Contestație decizie de concediere. Decizia 971/2009. Curtea de Apel Iasi
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL IAȘI
SECȚIA LITIGII DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 971
Ședința publică de la 16 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Smaranda Pipernea
JUDECĂTOR 2: Georgeta Pavelescu
JUDECĂTOR 3: Daniela Pruteanu
Grefier - -
Pe rol judecarea cauzei având ca obiect litigii de muncă privind recursul declarat de
Recurenta BANCA ROMÂNEASCĂ B- SUCURSALA I,membru al GRUPULUI NAȚIONAL BANK OF împotriva sentinței civile nr. 1022 din 29 mai 2009 Tribunalului Iași, intimată fiind.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier jr. pentru recurentă și intimata.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul este la primul termen de judecată, intimata a depus la dosar prin registratura instanței întâmpinare, duplicatul fiind comunicat administrativ recurentei.
Președintele completului dă citire raportului asupra recursului potrivit căruia acesta este declarat în termen și motivat.
Instanța interpelează reprezentantul recurentei cu privire la cererea de suspendare a executării sentinței.
Intimata precizează că a reluat activitatea la locul de muncă și în data de 5 octombrie a primit și drepturile bănești.
Reprezentantul recurentei precizează că nu mai insistă în cererea de suspendare a executării sentinței.
Instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în recurs.
Consilier jr. solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea hotărârii în parte cu privire la reintegrare și despăgubiri.
Intimata solicită respingerea recursului ca nefondat în condițiile în care nu sunt alte probe suplimentare de cele de la fondul cauzei.
Instanța rămâne în pronunțare.
CURTEA DE APEL
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului I, reclamanta chemat în judecată pârâții Banca Românească B și Sucursala solicitând obligarea acestora la încetarea suspendării contractului individual de muncă în baza prevederilor art. 52 alin. 1 lit. c din Codul Muncii, la recalcularea la zi tuturor drepturilor salariale inclusiv sporul de vechime si la operarea în carnetul de muncă seria - nr. - a tuturor operațiunilor legate de continuitatea în muncă de la data suspendării până în prezent.
A precizat reclamanta că notificat pârâtele în acest sens la data de 9.02.2009, anterior introducerii acțiunii.
În fapt, reclamanta a arătat că fost suspendată din funcție în urma începerii urmăririi penale și ulterior trimiterii în judecată penală unui client al băncii, beneficiar al unor linii de credite, acuzat de înșelăciune și condamnat în baza deciziei penale nr. 557/18.09.2009 Curții de Apel Bacău.
Prin sentința penală nr. 3246/30.11.2005 pronunțată de Judecătoria Bacău și decizia penală nr. 557/18.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău, în baza art. 38515alin. 1 pct.2 lit. Cod procedură penală s-a dispus achitarea reclamantei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 10 lit. din Legea 78/2000, achitarea în baza art. 11 pct.2 lit. Cod procedură penală, 10 lit. Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 2, 3 Cod procedură penală, achitarea în baza art. 11 pct.2 lit. cu art. 10 lit. Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii de asociere în vederea comiterii de infracțiuni prev. de art. 323 alin. 1 Cod procedură penală întrucât fapta nu există, încetarea procesului penal în baza art. 11 pct.2 lit. cu aplicarea art. 10 lit. g Cod procedură penală pentru săvârșirea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 290 Cod procedură penală întrucât a intervenit prescripția specială.
Ca urmare acestor hotărâri se impune reintegrarea și repunerea în funcția avută până la data suspendării, de administrator de credite la Banca Românească Sucursala
Pârâta Banca Românească a solicitat prin întâmpinare respingerea acțiunii.
invocat pârâta excepția lipsei calității procesuale pasive Sucursalei Banca Românească din având în vedere dispozițiile art. 349din Legea 31/1990, dispoziții ce prevăd în mod expres faptul că "sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societății comerciale".
Pe fond, pârâta arătat că dispus suspendarea contractului de muncă al salariatei, salariată în funcția de administrator credite, în temeiul art. 52 alin. 1 lit. c Codul Muncii, având în vedere rechizitoriul de trimitere în judecată al Parchetului Național Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași. Inculpata fost găsită vinovată și condamnată pentru infracțiunea deneurmărire destinației creditelor și creditelor restanteprev. de art. 10 lit. din Legea 78/2000 la pedeapsa de 1 an închisoare, fiind dispusă suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani. Însă prin decizia penală nr. 591/7.12.2007 Tribunalul Bacău dispus achitarea inculpatei pe temei că faptanu mai este incriminatăde Legea 78/2000. Deși inculpata fost găsită vinovată de săvârșirea faptei, instanța dispus achitarea acesteiafără a-și motiva soluția pe lipsa de nevinovăție.Prin urmare, reclamanta fost găsită vinovată de săvârșirea unor fapte de corupție și anume că, deși avea obligația de urmări destinația creditelor, nu și- îndeplinit- pentru nici una din societățile creditoare ( și ). Numai în situația constatării nevinovăției celui în cauză, salariatul își reia activitatea anterioară.
Însă prin hotărârile instanțelor penale nu s-a constatat nevinovăția reclamantei, dimpotrivă s-a dovedit vinovăția acesteia. Eventualele despăgubiri pe care reclamanta le solicită trebuie cerute de la Statul Român, întrucât Banca Românească nu se face responsabilă de trimiterea în judecată reclamantei. În subsidiar, pârâta precizat că Legea nr. 78/2000 fost modificată prin Legea nr. 69 din 26.03.2007 astfel că numai de la acest moment fapte penale săvârșite de reclamantă sunt dezincriminate de legea penală iar societatea pârâtă poate fi obligată la plata despăgubirilor numai pentru perioada cuprinsă între aprilie 2007 și până în prezent. În ceea ce privește ultimul capăt de cerere (efectuarea operațiunilor în carnetul de muncă) pârâta invocat excepția necompetenței materiale Tribunalului Iași conform Decretului nr. 92/1976.
Reclamanta solicitat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive Băncii - Sucursala precizând că de la această unitate fost suspendată, aceeași la care dorește să revină în postul deținut anterior.
Cu actele depuse la dosar, reclamanta arată că și-a demonstrat nevinovăția atât penală cât și civilă, contravențională sau administrativă. Nu este adevărat că vinovăția sa fost probată dat fiind hotărârile pronunțate astfel încât urmează ca pârâtele să dispună reintegrarea sa.
Statul Român nu are nici vină în prezenta cauză iar reclamanta a suferit vătămări pecuniare și morale de la pârâții din dosar.
Părțile au depus la dosarul de fond acte și înscrisuri și s- administrat proba cu interogatoriul pârâtelor.
Analizând actele și lucrările dosarului, prima instanța reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. 8/P/2003 Parchetul Național Anticorupție dispus trimiterea în judecată a numitei care, în calitate de reprezentant al Băncii I (administrator de credit) s-a asociat cu inculpatul în scopul de înșela societatea bancară, acordând credite către COM și cu încălcarea normelor de creditare, fără a urmări destinația creditelor (art. 215 alin. 2, 3 Cod penal) și comis infracțiunea de fals material prev. de art. 290 Cod penal și complicitate la infracțiunea prev. de art. 17 lit. din Legea 78/2000.
S- reținut în esență că creditele acordate către COM și nu au fost utilizate conform destinației legale iar în ceea ce privește modul lor de acordare nu s-au respectat Normele de creditare 10/1996 emise de Banca Românească (s-au acordat credite și suplimentări în condițiile în care societatea comercială înregistra pierderi, și fără ca fondurile proprii și capitalul social să reprezinte cel puțin 20% din valoarea creditului, nu s- urmărit în timpul derulării contractului destinația creditului, etc.).
Prin sentința penală nr. 3246/30.11.2005 Judecătoria Bacăua dispus achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunilor de fals material - art. 290 Cod penal și asociere în vederea comiterii de infracțiuni - art. 323 alin. 1 Cod penal, reținându-se că fapta nu există (art. 11 pct.2 lit. coroborat cu art. 10 lit. a Cod procedură penală). În temeiul art. 11 pct.2 lit. a coroborat cu art. 10 lit. Cod procedură penală (fapta nu fost săvârșită de inculpat) instanța dispus achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 alin. 2 și 3 Cod penal.
Inculpata fost condamnată pentru săvârșirea infracțiunii de neurmărire destinației creditelor și creditelor restante prev de art. 10 lit. din Legea 78/2000 la pedeapsa de 1 an închisoare pentru care s- dispus suspendarea condiționată executării pedepsei.
Tribunalul Bacău dispus achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 10 lit. din Legea 78/2000 întrucât fapta nu mai este prevăzută de legea penală. S-a dispus de asemenea achitarea inculpatei pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 215 Cod penal întrucât faptei îi lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunii (art.10 lit.dCod procedură penală). Pentru infracțiunea de asociere în vederea comiterii de infracțiuni prev. de art. 323 Cod penal, tribunalul dispus achitarea inculpatei întrucât fapta nu există ( art. 10 lit. a Cod procedură penală). În sfârșit pentru infracțiunea prev. de art. 290 Cod procedură penală fals în înscrisuri sub semnătură privată - art. 290 Cod penal s- dispus încetarea procesului penal întrucât intervenit prescripția specială ( art. 10 lit. g Cod procedură penală). Decizia rămas definitivă la data de 18.09.2008.
Contractul individual de muncă al reclamantei fost suspendat începând cu data de 29.03.2004 potrivit Deciziei nr. 28/26.03.2004 Băncii Temeiul juridic al măsurii de suspendare l-au constituit dispozițiile art. 52 alin. 1 lit. din Codul Muncii.
Potrivit acestui text de lege contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului în cazul în care angajatorul formulat plângere penală împotriva salariatului sau acesta a fost trimis în judecată pentru fapte penale incompatibile cu funcția deținut, până la rămânerea definitivă hotărârii judecătorești.
Din analiza hotărârilor judecătorești rezultă că pentru toate infracțiunile pentru care s- dispus trimiterea în judecată, s- dispusachitareareclamantei (Decizia penală nr. 557/18.09.2008 pronunțată de Curtea de Apel Bacău ).
La data de 9.02.2009 (fila 16) reclamanta solicitat pârâtei Banca Românească - Sucursala reintegrarea sa în funcția avută anterior suspendării având în vedere tocmai acest aspect, al constatării inexistenței săvârșirii vreunei fapte penale de către reclamantă. Poziția pârâtei Banca Românească exprimată în cadrul prezentului proces este că, deși instanțele de judecată au dispus achitarea reclamantei, nu s- constatat și nevinovăția acesteia astfel că nu poate proceda la reintegrare.
Tribunalul constată că potrivit dispozițiilor art. 52 alin. 2 din Codul Muncii "în cazurile prevăzute la alin. 1 lit. c ( cazul în speță), dacă se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea avută anterior și i se va plăti despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care fost lipsit pe perioada suspendării".
Textul de lege menționat se referă în mod evident lanevinovăția penală.Achitarea unui inculpat, indiferent de temeiul achitării, exclude răspunderea sa penală. Or, trimiterea în judecată reclamantei avut în vedere tocmai anumite fapte penale săvârșite de reclamantă pentru care se urmărea antrenarea răspunderii sale penale.
În lipsa unei atare finalități, dată fiind achitarea reclamantei, nu se poate afirma că s- reținut vinovăția penală acesteia.
Împrejurarea că în perioada 18.05.2000 - octombrie 2000 și- îndeplinit necorespunzător anumite sarcini de serviciu (nu urmărit destinația creditelor acordate către și cel puțin o dată pe trimestru, situația financiară și bilanțul contabil al societăților împrumutate) ar putea constitui un eventual temei pentru un alt fel de răspundere: disciplinară, administrativă, contravențională dar nu penală.
Temeiul suspendării din funcție reclamantei l- constituit existența trimiterii ei în judecată pentrufapte penaleiar în lipsa unei hotărâri decondamnare, acest temei nu mai subzistă.
Față de toate aceste considerente instanța de fond admis în parte acțiunea reclamantei, cu consecința obligării pârâtelor Banca Românească și Sucursala la încetarea suspendării contractului individual de muncă al reclamantei și la reintegrarea acesteia pe postul deținut anterior suspendării. De asemenea pârâtele au fost obligate să achite reclamantei despăgubire egală cu drepturile salariale indexate, reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data suspendării contractului individual de muncă și până la reintegrarea efectivă conform dispozițiilor art. 52 alin. 2 din Codul Muncii.
Cererea de obligare la plata daunelor cominatorii a fost considerata ca neîntemeiată având în vedere cele dispuse anterior.
În ceea ce privește lipsa calității procesuale pasive pârâtei Banca Românească - Sucursala I, aceasta nu a fost reținută în cauză, aceasta fiind unitatea la care reclamanta și-a desfășurat activitatea și unde dorește fi reintegrată.
Capătul de cerere având ca obiect efectuarea mențiunilor corespunzătoare în carnetul de muncă este de competența Judecătoriei Iași în favoarea căreia va fi declinată competența în conformitate cu dispozițiile Decretului nr. 92/1976.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs BANCA ROMÂNEASCĂ B membru al GRUPULUI NAȚIONAL BANK OF, invocând dispozițiile art.304 pct.9 pr.civ. respectiv aplicarea greșita a legii de către instanța de fond.
Ca prim motiv de recurs s-a invocat faptul ca in mod eronat tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive Sucursalei din având în vedere dispozițiile art.43(1) din Legea 31/1990, dispoziții ce prevăd în mod expres faptul că sucursalele sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societății comerciale, si ale art.7 (1) pct.31 din OUG 99/2006 care definesc sucursala bancara.
Contractul de munca a fost încheiat intre reclamanta si Banca Româneasca SA prin Sucursala I, ultima având doar calitatea de mandatar al băncii întrucât locul de munca era la I iar suspendarea a fost dispusa prin decizie a persoanei juridice si, ca atare, si încetarea trebuie sa urmeze aceeași cale.
A mai arătat recurenta ca in prezent structura de organizare a băncii s-a modificat iar poziția de administrator de credit cu atribuțiile postului de la data suspendării nu mai exista.
A mai susținut recurenta ca tribunalul, deși a unit cu fondul excepția de tardivitate a introducerii contestației in raport de data comunicării deciziei (29.03.2004), a formulării acțiunii (16.02.2009), a luării la cunoștința despre soluția din dosarul penal (18.09.2008) si de disp.art.283 alin.1 lit.a din muncii, a omis sa se pronunțe pe acest aspect.
A mai invocat recurenta BANCA ROMÂNEASCĂ B- membru al GRUPULUI NAȚIONAL BANK OF ca hotărârile penale depuse de reclamanta nu au constatat nevinovăția reclamantei, așa cum greșit a constatat prima instanța,ci dimpotrivă vinovăția acesteia. Achitarea sau încetarea procesului penal nu presupun lipsa vinovatiei si, ca urmare, nu poate a fi aplicat in cauza art.52 alin.2 din muncii.
Mai învederează recurenta ca atât timp cat măsura suspendării s-a dispus pe o anumita durata, aceasta a încetat de drept la data rămânerii definitive a hotărârii penale, respectiv 18.09.2008, data de la care salariata trebuia sa se prezinte la locul de munca. Ori, a notificat angajatorul la data de 17.02.2009, neavând practic intenția de a desfășura activitate.
Cu privire la despăgubirile acordate, se apreciază in principal ca nu sunt datorate iar in subsidiar ca tribunalul nu a stabilit un cuantum al acestora, existând riscul unor procese ulterioare izvorâte din aprecieri diferite ale parților.
Intimata a depus întâmpinare si a arătat că sentința este legala si temeinica, solicitând respingerea recursului si menținerea hotărârii Tribunalului Iași.
Alăturat intampinarii s-au depus înscrisuri (filele 23-101 dosar recurs).
Analizând actele si lucrările dosarului in raport de criticile formulate, apararile intimatei, probatoriul administrat in cele doua faze procesuale si dispozițiile legale incidente, Curtea constata ca recursul este nefondat.
Astfel, contractul individual de muncă al reclamantei intimate fost suspendat începând cu data de 29.03.2004 potrivit Deciziei nr. 28/26.03.2004 Băncii Este real ca in mod formal decizia a fost emisa de directorul Direcției de resurse umane, insa a fost comunicata si înregistrata sub nr.3066/ 29.03.2004 la Sucursala I, a cărei salariata era intimata. Deci, in mod efectiv, reclamanta intimata era salariata angajatorului din I, prestând activitate in favoarea acestuia. Instituția suspendării contractului de munca reprezintă, practic, o măsura de protecție a salariatului al cărui contract de munca nu poate fi desfăcut pana la rămânerea definitiva a hotărârii judecătorești, urmând firesc ca in cazul nevinovatiei acesta sa-si reia activitatea la acel loc de munca.Ca un argument in plus,contractul de munca( filele 259-261 dosar fond) s-a întocmit de către Sucursala I in nume propriu si nu in calitate de mandatar, acesta calitate nerezultând din nici una dintre mențiunile contractului, iar fisele postului cuprinzând atribuțiile salariatei au fost întocmite, pe întreaga desfășurare a raporturilor de munca, de către Sucursala I prin director si semnate de acesta, ca reprezentant legal, si de.
Nu se poate susține deci faptul ca sucursala nu a avut calitatea de angajator si, ca urmare, Curtea constata ca in mod corect prima instanța a apreciat ca este neîntemeiata excepția lipsei calității procesuale pasive pârâtei Banca Românească - Sucursala I si a respins-
In ceea ce privește excepția de tardivitate a introducerii contestației, aceasta a fost invocata in primei instanțe la termenul de judecata din 8 aprilie 2009( fila 270 dosar fond).Cum insa pronunțarea pe aceasta excepție nu tinde la schimbarea soluției, Curtea apreciază ca prezenta contestație a fost formulata in termen legal. Termenul invocat de recurenta, respectiv art.283 alin.1 lit. a din Codul muncii nu este aplicabil in speța întrucât este evident ca reclamanta nu a atacat decizia din 26.03.2004 de suspendare a contractului individual de munca sub aspectul legalității din momentul emiterii, ci a solicitat ca instanța de judecata sa constate încetarea suspendării.
Mai notează Curtea ca potrivit dispozițiilor art. 52 alin. 2 din Codul Muncii "în cazurile prevăzute la alin. 1 lit. c ( cazul în speță), dacă se constată nevinovăția celui în cauză, salariatul își reia activitatea avută anterior și i se va plăti despăgubire egală cu salariul și celelalte drepturi de care fost lipsit pe perioada suspendării".
Textul de lege menționat se referă, așa cum corect a constatat si tribunalul, la nevinovatia penala. Ori, reclamanta intimata a fost achitata prin decizia penala irevocabila a Curții de Apel Bacău. Trimiterea în judecată reclamantei si suspendarea contractului de munca au avut în vedere tocmai anumite fapte penale imputate a fi fost săvârșite de reclamantă in exercitarea atribuțiilor de serviciu pentru care se urmărea antrenarea răspunderii sale penale. În lipsa unei atare finalități, dată fiind achitarea, nu se poate afirma că s-ar fi reținut vinovăția penală acesteia cu consecința implicit invocata de recurenta a menținerii suspendării contractului individual de munca.
Despăgubirile, si nu daunele (așa cum afirma recurenta) solicitate de reclamanta in prezenta cauza nu reprezintă altceva decât contravaloarea drepturilor bănești neîncasate in aceasta perioada iar faptul ca nu au fost cuantificate nu reprezintă un motiv de modificare ori casare a sentinței, fiind incidenta procedura prevăzuta de art.371 ind.2 din pr.civ. Data la care reclamanta intimata a notificat angajatorul in raport de cea a pronunțării deciziei penale este legata, in mod evident, de necesitatea redactării si legalizării hotărârii judecătorești, neexistând o rea credința a salariatei in întârzierea reluării raporturilor de munca. Nu poate fi primita, in acest context, nici susținerea ca, eventual începând cu a doua zi după pronunțarea deciziei penale sa se prezinte la serviciu. Recurenta, in ipoteza in care a considerat, așa cum susține in recurs, ca aceasta încetare a suspendării opera de drept, fara a fi necesara constatarea prin hotărâre judecătoreasca, a formulat totuși prezenta cale de atac împotriva sentinței executorii de fond, fiind fara echivoc ca salariata nu ar fi fost primita la locul de munca in lipsa unei hotărâri pronunțata de o instanța.
Referitor la reintegrare, Curtea constata ca deși termenul este impropriu întrucât nu a avut loc o concediere, tribunalul a stabilit practic ca salariata sa-si reia activitatea pe postul avut anterior măsurii unilaterale, neavând relevanta faptul ca in prezent fisa postului este modificata, întrucât o reparație echitabila nu s-ar putea realiza fara aceasta reluare a activității, așa cum de altfel prevede expres si textul de lege.
de cele reținute, in baza disp.art.312 pr.civ se va respinge recursul si se va menține sentința Tribunalului Iași.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de BANCA ROMÂNEASCĂ - membra a GRUPULUI NATIONAL BANK OF, prin reprezentant legal,împotriva sentinței civile nr. 1022 din 29 mai 2009 Tribunalului Iași,sentința pe care o menține.
Irevocabila.
Pronunțată în ședința publică de la 16 Octombrie 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, - - |
Red./Tehnored.
28.10.2009- 2 ex.-
Tribunalul I:;
.
Președinte:Smaranda PiperneaJudecători:Smaranda Pipernea, Georgeta Pavelescu, Daniela Pruteanu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 5562/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 4059/2009. Curtea... → |
|---|
