Contestație decizie de concediere. Decizia 5599/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII-A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ SI ASIGURĂRI SOCIALE
Dosar nr-(3932/2009)
DECIZIA CIVILĂ NR. 5599/
Ședința publică de la 14.10.2009
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: Lizeta Harabagiu
JUDECĂTOR 2: Silvia Georgiana Ignat
JUDECĂTOR 3: Maria
GREFIER
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta-pârâtă SC - ROMÂNIA SRL împotriva sentinței civile nr.3428/23.04.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.14039/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns recurenta-pârâtă prin mandatar, care depune la dosar împuternicire de reprezentare și intimatul-reclamant, personal și asistat de avocat, care depune la dosar împuternicire avocațială, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul că după care,
Reprezentantul mandatar al recurentei-pârâte formulează cerere de amânare pentru a lua cunoștință de întâmpinare și pentru a formula probe.
Curtea respinge cererea de amânare formulată de recurenta-pârâtă, ca neîntemeiată, de altfel intimatul-reclamant nici nu a formulat întâmpinare și lasă cauza la a doua strigare, după soluționarea dosarelor solicitate la amânare fără discuții, potrivit art.126 Cod procedură civilă.
La a doua strigare a cauzei au răspuns recurenta-pârâtă prin mandatar, cu împuternicire de reprezentare la dosar și intimatul-reclamant, personal și asistat de avocat, cu împuternicire avocațială, emisă în baza contractului de asistență juridică nr.-/2009.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, în sensul mai sus menționat, după care,
Reprezentantul mandatar al recurentei-pârâte solicită amânarea cauzei pentru a depune la dosar înscrisuri în dovedirea pretențiilor formulate în dosarul de fond.
Reprezentantul avocat al intimatului-reclamant formulează cerere de respingere a cererii.
Curtea respinge cererea de amânare formulată de recurenta-pârâtă, pentru motivul invocat.
Nemaifiind cereri de formulat, excepții de invocat ori înscrisuri noi de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pe cererea de recurs.
Având în vedere că reprezentantul mandatar al recurentei-pârâte nu îndeplinește condițiile de exercitare a mandatului, potrivit art. 68 alin.4 Cod procedură civilă privind posibilitatea de a pune concluzii în numele părții, Curtea acordă cuvântul intimatului-reclamant.
Intimatul-reclamant, prin avocat, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea hotărârii atacate, ca legală și temeinică. De asemenea, solicită obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, potrivit chitanței nr.361/14.10.2009, pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA,
Asupra recursului civil de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.3428/23.04.2009, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul București - Secția a VIII Conflicte de Muncă și Asigurări Sociale, disjuns cererea reconvențională și a înaintat-o la registratura instanței pentru repartizare aleatorie, a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta SC " Hypermarket România" SRL, în parte, a dispus anularea deciziei nr.717/1.04.2008 emisă de pârâtă, a dispus revenirea reclamantului în funcția avută anterior concedierii, obligat pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul de la emiterea deciziei contestate și până la reintegrarea efectivă, a respins cererea privind obligarea pârâtei la compensarea a 12 zile concediu de odihnă aferent anului 2008 ca neîntemeiată; a respins cererea de obligare a pârâtei la plata de daune morale ca neîntemeiată obligat pârâta la 300 de lei cheltuieli de judecată către reclamant.
În considerente a reținut că reclamantul a fost convocat la cercetarea prealabilă din data de 17.03.2008- 14,00 și 27.03.2008- 10,00 dar nu se face dovada înmânării convocărilor către reclamant.
Pentru convocarea din 24.03.2008 - 10,00, dovada de la fila 63 dosar poartă niște mențiuni care nu se știe de cine sunt efectuate privind comunicarea către reclamant la 24.03.2008- 18,20, dar nu poartă semnătura reclamantului.
Pentru convocarea din 17.03.2008- 14,00 rezultă de la fila 66 dosar că reclamantul nu a primit-o, plicul fiind restituit expeditorului.
Instanța a apreciat că procedura convocării s-a efectuat defectuos de către pârâta-angajator, nedatorându-se clarificarea situației bottle-tag-urilor dispărute ci doar sancționarea reclamantului.
În urma întocmirii proceselor-verbale de cercetare prealabilă, în lipsa reclamantului pârâta a emis decizia de sancționare a reclamantului cu desfacere disciplinară a contractului de muncă a acestuia, nr.717/1.04.2008.
Pârâta-angajator a reținut în cadrul deciziei că reclamantul i-a adus un prejudiciu de 2.354,8 lei prin nerespectarea sarcinilor de serviciu, prin recepționarea defectuoasă a bottle-tag-urilor și neasigurarea corectei folosințe a acestora, prin nerespectarea atribuțiilor din fișa postului său.
Din conținutul deciziei contestate se reține că fapta ce i se impută reclamantului este descrisă la modul general. Nu este descris în concret câte bottle-tag-uri a recepționat, conform cărui act contabil, în ce dată, cine trebuia să le predea și nu le-a predat sau unde trebuia să le monteze, când și nu a făcut-o, câte au dispărut, când s-a constatat, în ce act contabil se evidențiază aceasta, ce atribuție concretă a încălcat, unde este menționată, care sarcini precise nu le-a respectat, în de dată la care magazin?
Din actele dosarului se reține că există un model de fișă a postului pentru funcția reclamantului, dar nu există la dosar o fișă a postului semnată de reclamant.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză, se reține că în cadrul societății pârâte nu există implementat un plan de pază a magazinului, nu există o procedură stabilită punctual, scrisă și adusă la cunoștința inspectorilor de pază (siguranță) ai reclamantei și cei ai firmei colaboratoare, asumată de toți angajații și care să fie asumată punctual de angajații cu atribuții de pază, control și siguranță a mărfurilor.
La dosarul cauzei există un proces-verbal de predare-primire a 50 bottle-tag-uri tip inel de la reclamant către reprezentantul firmei de pază colaboratoare SC "" SRL și care avea atribuții de montare a bottle-tag-urilor pe sticlele scumpe de băuturi.
Atât personal în fața instanței cât și în scris, prin declarația de la fila 91 dosar, martorul, șef Raion la magazinul - arată că nu a făcut nici o sesizare privind dispariția bottle-tag-urilor ci doar a inventariat conform atribuțiilor de serviciu, sticlele de băutură de la raionul care răspunde, comunicând superiorilor săi situația constatată.
Din declarațiile martorilor, chiar și a martorului pârâtei, se reține că nu exista un plan scris de pază, pe care reclamantul nu l-a respectat și că bottle-tag-urile erau depozitate la sosire în biroul comun al inspectorilor fără a fi asigurate împotriva furtului, oricine putând să fure din birou în lipsa celorlalți salariați.
Din declarațiile martorilor audiați în cauză nu se poate reține culpa exclusivă a reclamantului ca inspector siguranță în dispariția unor dispozitive de siguranță pentru sticle (bottle-tag-uri).
Nu se poate reține ce dispoziții legale aplicabile a încălcat reclamantul deoarece planul de pază al magazinului nu există la nivelul pârâtei, fișa postului nu este semnată de reclamant iar menționarea încălcării art.7 din Regulamentul de Ordine Interioară este prea generală, nu se poate determina ce eveniment particular a omis reclamantul a-l anunța superiorului său.
Din procesul-verbal de constatare, întocmit de se reține că în urma controlului s-au găsit un număr de 536 bucăți bottle-taguri aplicate pe sticle la casele de marcat și în camera inspectorilor plus încă 62 de buttle-tag-uri.
Față de avizeze de primire a mărfii semnate de reclamant prin care a primit spre a le preda firmei SC "" SRL un număr de 50+230, se reține că s-a făcut dovada că acestea au fost predate firmei de pază colaboratoare, care le și monta pe sticle.
Față de cele reținute, rezultă că reclamantul nu a săvârșit nici o faptă care să ducă la sancționarea sa cu desfacerea disciplinară a contractului său individual de muncă.
Față de cele reținute, în baza dispozițiilor art.61 coroborat cu art.267-268 Codul muncii și art.78 Codul muncii, Tribunalul a admis în parte acțiunea reclamantului și considerând concedierea ca nelegală și netemeinică, a anulat decizia 717/1.04.2008.
În baza dispozițiilor art.78 Codul muncii, a dispus revenirea reclamantului în funcția avută anterior concedierii și va obliga pârâta la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul, de la data emiterii deciziei contestate și până la reintegrarea efectivă.
Văzând dispozițiile art. 139.141 Codul muncii și având în vedere soluția pronunțată mai sus, tribunalul a respins cererea de obligare a pârâtei-angajator la compensarea celor 12 zile concediu de odihnă aferent anului 2008 neefectuate de reclamant.
Revenind în funcția avută anterior concedierii, pârâta este obligată conform art. 141 al.3 Codul muncii să-i acorde reclamantului concediu de odihnă neefectuat pe 2008 și să î-l și plătească corespunzător până la sfârșitul anului 2009.
Tribunalul a respins și capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata de daune morale, pentru concedierea acestuia.
Reclamantul nu a dovedit cuantumul prejudiciului suferit, legătura de cauzalitate dintre prejudiciu și fapta de a-l concedia pe reclamant.
Prin pronunțarea sentinței, revenirea reclamantului la locul său de muncă și acordarea de despăgubiri i s-a îndreptat pârâtei-angajator și nedreptatea făcută reclamantului.
Cererea reconvențională formulată de pârâta-angajator a fost apreciată de instanță ca fiind formulată tardiv în dosarul de față, astfel că s-a dispus disjungerea acesteia și înaintarea pentru a fi înregistrată aleatoriu, separat de această cauză, ce se afla deja în stare de judecată.
Împotriva sus-menționatei hotărâri, în termen legal a declarat recurs SC - ROMÂNIA SRL, înregistrat pe rolul Curții de APEL BUCUREȘTI - Secția a VII a Civilă și pentru Cauze privind Conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr-.
În motivarea recursului a arătat că așa cum rezulta din probele aflate la dosar (înscrisuri si declarațiile martorilor), dl. a încălcat in mod grav atribuțiile de serviciu si procedurile interne ale societății, motiv pentru care, in conformitate si cu respectarea dispozițiilor art.263 si următoarele Codul muncii, compania angajatoare,- Hypermarket România SRL a dispus prin decizia nr.717/01.04.2008 concedierea salariatului.
În fapt si in drept, recurentul solicită admiterea recursului, modificarea in tot a sentinței atacate si menținerea valabilității deciziei de concediere pe următoarele considerente:
Instanța de fond nu a hotărât in baza tuturor probelor aflate la dosar, respectiv nu le-a analiza in mod temeinic si aprofundat, iar susținerile sale din motivarea sentinței sunt contrare acestor probe, fiind îndeplinite cerințele art.304 punct 8 Cod proc. civ.
Astfel, citind dispozitivul hotărârii in mod lesne se poate observa ca instanța a reținut apărările formulate de către contestatorul reclamant fără insa a analiza si apărările formulate de către parata si probele aflate la dosar ( depozițiile martorilor si ) care veneau sa susțină afirmațiile acesteia din urma. Din moment ce instanța nu a reținut apărările punctuale, detaliate ale paratei, este evident ca nu a motivat in nici un fel înlăturarea acestor apărări. Argumentarea sentinței civile nr.3428/23.04.2009 nu s-a făcut in baza probatoriului aflat la dosar.
Cele reținute de către instanța sunt trunchiate si extrem de sumare, astfel ca interpretarea susținerilor paratei este contrara realității, instanța schimbând înțelesul lămurit si vădit neîndoielnic al apărărilor formulate, si respectiv al situației de fapt.
Deși salariatul a fost convocat de doua ori, convocări transmise prin posta cu confirmare de primire, acesta nu a dat curs nici uneia dintre invitații ( Convocare nr.85/10.03.2008 si Convocare nr.109/18.03.2009).
Recurenta solicită instanței sa observe ca, cea de-a doua Convocare i-a fost înmânata personal domnului in data de 19.03.2009 de către dl. având funcția de sef birou de securitatea împreuna cu dl., având funcția de agent paza in calitate de martor, contestatorul refuzând insa sa semneze de primire. Convocarea nr.109/18.03.2008 a fost înmânată personal contestatorului care a refuzat sa semneze de primire. Deoarece salariatul nu s-a prezentat la nici o convocare si nu a susținut nici o apărare in ceea ce privește fapta imputata, având in vedere dovezile concludente in legătura cu încălcarea atribuțiilor de serviciu (preluare materiale de siguranța pe proces-verbal fără sa le predea personalului cu atribuții in montarea lor), gravitatea faptei (valoarea prejudiciului precum si creșterea corecțiilor pe zona raionului băuturi - vezi declarații martor ), comportamentul salariatului atât pe perioada in care reprezentanții societății încercau să afle cauza lipsei materialelor de siguranță cât si in ceea ce privește atitudinea in îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, împrejurarea in care a fost săvârșita abaterea disciplinara ( inspectorul de securitatea avea obligația de a proteja patrimoniul companiei, cu atât mai mult cat era vorba de materiale de securitate pe care avea obligația sa le gestioneze), societatea a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.
"Fapta săvârșita de către salariat "recepționarea defectuoasa bottle tag-urilor si neasigurarea corectei folosințe a acestora" este rezultatul gestionarii necorespunzătoare, a lipsei de paza a materialelor de siguranța preluate la sosirea in magazin (un număr de 250 conform avizelor semnate), si respectiv a nepredării către personalul împuternicit cu montarea acestor dispozitive pe sticlele de băuturi. Atribuțiile de gestionare a materialelor de siguranța rezulta implicit din atribuțiile fisei postului, sunt specifice naturii funcției, au fost însușite de contestator si prin instructaje in conformitate cu procedura aplicabila la nivelul companiei.
În acest caz este in prezenta unei obligații prevăzute in fisa postului, care reiese din obligația generala pe care o are inspectorul de siguranța operaționala "întocmire, implementare si monitorizarea plan de paza al magazinului ori de cate ori este nevoie. " materialelor de siguranța, așa cum rezulta din depozițiile celor doi martori, a fost si este o atribuție specifica Departamentului Securitate al societății, Departament care implica atât activitatea personalului propriu angajat cat si activitatea firmei de paza prestatoare de servicii. Inspectorii de securitatea au obligația, potrivit fisei postului, sa coordoneze si sa controleze activitatea firmei de paza."
Mai mult contestatorul nu poate invoca lipsa cercetării disciplinare deoarece aceasta a nu s-a efectuat din culpa sa exclusiva, fiind intr-o situație de nemo auditor propriam turpidudinem alegans (nimeni nu poate invoca propria culpa in apărare sa)".
În plus instanța nu a luat in considerare atitudinea reclamantului care prezuma reaua sa credința atât in fața instanței, cât si față de angajator. Afirmațiile sale fie nu sunt susținute de probe, fie sunt contrare realității in mod flagrant ex. se menționează ca, in decizia de concediere nu e precizata fapta imputata - in decizia de concediere se arata textual" prin nerespectarea sarcinilor de serviciu, a adus un prejudiciu companiei un valoare de 2.354,8 lei, nu a respectat sarcinile de serviciu constând in recepționarea defectuoasa a bottle tag-urilor si neasigurarea corectei folosințe a acestora"; ca domnului i s-a interzis accesul in magazin in data de 03.04.2008 sunt afirmații nesusținute de probe si de realitate; ca nu s-a efectuat cercetarea disciplinara in condițiile in care Convocarea i s-a transmis de doua ori, refuzând primire acesteia pe baza de semnătura; ca nu a primit decizia de concediere decât pe data de 08.04.2008 când, din nota de inventar depusa la dosar si la termenul din 23.01.2009 rezulta ca predarea deciziei s-a făcut la data de 01.04.2008).
Instanța nu a luat in considerare declarațiile martorilor. Referirile la aceste declarații fie sunt nerelevante, fie sunt eronate.
Astfel, referirea la declarația martorului privind faptul ca nu a făcut nici o sesizare cu privire la dispariția bottle tag-urilor este total nerelevanta in cauza.
Referirea la declarația celui de-al doilea martor este eronata, contrara afirmațiilor acestuia. Instanța a făcut referire la martorul paratei " (??!!) care ar fi declarat ca "nu exista un plan scris de paza, pe care reclamantul nu l-a respectat si ca bottle-tagurile erau depozitate la sosire in biroul comun al inspectorilor fără ai fi asigurate împotriva furturilor, oricine putând sa fure din birou in lipsa celorlalți salariații".
Cele reținute de către instanța sunt contrare declarațiilor martorului iar instanța face confuzie intre " plan de paza" si " procedura interna", deși atât in timpul audierii martorului, cât si ulterior in scris, apărătorul paratei a atras atenția asupra acestei distincții. Declarațiile martorului sunt in sensul inexistentei la data săvârșirii faptei de către reclamant, a unei forme scrise a procedurii interne care sa fie comunicata salariaților prin înmânare si pe baza de semnătura, martorul declarând ca, întotdeauna a existat in companie o procedura interna care privea si modalitatea de gestionare a materialelor de siguranța de către inspectorii angajați, procedura care se aducea la cunoștință inspectorilor de securitate prin instructaj si care era cunoscuta si de către reclamant.
Față de modalitatea concreta de gestionarea a materialelor de siguranța, la momentul săvârșirii faptei, exista o procedura, adusa la cunoștința inspectorilor de securitate prin si însușita de aceștia, o asemenea atribuție fiind de natura funcției. In prezent, aceiași procedura este adusa la cunoștința inspectorilor de securitatea prin instructaje si se afla la dispoziția acestora si pe site-ul intern al societății, angajații având obligația de a-si însuși in mod detaliat si de a respecta procedurile interne aplicabile domeniului lor de activitate. În condițiile in care societatea are peste 7000 de salariați, o eventuala semnare de luare la cunoștința, punctual, pe fiecare procedura in parte ar fi un proces extrem de anevoios. Potrivit fisei postului inspectorul" răspunde de securitatea magazinului" si" este pe deplin responsabil pentru punerea in aplicare si respectarea procedurilor interne de securitatea." In plus, gestionarea materialelor de siguranță este o atribuție specifica naturii funcției de inspector siguranța operaționala.
Nu trebuie confundat "planul de paza" al magazinului care privește modalitatea generala de organizare a pazei magazinului si care exista la nivelul fiecărei unități, fiind avizat de către Poliție, in conformitatea cu Legea 333/2003 privind securitatea bunurilor si persoanelor, cu "procedurile interne" care privesc modul concret de organizare al activității la nivel de departamente."
Susținerile instanței sunt contrare probatoriului, ceea ce a avut ca efect pronunțarea unei hotărâri lipsita de temei legal, fiind îndeplinite cerințele punctului 9 art. 304 Cod proc. civ. Pronunțarea hotărârii a fost data cu aplicarea greșita a legii. Hotărârea conține motive contradictorii, fiind astfel îndeplinite cerințele punctului 7 art.304 Cod proc. civ.
În primul rând, recurenta nu înțelege ce importanta are aceasta dovada a predării unui număr de 50 de bottle-taguri ca si proba in favoarea reclamantului din moment ce acesta avea obligația gestionarii materialelor de siguranța si predării lor (?!!), iar predarea la care se face referirea (cu titlu general, recurenta nu putea știi la ce anume predare se face referire ) nu are dovedește ca au fost predate, 280 de bottl-taguri preluate in baza avizelor de însoțire nr.-, nr.-/23.10.2007, depuse la dosarul cauzei.
În perioada săvârșirii faptei, regula era ca, montarea materialelor de siguranța se făcea de către firma de paza, dar gestionarea si predarea materialelor de siguranța se făcea întotdeauna de către inspectorii de securitate angajați. În plus, activitatea firmei de paza era coordonata si controlata de către personalul propriu care, in felul acesta monitoriza planul de paza al magazinului. Față de modalitatea concreta de gestionarea a materialelor de siguranța, la momentul săvârșirii faptei, exista o procedura, adusa la cunoștința inspectorilor de securitate prin instructaj si însușita de aceștia, o asemenea atribuție fiind de natura funcției. Martorul a precizat ca acesta procedura este identica cu procedura care exista la momentul de față si care a fost depusa in instanța ca si probatoriu.
Conform întregului probatoriu, reclamantul a fost sancționat pentru gestionarea necorespunzătoare a unui număr determinat, individualizat de bottle-tag-uri, gestionare care implica primirea acestora, asigurarea securității lor si predarea, ca regula, către firma de paza colaboratoare in vederea montării acestor materiale de siguranța pe sticlele de băuturi. Mai mult chiar, reclamantul nici măcar nu a recunoscut ca ar fi preluat aceste materiale de siguranța, aruncând întreaga responsabilitate pe fostul inspector de siguranța.
Este evident din probele aflate la dosar ca Dl. a preluat materialele de siguranța si ca nu a asigurat paza acestora, neoferind nici până in prezent o explicație in ceea ce privește "dispariția" produselor in cauza. Păstrarea materialelor de siguranța se făcea in biroul departamentului de securitate, accesul fiind limitat, astfel încât o eventuale neîndeplinire a obligațiilor de paza generala a magazinului de către firma de securitate ( pe care de altfel o coordona!) nici măcar nu putea sa justifice o "sustragere" a materialelor de securitate de către alte persoane.
Potrivit fisei postului inspectorul "răspunde de securitatea magazinului" si "este pe deplin responsabil pentru punerea in aplicare si respectarea procedurilor interne de securitatea." În plus, gestionarea materialelor de siguranță este o atribuție specifica naturii funcției de inspector siguranța operaționala.
"Față de avizele de primire a mărfii semnate de reclamat prin care a primit spre a le preda firmei SC SRL un număr de 50+230, s-a reținut ca s-a făcut dovada ca acestea au fost predate firmei de paza colaboratoare care le si monta pe sticle."
Aceasta susținere a instanței vine in contradictoriu cu cea anterioara: instanța afirma ca au fost preluate 230+50 bottle-taguri, dar au fost predate doar 50.(!!) Nu recurenta nu înțelege cum, potrivit acestei ultime susțineri, se face dovada predării a 50+230 de bottle taguri și care este proba in acest sens????!!!
"Din declarațiile martorilor, chiar si martorului paratei, se retine ca nu exista un plan scris de paza pe care reclamantul nu l-a respectat si ca bottl-taguhle erau depozitate la sosire in biroul comun al inspectorilor fără a fi asigurate împotriva furturilor, oricine putând sa fure din birou in lipsa celorlalți salariați?
Cele reținute de instanța sunt intr-o contradicție flagranta cu probele aflate la dosar. în primul rând doar martorul (nu exista nici un martor al paratei!!) a oferit instanței informații in acest sens.
Declarațiile martorului sunt in sensul inexistentei la data săvârșirii faptei de către reclamant, a unei forme scrise a procedurii interne care sa fie comunicata salariaților prin înmânare si pe baza de semnătura, martorul declarând ca, întotdeauna a existat in companie o procedura interna care privea si modalitatea de gestionare a materialelor de siguranța de către inspectorii angajați, procedura care se aducea la cunoștința inspectorilor de securitate prin instructaj si care era cunoscuta si de către reclamant.
În plus, din declarațiile martorului rezulta ca in biroul inspectorilor nu aveau acces decât aceștia ( nu alți salariați), ca acest birou se încuia, si ca inspectorul de securitatea care primea in gestiune bottle- tagurile avea obligația sa asigure păstrarea acestora in condiții de securitatea. Asigurarea securității produselor este o atribuție de natura postului inspector de securitate. Martorul chiar a precizat ca nu era posibila sustragerea bottle-tagurilor de către alți salariați.
Din actele dosarului s-a reținut ca este un model de fisa postului pentru funcția reclamantului dar nu exista la dosar o fisa a postului semnata de către reclamant.
În condițiile in care reclamantul nu a invocat niciodată necomunicarea fisei postului, respectiv necunoașterea atribuțiilor de serviciu, depunând el însuși la dosar fisa postului ca act ce însoțește cererea de chemare in judecata, susținerile instanței sunt vădit neîntemeiate. În cererea de chemare in judecata se face chiar trimitere directa la atribuțiile din fisa postului "Dl exemplu, a angajat in aceiași funcție ca a intimatului persoane din anturajul său, care nu au nici măcar studiile medii finalizate (liceul), așa cum cere Postului, la capitolul studii.
Nu se poate reține ce dispoziții legale aplicabile a încălcat reclamantul deoarece planul de paza al magazinului nu exista la nivelul paratei, fisa postului nu era semnata de reclamant iar menționare încălcării art. 7 din regulamentul de ordine interioara este prea generala, nu se poate determina ce eveniment particular a omis reclamantul a-l anunța pe superiorul sau"
postului fusese adusa la cunoștința salariatului, chiar salariatul a depus-o la dosar.
Decizia de concediere descrie fapta care constituie abatere disciplinara salariatul "nu a respectat atribuțiile de serviciu constând in recepționarea defectuoasa a "bottle- tag-urilor si neasigurarea corectei folosințe a acestora"; se menționează ca materialele de siguranța găsite lipsa la inventar, au fost preluate conform avizelor de însoțire semnate de către salariat; deși a fost convocat pentru a lamuri aceasta lipsa, nu s-a prezentat in acest sens.
Sunt precizate prevederilor din fisa postului si din regulamentul intern care au fost încălcate sunt menționate punctual, textual, atribuții din fisa postului precum si cap.7 din; se precizează ca atribuția întocmirea, implementarea si monitorizarea planului de paza al magazinului ori de cate ori este nevoie" implica consemnul particular al agentului de paza, respectiv activitatea de securizare a produselor.
Aplicarea sancțiunii s-a făcut luându-se in considerare împrejurările in care fapta a fost săvârșita, gradul de vinovăție al salariatului, consecințele abaterii disciplinare, comportarea generala in serviciu a salariatului, societatea a dispus, in mod întemeiat, prin Decizia de concediere nr.718/01.04.2008, desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al dl..
Probele aflate la dosar contrazic susținerile instanței. Pe de o parte, doar declarația unui singur martor putea fi luata in considerare, cea a lui, iar pe de alta parte declarația acestuia este contrara celor reținute de către instanța. Dl. avea obligația sa asigure securitatea produselor. Din moment ce materialele au fost preluate de către inspectorul de securitate, iar acesta avea obligația de le gestiona, de a asigura securitatea acestora, si din moment de materialele nu s-au mai găsit, ele nefiind predate către firma de securitate sau alta persoana, recurenta se întreabă a cui este culpa?!
Din procesul-verbal de constatare de la fila 95 dosar, întocmit de s-a reținut ca in urma controlului s-au găsit un număr de 536 de bucăți bottle-taguri aplicate pe sticle la casele de marcat si in camera inspectorilor plus încă 62 de bootle-taguri.
Recurentul se întreabă ce relevanta are acest aspect din moment ce numărul total de boottle taguri lipsa constata in urma inventarului era de 1200 de bucăți, iar dl a fost tras la răspundere numai pentru acele bottle-tag-uri pe care le-a recepționat in număr de 230 de bucăți, si pe care nu le-a gestionat conform atribuțiilor de serviciu, respectiv pentru care nu a făcut dovada predării lor (??!!).
Instanța nu a luat deloc in considerare atitudinea generala a salariatului față de cele constatate lipsa nejustificata a materialelor de siguranța prin nerecunoașterea preluării acestor materiale de siguranța, prin lipsa de cooperare cu reprezentanții societății, atitudine care denota o totala lipsa de responsabilitate si indiferenta pentru patrimoniul societății, patrimoniu pe care, prin poziția ocupata, trebuia sa-l protejeze. Recurentul solicită instanței să observe ca nici anterior, nici pe parcursul desfășurării procesului, contestatarul nu a justificat in nici un fel ce a făcut cu materialele de siguranță pe care le-a preluat pe baza de semnătura.
Deoarece salariatul nu s-a prezentat la nici o convocare si nu a susținut nici o apărare in ceea ce privește fapta imputata, având in vedere dovezile concludente in legătura cu încălcarea atribuțiilor de serviciu, gravitatea faptei ( valoarea prejudiciului precum si creșterea corecțiilor pe zona raionului băuturi declarații martor ), comportamentul salariatului atât pe perioada in care reprezentanții societății încercau sa afle cauza lipsei materialelor de siguranță cat si in ceea ce privește atitudinea in îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, împrejurarea in care a fost săvârșita abaterea disciplinara ( inspectorul de securitatea avea obligația de a proteja patrimoniul companiei, cu atât mai mult cât era vorba de materiale de securitate pe care avea obligația sa le gestioneze), societatea a dispus desfacerea disciplinara a contractului individual de munca.
Recurenta solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea în parte a hotărârii primei instanțe în sensul menținerii valabilității deciziei nr. 718/01.04.2008, cu toate considerentele juridice care decurg din acest fapt.
Intimatul-contestator nu a formulat intampinare.
Examinând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurent, ținând seama de prevederile art.3041pr.civ. Curtea reține următoarele:
Intimatul-contestatore a fost salariata recurentei-intimate fiind angajat in funcția de inspector siguranta operationala în baza contractului individual de muncă nr. 6098/18.10.2007.
Prin decizia nr. 717/01.04.2008, angajatorul a dispus desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă al contestatorului, în temeiul art.264 al.1 litera f coroborat cu art.61 lit.a din Codul muncii.
Fapta imputata acestuia ca abatere disciplinara, așa cum rezultă din conținutul deciziei contestate, consta in faptul ca "prin nerespectarea atributiilor de serviciu, a adus un prejudiciu companiei in valoare de 2.354,8 lei, nu a respectat atributiile de serviciu constand in receptionarea defectuoasa a bottle tag-urilor si neasigurarea corectei folosinte a acestora". De asemenea, salariatului i s-a mai imputat incalcarea urmatoarelor atributii prevazute in fisa postului: "întocmire, implementare si monitorizarea planului de paza al magazinului ori de cate ori este nevoie(consemnul particular al agentului de paza subliniaza si activitatea de securizare a produselor)", "coordonarea si controlul activitatii firmelor care asigura paza magazinului, a autoritatii firmelor care asigura paza magazinului, a autoritatilor si si firmelor furnizoare de bunuri si servicii ce tin de siguranta magazinului".
In mod corect Tribunalul a apreciat ca decizia de concediere nu indeplineste conditiile de legalitate prevazute imperativ, sub sanctiunea nulitatii, de art.268 alin.2 litera a din Codul muncii.
Potrivit art.263 Codul muncii, angajatorul dispune de prerogativa disciplinară, având dreptul de a aplica, potrivit legii, sancțiuni disciplinare salariaților săi, ori de câte ori constată că aceștia au săvârșit o abatere disciplinară.
Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
În temeiul art 268 Codul muncii, angajatorul dispune aplicarea sancțiunii disciplinare printr-o decizie emisă în formă scrisă, în termen de 30 de zile calendaristice de la data luării la cunoștință despre săvârșirea abaterii disciplinare, dar nu mai târziu de 6 luni de la data săvârșirii faptei.
Sub sancțiunea nulității absolute, în decizie se cuprind în mod obligatoriu:
a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinară;
b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil, care au fost încălcate de salariat;
c) motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care, în condițiile prevăzute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuată cercetarea;
d) temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică;
e) termenul în care sancțiunea poate fi contestată;
f) instanța competentă la care sancțiunea poate fi contestată.
Din dispozițiile legale menționate si din analiza materialului probator administrat in cauza, Curtea reține ca decizia contestata, concretizând o măsură disciplinară luată de angajator impotriva angajatului, trebuia sa fie deopotrivă legala si temeinica, iar analiza cerințelor de legalitate prevalează celor referitoare la temeinicia deciziei.
În baza probatoriului administrat în cauză, în special a deciziei de sancționare si a actelor care au stat la baza acesteia, in mod corect instanța de fond a constat că cererea contestatorului este întemeiată, decizia de concediere neîndeplinind condițiile de formă prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.
Retinand dispozițiile prevăzute de art.268 al.2 litera a Codul muncii, Curtea constata ca descrierea faptei care constituie abatere disciplinară trebuia făcută în mod concret și precis, pentru a permite instanței să verifice temeinicia sancțiunii aplicate prin raportare la o faptă concretă și la obligațiile stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă și Regulamentul intern.
In ciuda acestui fapt, în decizia contestată angajatorul se limitează lao descriere extrem de generică a faptelor imputate ca abatere disciplinară ("nu a respectat atributiile de serviciu constand in receptionarea defectuoasa a bottle tag-urilor si neasigurarea corectei folosinte a acestora"), fără a arăta despre ce produse este vorba, data la care s-au savarsit abaterile, prin individualizarea acestora, cu dată, număr sau alte elemente de identificare.
Abaterile imputate nu au fost individualizate în timp. Prin faptul că nu a fost specificată data săvârșirii abaterilor disciplinare, instanța nu a putut verifica respectarea dispozițiilor prevăzute la art.268 al.1 Codul muncii, referitoare la prescripția aplicării sancțiunii disciplinare.
Simpla mentionare a unor date cuprinse in avize de insotire nu acopera conditia prevazuta de lege, deoarece in decizie nu se preve ca abaterile ar fi fost savarsite la data consemnata de furnizor in avizele de insotire, data care poate fi diferita de cea a receptionarii marfurilor.
Conditia descrierii faptei in mod concret si detaliat este prevazuta de lege imperativ si trebuie sa rezulte din decizia de concediere si nu din alte inscrisuri, unele din acestea depuse la dosar dupa aplicarea sanctiunii disciplinare, pe parcursul solutionarii contestatiei.
In acest sens, Curtea retine aplicabilitatea dispozitiilor art.77 din Codul muncii, potrivit caruia în caz de conflict de muncăangajatorul nu poate invoca în fața instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
In mod corect, instanta de fond a retinut si viciile ce au afectat cercetarea disciplinara, procedura convocării efectuandu-se defectuos de către angajator.
Curtea nu poate retine sustinerile recurentei sub acest aspect, deoarece la dosar nu s-au depus dovezi cu privire la primirea de catre angajat a convocarii. Prin aceasta s-a adus atingere dreptului salariatului la aparare, acesta neputand sa-si administreze toate probele in sustinerea nevinovatiei sale.
de aceste considerente, Curtea constata ca decizia contestata este nula pentru nerespectarea conditiilor de valabilitate prevazute de art.268 alin.2 Codul muncii.
Hotararea instantei de fond este temeinica si legala si sub aspectul celor retinute pe fondul cauzei.
In acest sens, Curtea retine dispozitiile art.263 alin.2 Codul muncii, abaterea disciplinară fiind o faptă în legătură cu munca și care constă într-o acțiune sau inacțiune săvârșită cu vinovăție de către salariat, prin care acesta a încălcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de muncă sau contractul colectiv de muncă aplicabil, ordinele și dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
Din analiza probelor administrate in cauza, Curtea constata ca fapta imputata salariatului trebuie analizata prin raportare la continutul obligatiilor stabilite prin contractul individual de munca si detaliate in fisa postului. De continutul acestora, salariatul ia cunostinta prin semnare, dar, asa cum rezulta din probatoriul administrat, la data emiterii deciziei, salariatului nu ii fusese comunicata fisa postului, neexistand semnatura sa pe aceasta. obligatiile a caror incalcare i-a fost imputata prin decizie, nu se poate retine vinovatia acestuia.
Mai mult, din probele administrate in cauza rezulta că în cadrul societății pârâte nu a fost asigurata o organizare eficienta a activitatii care sa permita primirea, folosirea si paza dispozitivelor de a caror lipsa a fost invinovatit contestatorul. Acest aspect rezulta din declaratiile martorilor, care au aratat ca mai multe persoane aveau atributii legate de aceste obiecte, ca erau depozitate in conditii improprii.
Dar, potrivit art.40 al.2 lit. B din Codul muncii, anagajatorul avea obligatia să asigure permanent condițiile tehnice și organizatorice avute în vedere la elaborarea normelor de muncă și condițiile corespunzătoare de muncă.
In lipsa executarii acestei obligatii, anagajatorul nu poate imputa prejudiciul produs prin propria culpa unor salariati, care, in conditiile organizatorice puse de societate, nu si-au putut indeplini propriile obligatii.
Pentru considerentele de fapt si de drept arătate, Curtea va reține ca legală hotărârea instanței de fond, astfel încât, văzând și dispozițiile art. 312 din Codul d e procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
In baza art.274 Cod procedura civila, constatand culpa procesuala a recurentei, Curtea va dispune si obligarea acesteia la plata sumei de 1000 lei cu titlu de cheltuieli de judecata, reprezentand onorariul de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat recurenta-pârâtă SC - ROMÂNIA SRL împotriva sentinței civile nr.3428/23.04.2009 pronunțate de Tribunalul București -Secția a VIII-a Conflicte de Muncă, Asigurări Sociale, Contencios Administrativ și Fiscal în dosarul nr.14039/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimatul-reclamant.
Obligă recurenta la 1000 lei, cheltuieli de judecată către intimat.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi,14.10.2009.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
GREFIER,
Red:/Tehnored:
2 EX./2.11.2009
Jud. fond: M/
Președinte:Lizeta HarabagiuJudecători:Lizeta Harabagiu, Silvia Georgiana Ignat, Maria
| ← Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... | Contestație decizie de concediere. Decizia 142/2008. Curtea de... → |
|---|
