Conflict de muncă. Decizia 1767/2009. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DOSAR NR-
DECIZIA CIVILĂ NR. 1767
Ședința publică din 18 noiembrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Vasilica Sandovici
JUDECĂTOR 2: Carmen Pârvulescu DR.- -
JUDECĂTOR 3: Ioan Jivan
GREFIER: - -
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.825/2.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta intimată SRL L, având ca obiect conflict de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent personal, lipsă fiind pârâta intimată SRL
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că pârâta a depus la dosar întâmpinare și acte anexă, prin registratura instanței la data de 11.11.2009, în două exemplare, din care câte un exemplar de pe acestea se comunică reclamantului recurent, care nu solicită amânarea cauzei, susținând că are cunoștință de conținutul acestora.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, Curtea constată procesul în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reclamantul recurent solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii, anularea deciziei de concediere nr.1072/24.08.2007, obligarea pârâtei la plata concediului medical pe perioada 27.06.2007 - 16.08.2007, obligarea pârâtei la plata a 7 zile de concediu medical, plata unul salariu net de încadrare, conform Contractului colectiv de muncă la nivel național, precum și obligarea la plata daunelor morale în cuantum de 5000 Euro. A depus la dosar concluzii scrise care să fie avute în vedere la pronunțarea deciziei.
CURTEA
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea înregistrată cu nr. 6225/30/03.09.2007 reclamantul a chemat în judecată pârâta SC SRL L pentru obligația de a face și pretenții.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că a fost angajat al societății pârâte în funcția de director tehnic.
La 01.06.2007 a primit preavizul de 30 de zile nr. 676/01.06.2007, însă la 27.06.2007 a intrat în concediu medical, ca urmare a șocurilor psihice suferite, astfel că termenul de preaviz a fost suspendat până la 19.08.2007.
Reclamantul a precizat că decizia de concediere trebuia întocmită la 20.08.2007 și că pârâta refuză să i-o elibereze, contrar prevederilor art. 9 alin. 2 lit. a din Legea nr. 130/1999.
Reclamantul a susținut că, potrivit art. 40 alin. 2 lit. f din Codul muncii angajatorul are obligația să plătească toate contribuțiile și impozitele ce cad în sarcina sa, să rețină și să vireze contribuțiile, respectiv impozitele datorate de salariați.
Reclamantul a mai arătat că are dreptul la 30 de zile de concediu de odihnă pe an și că la înmânarea preavizului i-au fost plătite doar 8 zile.
În final, reclamantul a susținut că are dreptul la un salariu pentru încetarea contractului individual de muncă din motive care nu țin de persoana salariatului, potrivit art. 78 alin. 2 din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2007-2010 și că i s-au adus grave prejudicii onoarei și demnității sale profesionale prin comportamentul jignitor și sfidător la care a fost supus.
Prin urmare, reclamantul a solicitat ca pârâta să-i elibereze decizia de concediere, adeverința privind plata CASS și șomajului, să-i plătească concediu medical, respectiv 4 zile în iunie, 22 zile în iulie și 12 zile în august, să-i plătească 7 zile de concediu de odihnă neefectuate, un salariu de încadrare și daune morale de 5000 Euro.
La 09.10.2007 reclamantul și-a precizat acțiunea, arătând că la 06.09.2007 și-a ridicat de la ITM L cartea de muncă și a constatat că a fost concediat prin decizia nr. 1072/24.08.2007, deși a fost în concediu medical din 27.06.2007.
Reclamantul a susținut că această decizie nu i-a fost eliberată, că a fost înregistrată la ITM după aproape 2 luni de la încetarea contractului individual de muncă, contrar prevederilor art. 9 alin. 2 lit. a din Legea nr. 130/1999 și că a fost dată cu încălcarea prevederilor art. 74 alin. 1 lit. a și b din Codul muncii.
Reclamantul a solicitat, astfel, anularea deciziei de concediere, emiterea unei decizii corecte cu data de 20.08.2007 și rectificarea corespunzătoare în cartea de muncă.
Pârâta a formulat întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii.
A precizat că nu i-a adus prejudicii reclamantului prin emiterea deciziei de concediere, întrucât prin decizia nr. 658/31.05.2007 i-a comunicat acestuia desființarea postului, reclamantul semnând și de primirea preavizului cu nr. 676/01.06.2007, invocând necompetența materială a Tribunalului Timiș de a soluționa cauza, lipsa obiectului acțiunii, pe motiv că actele solicitate au fost comunicate și tardivitatea acțiunii, reclamantul neatacând decizia de concediere în 30 de zile.
Prin încheierea de ședință din 18.10.2007, instanța a admis excepția de necompetență materială a cererii de rectificare a cărții de muncă, trimițând această cerere la Judecătoria Lugoj.
Prin sentința civilă nr. 2789/2007 Tribunalul Timișa respins acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, iar prin decizia civilă nr.1162/2008 pronunțată în dosarul nr-, Curtea de Apel Timișoaraa admis acest recurs, a casat sentința și a trimis cauza spre rejudecare, reținând că prima instanță nu a cercetat fondul, in sensul că nu a analizat cererea reclamantului de acordare a concediului medical, a concediului de odihnă și a salariului prevăzut de contractul colectiv de muncă unic la nivel național.
Cauza a fost reînregistrată la Tribunalul Timiș cu nr-/04.06.2008.
Prin sentința civilă nr. 825 din 2.03.2009, Tribunalul Timiș, reinvestit cu judecarea cauzei, a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul, împotriva pârâtei SC SRL L, pentru anularea deciziei de concediere, obligația de a face, plata drepturilor salariale și a daunelor morale.
A fost obligată pârâta să-i plătească reclamantul 2 zile de concediu de odihnă, indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă pentru zilele de 26, 27, 28 și 29 iunie 2007 și un salariu datorat pentru încetarea contractului de muncă din motive neimputabile reclamantului.
A fost respinsă cererea reclamantului de anulare a dispoziției pârâtei nr.1072/24.08.2007, de obligare a pârâtei la a face dovada plății contribuției la bugetul asigurărilor sociale de stat, la bugetul asigurărilor de șomaj și de eliberare a unor adeverințe în acest sens, de obligarea pârâtei la plata a 5 zile de concediu de odihnă, a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă pentru perioada 30 iunie 2007-16 august 2007 și a daunelor morale.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că cererea reclamantului pentru anularea deciziei de concediere este tardivă, întrucât a fost înregistrată la 9.10.2007, deci după mai mult de 30 de zile de la comunicarea acesteia.
Având în vedere că reclamantul s-a angajat la 22.02.2007 și că raportul de muncă a încetat la 30.06.2007, instanța a reținut că reclamantul avea dreptul la 10 zile de concediu de odihnă, proporțional cu perioada lucrată și întrucât pârâta i-a plătit 8 zile de concediu de odihnă, a constatat că reclamantul mai are dreptul la plata a două zile de concediu de odihnă, la indemnizația pentru incapacitate temporară de muncă pentru zilele de 26, 27, 28 și 29 iunie 2007, nu și pentru perioada ulterioară, precum și la un salariu lunar pentru încetarea contractului individual de muncă din motive ce nu țin de persoana salariatului, potrivit art.78 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010.
Cât privește cererea reclamantului de obligare a pârâtei la a face dovada plății și a contribuției pentru șomaj, respectiv la eliberarea unor adeverințe în acest sens, instanța reține că pârâta a depus la dosar adeverința 1034/24.08.2007 privind plata contribuției la bugetul asigurărilor pentru șomaj, adeverința 1033/24.08.2007 privind plata contribuției la bugetul asigurărilor sociale de stat și Ordinele de plată 192/02.08.2007, 202/08.08.2007, 204/08.08.2007, 57/21.06.2007, 56/21.06.2007, 59/21.06.2007, 113/21.05.2007, 110/18.05.2007, 111/18.05.2007, 73/12.04.2007, 74/12.04.2007, 78/12.04.2007, 77/12.04.2007, 42/13.03.2007, 37/13.03.2007, 38/13.03.2007, respectiv 41/13.03.2007.
Prin urmare, aceste cereri au rămas fără obiect.
Referitor la cererea reclamantului de rectificare a cărții de muncă, în sensul de a se constata ca dată a încetării contractului individual de muncă ziua de 20.08.2007, instanța a reținut că prin încheierea de ședință din 18.10.2007 și-a declinat competența de soluționare a acesteia in favoarea Judecătoriei Lugoj și că reclamantul nu a făcut dovada prejudiciilor morale suferite.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, arătând că greșit s-a reținut excepția tardivității, ignorându-se faptul că prin cererea formulată la 2.09.2007 a cerut să i se dea decizia de concediere, întrucât la acea dată nu era în posesia ei, neluându-se în considerare nici Notificarea nr.105/5.09.2007 prin care a cerut prin executorul judecătoresc, eliberarea deciziei de concediere. A luat la cunoștință că i se va desface contractul individual de muncă cu începere din 30.06.2007, când, la 6.09.2007 și-a ridicat carnetul de muncă de la Inspectoratul Teritorial d e Muncă T, punct de lucru L, decizia fiind dată în 24.08.2007. Constatând nulitatea ei, a făcut o completare la cerere, iar nota de transport depusă la dosar la 13.12.2007 reprezintă un fals, sens în care a formulat plângere penală împotriva consilierului juridic la Parchetul de pe lângă Judecătoria Lugoj.
A mai arătat că decizia de concediere nr.1072 din 24.08.2007 este lovită de nulitate absolută, încălcând prevederile art.60 lit.a din Codul muncii, întrucât în timp ce se afla în incapacitate temporară de muncă i s-a desfăcut contractul de muncă, deși era suspendat de drept în bata art.50 lit.b din Codul muncii, de asemenea această decizie încalcă și prevederile art.74 alin.1 lit.a și b din Codul muncii, trebuind a fi comunicată în scris salariatului și motivată, decizia fiind și tardivă, întrucât i s-a desfăcut contractul de muncă cu data de 30.06.2007, fiind înregistrată la data de 24.08.2008 la Inspectoratul Teritorial d e Muncă
Cât privește daunele morale în sumă de 5000 Euro la cursul zilei, a precizat recurentul că a formulat acest drept în baza legislației civile, întrucât de 2 ani de zile este umilit prin procese.
În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.299-316 Cod procedură civilă.
Criticile aduse sentinței civile atacate sunt nefondate.
Corect tribunalul a reținut excepția tardivității formulării contestației împotriva deciziei de concediere nr.1072 din 24.08.2007.
Se va observa că această decizie a fost comunicată la adresa reclamantului, conform notei de transport, și semnată de primire la 27.08.2007, dată în raport de care, contestația precizată la 9.10.2007, în sensul că solicită anularea deciziei de concediere este tardivă, în raport de dispozițiile art.283 alin.1 lit.a din Codul muncii.
Deși contestatorul a susținut că a formulat plângere penală pentru a se constata întocmirea în fals a notei de transport, nu a făcut dovada că s-a început urmărirea penală împotriva vreunul funcționar însărcinat cu întocmirea înscrisului, și nici nu s-a înscris în fals cu acest înscris.
Dată fiind soluționarea cauzei pe această excepție, celelalte aspecte ce vizează îndeplinirea condițiilor de fond și de formă ale deciziei contestate, nu mai pot fi analizate.
Raportat la data încetării raporturilor de muncă, respectiv 30.06.2007, corect au fost soluționate și celelalte petite, referitoare la plata a două zile de concediu de odihnă, a indemnizației pentru incapacitate temporară de muncă și a plății unei compensații de cel puțin un salariu lunar în conformitate cu reglementările Codului muncii, a nr.OUG158/2005 și a dispozițiilor art.78 alin.1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010.
Nici motivul de recurs referitor la respingerea cererii pentru acordarea daunelor morale nu poate fi reținut, întrucât solicitarea unor daune morale poate fi determinată de fapte ilicite, iar nu de fapte licite, și numai când se constată producerea unui prejudiciu moral ca urmare a faptei săvârșite și s-a făcut dovada existenței unui raport de cauzalitate, aspect ce nu se regăsește în speță.
Față de cele ce preced, cum sentința atacată este legală și temeinică sub aspectul motivelor de recurs invocate, în temeiul dispozițiilor art.312 alin.1 Cod procedură civilă, se va respinge recursul reclamantului ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr.825/2.03.2009, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr-, în contradictoriu cu pârâta SRL
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 18 noiembrie 2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, - - DR.- - - -
GREFIER,
- -
Red./30.11 2009
Thred./30.11.2009
Ex.2
Prima inst. - - - Trib.
Președinte:Vasilica SandoviciJudecători:Vasilica Sandovici, Carmen Pârvulescu, Ioan Jivan
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 516/2008. Curtea de... | Conflict de muncă. Decizia 125/2008. Curtea de Apel Iasi → |
|---|
