Contestație decizie de concediere. Decizia 536/2009. Curtea de Apel Galati
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL GALAȚI
SECȚIA CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 536/
Ședința publică din 14 Mai 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Benone Fuică
JUDECĂTOR 2: Mihaela Neagu
JUDECĂTOR 3: Alina Savin
GREFIER - -
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de intimata cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1179/2.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în contradictoriu cu intimatul - contestator, domiciliat în G,-, - 4,. 24.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 11 mai 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată când, instanța având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunțarea cauzei la data de 14 mai 2009.
CURTEA
Asupra recursului privind litigiul de muncă de față;
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați sub nr-, reclamantul a chemat în judecată civilă pe pârâta SC SRL, solicitând ca în baza probelor administrate să se dispună anularea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă.
A arătat în motivarea cererii că până la data de 31.12.2007 a fost angajat cu contract de muncă pe perioadă determinată la societatea pârâtă (punctul de lucru din B), având funcția de șofer și efectua curse regulate pe traseul B-
La data de 31.12.2007, în timp ce se afla la B, fiind de plecare spre G coordonatorul de activitate a dispus să plece la P pentru a efectua o cursă de persoane B-P și retur, urmând ca apoi să își termine curse către Întrucât în acest fel (prin plecarea pe traseul B-P-B și apoi spre G), s-ar fi depășit timpul legal de lucru, iar mașina avea licența de transport doar pe traseul G-B, a refuzat să îndeplinească dispoziția dată. Având în vedere refuzul său, coordonatorul de activitate i-a pus în vedere să-și strângă lucrurile și să părăsească punctul de lucru.
La începutul lunii ianuarie 2008 s-a prezentat la sediul punctului de lucru pentru efectuarea cercetării prealabile și a dat explicații scrise cu privire la incidentul din data de 31.12.2007. A reiterat cele arătate, că plecarea pe ruta P-B-G ar fi însemnat depășirea timpului legal de condus, însă aceste aspecte nu au fost luate în considerație, societatea intimată emițând la data de 11.01.2008 decizia nr. 853/11.01.2008.
Decizia contestată este nelegală și sub un alt aspect: deși este emisă la data de 11.01.2008, desfacerea contractului de muncă este dispusă retroactiv de la data de 31.12.2007.
Pentru motivele arătate mai sus, a solicitat următoarele: anularea deciziei nr. 853/11.01.2008; plata drepturilor salariale începând cu data de 01.01.2008 până la data pronunțării unei hotărâri definitive și irevocabile (în cuantum de 540 lei/lună); plata contravalorii concediului de odihnă neefectuat pe anul 2007.
La termenul de judecată din data de 26.09.2008 a precizat că nu dorește să fie reintegrat pe postul avut anterior concedierii.
A depus la dosar următoarele înscrisuri: decizia nr. 853/11.01.2008, diagrame din datele de 23-25.XI.2007, 08.XII.2007, a confirmare de primire.
În drept nu și-a întemeiat acțiunea.
Pârâta SC SRL prin întâmpinarea depusă la dosar a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția tardivității formulării contestației.
A arătat că nu are și nici nu a avut un raport juridic cu. Acesta a fost angajat pe o perioadă determinată conform contractului individual de muncă înregistrat la. C sub nr. -/2007.
Decizia de concediere i-a fost comunicată contestatorului la data de 22.01.2008 iar contestația a fost formulată la data de 26.02.2008.
Contestatorul a fost angajat în funcția de conducător auto, conform contractului individual de muncă pe perioadă determinată (08.08.2007 - 07.02.2008), înregistrat la. C sub nr. -/13.08.2007).
Prin decizia nr. 853/11.01.2008, în temeiul art. 61 lit. a Codul Muncii, i-a fost desfăcut disciplinar contractul individual de muncă.
Motivele ce au fundamentat această decizie sunt actele de indisciplină și refuzul de îndeplinire a sarcinilor de serviciu comise de angajatul, astfel cum sunt reținute în referatul coordonatorului de activitate.
În referatul întocmit la data de 31.12.2007 de către coordonatorul de activitate s-a reținut că la data de 31.12.2007, a primit ca sarcină de serviciu să efectueze cursa B-P cu plecare la ora 14. Acesta a refuzat invocând depășirea timpului regulamentar de condus și lipsa licenței de transport.
Verificând cele afirmate de numitul s-a constatat că acesta se încadra în limitele prevăzute de legislația în materie în ceea ce privește timpii de conducere. Iar susținerea cu privire la absența licenței de transport este, SC SRL este deținătoarea licenței seria - nr. - pentru traseul B-P și retur.
a început programul de lucru la orele 700, efectuând cursa G-B-B, sosire B ora 1109.
În perioada de timp de când este angajat conducătorul auto s-a remarcat, din păcate, printr-un comportament necorespunzător: irascibil, veșnic nemulțumit de tot ce îl înconjoară, refractar la sarcinile de serviciu ce îi erau trasate, necomunicativ, lipsit de spirit de echipă. Această situație a fost tolerată, pe de o parte, în că salariatul necesită o perioadă de acomodare mai îndelungată, iar de pe de altă parte și datorită specificului activității societății - transport de persoane - și perioadei aglomerate din an ce a coincis cu durata contractului său de muncă.
A depus la dosar actele ce au stat la baza emiterii deciziei de concediere.
Prin Sentința Civilă nr. 1179/02.10.2008 Tribunalul Galația admis contestația, a dispus anularea deciziei nr. 853/11.01.2008 emisă de intimată și plata drepturilor salariale aferente până la pronunțarea hotărârii și a concediului de odihnă aferent anului 2007.
A respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive și tardivității invocate de intimată.
Având în vedere dispozițiile art. 137.pr.civilă, instanța a analizat mai întâi excepțiile lipsei calității procesuale pasive și excepția tardivității formulării contestației.
Calitatea procesuală presupune existența unei identități între reclamant și cel care este titularul dreptului din raportul juridic dedus judecății, precum și între pârât și cel obligați în același raport juridic.
În cazul de față, contestă o decizie de concediere emisă de către societatea intimată, al cărei angajat a fost. Prin indicarea pretenției sale și a împrejurărilor de fapt pe care se bazează această pretenție, contestatorul justifică îndreptățirea pe care o are de a introduce acțiunea împotriva intimatei.
Prin urmare, decizia de concediere contestată în prezenta cauză fiind emisă de intimată, aceasta are calitate procesuală pasivă, motiv pentru care excepția a fost respinsă ca nefondată.
Tot nefondată a fost considerată și excepția tardivității.
Potrivit disp. art. 268 al.5 din Codul Muncii, decizia de sancționare poate fi contestată de salariat în termen de 30 zile calendaristice de la data comunicării.
Decizia a fost comunicată contestatorului la data de 22.01.2008 iar prezenta contestație a fost depusă la Oficiul poștal la data de 20.02.2008, așa cum rezultă din plicul aflat la fila 4 dosar - și confirmarea de primire fila 9 dosar -.
Având în vedere și prevederile art. 104.pr.civilă, constatând că acțiunea a fost predată recomandat la Oficiul poștal înainte de expirarea termenului de 30 zile, excepția tardivității a fost respinsă.
Pe fondul cauzei instanța a reținut următoarele:
Contestatorul s-a angajat în funcția de conducător auto la data de 08.08.2007 la SC SRL M, conform contractului individual de muncă nr. 757/2007. Contractul a fost încheiat pe o perioadă determinată, urmând să expire la data de 07.02.2008.
de serviciu ale contestatorului sunt detaliate în fișa postului aflată la filele 30-33 dosar -.
La data de 11.01.2008, societatea intimată a emis, după efectuarea cercetării prealabile, decizia nr. 853, dispunând concedierea acestuia în baza art. 61 lit.a din Codul Muncii începând cu data de 31.XII.2007. S-a reținut că, contestatorul a refuzat să-și îndeplinească atribuțiunile ce-i reveneau și care au fost dispuse de conducerea societății.
Conducerea societății a reținut cu ocazia efectuării cercetării prealabile disciplinare că a refuzat să efectueze cursa B-P și retur, invocând depășirea timpului regulamentar de condus și lipsa licenței de transport.
Societatea dispunea de licență de traseu seria - nr. - valabilă în perioada 1.07.2007 - 30.06.2008.
Potrivit reglementărilor interne dar și normelor comunitare, durata totală de conducere zilnică cuprinsă între două perioade de odihnă regulamentar (două perioade zilnice de odihnă ca o perioadă zilnică de odihnă și o perioadă săptămânală de odihnă nu trebuie să depășească 9 ore. Această durată poate fi totuși prelungită la 10 ore de două ori pe săptămână).
În ziua de 31.XII.2007 a început programul la ora 700efectuând cursa G-B-B, sosind la B la ora 1109. La această durată de conducere se adaugă și cea necesară întoarcerii la G, reprezentând în total o perioadă de 818. Dacă s-ar fi efectuat și cursa B-P și retur durata totală de conducere depășea și cele 10 ore menționate mai sus.
De altfel, din diagramele depuse la dosar rezultă că, contestatorul era deseori nevoit să circule cu o viteză ce o depășea pe cea legală atunci când conducea pe traseul G-B-
Prin urmare, refuzul contestatorului de a efectua cea de-a două cursă este justificat, el fiind nevoit să respecte regulile de circulație pe drumurile publice prevăzute de legislația în vigoare.
Dacă ar fi acceptat efectuarea cursei exista posibilitatea aplicării unor sancțiuni contravenționale de către organele de poliție, inclusiv reținerea permisului de conducere.
În concluzie, nu se poate reține în sarcina contestatorului săvârșirea unei abateri disciplinare, în condițiile în care executând dispozițiile angajatorului ar fi încălcat normele legale referitoare la conducerea pe drumurile publice.
Decizia de concediere fiind nelegal emisă, în temeiul art. 78 din Codul Muncii instanța a admis acțiunea și a anulat decizia. A obligat angajatorul la plata drepturilor salariale aferente, drepturi ce vor fi calculate până la data pronunțării hotărârii.
Potrivit clauzelor din contractul individual de muncă, durata concediului anual de odihnă era de 21 zile lucrătoare în raport de durata muncii. Contestatorul în perioada în care a desfășurat activitate la societatea intimată nu a beneficiat de concediu de odihnă. Cum nu a solicitat reîncadrarea există posibilitatea compensării în bani a concediului neefectuat.
În consecință, în temeiul art. 141 al.4 Codul Muncii, art. 145 din Codul Munciil -a obligat pe angajator la plata indemnizației aferente concediului de odihnă.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta, solicitând modificarea ei și respingerea contestației.
În motivare a arătat că situația juridică dedusă judecății a fost interpretată și reținută eronat de instanța de fond.
În realitate, în ziua de 31.XII.2007 a început programul la ora 700efectuând cursa G-B-B, sosind la B la ora 1109. În aceeași zi a primit ca sarcină de serviciu să efectueze cursa B-P cu plecare la ora 14. Ambele curse erau doar tur, nu și retur, iar după efectuarea celei de a doua curse contestatorul trebuia să ramână la dispoziția unității până la sfârșitul programului de 8 ore. La sfârșitul programului avea posibilitatea să aleagă modalitatea în care ajungea în localitatea de domiciliu, ca pasager sau în calitate de conducător auto.
Un alt motiv de critică este că instanța de fond nu a precizat care este cuantumul sumei la care este obligată societatea, nu a ținut cont că reclamantul avea contract pe o perioadă determinată și nu a lucrat un an pentru a beneficia de tot concediul de 21 de zile.
Intimatul a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că hotărârea Tribunalului Galați este legală și temeinică.
Examinând hotărârea recurată atât prin prisma criticilor formulate de recurent cât și din oficiu, sub toate aspectele de fapt și de drept, în conf. cu disp. art. 3041Cod procedură civilă, Curtea apreciază că recursul este parțial fondat pentru următoarele considerente:
În mod corect a reținut instanța de fond că refuzul contestatorului de a efectua cea de-a două cursă este justificat, întrucât dacă ar fi acceptat efectuarea cursei B-P durata totală de conducere ar fi depășit 10 ore.
Nu poate fi reținută afirmația societății că ambele curse erau doar tur, nu și retur. Din foaia de parcurs aflată la dosar rezultă că traseul stabilit era G - B - B și retur. De asemenea nu s-a făcut dovada și este greu de crezut că autovehiculul cu care se efectua transportul urma să rămână în P, deși în mod obișnuit cu el se efectuau transporturi pe ruta G-B, iar șoferul urma să se întoarcă la domiciliu ca pasager.
Cu toate acestea, instanța de fond nu a avut în vedere atunci când a dispus plata drepturilor salariale că reclamantul avea contract pe o perioadă determinată care ar fi expirat la data de 07.02.2008. Având în vedere că în cazul contractului încheiat pe durată determinată, raportul de muncă încetează de drept la data împlinirii termenului, curtea apreciază că drepturile salariale erau datorate doar până la data de 07.02.2008.
Referitor la faptul că reclamantul nu a lucrat un an pentru a beneficia de tot concediul de 21 de zile, instanța nu a obligat-o pe societate să compenseze în bani 21 de zile de concediu neefectuat, ci doar proporțional cu perioada lucrată, așa cum prevede și art. 140 alin. 2 din Codul Muncii, respectiv: (2) Durata efectivă a concediului de odihnă anual se stabilește prin contractul colectiv de muncă aplicabil, este prevăzută în contractul individual de muncă și se acordă proporțional cu activitatea prestată într-un an calendaristic.
Este irelevant că instanța nu a stabilit exact cuantumul sumei datorate, având în vedere că acesta este determinabil și poate fi calculat în funcție de salariul stabilit prin contractul individual de muncă și durata pentru care este datorată plata.
În consecință, în baza art. 312 Cod de procedură civilă, instanța va admite recursul și va modifica în parte sentința recurată, drepturile salariale urmând a fi plătite de la data concedierii și până la data de 07.02.2008.
Va menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de cu sediul în B,-, sector 1, împotriva sentinței civile nr. 1179/2.10.2008 pronunțată de Tribunalul Galați, în dosarul nr.-.
Modifică în parte sentința civilă nr. 1179/02.10.2008 a Tribunalului Galați și, în rejudecare:
Obligă pe pârâta la plata drepturilor salariale de la data concedierii și până la 07.02.2008.
Menține celelalte dispoziții ale sentinței recurate.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică azi, 14 Mai 2009.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
: /04.06.2009
:DC/2 ex/04.06.2009
Fond: /
Asistenți judiciari:C-tin /
Președinte:Benone FuicăJudecători:Benone Fuică, Mihaela Neagu, Alina Savin
| ← Completare carnet de muncă. Decizia 109/2008. Curtea de Apel... | Contestație decizie suspendare contract de muncă. Decizia... → |
|---|
