Contestație decizie de concediere. Decizia 5660/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-(4537/2009)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI
SECȚIA A VII-A CIVIL ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNC SI ASIGURRI SOCIALE
Decizia civil nr.5660/
Ședința public din data de 15 octombrie 2009
Curtea constituit din:
PREȘEDINTE: Elena Luissa Udrea
JUDECTOR - - - -
JUDECTOR - - -
GREFIER -
Pe rol soluționarea cererii de recurs formulat de recurenta-intimat CAMERA DE COMERȚ ȘI INDUSTRIE A ROMÂNIEI, împotriva sentinței civile nr.2065 din 12 martie 2009, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VIII Conflicte de Munc și Asigurri Sociale în dosarul nr.10864/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, având ca obiect - contestație decizie concediere.
Dezbaterile în cauz au avut loc în ședința public din data de 08.10.2009, fiind consemnate în încheierea de ședinț de la acea dat, ce face parte integrant din prezenta, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a dispus amânarea pronunțrii soluției la data de 15.10.2009, când a decis urmtoarele:
CURTEA,
Deliberând asuprea recursului de faț, constat urmtoarele:
Prin sentința civil nr.2065/12.03.2009 pronunțat în dosarul nr.10864/3/LM/2008, Tribunalul Bucure ști - Secția a VIII-a Conflicte de Munc și Asigurri Sociale a admis acțiunea precizat formulat de contestatorul în contradictoriu cu pârâta Camera de Comerț și Industrie a României; a anulat dispoziția nr.64/25.02.2008 emis de intimat și a dispus repunerea prților în situația anterioar prin reintegrarea contestatorului în postul și funcția deținute anterior concedierii; a obligat intimata la plata despgubirilor egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data concedierii și pân la reintegrarea efectiv; a luat act c reclamantul a renunțat la judecata captului de cerere având ca obiect constatarea nulitții contractului colectiv de munc aferent anului 2008; a obligat intimata la plata sumei de 3000 lei, cheltuieli de judecat.
Pentru a pronunța aceast sentinț, prima instanț a reținut urmtoarele:
Contestatorul a fost angajatul intimatei în funcția de economist marketing, în baza contractului individual de munc înregistrat cu nr.453/1.01.1995. Ulterior, prin acte adiționale la contractul individual de munca au fost modificate elemente esențiale ale acestuia, din data de 1.06.1995, salariatul îndeplinind funcția de director al Departamentului Euro .
Prin Decizia nr.47/10.05.1999 începând cu data de 01.06.1999, contestatorul a fost numit în funcția de asistent al Președintelui Camerei și a încheiat un nou contract individual de munc cu nr.1231/01.12.1999 pentru noua funcție. Principalele atribuții ale acestuia sunt prevzute în fișa postului, depus la dosar, semnat de acesta la data de 22.03.2006.
Prin Dispoziția nr.64/25.02.2008 s-a decis încetarea contractului individual de munc al contestatorului începând cu data de 24.03.2008, în baza art.61 lit.d din Codul Muncii și art.63 al.2 și art.73 al.1 din Codul Muncii, precum și art.74 al.2 din Contractul Colectiv de Munc unic la nivel național 2007-2010, pentru necorespundere profesional.
A constatat tribunalul c, așa cum rezult din conținutul dispoziției contestate, msura respectiv s-a dispus în baza Procesului-verbal de evaluare a angajaților Camerei Naționale de Comerț și Industrie din data de 7.02.2008, precum și în baza adresei nr.323 din data de 21.02.2008 de rspuns la contestațiile depuse.
Dispoziția contestat concretizeaz o msura de concediere pentru motive care țin de persoana salariatului, în condițiile art.61 lit.d Codul Muncii.
Potrivit acestor dispoziții, angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care țin de persoana salariatului în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de munc în care este încadrat.
S-a reținut c necorespunderea profesionala reprezint o împrejurare de natura obiectiva sau subiectiva care conduce ori este apta sa conduc la obținerea unor performante profesionale mai sczute decât cele pe care, în mod rezonabil, angajatorul este îndrituit a le aștepta de la salariat si presupune necunoașterea regulilor specifice unei funcții, meserii sau profesii. De aceea angajatorul trebuia s probeze fapte obiective sau repetate de natur s evidențieze astfel de carențe profesionale, delimitându-se în acest mod, de neîndeplinirea accidental, dar culpabil a obligațiilor de serviciu, situație în care poate interveni concedierea disciplinar.
Fiind o cauz de încetare a contractului neimputabil salariatului, concedierea pentru necorespundere profesional presupune anumite obligații ale angajatorului, printre care, potrivit art.63 alin.2 Codul Muncii și pe aceea de evaluare prealabil a salariatului, conform procedurii de evaluare stabilite prin contractul colectiv de munc aplicabil, încheiat la nivel național, la nivel de ramur de activitate sau de grup de unitți, precum și prin regulamentul intern.
S-a statuat c în temeiul art.77 din Contractului colectiv de munc unic la nivel național pe anii 2007-2010, salariatul poate fi concediat pentru motive de necorespundere profesional, cu respectarea procedurii de evaluare prealabil, stabilit prin prezentul contract colectiv de munc.
Astfel, evaluarea salariatului pentru necorespundere profesional se face de ctre o comisie numit de ctre angajator. Din comisie va face parte și un reprezentant al sindicatului, desemnat de acesta, al crui membru este salariatul în cauz.
Comisia va convoca salariatul și îi va comunica acestuia în scris, cu cel puțin 15 zile înainte: a) data, ora exact și locul întrunirii comisiei; b) modalitatea în care se va desfșura examinarea.
Examinarea va avea ca obiect activitțile prevzute în fișa postului salariatului în cauz.
În cazul introducerii de noi tehnologii, examinarea salariatului se va referi la acestea numai în msura în care salariatul în cauz a fcut obiectul formrii profesionale în respectiva materie.
profesional poate fi susținut de comisie prin dovezi de îndeplinire necorespunztoare a sarcinilor profesionale, prin examinare scris, oral, practic și alte probe.
În cazul în care salariatul își pierde aptitudinile profesionale din motive medicale, angajatorul îi va asigura, în limitele disponibile, un alt loc de munc. În situația în care nu dispune de astfel de posibilitți, angajatorul va apela la autoritatea public local pentru ocuparea forței de munc, în vederea soluționrii.
În urma examinrii, dac salariatul este considerat necorespunztor profesional de ctre comisie, acesta are dreptul de a contesta hotrârea comisiei în termen de 10 zile de la comunicare. Dac salariatul nu a formulat contestația în termenul prevzut la alin.(8) sau dac dup formularea contestației și reexaminarea hotrârii comisiei, aceasta este menținut, angajatorul poate emite și comunica decizia de desfacere a contractului individual de munc al salariatului, pentru motive de necorespundere profesional. Decizia astfel emis va conține rezultatul cercetrii prealabile a salariatului în cauz.
Din analiza înscrisurilor depuse la dosar, tribunalul a constatat c încetarea contractului de munca nu s-a fcut în condițiile de legalitate și temeinicie prevzute de Codul Muncii.
Astfel, concedierea contestatorului a intervenit ca urmare a unei evalurii a întregului personal al Camerei de Comerț, de la directori la șoferi sau personalul necalificat, evaluare ce nu a fost determinat de constatarea unor performante sczute în activitatea acestora, fapt demonstrat de lipsa unui raport sau a unei sesizri în acest sens, sesizare care s determine începerea procedurii prealabile de evaluare a salariaților.
În fapt, la baza procedurii de evaluare a întregului personal a stat Decizia nr.2 din 15.01.2008 a Colegiului de Conducere și Decizia nr.12 din data de 17.01.2008 privind constituirea comisiei de evaluare a personalului Camerei de Comerț, aceasta din urm fiind adoptat ca urmare a primei decizii, așa cum rezult din conținutul actelor depuse la dosar.
Prin Decizia nr.2 din 15.01.2008 a Colegiului de Conducere, printre altele, a fost aprobat o nou organigram, fr a se face vorbire de o eventual necorespundere profesional a salariaților și implicit a contestatorului.
Din probele administrate în cauz, instanța de fond a constatat c evaluarea întregului personal a fost determinat de aprobarea acestei organigrame, conducerea stabilind testarea în mas a personalului cu scopul pstrrii în cadrul noii structuri doar a celor care erau admiși în urma evalurii astfel organizate. În acest sens, trebuie reținut c prin Dispoziția nr.21/28.01.2008 s-a decis desființarea structurilor de personal prevzute în organigrama valabil pân la data de 15.01.2008, iar prin Decizia nr.2/15.01.2008 a fost aprobat o nou organigram și implementarea unei noi structuri de personal. Dar aceast "implementare" s-a fcut, așa cum rezult din chiar conținutul dispoziției respective, prin evaluarea în mas a personalului, urmând s-și continue activitatea în funcție de pregtirea profesional. Prin dispoziția respectiv, angajatorul stabilește un mod de încetare a contractelor de munc pentru un întreg colectiv, în afara cauzelor expres și limitativ prevzute de legislația muncii, creând o instituție hibrid prin care dispune concedierea atât ca urmare a reorganizrii unitții angajatoare, cât și ca urmare a nepromovrii testrii organizate în vederea evalurii profesionale.
Faptul c s-a încercat concedierea salariaților pentru necorespundere profesional, nu ca urmare a unor deficiente de pregtire constatate în activitatea acestora, ci ca urmare a unei reorganizri interne rezult și din Regulamentul de evaluare adoptat în urma stabilirii noii organigrame și în scopul "implementrii" acesteia, așa cum expres s-a artat prin Dispoziția nr.21/28.01.2008.
Astfel, în Regulamentul de evaluare la art.8 și 9 se arat c "organigrama aprobat de Colegiul de Conducere al Camerei de Comerț și Industrie a României în data de 15.01.2008 în temeiul dispozițiilor Legii nr.335/2007 și Statutului Camerei de Comerț și Industrie a României aprobat în Adunarea General din 27.12.2007, are în schem 114 salariați distribuiți pe Direcții și respectiv birouri. Menținerea ca angajat al Camerei de Comerț și Industrie a României pentru fiecare salariat impune realizarea unui punctai minim de ½ din 10 puncte prevzute în subiectele 1.2,3."
S-a stabilit totodat, c evaluarea a fost organizat pentru a stabili care salariați urmau a fi concediați ca urmare a adoptrii noii organigrame cu 114 posturi, dar concedierea nu se fcea în condițiile art.65 Codul Muncii, ci pentru motive ce țineau de persoana salariatului.
În aceste condiții, instanța de fond a constatat c motivul concedierii nu a fost necorespunderea profesional, ci reorganizarea structurilor funcționale ale intimatei.
Aceleași aspecte rezult și din modul în care întregul personal a fost convocat în vederea evalurii profesionale, fiind fcut o convocare colectiv pentru toți salariații cu funcții de execuție prezentate in organigrama anexat.
Deși Contractul colectiv de munc prevede c salariatul va fi convocat și i se va comunica în scris, cu cel puțin 15 zile înainte data, ora exact și locul întrunirii/comisiei, modalitatea în care se va desfșura examinarea, convocarea colectiv fcut prin dispoziția din 17.01.2008, nu respecta aceast cerinț. Din conținutul acesteia nu rezulta care este modalitatea în care se va desfșura examinarea, angajatorul mulțumindu-se s arate c "se va realiza prin metode specifice conform Codului muncii, Contractului Colectiv de Munca la nivel național".
Tribunalul a constatat c salariatul nu a fost convocat cu respectarea prevederilor prevzute de Contractul Colectiv de Munc la nivel național, prin neprecizarea modalitții în care urma s se fac evaluarea, dispozițiile în acest sens fiind prevzute tocmai pentru protejarea drepturilor salariatului, inclusiv dreptului la aprare și înlturarea unor abuzuri din partea angajatorului.
Aceste abuzuri sunt evidente în cauz, efectuându-se evaluarea colectiv a salariaților, sub sancțiunea desfacerii contractului de munc, așa cum este prevzut expres în ultima fraz a convocrii.
Potrivit dispozițiilor mai sus artate din Contractul colectiv de munc la nivel național, examinarea putea avea ca obiect activitțile prevzute în fișa postului salariatului în cauz. Angajatorul, care avea sarcina probei, potrivit art.287 Codul Muncii și obligația de a depune la dosar pân la prima zi de înfțișare toate actele necesare soluționrii cauzei, nu a fcut dovada c testarea contestatorului, în particular, a respectat cerințele menționate. în acest sens, prima instanț a constatat c s-a depus la dosar rezultatul evalurii, fr a fi anexate înscrisuri din care s rezulte motivul respingerii contestației. Pe de alt parte, obiectul evalurii nu s-a raportat strict la activitțile prevzute în fișa postului salariatului în cauz care a fost semnat la data de 22.03.2006, iar unele din întrebrile din chestionar au avut în vedere noua organigram implementat în 2008, fr modificarea corespunztoare a fișei postului contestatorului la nivelul anului 2008.
profesional poate fi susținut de comisie prin dovezi de îndeplinire necorespunztoare a sarcinilor profesionale, prin examinare scris, oral, practic și alte probe, potrivit art.77 din Contractului colectiv de munc unic la nivel național pe anii 2007-2010.
Angajatorul nu a oferit în nici un fel dovezi de îndeplinire necorespunztoare a sarcinilor profesionale din partea salariatului, motiv pentru care msura concedierii acestuia nu este doar nelegal, ci și netemeinic.
În acest sens, trebuia subliniat faptul c nu a existat un raport anterior în sensul unor carențe profesionale ale salariatului, iar evaluarea s-a fcut în mod colectiv în scopul concedierii salariaților care nu se mai regseau în noua organigram.
Mai mult, așa cum rezulta din evalurile anuale anterioare ale salariatului, pentru anii 2003, 2005 și 2006, acesta a obținut calificative foarte bune, fr a se constata o scdere a nivelului profesional.
S-a considerat c potrivit art.64 alin.1 și 2 Codul Muncii, în cazul în care concedierea se dispune pentru motivele prevzute la art. 61 lit. c) și d), precum și în cazul în care contractul individual de munc a încetat de drept în temeiul art.56 lit. f), angajatorul are obligația de a-i propune salariatului alte locuri de munc vacante în unitate, compatibile cu pregtirea sa profesional sau, dup caz, cu capacitatea de munc stabilit de medicul de medicin a muncii.
În situația în care angajatorul nu dispune de locuri de munc vacante potrivit alin.(1), acesta are obligația de a solicita sprijinul agenției teritoriale de ocupare a forței de munc în vederea redistribuirii salariatului, corespunztor pregtirii profesionale și/sau, dup caz, capacitții de munc stabilite de medicul de medicin a muncii.
Intimata nu a depus la dosar dovezi în sensul c nu existau locuri de munc vacante în cadrul acesteia, deși instanța a acordat mai multe termene pentru administrarea probei cu acte și a solicitat toate actele care au stat la baza deciziei de concediere.
Mai mult, susținerea intimatei în sensul c nu existau locuri de munc vacante este contrazis de anunțurile publicate chiar în perioada imediat anterioar concedierii contestatorului, în sensul c, urmau s se fac noi angajri pe diverse posturi, din care unele ar fi putut fi compatibile cu pregtirea salariatului concediat.
Pentru toate aceste considerente de fapt și de drept, instanța de fond a constatat c decizia de concediere este atât nelegal, cât și netemeinica, motiv pentru care, în baza art.76 și 78 Codul Muncii, a anulat-o și ca urmare a repunerii pârâților în situația anterioar actului nul, a dispus reintegrarea contestatorului în postul și funcția deținute anterior emiterii deciziei și a obligat intimata la plata ctre contestator a unei despgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat acesta de la data concedierii pân la efectiva reintegrare.
În baza art.246 Cod procedura civil, vzând poziția contestatorului exprimata prin cererea formulat la data de 12.03.2009, instanța a luat act de renunțarea la judecata captului de cerere având ca obiect constatarea nulitții contractului colectiv de munc aferent anului 2008.
În temeiul art.274 pr.civ. constatând culpa procesual a intimatei, instanța a admis și cererea având ca obiect plata cheltuielilor de judecat, constând în onorariu de avocat în cuantum de 3000 lei, potrivit chitanței depuse la dosar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal intimata Curtea de Comerț și Industrie a României, criticând-o pentru nelegalitate. Invocând temeiurile de modificare prevzute de art.304 pct.4 și 9 Cod pr.civil, recurenta susține în esenț, c prima instanț a depșit atribuțiile puterii judectorești și c hotrârea pronunțat de aceasta s-a realizat cu înclcarea sau aplicarea greșit a legii.
Se arat în dezvoltarea recursului formulat c prima instanț a nesocotit conținutul în date al înscrisurilor anexate cauzei, ce atest c structura denumit "Centrul Euro și Integrare European" prevzut în organigrama intimatei pân în anul 2007, nu se mai regsește în organigrama sa, aprobat la 15.01.2008. Se invoc astfel c acest departament a fost desființat, fiind un proiect cu durat determinat, neexistând astfel nici postul de Director al acestei Direcții, iar grila de salarizare a fost modificat. Drept urmare, consider recurenta, netemeinic și nelegal a dispus tribunalul reintegrarea contestatorului pe postul și în funcția deținut anterior concedierii, cu salariul corespunztor acelui post, în condițiile în care aceast reintegrare nu mai este posibil.
Ori, se apreciaz prin recursul declarat c în sistemul Codului muncii, potrivit art.78, reintegrarea în munc trebuie s aib loc în aceeași funcție și nu alternativ. În atare condiții, nu trebuie neglijat, în susținerea recurentului c anterior rmânerii definitive a unei hotrâri se pot ivi situații cum este și cea incident în speța de faț în msur s împiedice reintegrarea salariatului în munc, sens în care este necesar s se clarifice acest aspect de ctre instanța de judecat, respectiv modul în care trebuie s se procedeze în ceea ce privește reintegrarea.
Arat recurenta c practic instanța trebuie s constate, c în condițiile în care decizia de încetare inițial a contractului de munc, decizie ce a format obiectul conflictului de drepturi, este nelegal și netemeinic, cum a statuat de altfel prima instanț, nu mai poate fi executat sub aspectul reintegrrii în munc, intervenind, în timpul judecrii cauzei, un alt temei legal de încetare de drept a contractului de munc.
Susține totodat recurenta c încetarea contractului de munc s-a realizat cu respectarea condițiilor de legalitate și temeinicie impuse de Codul Muncii, respectiv art.63 alin.2 prin raportare la art.61 lit.d Codul Muncii. Se arat astfel, c textul de lege nu impune ca o condiție pentru demararea evalurii unui salariat aceea a existenței unui raport sau a unei sesizri privitoare la performanțele sczute în activitate ale angajatului, sesizare care s determine eventual declanșarea procedurii prealabile de evaluare.
Dimpotriv, legea prevede doar condiția existenței unei evaluri prealabile a salariatului, condiție îndeplinit faț de salariatul din prezenta cauz tocmai prin emiterea Deciziei nr.2/15.01.2008 a Colegiului de Conducere și a Deciziei nr.12/17.01.2008 privind constituirea Comisiei de evaluare a personalului Camerei de Comerț și Industrie. Raportat la conținutul în date al înscrisurilor anexate cauzei și dispozițiile normative incidente, art.61 lit.d Codul Muncii, conchide recurenta c a realizat o evaluare prealabil profesional, iar obținerea mediei de 5,5 puncte la testul de evaluare profesional este de natur a justifica msura concedierii pentru necorespundere profesional dispus prin decizia contestat în speța dedus judecții.
Intimatul-contestator a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind legal și temeinic.
Nu s-au solicitat probe noi în calea de atac a recursului.
Examinând sentința civil atacat, sub aspectul criticilor aduse, a actelor și lucrrilor dosarului, normelor de drept incidente în cauz, Curtea apreciaz nefondat recursul pentru considerentele ce se vor înfțișa în cuprinsul prezentei motivri a deciziei.
Într-un prim motiv de recurs, recurenta apreciaz (invocând dispozițiile art.304 pct.4 Cod pr.civil), c Tribunalul Bucure ști, dispunând anularea msurii de concediere și reintegrarea contestatorului pe postul deținut anterior concedierii ar fi depșit atribuțiile conferite de lege autoritții judectorești, întrucât postul respectiv nu ar mai exista în organigrama sa la data de 15.01.2008.
Curtea noteaz îns c o hotrâre judectoreasc poate fi modificat pentru acest motiv atunci când instanța svârșește un exces de putere, adic atunci când fie c pronunț o hotrâre fr nici o competenț în acea materie, fie și atunci când ea svârșește orice act de procedur în afara prerogativelor recunoscute instanțelor prin lege. Cu alte cuvinte, o asemenea ipotez este realizat atunci când exist o incursiune a autoritții judectorești în sfera autoritții executive sau legislative, așa cum este consacrat de Constituție.
Acest motiv de recurs nu subzist în cauz.
În aceste limite, recurenta invoc faptul c nu i se poate imputa angajatorului vreo vin dac dintr-un motiv obiectiv, având o cauz real și serioas nu se poate conforma dispoziției instanței de reintegrare a contestatorului în funcția avut anterior concedierii. Deși, instanța susține recurenta, a dispus anularea concedierii dispus de aceasta ca nelegal și netemeinic, nu mai putea îns hotrî reîncadrarea în funcție pe același post dac între momentul concedierii și cel al pronunțrii hotrârii, contractul individual de munc a încetat de drept pe un alt temei, fr legtur cu persoana salariatului.
Ori, dispoziția instanței de reintegrare a contestatorului în funcția deținut anterior concedierii, ca efect al anulrii deciziei de concediere nu echivaleaz cu o imixtiune a instanței în sfera altei autoritți în stat, executiv sau legislativ, așa cum este consacrat de Constituție. Aceast dispoziție pune eventual problema cenzurrii hotrârii instanței de fond din perspectiva art.304 pct.9 Cod pr.civil, aspect ce va fi analizat în cadrul motivului doi de recurs.
În limitele acestui motiv de recurs, Curtea noteaz c o hotrâre este dat cu înclcarea sau aplicarea greșit a legii, atunci când nesocotește o norm de drept substanțial, fie atunci când interpreteaz greșit o norm juridic aplicabil. Prin urmare, instanța ar fi culpabil când ignor o lege ce este în vigoare la data judecții sau când recurge la texte de lege aplicabile litigiului, dar le d o greșit interpretare.
Aceast critic de recurs nu este întemeiat. Prima instanț a realizat o corect aplicare și interpretare a dispozițiilor art.78 Codul Muncii incidente în cauz, întrucât în materia litigiilor de munc, instanțele judectorești nu pot decât s se conformeze dispozițiilor imperative ale Codului muncii, printre care se regsește și textul precitat.
În situația în speț, instanței de judecat îi este imposibil s stabileasc modalitatea concret, efectiv, în care trebuie pus în executare dispoziția de reintegrare a intimatului-contestator, în primul rând pentru c atribuții în acest sens are doar angajatorul Camera de Comerț și Industrie a României, prin reprezentanții si și în al doilea rând, deoarece aceast instituție face parte din categoria organelor puterii executive (situație în care nici o instanț nu poate realiza mai mult decât îi permite legea - respectiv art.78 alin.2 Codul Muncii ), cci ar însemna s își depșeasc atribuțiile și s intre în domeniul altei puteri de stat, ceea ce de altfel susține și recurenta c nu ar fi posibil prin invocarea art.304 pct.4 Cod pr.civil.
Dificultțile invocate de recurent în ce privește punerea în executare a dispoziției de reintegrare nu sunt reale, ci doar aparente, întrucât la o interpretare riguroas a art.78 alin.2 Codul Muncii rezult c acest text reprezint aplicațiunea în domeniul dreptului muncii a unuia dintre principiile din materia nulitții efectelor actelor juridice civile, potrivit cu care prțile trebuie puse în situația anterioar emiterii actului juridic nul, ca și cum acest act nu ar fi existat niciodat (în cauz - Dispoziția nr.64/25.02.2008).
Ori, tocmai aceasta a dispus prima instanț ca efect al anulrii deciziei contestate, respectiv repunerea prților în situația anterioar emiterii actului juridic nul, prin reintegrarea contestatorului pe postul și funcția deținut anterior concedierii, neavând relevanț pe acest aspect desființarea structurii în care figura contestatorul din organigrama de la data de 15.01.2008.
Sub acest aspect, se impune a se reține și incidența în cauz a jurisprudenței, în concret a cauzei Ștefnescu contra României, publicat în Monitorul Oficial - Partea I nr.617/22.08.2008, obligatorie pentru instanțele românești conform art.53 din Convenția European a Drepturilor Omului, ce relev o situație similar celei deduse judecții, respectiv refuzul autoritților de a-l reintegra pe contestatorul din cauza respectiv, domnul Ștefnescu, pe postul deținut anterior, ca efect al desființrii direcției în care lucra acesta și a fostului minister.
Cum Convenția a devenit parte a dreptului intern are aplicabilitate direct în sistemul român de drept atât prin dispozițiile conținute de textul propriu-zis al acesteia și al protocoalelor adiționale, cât mai ales prin practica judiciar dezvoltat de Curtea European a Drepturilor Omului.
De altfel, textul sus citat oblig statele s se conformeze hotrârilor Curții în litigiile în care sunt prți inclusiv în cauza Ștefnescu contra României.
Drept urmare, cum în aceast cauz s-a dispus reintegrarea contestatorului în postul avut anterior concedierii, chiar în condițiile desființrii Direcției în care activa acesta și a fostului minister, prin similitudinea de situație și ca efect al aplicrii directe în dreptul intern a jurisprudenței, în speț și a cauzei Ștefnescu contra României, pentru aceleași argumente reținute în aceast cauz, evident c angajatorul era obligat, așa cum corect a dispus prima instanț s-l reintegreze pe contestator pe funcția și postul avut anterior concedierii.
Nu pot fi reținute nici aprrile recurentei, în sensul c încetarea contractului de munc s-ar fi realizat cu respectarea dispozițiilor art.63 alin.2 prin raportare la art.61 lit.d Codul Muncii, ce nu prevd condiția existenței unui raport sau sesizri care s determine declanșarea procedurii prealabile de evaluare.
Ori, în situația concedierii pentru necorespundere profesional, procedura de evaluare profesional este cea stabilit prin negocieri de ctre partenerii sociali la nivel național și de ramur și se concretizeaz prin Regulamentul Intern.
În speța dedus judecții îns, prin dispozițiile Regulamentului Intern așa cum legal a statuat tribunalul, s-a încercat concedierea salariaților, dar nu pentru necorespundere profesional, ci ca urmare a reorganizrii structurilor funcționale ale societții.
În acest sens, trebuie avut în vedere c procedura de evaluare ar fi trebuit s permit salariatului s-și motiveze actele, faptele de necorespundere profesional, pentru a-i permite angajatorului s cunoasc toate circumstanțele ce au determinat neîndeplinirea ulterioar a sarcinilor de serviciu, cerinț de asemenea neîndeplinit în cauz. Raportat la aceste considerente, evident c obținerea mediei de 5,5 puncte la o testare de evaluare profesional fr a stabili dac este teoretic, practic, nu era de natur a justifica msura concedierii, întrucât, cum legal a statuat tribunalul necorespunderea profesional trebuie atestat printr-un complex de teste ce presupune examinarea scris, oral, practic, conform Contractului colectiv de munc la nivel național pe anii 2007-2010, testare ce nu a fost realizat în cazul intimatului-contestator, pe toate aspectele menționate.
Nu trebuie neglijat c instanța de recurs, în baza art.3041Cod pr.civil, poate analiza legalitatea și temeinicia deciziei de concediere, sub toate aspectele și în acest context va constata c Decizia nr.64/25.02.2008 emis de recurenta-intimat este nul absolut pentru neîndeplinirea condiției motivrii în fapt prevzut de art.62 (2) Codul Muncii, aspect invocat de altfel în fața instanței de fond de contestator, cât și prin întâmpinarea formulat în recurs.
Din analiza deciziei de concediere, Curtea va constata c aceasta nu este motivat în fapt, simpla artare a împrejurrii c încetarea contractului de munc al contestatorului este urmarea necorespunderii profesionale, întemeiat pe dispozițiile art.61 lit.d, art.63 alin.2 și art.73 Codul Muncii, nu constituie o motivare corespunztoare, întrucât nu se individualizeaz actele, faptele de necorespundere profesional, carențele profesionale ale salariatului, acesta având dreptul de a cunoaște motivele care justific msura încetrii contractului su individual de munc.
Faț de aspectele de fapt și de drept mai sus redate, Curtea apreciaz c legal a statuat tribunalul c msura concedierii contestatorului este atât nelegal, cât și netemeinic și corect s-a dispus anularea sa. Drept urmare, în baza art.312 alin.1 Cod pr.civil, va respinge recursul ca nefondat, menținând ca legal și temeinic sentința atacat, neexistând o imixtiune a instanței în activitatea altei autoritți de stat și fiind pronunțat cu interpretarea și aplicarea corect a legii.
Fiind în culp procesual, în baza art.274 Cod pr.civil, Curtea va obliga recurenta la plata ctre intimat a cheltuielilor de judecat ocazionate de prezentul litigiu, respectiv suma de 3.000 lei reprezentând onorariu avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-intimat CAMERA DE COMERȚ ȘI INDUSTRIE A ROMÂNIEI, împotriva sentinței civile nr.2065 din 12 martie 2009, pronunțat de Tribunalul Bucure ști - Secția a VIII Conflicte de Munc și Asigurri Sociale în dosarul nr.10864/3/LM/2008, în contradictoriu cu intimatul-reclamant .
Oblig recurenta la 3000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecat ctre intimat.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public azi 15.10.2009.
PREȘEDINTE JUDECTOR JUDECTOR
GREFIER
Red.LU.
Dact.LG/2 ex./27.10.2009
Jud.fond:;
Președinte:Elena Luissa UdreaJudecători:Elena Luissa Udrea, Liviu Cornel Dobraniște
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 4524/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 2030/2009. Curtea... → |
|---|
