervine numai dacă legislația muncii nu cuprinde reglementări proprii și numai dacă dispozițiile dreptului comun nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de muncă.
În ce privește cenzurarea unei decizii de concediere, are prioritate legea specială respectiv dispozițiile Codului muncii completate cu celelalte dispoziții ale legislației muncii și în special ale Legii nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă.
Decizia de concediere poate fi contestată numai pe calea legislației muncii și în conformitate cu dispozițiile art. 76-78 și 281 și următoarele din Codul muncii și ale art. 67 și următoarele din Legea nr. 168/1999, nefiind incidente dispozițiile dreptului comun.
Este evident că reclamantul tinde prin demersul său judiciar la eludarea dispozițiilor speciale ale legislației muncii pentru a înlătura efectele puterii lucrului judecat întrucât printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă s-a constatat tardivitatea contestației împotriva deciziei de concediere.
Este adevărat că nu se poate reține existența autorității de lucru judecat, neexistând și identitate de cauză, acțiunea fiind întemeiată pe dispozițiile dreptului comun, dar o asemenea acțiune este inadmisibilă și în mod nelegal instanța de fond a admis-o încălcând dispozițiile legii speciale arătate mai sus.
Pentru aceste motive în baza art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă va fi admis recursul pârâtei și va fi modificată sentința în sensul respingerii acțiunii.
În baza art. 274 alin. 1 Cod procedură civilă reclamantul va fi obligat la 1.500 lei cheltuieli de judecată către pârâta recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC Pescarilor Sportivi T împotriva sentinței civile nr. 3078/25.09.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu reclamantul-intimat -Mondek.
Modifică sentința în sensul că respinge acțiunea civilă a reclamantului.
Obligă reclamantul la 1.500 lei cheltuieli de judecată către pârâta recurentă.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi 13 martie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
Dr. - - - - - -
GREFIER
- -
Red. /25.05. 2009
Tehnored.: M/ 2 ex./25.05. 2009
Prim inst.: și
Președinte:Carmen PârvulescuJudecători:Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan, Vasilica Sandovici
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 1687/2009. Curtea... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 1682/2009. Curtea... → |
|---|
