Contestație decizie de concediere. Decizia 5562/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
- R OMANIA -
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
DOSAR NR-
Format vechi 3534/2009
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND
CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.5562/
Ședința Publică din data de 13 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Singh Ioana
JUDECĂTOR 2: Bodea Adela Cosmina
JUDECĂTOR 3: Guranda
GREFIER
*****************
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de către recurenta-intimată - "" - împotriva sentinței civile nr.1346 din data de 17.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.38340/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-contestator - având ca obiect "contestație decizie concediere".
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 06 octombrie 2009, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, când Curtea, pentru a da posibilitate recurentei-intimate de a depune dovada cheltuielilor de judecată, respectiv pentru a formula și prezenta la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea pentru azi, 13 octombrie 2009, când a dat următoarea decizie:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului civil de față, constată:
Prin cererea nregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale la data de 14.10.2008 sub nr-, contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimata - - să se constate ncalcarea prevederilor contractului individual de muncă, să se dispună anularea deciziei nr.170 din 11.09.2008, reintegrarea pe funcția deținută anterior și obligarea intimatei la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și a bonusurilor cuvenite, până la reintegrarea efectivă, cu cheltuieli de judecată,
În motivare, contestatorul a arătat că la data de 11.08.2008, la revenirea din concediul de odihnă, a fost convocat de directorul de vânzări la o întâlnire la sediul departamentului comercial, ședință la care noul director comercial i-a adus la cunoștința ca nu mai dorește sa lucreze cu el, solicitându-i să semneze un acord de încetare a activității. Întrucât nu i se putea reprosa nimic a refuzat sa semneze acel acord, moment in care i s-a oferit plata unor salarii compensatorii, în caz contrar urmând să se recurgă la alte mijloace de constrângere, cum ar fi predarea bunurilor de serviciu. mai arătat că pentru a fi îndepărtat din firmă, i s-a restricționat accesul la mail, i s-a îngrădit prezența la o ședință, i-au fost solicitate laptopul și telefonul de serviciu, ulterior, predând si autoturismul de serviciu. Contestatorul a arătat că printr-o notificare i s-a adus la cunoștință că este scutit de obligațiile ce decurg din contractul colectiv de muncă și fișa postului până la data de 15.09.2008, interzicându-i-se accesul în unitate. Cu privire la decizia contestată, a precizat că aceasta nu are la bază necesitatea reorganizării activității sau dificultățile economice, ci numai necesitatea de a fi înlăturat din societate. Intimata avea la acel moment 750 de salariati, din care 200 de salariati n sediul central, reprezentând departamentul comercial, din care fac parte și alte 3 divizii împreună cu departamentele de suport, dar intimata a procedat la o singură concediere. Desființarea posturilor a fost gândită astfel încât pârâta să se poată apăra prin invocarea faptului că nu dispune de locuri vacante.
Prin sentința civilă nr.1346/17.02.2009 pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a admis contestația formulată de contestatorul în contradictoriu cu intimata - -; a anulat decizia nr.170/11.09.2008 emisă de intimată și a dispus reintegrarea contestatorului în postul anterior deținut; a obligat intimata la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul de la data concedierii până la efectiva reintegrare; a obligat intimata la plata sumei de 1130,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța astfel, instanța de fond a reținut că motivele invocate de intimată în cuprinsul deciziei de concediere sunt afirmații care, în principiu pot reprezenta o cauză reală și serioasă de desființare a locului de muncă, însă acestea trebuie apreciate în concret în funcție de împrejurările specifice fiecărei situații.
În cauză intimata nu a desființat în fapt decât un singur post ocupat, cea de manager zona Vest, celelalte două fiind la acel moment vacante.
Având în vedere necesitatea eficientizării activității, susținută de intimată, desființarea unui singur post nu apare comparabilă cu ideea de eficientizare și reducere a costurilor.
De altfel, în condițiile în care managementul Zonei de vest de care se ocupa contestatorul a fost trecut în supravegherea directorului cu vânzări, rezultă că era necesară o administrare a activității în zona respectivă, prin urmare era necesară prezența unei persoane care să realizeze aceasta.
Cât privește realizările sub așteptări, instanța de fond a reținut că această afirmație nu este susținută de actele depuse la dosar, întrucât contestatorul a încasat periodic sume de bani cu titlu de bonus de performanță sau bonus special, inclusiv în anul 2008, în lunile februarie și iunie.
Atitudinea angajatorului în sensul interzicerii desfășurării activității și a accesului în incinta societății, precum și solicitarea de a-i fi predate bunurile încredințate contestatorului în vederea desfășurării activității reprezintă prezumții puternice conform art.1203 Cod civil, în sensul temeiniciei afirmațiilor că emiterea deciziei de concediere a fost fundamentată și pe alte motive decât cele prezentate în decizie.
Față de acestea, instanța de fond a anulat decizia de concediere, iar în baza art.76 și art.78 Codul munciia dispus obligarea intimatei la reintegrarea contestatorului pe același post și la plata despăgubirilor prevăzute de lege de la data concedierii și până la efectiva reintegrare.
În privința cererii de constatare a încălcării contractului individual de muncă și concedierea nelegală, nu se impunea soluționarea distinctă a acesteia în condițiile în care a analizat în cadrul verificării legalității și temeiniciei deciziei de concediere și obligațiile părților.
În baza art.274 Cod pr.civilă, a fost obligată intimata la plata sumei de 1130,50 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs - -, criticând-o ca netemeinică și nelegală pentru următoarele motive:
Între - -, în calitate de angajator și în calitate de angajat, a fost încheiat contractul individual de muncă pe perioadă nedeterminată, contract înregistrat la. B sub nr.139/17.01.2006.
Începând cu data de 03.01.2006, contestatorul a ocupat funcția de manager Zona de Vest în cadrul Diviziei (Area Sales Manager), divizie având drept obiect de activitate vânzarea medicamentelor fără prescripție.
În prima Jaa nului 2008, în noile condiții ale pieței farmaceutice din România, s-au modificat practicile de prescriere și de comercializare a medicamentelor. Rezultatul acestei modificări a fost reprezentat de accentuarea mediului concurențial de afaceri și orientarea către clarificarea și standardizarea practicilor de lucru, precum și către stabilitate financiară.
Încercarea producătorilor și a distribuitorilor de a reduce durata perioadei de colectare a datoriilor din piață a determinat o reticență a farmaciilor de a accepta stocuri cu valori mari.
Raportat la această situație, în luna august 2008, Societatea a demarat o procedură economico-financiară de evaluare a activității desfășurate, a rezultatelor obținute, precum și a perspectivelor care urmează a fi luate în considerare în viitor.
Concluziile preliminare ale analizei efectuate au subliniat necesitatea unei regândiri a structurii organizatorice existente, realocarea sau absorbția unor anumite activități, desființarea sau comasarea unora dintre entitățile funcționale existente, toate acestea în vederea eficientizării activității desfășurate, a diminuării costurilor de operare și a implementării corespunzătoare a proiectelor și programelor avute în vedere.
Între entitățile vizate s-a numărat și, a cărei activitate a făcut obiectul unei reconsiderări în cadrul analizei desfășurate.
În cursul aceleiași luni, între reprezentanții Societății și au avut loc mai multe întâlniri de lucru, în scopul analizării unor probleme curente, specifice activității desfășurate, precum și în vederea discutării unor aspecte privind primele concluzii desprinse din evaluarea astfel demarată. Având în vedere această situație, a solicitat intimatului-reclamant să rămână la dispoziția societății, în perioada cuprinsă între 13 august și 15 septembrie 2008, fiind scutit de îndeplinirea îndatoririlor și responsabilităților de serviciu conform Contractului de muncă și postului.
În această perioadă, societatea a înțeles să acorde intimatului-reclamant în continuare toate drepturile de natură salarială izvorâte din Contractul de muncă.
Aceste măsuri au fost întreprinse în vederea stabilirii modului de eficientizare a activității Societății și de reducere a costurilor, dar și în scopul identificării oportunității de reorganizare a Diviziei. a analizării necesității de menținere a unor anumite posturi și adoptării unei decizii finale în acest sens.
Până la data de 15 septembrie 2008, procesul de evaluare amintit urma să fie finalizat, Societatea fiind astfel în măsură să ia o decizie finală în ceea ce privește activitatea Diviziei, inclusiv în ceea ce privește postul ocupat de către.
În acest context, și-a oferit disponibilitatea ca, în situația în care postul și activitatea desfășurată de către intimatul - reclamant urmau să fie afectate de deciziile luate, să identifice soluții și să ofere alternative în cadrul Societății, în conformitate cu politica de sprijinire, valorizare și formare a capitalului uman.
În urma procedurii de evaluare a activității și a rezultatelor obținute, a constatat că a înregistrat o performanță sub așteptări, atât din punct de vedere al vânzărilor de produse farmaceutice, cât și din punctul de vedere al profitabilității.
Necesitatea de a se adapta la noile realități și cerințe ale pieții farmaceutice a făcut ca indicii financiari ai recurentei să nu fie cei prognozați pentru 2008, acest lucru fiind deopotrivă valabil și în ceea ce privește, așa cum rezultă din Memorandumul întocmit la 01.09.2008.
Întrucât realizările Diviziei au fost inferioare celor prognozate și având în vedere necesitatea de a implementa un control riguros al costurilor și creșterea eficienței în fiecare domeniu de activitate, s-a procedat la restructurarea Echipei de a acestei Divizii.
Urmare concluziilor memorandumului, prin decizia nr.619/ 10.09.2008 au fost desființate cele două posturi de manager de, respectiv cel responsabil de Zona B și cel responsabil de Zona de Vest a României, acesta din urmă ocupat de.
Drept urmare, în temeiul art.65 Codul muncii, prin Decizia nr.170/11.09.2008 s-a dispus încetarea contractului de muncă.
Concret, concedierea a fost determinată de restructurarea postului salariatului datorată reorganizării activității, ca urmare a evoluției defavorabile a pieței produselor farmaceutice, iar Societatea la acel moment nu dispunea de locuri de muncă vacante corespunzătoare pregătirii profesionale a intimatului - reclamant, aspecte arătate și probate în fata instanței de fond.
Cu privire la emiterea Deciziei, s-a arătat că aceasta a avut la bază concluziile Memorandumului, dar și modificarea practicilor de prescriere și de comercializare a medicamentelor, în cadrul noilor condiții ale pieței farmaceutice din România, care a avut ca rezultat accentuarea modului concurențial de afaceri și orientarea tuturor jucătorilor din piață către clarificarea și standardizarea practicilor de lucru și către stabilitate financiară.
nu a atins nivelul prognozat în ceea ce privește valoarea vânzărilor către distribuitori și farmacii și, pe cale de consecință, nu a realizat profitul așteptat de Societate ca urmare a activității desfășurate de această Divizie.
În final, s-a arătat că decizia a avut la bază necesitatea unui control foarte riguros al costurilor și creșterea eficienței activității, în fiecare domeniu de acțiune al departamentului, prin concentrarea eforturilor în scopul reducerii costurilor înregistrate de Societate și prin identificarea unor mijloace mai eficiente de alocare a cheltuielilor.
Așadar, concedierea intimatului - reclamant a fost determinată de motive ce țin exclusiv de reorganizarea activității Societății, respectiv motive ce nu țin de persoana salariatului. În acest sens, potrivit dispozițiilor art.65 alin.(1) din Codul muncii, "concedierea pentru motive ce nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia."
A mai arătat recurenta că prin aceeași Decizie, s-a dispus acordarea de plăți compensatorii, reprezentând contravaloarea a patru salarii lunare brute, în conformitate cu dispozițiile art.28 din Contractul colectiv de muncă la nivelul Societății.
De altfel, prin Adresa nr.2075/12.09.2008, a înștiințat Agenția pentru Ocuparea Forței de Muncă a Municipiului B - Sector 3 ("Agenția") asupra faptului că, urmare a necesității de eficientizare a activității și de reducere a costurilor, Societatea a luat decizia să reorganizeze activitatea Diviziei. Mai mult, prin aceeași adresă, a înștiințat Agenția asupra faptului că urma a fi concediat, precum și asupra faptului că nu dispune de locuri de muncă vacante corespunzătoare pregătirii profesionale a intimatului - reclamant.
De asemenea, prin Adresa nr.2076/12.09.2008, a înștiințat Sindicatul atât cu privire la măsurile de reorganizare a activității Societății, cât și cu privire la concedierea celor doi Manageri de. în cuprinsul acestei adrese a menționat expres faptul că "salariatul concediat în urma desființării celor două posturi va beneficia la cererea sa de consultanță din partea departamentului de resurse umane pentru găsirea unui loc de muncă, pentru pregătirea dosarului de șomaj.
Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate așa cum a fost pronunțată.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor invocate, urmează a admite recursul și a modifica în tot sentința atacată în sensul de a respinge contestația împotriva deciziei de concediere ca nefondată.
Contestatorul a considerat că decizia de concediere este nelegală, întrucât aceasta viza persoana sa, însă, prin motivele pe larg argumentate recurenta a demonstrat că sentința civilă nr.1346/ 17.02.2009 este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea art.304 pct.9 Cod pr.civilă și art.3041Cod pr.civilă.
În mod greșit instanța de fond a reținut că desființarea locului de muncă al lui nu a avut o cauză reală și serioasă, concedierea intimatului-reclamant fiind urmarea reorganizării activității Diviziei.
Așa cum s-a arătat în fața instanței de fond, în prima Jaa nului 2008, în noile condiții ale pieței farmaceutice din România, s-au modificat practicile de prescriere și de comercializare a medicamentelor. Aceasta a avut ca rezultat accentuarea mediului concurențial de afaceri și orientarea pieței către clarificarea și standardizarea practicilor de lucru, precum și către stabilitate financiară. Încercarea producătorilor și a distribuitorilor de a reduce durata perioadei de colectare a datoriilor din piață a determinat o reticență a farmaciilor de a accepta stocuri cu valori mari.
Efectele acestor noi condiții de piață au determinat o scădere a vânzărilor. Astfel, la nivelul Societății, în perioada ianuarie - septembrie 2008, vânzările au înregistrat o scădere de 6,3 % față de veniturile realizate în anul 2007, în aceeași perioadă. Concret, veniturile realizate în 2007 au fost de 167.636.262 lei, iar în 2008 au fost de 156.938.446 lei.
Mai mult, potrivit datelor publicate de compania, în anul 2008, a înregistrat o scădere a cotelor de piață. În acest sens, Societatea a înregistrat o scădere a cotei de piață raportată la valoarea vânzărilor în procent de 1,2%. Astfel, deși în anul 2007 cota de piață a Societății era de 5,6 %, la data de 31.08.2008 această cotă a scăzut la 4,4%.
În ceea ce privește scăderea cotei de piață raportată la volumul vânzărilor, aceasta a fost de 2,7%. Astfel, de la o cotă de piață de 16%, deținută în anul 2007, la data de 31.08.2008, a ajuns la o cotă de piață de 13,3%.
Datele statistice mai sus menționate au fost arătate și în fața instanței de fond și necontestate de reclamant, ceea ce demonstrează că vânzările societății au scăzut față de anul anterior, determinând optimizarea activității și proceselor la nivelul tuturor departamentelor, reducerea costurilor și plasarea optimă a unor lichidități.
Or, în contextul în care societatea se raportează la o pierdere și/sau la un profit față de realizarea unor vânzări extrem de mici în cursul anului 2007, perspectiva existenței unor profituri în creștere pentru diverse perioade ale anului 2008, față de realizările anului 2007, nu este relevantă în raport de analizarea stării reale de dificultate în care s-a aflat recurenta. În consecință, faptul că există schimbări ale valorii profitului pe anul 2008, în raport de anul 2007, nu înseamnă că Societatea nu se află în continuare într-o situație dificilă determinată și de criza generală în care se află economia națională.
Cu toate că aceste considerente au fost expuse pe larg în fața instanței de fond, aceasta nu a luat în considerare susținerile și nici înscrisurile depuse la dosarul cauzei, aspecte de natură să dovedească faptul că creșterea profitabilității este urmarea unor cauze independente de activitatea echipelor de vânzări și nu poate fi privită ca un impediment în realizarea restructurării unor activități, cum ar fi cea a Diviziei.
Reorganizarea Diviziei s-a datorat scăderii dramatice a veniturilor obținute din vânzări, înregistrate de acest departmanet, ce a constituit o cauză reală și serioasă a desființării locului de muncă deținut de contestator.
În ceea ce privește scăderea vânzărilor care a determinat reorganizarea activității Diviziei, s-a arătat în fața instanței de fond că, la nivelul Societății s-a înregistrat o scădere a veniturilor obținute din vânzări. Totodată, cu privire la "performanțele" Diviziei, s-a arătat faptul că vânzările de medicamente fără prescripție medicală realizate de către echipa de vânzări a Diviziei în cursul primelor 8(opt) luni ale anului 2008, au înregistrat scăderi și mai mari.
Concret, pentru primele 8(opt) luni ale anului 2008, valoarea preconizată a vânzărilor de medicamente fără prescripție către distribuitori a fost de 81,9 milioane de lei. efective au fost însă de numai 57,7 milioane lei. În cazul vânzărilor de medicamente fără prescripție către farmacii, valoarea preconizată pentru aceeași perioadă a fost de 94,1 milioane de lei. efective au fost însă de numai 70,2 milioane lei.
De asemenea, în ceea ce privește vânzările realizate în perioada iulie - august 2008, acestea au fost cele mai slabe din cursul anului. În acest sens, valoarea vânzărilor a fost sub media de 8,78 milioane lei/lună. Valoarea vânzărilor realizate în luna iulie a fost de 6,8 milioane lei, iar în luna august de 7,3 milioane de lei.
Față de faptul că și profitabilitatea echipei de vânzări a fost sub așteptări, s-a impus luarea unor măsuri ferme, sens în care s-a decis reorganizarea activității Diviziei, în conformitate cu dispozițiile legale incidente în cauză.
În consecință, raportat la situația descrisă anterior, în luna august 2008, Societatea a demarat o procedură econmico-financiara de evaluare a activității desfășurate, a rezultatelor obținute, precum și a perspectivelor care urmează a fi luate în considerare în viitor. Concluziile preliminare ale analizei efectuate au subliniat necesitatea unei regândiri a structurii organizatorice existente, realocarea sau absorbția unor anumite activități, desființarea sau comasarea unora dintre entitățile funcționale existente, toate acestea în vederea eficientizării activității desfășurate, a diminuării costurilor de operare și a implementării corespunzătoare a proiectelor și programelor avute în vedere. Între entitățile vizate s-a numărat și. a cărei activitate a făcut obiectul unor reconsiderări în cadrul analizei desfășurate.
Reorganizarea activității Diviziei constituie cauza reală și serioasă a desființării postului de Manager de deținut de.
În cauză, în mod greșit, instanța de fond a apreciat că desființarea locului de muncă deținut de nu a avut o cauză reală și serioasă. În acest sens, așa cum s-a arătat cu ocazia judecării cauzei în fond, procesul de reorganizare a activității Diviziei a fost unul efectiv.
Totodată, față de faptul că instanța de fond a arătat că intimata nu a desființat decât un singur post, respectiv de manager în zona de vest, celelalte două fiind la acel moment vacante, precum și că desființarea unui singur post nu apare ca fiind compatibilă cu ideea de eficientizare și reducere a costurilor, Curtea urmează a înlătura această susținere, întrucât vacanța unui post la momentul desființării nu are relevanță la analizarea procesului de reorganizare, atâta vreme cât vacanța acestora a avut caracter temporar, reducerea a avut un caracter definitiv, iar pe de altă parte, numărul posturilor societății ce și-au desfășurat activitatea în cadrul Diviziei s-a redus de la 39 de angajați la 35.
Situația mai sus arătată duce la concluzia că în cauză sunt incidente dispozițiile art.65 din Codul muncii, desființarea postului deținut de intimatul-reclamant având o cauză reală și serioasă, dat fiind că a fost dictată de necesitățile de reorganizare a activității Diviziei din societate, respectiv de scăderea vânzărilor.
Așa fiind și cum concedierea a fost determinată de restructurarea postului salariatului datorită reorganizării activității, iar societatea la acel moment nu dispunea de locuri de muncă vacante corespunzătoare pregătirii profesionale a intimatului-reclamant, Curtea va admite recursul și va modifica în tot sentința atacată în sensul că va respinge contestația ca nefondată.
În ceea ce privește capătul de cerere privind cheltuielile de judecată, conform art.274 al.3 Cod pr.civilă, judecătorii au dreptul să micșoreze onorariile avocaților ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari, față de valoarea pricinii sau munca îndeplinită.
În cauză recurenta a solicitat și a depus la dosar onorariu avocațial de 18130,22 Ron, onorariu care este nepotrivit de mare față de natura juridică a cauzei, împrejurare în care Curtea îl va reduce la 5000 lei.
Potrivit art.274 Cod pr.civilă, Curtea va obliga intimatul-contestator la 5000 lei cheltuieli de judecată către recurentă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta-intimată - "" - împotriva sentinței civile nr.1346 din data de 17.02.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.38340/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-contestator .
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Respinge contestația împotriva deciziei de concediere nr.170/11.09.2008 ca nefondată.
Obligă intimatul-contestator să plătească recurentei-intimate suma de 5.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 13.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.
Dact. LG/2 ex./22.10.2009
Jud.fond:;
Președinte:Singh IoanaJudecători:Singh Ioana, Bodea Adela Cosmina, Guranda
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 321/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 971/2009. Curtea de... → |
|---|
