Contestație decizie de concediere. Decizia 5574/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.3172/2009
O MNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.5574/
Ședința publică de la 14 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Cristescu Simona
JUDECĂTOR 2: Uță Lucia
JUDECĂTOR 3: Rotaru Florentina
GREFIER -
*****************
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul împotriva sentinței civile nr.347 din data de 16.01.2009 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale în dosarul nr.36187/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul Grupul Școlar " ", având ca obiect:"contestație împotriva deciziei de concediere".
La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurentul, prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 02.04.2009 depusă la dosar-fila 19 și intimatulGrupul Școlar " ",prin avocat în baza împuternicirii avocațiale nr.- din 18.06.2009 depusă la dosar-fila 17.
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Părțile prezente, interpelate fiind, arată că nu au cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat.
Curtea, constatând cauza în stare de judecată acordă părților cuvântul în susținerea și combaterea cererii de recurs.
Recurentul, prin avocat, având cuvântul, susține oral motivele de recurs, solicitând a se observa că recurentul de față, a avut calitatea de angajat în cadrul grupului școlar până la momentul când unitatea angajatoare a dispus concedierea sa pentru motivul că nu a înțeles să își depună dosarul de pensionare.
Împotriva deciziei de concediere, partea pe care o reprezintă a formulat contestație, asupra căreia instanța judecătorească s-a pronunțat în sensul anulării deciziei și reintegrării salariatului pe postul deținut anterior emiterii deciziei. În această situație, unitatea angajatoare a înțeles să emite o altă deciziei de concediere, fără ca recurentul să fie fost reintegrat și fără ca această reintegrare să fie consemnată în carnetul de muncă. Or, față de această împrejurare, recurentul nu se poate pensiona, dat fiind faptul că, până la data depunerii dosarului de pensionare, există o perioadă de timp în care recurentul nu ar fi lucrat.
Așa fiind, solicită a se observa că decizia de concediere emisă de către intimat este nelegală, întrucât recurentul nu putea fi concediat înainte de a fi reintegrat.
Totodată, recurentul, prin avocat, solicită a se cenzura susținerea intimatului în sensul că recurentul nu a făcut nici un demers pentru a fi reintegrat.
În concluzie, solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat și motivat în scris, modificarea sentinței civile recurate în sensul constatării nulității absolute a deciziei de concediere emisă de intimat.
Cu cheltuieli de judecată.
Intimatul Grupul Școlar " ", prin avocat, având cuvântul, arată că încă din anul 2003 au început discuțiile între conducerea grupului școlar și recurent, întrucât acesta împlinise vârsta de pensionare și nu dorea să își formuleze cererea de înscriere la pensie, iar ulterior acestei date, recurentul s-a transferat ca lector la catedra de limbi romanice din cadrul Universității -.
De asemenea, intimatul, prin avocat, solicită a se observa că instituția pe care o reprezintă, prin măsura luată, a avut în vedere prevederile art.128 din Legea nr.128/1997, prin care se interzice cadrelor didactice să își mai desfășoare activitatea peste împlinirea vârstei de pensionare.
Mai mult decât atât, recurentul în cauză, în cursul luni februarie a formulat cerere de prelungire a perioadei de desfășurare a activității, însă, Consiliul de Administrație, văzând că recurentul a mai beneficiat de o astfel de cerere, a dispus respingerea acesteia, și astfel, în baza măsurii luate de către Consiliul de Administrație, Inspectoratul Școlar a dispus ca din luna septembrie recurentul să fie pensionat.
Cât privește hotărârea judecătorească prin care s-a dispus reintegrarea recurentului pe postul deținut anterior, intimatul, prin avocat, solicită a se observa că, la momentul reintegrării, unitatea școlară s-a lovit de un impediment, în sensul că raporturile de muncă între părți erau în ființă, și, astfel, angajatorul a trebuit să clarifice situația postului deținut de către recurent, care era vacant încă din anul 2003, astfel încât s-a luat măsura concedierii salariatului care îndeplinea condițiile de pensionare.
Așa fiind, intimatul, prin avocat, apreciază că atâta vreme cât recurentul și-a reluat activitate în cadrul unității de învățământ, consideră că recurentul în cauză nu și-a întrerupt niciodată activitatea, încasându-și toate drepturile cuvenite pentru munca prestată. Cum acesta nu a dorit să se pensioneze, angajatorul a dispus emiterea deciziei atacate.
În concluzie, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate ca fiind temeinică și legală.
Cu cheltuieli de judecată, depunând la dosar note scrise.
Curtea, în temeiul art.150 cod proc. civilă, declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului dedus judecății, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.347 din data de 16.01.2009, Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale a respins contestația formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimatul Grupul Școlar " ", ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut, în esență, următoarea situație de fapt și de drept:
Reclamantul îndeplinea condițiile de pensionare încă din anul 2003, însă, în anul 2004 și în anul 2005, i s-a aprobat în două rânduri continuarea activității.
Prin decizia nr. R/23920 din 21.12.2006, s-a respins cererea de pensionare a reclamantului, cu motivarea că nu fusese făcută de salariat, ci de angajator.
A mai reținut prima instanță că reclamantul s-a apărat în acțiune, arătând că a fost privat de posibilitatea de a solicita pensionarea în condițiile legii, fără a preciza în concret în ce constau piedicile pe care le-a avut de întâmpinat, în condițiile în care Decizia nr. 131/20.02.2006 a I - prin care se dispune eliberarea din învățământul preuniversitar a reclamantului în vederea trecerii la pensie - a fost emisă ca urmare a respingerii cererii sale de a continua activitatea peste limita de vârstă, prin Hotărârea CA a Inspectoratului Școlar Județean I din 13.02.2006 și față de care instanța s-a pronunțat irevocabil, stabilind că este temeinică și legală.
Tribunalul a respins apărarea reclamantului în sensul că Decizia nr. 404/1.09.2008 ar fi nulă, întrucât nu a fost precedată de o decizie de reintegrare ca urmare a dispozițiilor sentinței civile nr. 236/14.06.2007, fără a preciza că o astfel de decizie nu era necesară câtă vreme, deși Decizia nr. 52/29.01.2007 emisă în baza dispozițiilor art. 61 lit. e) din Codul muncii fusese anulată de către instanță, rămânea Decizia nr. 131/20.02.2006, menținută de către instanța de judecată, prin care se dispunea practic suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului până la data emiterii deciziei de pensionare.
Concluzia instanței de fond a fost în sensul că, la data de 1.09.2008, erau îndeplinite condițiile prevăzute de art. 61 lit. e) din Codul muncii, respectiv cea privind îndeplinirea condițiilor de vârstă și stagiu pentru pensionare și cea privind refuzul reclamantului de a cere pensionarea. În plus, era îndeplinită și cea de a treia cerință specială, prevăzută de art. 127 din Legea nr. 128/1997, ce prevedea că personalul didactic poate fi pensionat numai la data încheierii anului școlar sau universitar, condiție pentru neîndeplinirea căreia instanța, prin sentința civilă nr. 236/14.06.2007, anulase precedenta decizie de concediere cu nr. 52/29.01.2007.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat, în termenul legal, contestatorul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, sub aspectul motivelor prevăzute de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
În dezvoltarea motivelor de recurs, acesta a arătat, în esență, următoarele:
În mod netemeinic prima instanță nu a anulat decizia de concediere nr. 404/1.09.2008, față de lipsa unei decizii de reintegrare în muncă și lipsa dovezii reintegrării concrete și nu a avut în vedere faptul că recurentul nu avea calitatea de salariat al Grupului Școlar " " la data emiterii deciziei contestate, întrucât, prin decizia nr. 52/29.01.2007, intimatul a dispus concedierea sa.
Decizia nr. 52/29.01.2007 a fost anulată prin sentința civilă nr. 236/14.06.2007 a Tribunalului București, definitivă și irevocabilă, prin aceeași hotărâre dispunându-se reintegrarea salariatului în funcția deținută anterior concedierii.
Grupul Școlar " ", a mai susținut recurentul, a refuzat să pună în executare dispozițiile sentinței mai sus menționate, deși s-a solicitat aceasta prin intermediul executorului judecătoresc, ceea ce a determinat formularea unei plângeri penale pentru nerespectarea hotărârii judecătorești.
A mai arătat recurentul că, în ce privește decizia nr. 131/2006, la care face referire prima instanță, trebuie reținut că aceasta a fost emisă cu nerespectarea dispozițiilor legale și, chiar dacă a fost menținută irevocabil, nu a avut efectul încetării raportului de muncă dintre părți, fiind prevăzut în chiar cuprinsul deciziei că " desfacerea contractului de muncă se va face la data emiterii deciziei de pensionare."
În plus, recurentul s-a aflat în imposibilitate de a semna cererea de pensionare, întrucât dosarul său de pensionare a fost transmis casei de pensii după plecarea sa din țară în Republica, astfel încât nu a avut cunoștință de existența cererii de pensionare și a fost privat de posibilitatea de a-și exprima consimțământul cu privire la aceasta.
Intimata nu a depus întâmpinare.
În recurs, în cadrul probei cu înscrisuri, a fost depusă la dosar plângerea penală înregistrată la Parchetul de pe lângă Judecătoria C cu nr. 6247/P/2007 din 14.09.2007.
Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor formulate, precum și sub toate aspectele, conform dispozițiilor art. 304/1 din Codul d e procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat și urmează a fi respins ca atare, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin decizia contestată, intimatul a dispus, începând cu data de 1.09.2008, încetarea contractului de muncă al reclamantului în baza dispozițiilor art. 61 lit. e) din Codul muncii.
Prima instanță a stabilit corect situația de fapt, reținând că recurentul a ocupat postul titular la catedra de limba română din cadrul Grupului Școlar -, până în anul 2003, când a fost promovat în funcția de inspector școlar general adjunct la Inspectoratul Școlar Județean I, cu rezervarea catedrei de limba și literatura română. Din această din urmă funcție, recurentul a fost eliberat prin Ordinul ministrului educației, cercetării și tineretului nr. 5233/12.10.2005, cu consecința revenirii la catedra rezervată, unde, deși îndeplinea condițiile de vârstă și stagiu pentru pensionare, i s-a aprobat continuarea activității didactice în anii 2004 și 2005, nu însă și în anul 2006, când cererea salariatului formulată în acest sens a fost respinsă.
Prin urmare, conform Deciziei nr. 131/20.02.2006 a Inspectoratului Școlar al Județului I (fila 24 din dosarul instanței de fond) - menținută prin sentința civilă nr. 1511/05.03.2007 a Tribunalului București, irevocabilă - începând cu data de 1 septembrie 2006, recurentul a fost eliberat din învățământul preuniversitar în vederea trecerii la pensie pentru munca depusă la împlinirea vârstei standard de pensionare, contractul individual de muncă urmând să fie desfăcut la data emiterii deciziei de pensionare.
Cum cererea de înscriere la pensie a fost respinsă prin decizia nr. R/23920 din 21.12.2006 (filele 33-34 din dosarul instanței de fond), cu motivarea că nu sunt îndeplinite prevederile Legii nr. 19/2000, modificată și completată, în sensul nesemnării cererii tip de solicitant, în mod just instanța de fond a reținut că, la data emiterii deciziei de concediere contestate cu nr. 404/1.09.2008 (fila 5 dosarului instanței de fond), raporturile de muncă dintre părți nu încetaseră, în condițiile în care decizia de concediere nr. 52/20.01.2007, emisă în temeiul dispozițiilor art. 61 lit. c) din Codul muncii (fila 32 din dosarul instanței de fond), a fost anulată prin sentința civilă nr. 236/14.06.2007, irevocabilă (filele 8-11 din dosarul instanței de fond), cu consecința repunerii părților în situația anterioară.
Prin urmare, sunt lipsite de suport criticile recurentului în sensul că, în momentul emiterii deciziei de concediere contestate, nu mai avea calitatea de salariat al unității de învățământ intimate.
Nu poate fi primită nici susținerea recurentului în sensul că angajatorul a refuzat să pună în aplicare hotărârea judecătorească prin care se dispune reintegrarea sa, câtă vreme nu este necesară emiterea unei noi decizii a angajatorului prin care salariatul să fie repus în funcția avută anterior concedierii. Hotărârea judecătorească prin care s-a dispus reintegrarea este obligatorie pentru angajator, care trebuie să se conformeze dispozițiilor acesteia respectându-le întocmai.
Sub un alt aspect, se constată că, deși prin decizia din 13.02.3006, Consiliul de Administrație al Inspectoratului Școlar Iar espins cererea recurentului de a continua activitatea didactică peste limita de vârstă, iar aceasta și-a găsit reflectarea în decizia nr. 131/20.02.2006, totuși recurentului i-a fost aprobată prelungirea deplasării în Republica (unde a funcționat ca lector la Universitatea din ) prin Ordinul nr. 4645/6.07.2007, pentru perioada 30.09.2006-30.09.2006, ordin care a fost revocat prin Ordinul ministrului educației și cercetării nr. 5944/22.12.2006.
Curtea reține că salariatul avea cunoștință de refuzul angajatorului de a-i aproba continuarea activității și, cu toate că îndeplinea condițiile de pensionare, a rămas în pasivitate și nu a formulat cerere pentru înscrierea la pensia pentru limita de vârstă, atitudine care nu poate fi imputată angajatorului.
Așadar este lipsită de temei și critica potrivit căreia recurentul a fost împiedicat să semneze cererea de pensionare, întrucât aceasta a fost transmisă casei de pensii într-o perioadă în care nu se afla în țară, cât timp nu a existat nici un impediment ca salariatul să formuleze el însuși o astfel de cerere, ceea ce, însă, nu a făcut.
În conformitate cu dispozițiile art. 61 lit. e), angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului, între alte situații, atunci când salariatul îndeplinește condițiile de vârstă standard și stagiu de cotizare și nu a solicitat pensionarea în condițiile legii.
Așadar, angajatorul poate avea inițiativa încetării raporturilor de muncă, dacă salariatul îndeplinește condițiile pentru pensia pentru limită de vârstă și nu formulează cerere de pensionare.
În mod corect, Tribunalul a stabilit că sunt îndeplinite în cauză nu numai condițiile prevăzute de textul legal evocat, ci și cerința impusă de art. 127 din Legea nr. 128/1997, în sensul că personalul didactic poate fi pensionat numai la data încheierii anului școlar.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că instanța de fond a făcut o corectă analiză a materialului probator administrat în cauză și a dat o justă interpretare și aplicare dispozițiilor legale incidente, pronunțând o hotărâre temeinică și legală ce urmează a fi menținută.
Prin urmare, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul împotriva sentinței civile nr.347 din data de 16.01.2009, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VIII-a Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, în dosarul nr.36187/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul Grupul Școlar " ".
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 14 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red.: /tehnored
4ex./12.11.2009
Jud. fond.: Dalina;
Președinte:Cristescu SimonaJudecători:Cristescu Simona, Uță Lucia, Rotaru Florentina
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 292/2010. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 20/2008. Curtea de... → |
|---|
