Contestație decizie de concediere. Decizia 516/2008. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 516/
Ședința publică de la 17 Iulie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ion Ioneci
JUDECĂTOR 2: Irina Alexandra Boldea
JUDECĂTOR 3: Angelica
Grefier
.-.-.-.-.-.-.-.-.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâta DIRECTIA JUDETEANA PENTRU TINERET B, cu sediul în- bis, - 54 bis, parter, jud. B împotriva sentinței nr. 236 din 1 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr- și de reclamantul, domiciliat în B,-, - 53, parter,. 2, jud. B, împotriva sentinței nr. 236 din 1 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-, precum și împotriva sentinței nr. 317/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Dezbaterile în fond și susținerile părților au avut loc în ședința publică de la 16.07.2008, fiind consemnate în încheierea de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, instanța, având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea cauzei la data de 17 iulie 2008.
CURTEA
Asupra recursului civil de față;
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele;
Prin cererea înregistrată sub nr. 2331/113 din 30.11.2006 la Tribunalul Brăila contestatorul a formulat contestație împotriva deciziei nr. 37 din 7 noiembrie 2006 emisă de intimata Direcția Județeană pentru Tineret B soluționând admiterea ei și anularea deciziei emise.
Prin decizia nr. 37 din 7 noiembrie 2006 emisă de Direcția Județeană pentru Tineret B a dispus ca începând cu data de 3 octombrie 2006 contractul de muncă încheiat cu salariatul său să înceteze în baza art. 61 lit. d din Codul muncii.
În contestația depusă s-a arătat că, contestatorul angajat pe postul de administrator I în perioada 3.10.2006 - 6.11.2006 a absentat nemotivat de la locul de muncă situație care rezultă din condica de prezență și foile colective de prezență.
S-a mai arătat în decizie că contestatorul a fost convocat de două ori la sediul B, în data de 23.10.2006 și 6.11.2006 pentru a-și motiva absențele.
Datorită faptului că contestatorul nu își mai îndeplinește obligația contractuală de a presta munca și nu are nici un motiv temeinic pentru absențele înregistrate în perioada 3.10.2006 - 6.11.2006, s-a făcut aplicarea art. 61 lit. a din Codul munciis -a mai menționat în decizie.
Prin contestația formulată contestatorul a susținut că decizia este nelegală.
A arătat contestatorul că intimata cu decizia nr. 18 din 14.04.2006 i-a desfăcut contractul de muncă în baza art. 61 lit. d din Codul muncii cu un termen de preaviz de 15 zile care a început la 24.04.2006.
A mai arătat că în perioada 13.04.2006-12.09.2006 s-a aflat în concediu medical, astfel că termenul de preaviz a început să curgă de la 13.04.2006 situație confirmată și de adresa nr. 805 din 13.09.2006 a intimatei iar în adresa nr. 810 din 14.09.2006 tot a intimatei i se comunică faptul că, începând cu 14.09.2006 inclusiv mai are de lucrat 13 zile.
A mai arătat că pe 2.10.2006 s-a prezentat la sediul intimatei însă pentru a depune referatul nr. 865/2.10.2006.
Prin decizia nr. 31 din 29.09.2006 intimata a dispus suspendarea deciziei nr. 18/14.04.2006 care este ilegală ea fiind trimisă la 4.10.2006 a arătat contestatorul.
Prin sentința civilă nr. 830 din 28.09.2006 a Tribunalului Brăilas -a dispus anularea deciziei nr. 18/14.04.2006 decizie contestată de el în dosarul nr. 750/2006.
Decizia nr. 37/7.12.2006 emisă de intimată constituie o eroare, a arătat contestatorul întrucât la data de 3.10.2006, nu putea avea absența nemotivată deoarece era prima zi după terminarea procesului și nu primise decizia de suspendare a primei decizii de concediere astfel că nici nu avea timpul necesar săvârșirii absenței pentru că prin decizia nr. 37/7.11.2006 i se desface contractul de muncă în data de 3.10.2006.
Ori decizia de concediere potrivit art. 268(3) din Codul muncii produce efecte de la data comunicării.
Prin întâmpinarea depusă intimata Direcția Județeană pentru Tineret Bas olicitat respingerea ca nefondată a contestației.
A arătat că contestatorul a fost concediat pentru abateri disciplinare respectiv absențe nemotivate de la serviciu, în perioada 3.10.2006-6.11.2006.
A mai arătat că decizia a fost emisă după efectuarea cercetării disciplinare în respectarea prevederilor legale, fiind motivată în fapt și în drept.
A arătat că decizia nr. 18/14.04.2006 nu și-a produs efectele, ea fiind suspendată până la soluționarea litigiului care are ca obiect această decizie.
Despre decizia nr. 31/29.09.2006, contestatorul a luat la cunoștință la data de 29.09.2006dar a refuzat să semneze de primire, a arătat intimata semnând apoi de primire la data de 2.10.2006.
Prin sentința civilă nr. 236 din 1 aprilie 2008 s-a admis contestația formulată de contestatorul.
S-a dispus anularea deciziei nr. 37 din 7.11.2006 emisă de intimata Direcția Județeană pentru Tineret
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele;
Prin decizia nr.37/7.11.2006 emisă de Direcția pentru Tineret Județeană B, s-a decis că începând cu data de 3.10.2006, contractul individual de muncă încheiat între Direcția pentru Tineret Județeană și înregistrat sub nr.1/31.12.1975 încetează în temeiul art.61 lit.a Codul muncii. S-a reținut că, angajat pe postul de administrator I, în perioada 3.10.2006-6.11.2006 a absentat nemotivat de la locul de muncă, așa cum reiese din condica de prezență și foile colective de prezență. a fost convocat de două ori prin scrisori recomandate cu confirmare de primire prin care era rugat să se prezinte la sediul B, la datele de 23.10.2006 și 6.11.2006 pentru a preciza motivul absențelor, dar nu a dat curs acestor solicitări.
În susținerea deciziei s-au depus foile colective de prezență pe lunile octombrie - noiembrie 2006, convocările înregistrate sub nr.961/30.10.2006 și nr. 923/17.10.2006, adresele nr.210/9.03.2007, nr.981/6.11.2006, nr.943/23.10.2006.
Anterior emiterii deciziei nr. 37/7.11.2006, prin decizia nr.18/4.04.2006 se decisese încetarea contractului individual de muncă a lui în baza art.61 lit.d Codul muncii, după împlinirea termenului de preaviz de 15 zile lucrătoare de la data comunicării. Decizia a fost primită de contestator la data de 28.04.2006.
La data de 11.05.2006 contestatorul a contestat decizia nr.18/4.04.2006, contestație înregistrată la Tribunalul Brăila sub nr.750/c/2006.
Prin decizia nr.31/29.09.2006 emisă de B s-a suspendat aplicarea deciziei nr.18/4.04.2006 până la soluționarea irevocabilă a cauzei ce formează obiectul dosarului nr.750/C/2006 a Tribunalului Brăila. Această decizie a fost primită de contestator la data de 2.10.2006(fila 29).
Instanța de fond a reținut că, deși era în cursul soluționării dosarului nr.750/c/2006, prin adresa înregistrată sub nr. 805/13.09.2006 la Direcția Județeană de Tineret B, era înștiințat că va mai lucra doar cât ține perioada de preaviz, iar conform adresei înregistrată sub nr.810/14.09.2006 la data de 14.09.2006 mai avea de lucrat doar 13 zile(filele 16, 17).
A reținut instanța de fond că termenul de preaviz se împlinea așa cum susține contestatorul la data de 2.10.2006, aceasta fiind data la care înceta contractul individual de muncă a lui conform deciziei nr.18/4.04.2006. Faptul că la acea dată a luat cunoștință și de decizia nr.31/29.09.2006 prin care se suspenda aplicarea acelei decizii nu mai avea relevanță sub aspectul raporturilor de muncă. Prin urmare contestatorul era pe deplin justificat să nu se mai prezinte la locul de muncă pentru a-și desfășura activitatea.
Prin sentința nr.647/19.10.2007 pronunțată în dosarul nr- (număr format vechi 750/c/2006) al Tribunalului Brăila rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 69/30.01.2008 a Curții de APEL GALAȚIs -a admis contestația formulată de împotriva deciziei nr. 18/4.04.2006, s-a anulat decizia și s-a dispus reintegrarea contestatorului în funcția deținută pentru perioada 14.04.2006-2.10.2006.
Cu privire la C de-al doilea motiv invocat de contestator, instanța de fond a reținut că potrivit dispozițiilor art.268 al.3 din Codul muncii decizia de sancționare produce efecte de la data comunicării.
Tribunalul a reținut că prin decizia contestată s-a dispus încetarea contractului de muncă începând cu data de 3.10.2006, deși decizia a fost emisă la data de 7.11.2006 și a fost primită de contestator la data de 28.11.2006, potrivit confirmării de primire (fila 9). În atare condiții s-a constatat că decizia nr.37/7.11.2006 este nelegală, fiind dată cu nerespectarea dispozițiilor art.268 Codul muncii.
La data de 24.06.2008 contestatorul a formulat o cerere completatoare arătând că în motivul său pe fond a solicitat și reintegrarea sa în funcția deținută anterior și plata despăgubirilor cu salariile indexate majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat în perioada până la reangajare conform art. 78(1) din Legea nr. 53/2003.
Prin sentința civilă nr. 317 din data de 14 mai 2008 s-a respins ca nefondată cererea privind completarea sentinței civile nr. 236 din 1.04.2008.
În motivarea sentinței civile s-a arătat că prin sentința civilă nr.236 din 1.04.2006 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul - s-a admis contestația formulată de contestatorul împotriva deciziei nr. 37 din 7.11.2006 emisă de intimata Direcția Județeană pentru Tineret B și a anulat decizia nr. 37/7.11.2006.
A arătat că sentința civilă a rămas definitivă și irevocabilă prin nerecurare.
S-a mai arătat că prin contestație s-a solicitat numai anularea deciziei nr. 37/7.11.2006iar cele solicitate de contestator prin cererea completatoare nu au făcut obiectul contestației iar faptul că prin concluziile scrise a menționat plata drepturilor salariale și repunerea părților în situația anterioară nu constituie o omisiune a instanței de fond de a se pronunța asupra unor capete de cerere, contestatorul neformulând capete de cerere în sensul celor arătate în cererea de completare.
A reținut instanța de fond că în cauză nu sunt întrunite cerințele art. 281(1) Cod procedură civilă.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs contestatorul și intimata Direcția Județeană pentru Tineret B considerând-o nelegală și netemeinică.
Contestatorul a declarat recurs și împotriva sentinței civile nr. 317/14.05.2008.
În motivarea recursului său împotriva sentinței nr. 236/1.04.2008 recurentul contestator a arătat că în concluziile orale cât și în concluziile scrise depuse la instanța de fond a solicitat atât plata drepturilor salariale cuvenite cât și reintegrarea.
A solicitat admiterea recursului și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul celor arătate mai sus.
În motivarea recursului împotriva sentinței nr. 317 din 14 mai 2008 recurentul contestator a susținut că prin cererea completatoare a solicitat ca instanța să se pronunțe și cu privire la plata despăgubirilor și a reintegrării sale.
A arătat că sentința civilă nr. 647/19.10.2007 care prevedea aceste lucruri a fost modificată în recurs.
A arătat că în sentința civilă nr. 317/2008 se face o confuzie cu privire nerecurarea sentinței civile nr. 236/2008.
A solicitat admiterea și a acestui recurs.
În motivarea recursului său intimata Direcția Județeană pentru Tineret Bas usținut că hotărârea instanței de fond este nelegală, întrucât nu a avut în vedere probele dosarului.
A arătat recurenta că pentru a decide încetarea contractului de muncă al contestatorului s-a avut în vedere comportamentul său după emiterea deciziei nr. 18/14.04.2006 și anume că nu a vrut să se prezinte la serviciu.
A mai susținut recurenta că prin contestația împotriva deciziei nr. 18/2006 s-a soluționat irevocabil prin admiterea ei și reintegrarea contestatorului în funcție pentru perioada 14.04.2006-2.10.2006.
Analizând deciziile nr. 16/2006 de evaluare profesională cât și decizia nr. 18 /14.04.2006 de concediere, recurenta intimată a arătat că a considerat că decizia nr. 18/2006 este nelegală și pentru a înlătura considerentele ce ar decurge din anulare ei de către instanță a dispus prin decizia nr. 31/29.09.2006 suspendarea ei până la soluționarea dosarului nr. 750/2006al Tribunalului Brăila.
Instanța de fond a considerat că această decizie de suspendare nu mai are relevanță în acest context însă sub acest aspect hotărârea este nelegală deoarece încurajează poziția contestatorului de a nu se prezenta la serviciu a arătat recurenta intimată.
Această decizie nr. 31/29.09.2006 nici nu a fost contestată de către contestator a mai susținut recurenta intimată.
Instanța de fond nu a ținut cont de faptul că Direcția Județeană pentru Tineret Bar espectat prevederile Codului muncii și a invocat contestatorul cu adresele nr. 923/17.10.2006 și cu 961/30.10.2006 să se prezinte la sediul unității pentru a-și justifica absențele nemotivate, a arătat recurenta.
De asemenea instanța de fond în mod nelegal a considerat că decizia emisă nu respectă disp. art. 288 din Codul muncii deoarece s-a dispus încetarea contractului de muncă începând cu data de 3.10.2006, iar decizia a fost emisă la data de 7.11.2006 și comunicată la data de 28.11.200, a mai susținut recurenta.
Decizia nr. 37/2006 a fost emisă legal intimatului așa a stabilit Curtea de APEL GALAȚI în decizia nr. 69/30.01.2008 ca să fie reintegrat în funcție doar pentru perioada 14.04.2006-2.10.2006, ceea ce se întâmpla de la 3.10.2006 și până la 28.11.2006 în situația în care instanța de fond a reținut că decizia produce efecte numai de la data comunicării 28.11.2006 pentru că această perioadă de la 3.10.2006 și până la 28.11.2006 nu intră sub incidența deciziei nr.18/2006.
A solicitat admiterea recursului declarat și modificarea hotărârii instanței de fond în sensul respingerii ca nefondate a contestației formulate.
În drept și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Analizând hotărârea instanței de fond în raport de probele dosarului, de dispozițiile legale incidente în cauză, de criticile formulate de recurenți cât și de dispozițiile art. 304 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:
Referitor la recursul declarat de contestatorul motivele invocate de acesta sunt parțial fondate pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 78 alin. 1 din Codul muncii, în cazul în care instanța constată că măsura concedierii este nelegală și dispune anularea deciziei va obliga angajatorul la plata despăgubirilor.
Deci instanța chiar dacă salariatul contestator nu a cerut expres prin contestație plata acestor despăgubiri salariale ea este obligată să le acorde, textul instituind o excepție de la principiul disponibilității.
Ori și contestatorul cu ocazia concluziilor la fond a solicitat acordarea acestor despăgubiri și deci cu atât mai mult instanța de fond era obligată să le acorde.
Sub acest aspect ambele sentințe civile nr. 236/2008 și nr. 317/2008 sunt date cu încălcarea legii, respectiv a dispozițiilor exprese ale art. 78 alin. 1 din Codul muncii.
În ceea ce privește solicitarea recurentului contestator de a fi reintegrat în funcția deținută anterior susținerile sale nu sunt întemeiate.
Dispozițiile art. 78 alin. 2 din Codul muncii - menționează că la solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere, ori această repunere în situația anterioară privește exclusiv reîncadrarea în funcția avută anterior concedierii.
Ori așa cum corect a reținut instanța de fond prin contestația formulată recurentul contestator nu a solicitat și reintegrarea instanța fiind obligată să se pronunțe asupra solicitării exprese a salariatului.
Faptul că recurentul cu ocazia concluziilor în fond solicită acest lucru fără a exista o cerere modificatoare în condițiile legii a contestației formulate corect nu a fost primită de instanța de fond.
În atare condiții sentința civilă nr. 317/2008 urmează a fi menținută numai cu privire la respingerea cererii completatoare referitoare la reintegrarea în funcție.
Recursul declarat de intimata Direcția Județeană pentru Tineret B este nefondat susținerile acesteia neputând fi primite pentru următoarele considerente:
Recurenta inițial a desfăcut contractul de muncă al contestatorului prin decizia nr. 18 din 14 aprilie 2006 pe care contestatorul a contestat-o la Tribunalul Brăila - dosar nr. 2715/2006 (fost 750/2006), ea fiind anulată prin sentința civilă nr. 647 din 19 octombrie 2007, prin care s-a dispus și reintegrarea contestatorului în funcția deținută cu plata drepturilor salariale, începând cu 3 octombrie 2006.
Instanța de recurs, Curtea de APEL GALAȚI prin decizia civilă nr. 69 din 30 ianuarie 2008 - dosar nr- a modificat-o în parte numai sub aspectul reintegrării în funcție, numai pentru perioada 14 aprilie 2006 - 2 octombrie 2006 și înlăturând obligarea la despăgubiri civile de la data de 3 octombrie 2006.
Ori această măsură a fost determinată de faptul că, chiar recurenta Direcția Județeană pentru Tineret Bai nvocat emiterea celei de a doua decizii de concediere nr. 37 din 7 noiembrie 2006, concediere pe care dispus-o începând cu 3 octombrie 2006, data stabilită pentru concediere de către recurentă înainte de a se pronunța atât sentința civilă nr. 647 din 19 octombrie 2007 cât și decizia civilă nr. 69 din 30 ianuarie 2008.
Ori recurenta pârâtă a emis două decizii de concediere cu termene diferite în timp ce însăși decizia nr. 18 din 14 aprilie 2006 își producea efectele și făcea și obiectul contestației formulată de către salariat.
Instanța de fond a reținut corect că contestatorul era concediat prin decizia nr. 18 din 14 aprilie 2006 se afla în curs de soluționare a contestației și nu avea nici un motiv să se prezinte la serviciu cu toate solicitările recurentei întrucât efectele deciziei de concediere nu încetase.
Faptul că recurenta intimată a considerat-o nelegală decizia nr. 18 din 14 aprilie 2006 după cum chiar aceasta arată în motivele de recurs putea dispune revocarea ei, ori suspendarea ei prin decizia nr. 31 din 29 septembrie 2006 nu are nici o relevanță asupra efectelor deciziei nr. 18 din 14 aprilie 2006 pentru contestatorul care se afla tot în situația de salariat concediat.
Pe de altă parte, instanța de fond a reținut corect că nu se poate desface contractul de muncă cu o dată retroactivă, concedierea operând numai pentru viitor, conform art. 268 (3) din Codul muncii.
Deci pentru motivele arătate mai sus, instanța de fond în mod corect a dispus anularea deciziei nr. 37 din 7 noiembrie 2006, astfel că recursul declarat este nefondat.
Având în vedere cele arătate mai sus, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă urmează a admite recursurile declarate de contestatorul împotriva sentinței civile nr. 236/2008 și nr. 317/2008.
Urmează a modifica în parte sentințele civile nr. 236/2008 și nr. 317/2008 în sensul că va admite cererea contestatorului pentru despăgubiri și va obliga intimata la plata drepturilor bănești cuvenite contestatorului de la data de 3 octombrie 2006 și până la data de 1 aprilie 2008 data pronunțării sentinței civile nr. 236 din 1 aprilie 2008 având în vedere faptul că nu s-a dispus reintegrarea contestatorului în funcție.
Urmează a menține celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 236/2008 cât și dispozițiile sentinței civile nr. 317/2008 privind respingerea cererii completatoare privind reintegrarea în funcție.
Urmează ca în baza art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă să se respingă ca nefondat recursul declarat de intimata Direcția Județeană pentru Tineret B, împotriva sentinței civile nr. 238/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursurile declarate de contestatorul, domiciliat în B,-, - 53, parter,. 2, jud. B, împotriva sentinței civile nr. 236 din 1 aprilie 2008 și sentinței civile nr. 317/2008 pronunțate de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 236/01.04.2008 și nr. 317/14.05.2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în sensul că;
Admite cererea contestatorului pentru despăgubiri și obligă intimata la plata drepturilor bănești cuvenite contestatorului de la data de 03.10.2006 și până la data pronunțării sentinței, 01.04.2008.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței civile nr. 236/2008 a Tribunalului Brăila.
Menține dispozițiile sentinței civile nr. 317/2008 a Tribunalului Brăila privind respingerea cererii completatoare referitoare la reintegrarea în funcție.
Respinge ca nefondat recursul pârâtei DIRECTIA JUDETEANA PENTRU TINERET B, cu sediul în- bis, - 54 bis, parter, jud. B împotriva sentinței nr. 236 din 1 aprilie 2008 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 17 Iulie 2008.
Pt. judecător - - Pt. judecător - - - Judecător
aflat în, cf. art. 261 pr.civ aflat în, cf. art. 261 pr.civ -
Președinte Președinte
Judecător dr. Judecător dr.
Grefier
Red. /07.08.2008
Tehnored. /2 Ex./13.08.2008
Fond: -
Președinte:Ion IoneciJudecători:Ion Ioneci, Irina Alexandra Boldea, Angelica
| ← Completare carnet de muncă. Decizia 216/2010. Curtea de Apel... | Conflict de muncă. Decizia 1767/2009. Curtea de Apel Timisoara → |
|---|
