Contestație decizie de concediere. Decizia 5349/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- ROMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi nr.4261/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.5349/
Ședința publică din data de 06 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Singh Ioana
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Guranda
GREFIER
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulate de către recurenta-pârâtă SC " România" SRL, împotriva sentinței civile nr.713 din 28.01.2009, pronunțate de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.20427/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata-reclamantă - având ca obiect "contestație decizie concediere".
La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns: intimata-reclamantă prin apărător d-nul avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare juridică atașată la fila 16 dosar recurs, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.- din 01.11.2007, lipsind recurenta-pârâtă SC " România" SRL.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții faptul că la dosar s-a depus prin serviciul "registratură" al secției la data de 01.10.2009 de către intimata-reclamantă întâmpinare la motivele de recurs formulate în cauză de către recurenta-pârâtă SC " România" SRL, în dublu exemplar.
De asemenea, se mai arată că la dosar, s-a depus prin serviciul "registratură" al secției la data de 06.10.2009 de către d-nul avocat, reprezentant convențional al recurentei-pârâte SC " România" SRL o cerere, prin care solicită acordarea unui nou termen de judecată pentru imposibilitate de prezentare, în vederea asigurării unei apărări calificate a părții pe care o reprezintă, motivat de faptul că la această dată reprezintă interesele unei părți pe rolul Judecătoriei Oltenița în cauza ce formează obiectul dosarului nr-. În dovedirea cererii, s-a atașat copie a citației emise precum și copia contractului de asistență juridică încheiat în cauza sus menționată.
Curtea, din oficiu, pune în discuția părții intimate prezente o chestiune prealabilă, respectiv excepția tardivității declarării recursului și acordă cuvântul pe acest aspect.
Intimata-reclamantă prin avocat, având cuvântul, solicită admiterea excepției invocate din oficiu.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției tardivității declarării recursului.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, instanța reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.713/28.01.2009 Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis contestația formulată de reclamanta -, în contradictoriu cu pârâta SC " România" SRL, s-a anulat decizia nr.2/16.01.2008 emisă de intimată și a dispus obligarea intimatei la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata de la data concedierii-16.01.2008 și până la data pronunțării hotărârii-28.01.2009.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Decizia de concediere contestată este lovită de nulitate absolută, nefiind îndeplinite disp. art.74 lit.a Codul muncii, care statuează obligația angajatorului de a motiva măsura concedierii.
Tribunalul Bucureștia constatat că decizia de concediere nu cuprinde nici un fel de motive, iar potrivit dispozițiilor art.77 Codul muncii, angajatorul nu se poate prevala în fața instanței de alte motive de fapt și de drept decât cele precizate în decizia de concediere. Pentru aceste considerente, instanța de fond a înlăturat apărările făcute de intimată prin întâmpinare, referitoare la motivele de ordin economic invocate pentru a-și justifica desființarea postului ocupat de contestatoare. S-a mai reținut că decizia de concediere contestată nu cuprinde nici durata preavizului, care atrage de asemenea sancțiunea nulității absolute, potrivit dispozițiilor art.74 lit.b Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs intimata, criticând hotărârea atacată pe motive de nelegalitate și netemeinicie, potrivit dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă.
În esență recurenta a arătat că prin sentința tribunalului s-a acordat mai mult decât s-a cerut, în sensul că, deși contestatoarea nu a solicitat și plata de despăgubiri, instanța de fond, admițând contestația și anulând decizia de concediere, a dispus și obligarea intimatei la plata salariilor indexate, majorate și reactualizate și a celorlalte drepturi salariale de care ar fi beneficiat salariata de la data concedierii și până la data pronunțării hotărârii.
Recurenta a mai criticat hotărârea atacată și sub aspectul aplicării greșite a legii, în sensul că disp. art.74 din Codul muncii prevăd obligativitatea motivării deciziei de concediere și a precizarii duratei preavizului, dar acest lucru nu poate echivala cu sancțiunarea acestor omisiuni cu nulitatea absolută. Potrivit prevederilor art.76, sancțiunea nulității vizează întreaga procedura care se finalizeaza cu emiterea deciziei de concediere și nu forma scrisă a deciziei propriu-zise. În completarea argumentației, recurenta a mai învederat faptul că mențiunea în cuprinsul deciziei de sancționare a dispozitiile art.65 Codul muncii suplinește cerințele motivării în fapt și în drept a măsurii de concediere, iar dovada respectării perioadei de preaviz rezultă din emiterea adresei din data de 13.12.2007, prin care s-a acordat termenul.
În drept, recurenta a invocat dispozițiile art.299, 304 pct.6,9, art.3041Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 6.10.2009, Curtea din oficiu a pus în discuția părților o chestiune prealabila cercetării fondului căii de atac declarate, și anume excepția tardivității recursului.
Față de prevederile art.316 Cod procedură civilă, coroborat cu art.288 Cod procedură civilă, cu referire la art.137 Cod procedură civilă, Curtea se va pronunța cu prioritate asupra acestui incident procedural, urmând ca analiza pe fond a recursului să se realizeze doar dacă nu apare ca fiind inutila față de modul de soluționare a excepției invocate.
Așa cum rezultă din dovada de îndeplinire a procedurii de comunicare a hotărârii atacate, data la care recurentei-intimate i s-a comunicat sentința este 20.05.2009, iar data depunerii cererii de declarare a recursului, prin scrisoare recomandată la Oficiul poștal (în condițiile art.104 Cod procedură civilă ) este 15.04.2009. Având în vedere că, potrivit prevederilor art.80 alin.1 din Legea nr.168/1999, termenul de declarare a recursului este de 10 zile și curge de la comunicarea hotărârii atacate, Curtea constată că termenul a fost depășit, calea de atac fiind depusă la oficiul poștal după expirarea acestuia.
Termenul de recurs este un termen procedural, legal, imperativ și absolut, astfel că neintroducerea căii de atac în interiorul termenului atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac, urmând a fi respinsă ca tardivă.
Pentru toate aceste considerente, Curtea de Apel București - Secția a VII-a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, văzând și dispozițiile art.103 Cod procedură civilă și ale art.312 Cod procedură civilă, va admite excepția tardivității și va respinge ca atare recursul formulat de recurenta-intimată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul ca tardiv formulat de recurenta-pârâtă ROMANIA SRL împotriva sentinței civile nr.713/28.01.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 6 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex./14.10.2009
Jud.fond:
Președinte:Singh IoanaJudecători:Singh Ioana, Bodea Adela Cosmina, Guranda
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 4541/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 2094/2009. Curtea... → |
|---|
