Contestație decizie de sancționare. Decizia 292/2010. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ NR.292/2010
Ședința publică de la 22 Februarie 2010
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Ana Doriani JUDECĂTOR 2: Mirela Pop
- - - JUDECĂTOR 3: Manuela Stoica
- - - președinte secție
- grefier
Pe rol se află soluționarea recursului declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1247/LM/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosarul nr-.
Se constată că s-a depus la dosar din partea reclamantului recurent concluzii scrise.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de amânare a pronunțării din data de 15 februarie 2010 care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față;
În deliberare se constată că prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, sub dosar nr-, contestatorul a chemat în judecată intimata Școala generală P, solicitând ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța:
- să se constate nulitatea absolută a deciziei de concediere nr.32/16.02.2009 emisă de intimată;
- să se dispună obligarea intimatei la reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior emiterii deciziei, respectiv cel de muncitor calificat;
- să fie obligată intimata la plata de despăgubiri, reprezentând salariile indexate, majorate și reactualizate precum și celelalte drepturi de care ar fi beneficiat contestatorul, în perioada 1.03.2009 și până la data reintegrării efective pe post (tichete cadou Paști în sumă de 350 lei);
- să fie obligată intimata la plata indemnizației pentru concediu medical din data de 13.02.2009, conform certificatului medical seria - nr.- din 13.02.2009;
- să fie obligată intimata la acordarea și plata a 11 zile de concediu de odihnă aferent anului 2008;
- să se dispună anularea absențelor nemotivate din perioada 2-6 februarie 2009 și valorificarea acestui interval ca fiind zile libere plătite, conform pontajului inițial întocmit;
- să fie obligată intimata la plata sumei de 393,75 lei, reprezentând contravaloarea a 75 ore suplimentare, prestate în perioada iulie 2008 - februarie 2009.
În motivarea contestației sale a arătat că deși intimata a procedat la anularea deciziei sale de concediere, nu l-a reintegrat pe postul deținut anterior și nu i-a achitata despăgubirile care i se cuvin, în astfel de cazuri, în conformitate cu prevederile art.78 din Codul muncii.
De asemenea a mai susținut că intimata a refuzat să-i achite indemnizația de boală cuvenită pe perioada în care s-a aflat în concediu medical din data de 13.02.2009.
În ce privește indemnizația pentru concediu de odihnă pe anul 2008, contestatorul a arătat că nu i-au acordate 11 zile concediu legal de odihnă pe anul 2008 iar legat de absențele reținute în sarcina sa pe perioada 2-6 februarie 2009, că acestea au fost de fapt motivate deoarece contestatorul a înștiințat unitatea că este în vacanță școlară, urmând să beneficieze de 7 zile libere plătite.
Legat de orele suplimentare în număr de 75, contestatorul a arătat că nu au fost compensate cu timp liber corespunzător și că se impune acordarea unui spor de 100%, raportat al un salariu de încadrare de 894 lei.
În drept, a invocat art.268 alin.5 din Codul muncii.
Prin întâmpinarea depusă, intimata a solicitat respingerea contestației arătând că prin decizia nr.51/2.03.2009 a anulat decizia nr.32/16.02.2009 și că urmare a acestui fapt contestatorul a încasat toate drepturile salariale cuvenite.
Prin sentința civilă nr.1247/LM/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în doar nr-, s-a respins ca rămasă fără obiect cererea formulată de reclamantul în contradictoriu cu intimata Școala generală P, având ca obiect constatarea nulității absolute a deciziei nr.32/16.02.2009 emisă de conducerea intimatei.
S-au respins ca nefondate capetele de cerere având ca obiect obligarea intimatei la reintegrarea contestatorului pe post și plata de despăgubiri.
S-au disjuns capetele de cerere având ca obiect obligarea intimatei la plata a 11 zile de concediu de odihnă aferent anului 2008, anularea absențelor nemotivate din perioada 2-6 februarie 2009, obligarea intimatei la rectificarea perioadei ca fiind zile libere plătite și obligarea intimatei la plata sumei de 393,75 lei, reprezentând contravaloarea a 75 ore suplimentare prestate în perioada iulie 2008 - februarie 2009 și s-a fixat termen, pentru judecarea lor separată, la 15.09.2009 pentru când au fost citate părțile.
Pentru a hotărî în acest mod, prima instanță a reținut că decizia nr.32/16.02.2009 emisă de intimată, prin care conducerea școlii a decis concedierea disciplinară a contestatorului, conform art.264 lit. f) din Codul muncii, a fost anulată de către intimată prin decizia nr.51/2.03.2009.
Prin urmare, s-a apreciat de către instanța de judecată că cererea contestatorului de constatare a nulității primei decizii a rămas fără obiect din moment ce a fost anulată de către unitatea care a emis-
De asemenea, s-a apreciat că cererea vizând reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior concedierii se impune să fie respinsă ca neîntemeiată, față de împrejurarea că prin adresa nr.932/12.03.2009 intimata l-a înștiințat pe contestator să se prezinte la locul de muncă, începând cu data de 16.03.2009, urmare a anulării deciziei de concediere nr.32/16.02.2009, prin decizia nr.51/2.03.2009 și acesta, deși a semnat de primire, a refuzat să se prezinte la școală și să reia activitatea.
Cât privește capătul de cerere având ac obiect plata despăgubirilor începând cu data de 1.03.2009 și până la reintegrare, s-a reținut că este nefondat deoarece reclamantul nu a prestat activitate din culpa sa, refuzând să se prezinte la serviciu.
În consecință, cum art.154 alin.1 din Codul muncii definește salariul ca reprezentând contraprestația muncii depuse de salariat, în baza contractului individual de muncă, instanța de fond a constatat că pretențiile contestatorului nu pot fi primite deoarece aceasta nu a lucrat în perioada de referință.
În privința noilor capete de cerere solicitate prin completarea de acțiune depusă de contestator la termenul de judecată din 25.05.2009, tribunalul a apreciat că se impune admiterea unui probatoriu suplimentar și că în această situație, se impune în conformitate cu art.165 Cod proc.civ. disjungerea acestor capete de cerere, formarea unui dosar nou și judecarea separată a acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul de 10 zile prevăzut de art.80 din Legea nr.168/1999, contestatorul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinice și solicitând modificarea ei în parte în sensul admiterii capetelor de cerere privitoare la reintegrarea contestatorului pe post și plata despăgubirilor echivalente pe care le-ar fi realizat începând cu data concedierii și până la reintegrarea efectivă precum și a indemnizației egale cu concediu medical pentru data de 13.02.2009 potrivit certificatului medical depus la dosar.
În recurs, contestatorul a susținut sub un prim aspect că decizia nr.51/2.03.2009 nu i-a fost comunicată de către intimată în termenul legal ci pe parcursul procesului, odată cu întâmpinarea, astfel că nu a avut cunoștință despre conținutul ei.
A mai susținut că această decizie a fost comunicată la data de 2.04.2009, serviciului financiar - contabil, și că anterior în data de 15.04.2009 s-a prezentat la serviciu însă nu a fost primit la locul de muncă și nu i s-a înmânat nici un act din care să rezulte că fost reintegrat în muncă.
În ce privește adresa nr.932/12.03.2009, recurentul a menționat că a primit-o prin poștă de-abia la data de 18.03.2009, fără ca acest înscris să fie însoțit de vreun act de reintegrare și că în aceste condiții nu se poate reține intenția intimatei de a-l reintegra pe post pe contestator așa cum greșit a interpretat prima instanță.
În plus, la data d e15.04.2009 a înregistrat la unitate cererea nr.1306/15.04.2009 prin care solicitat reintegrarea în muncă la care nu i s-a răspuns și că la data de 13.05.2009 a depus o cerere nouă, înregistrată sub nr.1541/13.05.2009, prin care a reiterat cererea de reintegrare pe post și în plus, a mai solicitat plata drepturilor salariale restante, inclusiv a zilei de concediu medical refuzată la plata conform vizei conducătorului unității.
Recurentul a arătat că nici până în prezent nu a fost reintegrat pe post și nu primit drepturile salariale care i se cuvin, astfel că se impune admiterea recursului și modificarea hotărârii în parte, în sensul celor solicitate prin cererea de recurs.
Sub un al doilea aspect a susținut că instanța de fond a nesocotit prevederile art.78 alin.1 din Codul muncii care instituie în sarcina angajatorului obligația de plată a despăgubirilor în situația în care în urma concedierii nelegale, decizia de concediere a fost anulată.
Ultima critică s-a referit la capătul de cerere având ca obiect plata indemnizației aferentă zilei de 13.02.2009, când s- aflat în concediu medical, fapt demonstrat cu certificat medical, și cu privire la care prima instanță nu s-a pronunțat.
În drept, a invocat art.304/1 Cod proc.civ.
În această fază procesuală, intimata Școala generală Pad epus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefundat a recursului declarat de contestator și menținerea ca temeinică și legală a soluției primei instanțe.
Referitor la prima critică a arătat că este nefondată deoarece contestatorul nu s-a prezentat la serviciu deși a fost înștiințat despre anularea deciziei de concediere nr.32/2009. În plus, a menționat că această decizie nu a produs efecte juridice deoarece nu fost operată în cartea de muncă a contestatorului și că în aceste condiții, nu s- impus să fie operată nici decizia nr.51/2009 de anulare a acestei măsuri.
În al doilea rând a arătat că din moment ce recurentul nu s-a prezentat la locul de muncă și nu prestat activitate nu poate fi plătit pe perioada în litigiu. Cu toate acestea a arătat că intimata i-a plătit pe perioada 1-12 martie 2009, un număr de 9 zile libere plătite restante, evidențiate în pontajul lunii martie 2009, astfel după cum rezultă din statul de plată pe această lună.
Totodată a arătat că din actele depuse la dosar rezultă cu claritate împrejurarea potrivit căreia angajatorul a achitat recurentului toate drepturile salariale referitoare la orele suplimentare, la zilele de concediu de odihnă neefectuat și la zilele libere plătite, aferente perioadei ianuarie 2008 - februarie 2009.
Legat de ultimul aspect critic invocat de contestator, referitor la contravaloarea concediului medical aferent datei de 13.02.2009, intimata a susținut că este de asemenea neîntemeiat întrucât acesta s-a aflat la locul de muncă la acea dată, fiind pontat ca prezent la școală și plătit conform statutului de plată pe luna februarie 2009.
În drept, a invocat art.115-118 Cod proc.civ.
Verificând legalitatea și temeinicia sentinței atacate, prin prisma criticilor invocate și sub toate aspectele, conform art.304/1 Cod proc.civ. precum și din oficiu, în limitele prevăzute de art.306 alin.2 Cod proc.civ. Curtea constată că prezentul recurs este nefondat, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare:
Din actele și lucrările dosarului rezultă că intimata, prin decizia nr.51/2.03.2009 (13), a anulat decizia nr.32/16.02.2009 prin care unitatea școlară dispusese concedierea pe motive disciplinare a contestatorului.
Cu adresa nr.932/12.03.2009, intimata a înștiințat recurentul despre această împrejurare și i-a pus în vedere să se prezinte la serviciu, începând cu data de 16 martie 2009 (15.-16).
Chiar dacă recurentul a primit adresa, cu confirmare de primire, la data de 18.03.2009, (17), deci după data de 16.03.2009, pentru care fusese chemat la serviciu, această întârziere era pe deplin justificată astfel că trebuia să se prezinte la școală și să-și reia activitatea.
În consecință, instanța de fond a apreciat corect că cererea contestatorului de reintegrare nu este admisibilă din moment ce s-a dovedit că unitatea a făcut demersuri pe lângă acesta pentru reluarea activității iar recurentul refuzat acest lucru culpa exclusivă aparținând acestuia și nu unității.
Cererile depuse ca probe noi în recurs de către contestator la filele 7- 13, demonstrează că acesta a solicitat într-adevăr reintegrarea pe post însă sunt ulterioare datei la care intimata l-a înștiințat pe contestator să se prezinte la serviciu, 16.03.2009, și respectiv datei la care recurentul a luat cunoștință despre această solicitare venită din partea unității școlare, 18.03.2009.
Referitor la cea de-a doua critică se constată că este de asemenea nefondată deoarece deși contestatorul a fost chemat expres la locul de muncă acesta a refuzat să reia activitatea. În aceste condiții, unitatea nu poate fi obligată la plata drepturilor salariale aferente unei perioade în care salariatul nu a prestat activitate. În plus, din cuprinsul statului de plată aferent lunii martie 2009, coroborat cu pontajul întocmit de intimată pe aceeași lună (36-37, recurs) rezultă că în perioada 2.03.2009-12.03.2009 contestatorul fost pontat ca fiind în zi liberă plătită și că angajatorul i-a achitat drepturile salariale cuvenite pe cele 9 zile libere, din data d e13.03.2009 acesta fiind pontat ca nemotivat.
Faptul că decizia de concediere nr.32/16.02.2009 a fost anulată prin decizia nr.51/2.03.2009 nu duce automat la obligarea intimatei la plata despăgubirilor aferente perioadei cuprinse între data d e16.02.2009 și data de 2.03.2009 din moment ce din cuprinsul statelor de plată pe luna februarie 2009, rezultă că începând cu data de 16.02.2009 și până la data de 28.02.2009, contestatorul s-a aflat în concediu medical, conform certificatelor medicale depuse la dosar (3-4 fond).
În consecință, pentru această perioadă, contestatorului nu i cuvin drepturi salariale deoarece nu a prestat muncă în intervalul 16.02.2009-28.02.2009, iar în ce privește perioada 2.03.2009-12.03.2009 am preciza mai sus că acesta a fost plătit pentru cele 9 zile libere.
Ultima critică adusă de recurentul contestator soluției pronunțate la fond urmează să fie de asemenea respinsă întrucât în data de 13.02.2009, pentru care solicită indemnizația de concediu de boală, contestatorul este pontat la serviciu (38).
În raport de cele ce preced, Curtea constată că soluția instanței de fond este la adăpost de criticile formulate, motiv pentru care, în conformitate cu dispozițiile art.312 alin.1 Cod proc.civ. va dispune respingerea ca nefondat a recursului declarat de contestatorul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de reclamantul împotriva sentinței civile nr. 1247/LM/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Hunedoara în dosar civil nr-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 22.02.2010.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Red.
Tehnored. M,/
4 ex./ Februarie 2010
Jud. fond. /
Președinte:Ana DorianiJudecători:Ana Doriani, Mirela Pop, Manuela Stoica
| ← Contestație decizie de sancționare. Decizia 757/2008. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 5574/2009. Curtea... → |
|---|
