Contestație decizie de concediere. Decizia 5444/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(3598/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ Șl PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE
MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia civilă nr.5444/
Ședința publică din data de 08 octombrie 2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECĂTOR 2: Liviu Cornel Dobraniște
JUDECĂTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta contestatoare, împotriva sentinței civile nr.1182 din 12 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul București Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr. 29236/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU ADMINISTRARE Șl REGLEMENTARE ÎN COMUNICAȚII (), având ca obiect - contestație decizie concediere.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta contestatoare, prin avocat, cu împuternicire avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr. -/23.04.2009 atașată la fila 8 dosar, intimata Autoritatea Națională Pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (), prin consilier juridic, cu delegație atașată la fila 12 dosar.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care: Din oficiu, Curtea pune în discuție, un motiv de ordine publică potrivit art.306 al.2, art.3041și art. 129 Cod procedură civilă, privind conținutul deciziei de concediere, respectiv respectarea sau nu în cauză a dispozițiilor art.268 alin.1 și 2 Codul Muncii, referitor la descrierea faptei, motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatoarei.
Avocatul recurentei contestatoare, solicită admiterea recursului, modificarea în tot a sentinței civile atacate în sensul admiterii contestației astfel cum a fost formulate.
Consilierul juridic al intimatei Autoritatea Națională Pentru Administrare și Reglementare în Comunicații (), apreciază că decizia de concediere îndeplinește toate condițiile legale și solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Constată că prin sentința civilă nr.1182/12.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale - s-a dispus respingerea contestației formulată de contestatoarea în contradictoriu cu Autoritatea Națională pentru Reglementarea în Comunicații și Tehnologia Informației - Direcția Teritorială B ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut că contestatoarea a fost angajată în funcția de tehnician la Biroul Autorizări /Serviciul Autorizări în cadrul Direcției Teritoriale
La data de 02.07.2007 contestatoarea a semnat angajamentul privind păstrarea confidențialității și protecției informațiilor ca anexă la contractul individual de muncă prin care s-a angajat să păstreze confidențialitatea informațiilor pe care le deține sau la care are acces în virtutea funcției sale.
Prin convocarea nr.5295/02.06.2008 contestatoarea a fost chemată în fața comisiei de disciplină, numită prin decizia nr.452/02.06.2008 în data de 11.06.2008, orele 15,30, pentru efectuarea cercetării disciplinare vizând abaterea prevăzută de art.109 lit. c) din CCM.
În urma cercetării disciplinare comisia a întocmit minuta nr.5709/11.06.2008 prin care s-a reținut că salariata, în calitate de secretar al comisiei de examinare și-a depășit atribuțiile în data de 05.05.2008 orele 12,45 și 06.5.2008, orele 9,15 și 13,45 printând grila de corectare a subiectelor pentru examenul din data de 07.08.2008 și înmânând-o unei persoane din afara instituției, participantă la examen, fiind surprinsă și de camera de luat vederi din holul DT În fața Comisiei aceasta și-a recunoscut fapta, motiv pentru care comisia a reținut încălcarea art.109 lit. c) din CCM.
Prin referatul nr.6050/20.06.2008, comisia de disciplină a apreciat că fapta comisă este gravă și a propus desfacerea contractului de muncă al contestatoarei.
La data de 25.06.2008 intimata a emis decizia nr.510/25.07.2008 comunicată salariatei la data de 26.06.2008, potrivit căreia, începând cu data de 07.07.2008,contestatoarei i s-a desfăcut disciplinar contractul de muncă, conform art.61 lit. a), 263, 264 alin.1) lit. f), 266-268 Codul muncii.
Tribunalul a reținut că după stabilirea situației de fapt, sub aspectul legalității deciziei că nu au existat încălcări din partea intimatei, ale unor dispoziției legale imperative.
Legat de convocare, contestatoarea susține, că înștiințarea nr.4758/19.05.2008 a fost făcută pentru aceeași dată 19.05.2008, contestatoarea fiind solicitată să se prezinte la orele 15,30 în vederea efectuării unei cercetări disciplinare. În realitate la data menționată nu s-a desfășurat cercetarea propriu-zisă pentru a i se da posibilitate să-și pregătească toate apărările și probele pe care le-ar fi putut invoca în apărarea sa.
Potrivit deciziei atacate, contestatoarea a fost sancționată pentru comiterea abaterii constând în încălcarea confidențialității datelor și informațiilor cu care se lucrează, potrivit art.109 lit. c) din Contractul colectiv de muncă și care este calificată abatere disciplinară.
Tribunalul a reținut că salariata ar fi susținut că nu i-a fost comunicat niciodată contractul individual de muncă, și CCM pentru a verifica temeinicia sancțiunii aplicate, însă aceste documente sunt în general la dispoziția salariaților fie prin intermediul unor membrii de sindicat sau reprezentanți ai salariaților, fie printr-un compartiment însărcinat cu păstrarea lor, care de asemenea are obligația de a le păstra și pune la dispoziția salariaților atunci când sunt solicitate.
Pe de altă parte în fața comisiei de cercetare aceasta și-a recunoscut fapta și nu a invocat și nici dovedit vreo împrejurare exoneratoare de răspundere.
Cu privire la greșita apreciere a individualizării sancțiunii disciplinare, Tribunalul a reținut că legiuitorul nu stabilește nicio ierarhie în cadrul sancțiunilor care pot fi aplicate și nici obligativitatea pentru angajator de a-i aplica alte sancțiuni mai ușoare salariatului, înainte de desfacerea contractului pentru motive disciplinare.
În privința solicitării ca instanța să înlocuiască sancțiunea aplicată cu o alta mai puțin severă, Tribunalul a reținut că nu este apanajul său să exercite cenzura jurisdicțională a dispoziție de sancționare în cazul în care constată că sancțiunea aplicată de angajator a fost prea aspră în raport de circumstanțele săvârșirii faptei, consecințele abaterii disciplinare și comportarea generală în serviciu a salariatei care nu a mai fost sancționată anterior.
Instanța poate aprecia doar cu privire la legalitatea sau temeinicia decizie de sancționare întocmite, neputând să intervină în raporturile de muncă dintre părți și să se substituie angajatorului în exercitarea dreptului sau de a aplica sancțiuni disciplinare.
Împotriva acestei sentințe formulat recurs contestatoarea recurentă prin care a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și în urma rejudecării în fond a, admiterea contestației.
În motivarea recursului formulat recurenta a formulat următoarele critici.
1) Împrejurarea că la data de 19.05.2008 a fost efectuată de intimata o convocare pentru aceeași zi în vederea efectuării cercetării disciplinare a produs contestatoarei o vătămare în sensul că aceasta potrivit dispozițiilor art. 266 din Codul muncii, reprezentantul salariaților trebuia să fie prezent la această convocare, indiferent dacă la data menționată nu s-a desfășurat cercetarea propriu-zisă;
2) Chiar dacă cea de-a doua convocare, pentru data de 02.06.2008 s-a efectuat cu câteva zile înainte, pentru a i se da posibilitatea angajatului să-și pregătească toate apărările și probele pe care le-ar fi putut invoca în apărarea sa este puțin credibil ca angajatul să nu-și fi pregătit aceste probe și apărări, întrucât în minuta încheiată cu această ocazie nu se face nicio referire la acestea.
3) Sesizarea instituției centrale a intimatei a fost făcută la data de 19-05-2008, odată cu convocarea în vederea îndeplinirii procedurii prealabile.
Prin urmare acceptând susținerea instanței în sensul că angajator în cauză nu era Direcția Teritorială B, ci instituția centrală, este evident că procedura prealabilă urma să fie îndeplinită de același angajator. Or, această procedură prealabilă a fost îndeplinită în cadrul Direcției Teritoriale B, și nu al instituției centrale.
Față de raționamentul instanței potrivit căruia decizia de desfacere a contractului de muncă a fost emisă de instituția centrală pe baza unei proceduri prealabile de cercetare disciplinară efectuate de Direcția Teritorială Recurenta invocă nulitatea deciziei de desfacere a contractului de muncă pentru îndeplinirea cu nerespectarea legii a procedurii prealabile obligatorie în speță, de către o direcție fără capacitate de exercițiu atâta timp cât pentru încheierea, respectiv desfacerea contratului de muncă nu avut aceeași capacitate.
4) O altă critică se referă la faptul potrivit căruia în mod greșit instanța de fond a apreciat că "informațiile de natura celor la care a avut acces salariata nu se încadrează în categoria informațiilor clasificate care pot fi stabilite numai prin lege".
5) În ce privește considerentele din sentință în sensul că "legiuitorul nu stabilește nicio ierarhie în cadrul sancțiunilor care pot fi aplicate și nici obligativitatea pentru angajator de a-i aplica alte sancțiuni mai ușoare salariatului, înainte de desfacerea contractului pentru motive disciplinare", apreciem că raportat la prevederile art. 266 din Codul muncii, angajatorul AVEA posibilitatea aplicării unei alte sancțiuni, nu neapărat mai ușoare, dar care, prin aplicarea sa, îndeplinea funcția preventivă a aplicării sancțiunii.
Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea recursului ca nefondat.
Curtea examinând recursul formulat prin prisma motivului de ordine publică pus în discuția părților la termenul la care s-a soluționat recursul, constând în faptul că decizia de concediere nu îndeplinește condițiile cerute de art. 268 alin. 1 și 2 din Codul muncii, referitor la faptul că în conținutul deciziei nu se regăsește descrierea faptei și motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatoarei, urmează pentru motivele ce se vor arăta să admită recursul să modifice în tot sentința atacată și pe fond să dispună anularea deciziei și reintegrarea recurentei-contestatoare în funcția avută anterior, precum și obligarea intimatului-pârât la plata drepturilor ce i se cuvin de la data concedierii până la data integrării efective.
Astfel, Tribunalul analizând pe fond contestația formulată a făcut o interpretarea greșită a dispozițiilor legale aplicabile în cauză pronunțând o sentință cu încălcarea dispozițiilor legale prin care se sancționează nulitatea absolută.
La dosarul de fond la file 15-16 a fost depusă în copie decizia nr.510 din 25 iunie 2008 emisă de intimata-pârâtă prin care a dispus la art. 2, următoarele "Pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute la art. 1 alin. (1), doamna este sancționată cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă începând cu data de 7 iulie 2008".
Cu privire la fapta pentru care s-a luat această măsură și la apărările salariatei se prevede la art. 1 alin. (2) următoarele,"Descrierea faptei care constituie abatere disciplinară și prezentarea motivelor pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariată în timpul cercetării disciplinare prealabile sunt cuprinse în referatul înregistrat cu nr.-9120/27.05.2008, precum și în minuta înregistrată cu nr../5703/11.06.2008, care sunt anexate și care fac parte integrantă din prezenta decizie".
Analizând decizia contestată din perspectiva îndeplinirii condițiilor legale, Tribunalul a reținut în considerentele sentinței recurate la pagina 12, fila 176 a dosarului de fond că în privința conținutului deciziei atacate, că"au fost respectate prevederile legale vizând cerințele obligatorii ale decizie de sancționare, prevăzute de art.62 alin. (2) și 268 alin.(2) din Codul Muncii ".
Or, dimpotrivă Curtea a pus în discuția părților din oficiu, tocmai un motiv de ordine publică constând în nulitatea deciziei contestate pentru neîndeplinirea condițiilor de formă cerute sub sancțiunea nulității absolute de către art. 268 alin. (2), care dispune următoarele, astfel,"Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a)descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3) nu au fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Prin urmare, în cazul în care, oricare dintre mențiunile prevăzute mai sus, lipsesc din conținutul unei decizii de sancționare disciplinare aplicată unui salariat, sancțiunea care intervine în raport cu acea decizie este nulitatea absolută a acesteia, deoarece aceste mențiuni se cuprind în decizie în mod obligatoriu.
Având în vedere mențiunile consemnate în conținutul deciziei prin care angajatorul-pârât recunoaște direct că mențiunile cu privire la descrierea faptei și motivele pentru care au fost înlăturate apărările contestatoarei se regăsesc într-un document separat anexă la decizia în cauză, rezultă indubitabil că tocmai mențiunile care ar trebui să se regăsească în conținutul deciziei prin care s-a dispus aplicarea unei sancțiuni disciplinare, constând în desfacerea contractului individual de muncă, lipsesc cu desăvârșire, iar sancțiunea care intervine și este prevăzută de lege, respectiv de art. 268 alin. (2) din Codul muncii, constă în nulitatea absolută a acestei decizii.
Prin urmare pentru a fi legală, decizia trebuia să cuprindă în mod necesar și obligatoriu mențiunile prevăzute de art. 268 alin. (2) lit. a)- c), iar lipsa uneia dintre acestea are drept consecință nulitatea decizie, fără a avea relevanță motivarea intimatei-pârâte că mențiunile de la lit. a) și c) din Codul muncii se regăsesc într-o anexă la această decizie, întrucât voința legiuitorului este expres stipulată în textul de lege precitat, fără a distinge în vreun fel și a da posibilitatea angajatorului să întocmească o decizie de sancționare disciplinară după bunul plac și cu încălcarea dreptului la apărare a angajatului.
impus de lege are drept scop tocmai caracterul special al legislației muncii prin care salariatul este apărat de eventualele abuzuri la care ar putea fi supus de către angajator, fără posibilitate de a se apăra în mod eficace.
De asemenea, în cadrul litigiilor de muncă, revine angajatorului obligația de a administra toate probele necesare soluționării temeinice și legale a cauzei.
Referitor la mențiunea de la lit. a), în decizie trebuie descrisă, în concret, fapta pentru care a fost sancționat cel în cauză: în ce constă, modalitatea în care s-a comis, data la care a fost săvârșită.
Prin urmare, lipsa mențiunii în discuție nu poate fi suplinită cum se precizează în cazul de față prin descrierea într-un document separat anexă la decizia în cauză.
Numai după ce decizia a fost emisă în mod legal se poate discuta despre celelalte apărării legate de temeinicia acesteia.
Pentru aceste considerente, având în vederea sancțiunea nulității absolute asupra deciziei lipsită de mențiunile prevăzute și analizate mai sus, și prin urmare ca efect al acestei nulității și în conformitate cu obiectul contestației formulate se impune să se dea eficiență dispozițiilor prevăzute de art. 78 alin. (1) din Codul muncii, astfel:"În cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, instanța va dispune anularea ei și va obliga angajatorul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul",iar potrivit alin. (2)"La solicitarea salariatului, instanța care a dispus anularea concedierii va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere".
Pentru aceste considerente, Curtea în temeiul art. 3041și 312. proc. civ. raportat la art. 306 alin. (2) proc. civ. urmează să dispună admiterea recursului; modificarea în tot a sentinței atacate; admiterea contestației; va dispune anularea decizie nr.510/25.06.2008, emisă de intimata-pârâtă; va dispune reintegrarea contestatoarei în funcția avută anterior; va obliga intimata la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata de la data concedierii și până la efectiva reintegrare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-contestatoare împotriva sentinței civile nr.1182/12.02.2009 pronunțată de Tribunalul București Secția a-VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.29236/3LM/2008, în contradictoriu cu intimata AUTORITATEA NAȚIONALĂ PENTRU ADMINISTRARE ȘI REGLEMENTARE ÎN COMUNICAȚII- (fostă Autoritatea Națională Pentru Reglementare În Comunicații Și Tehnologia Informației-Direcția Teritorială B ).
Modifică în tot sentința atacată.
Admite contestația.
Dispune anularea deciziei nr.510/25.06.2008 emisă de intimată.
Dispune reintegrarea contestatoarei în funcția avută anterior.
Obligă intimata la plata către contestatoare a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariata de la data concedierii și până la efectiva reintegrare.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 8 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
GREFIER
Red.:
Dact.:
2 ex./30.10.2009
Jud.fond:;
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 4886/2009. Curtea... | Contestație decizie de pensionare. Decizia 1484/2009. Curtea... → |
|---|
