Contestație decizie de concediere. Decizia 4524/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCURE ȘTI
SECȚIA A VII-A CIVIL ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNC SI ASIGURRI SOCIALE
Dosar nr-(2361/2009)
DECIZIA CIVIL NR.4524/
Ședința public de la 17.06.2009
Curtea constituit din:
PREȘEDINTE: Maria Ceaușescu
JUDECTOR - -
JUDECTOR - -
GREFIER - -
Pe rol pronunțarea deciziei civile privind recursul declarat de recurentul-contestator GOAT împotriva sentinței civile nr.1354/18.02.2009 pronunțate de Tribunalul Bucure ști -Secția a VIII-a Conflicte de Munc și Asigurri Sociale în dosarul nr.42007/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimata BANCA COMERCIAL SA.
Dezbaterile de fond și susținerile prților au avut loc în ședința public din data de 10.06.2009, consemnate în încheierea de ședinț la acea dat, parte integrant din prezenta, când instanța, pentru a da posibilitatea intimatei s depun la dosar concluzii scrise, a amânat pronunțarea decizie civile la data de 17.06.2009, când a hotrât urmtoarele:
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de faț constat urmtoarele:
Prin sentința civil nr.1354/18.02.2009 pronunțat în dosarul nr-, Tribunalul Bucure ști Secția a VIII a Civil și pentru Cauze privind Conflicte de Munc și Asigurri Sociale a respins ca neîntemeiat cererea de chemare în judecat formulat de contestatorul în contradictoriu cu intimata Banca Comercial SA; a obligat contestatorul la 2500 lei cheltuieli de judecat faț de intimat.
Analizând fapta svârșit de contestator în raport de prevederile art.263 alin.2 din Codul muncii Tribunalul a reținut c acesta a svârșit o acțiune în timpul derulrii raporturilor de munc, cu vinovție, prin care a înclcat prevederile art.37 din Regulamentul intern și dispozițiile pct.2 din codul d e conduit.
În speț nu are relevanț c nu s-a dispus începerea urmrii penale împotriva contestatorului și nici împrejurarea c obiectul respectiv se încadreaz în categoria jucriilor faț de faptul c salariatul a traversat holul sucursalei bncii cu un obiect ce putea tulbura ordinea și liniștea public a clienților posibili ai intimatei.
Analizând susținerile contestatorului în ceea ce privește modalitatea de efectuare a cercetrii disciplinare în raport de actele de la dosar s-a constatat c angajatorul a respectat dispozițiile art.267 din Codul muncii.
Contestatorul a fost inițial convocat pentru efectuarea procedurii cercetrii disciplinare la data de 07.04.2008, apoi reconvocat ca urmare a suspendrii temporare a contractului individual de munc al contestatorului datorit incapacitții temporare de munc a salariatului.
Prin cererea de chemare în judecat, contestatorul nu a invocat o nerespectare a dispozițiilor art.267 din Codul muncii, ci a precizat c a fost convocat de mai multe ori cu mențiunea c la convocarea inițial din 07.04.2008 comisia nu s-a prezentat.
Comisia de cercetare prealabil a fost numit prin ordinul nr.125/01.08.2008, din cadrul ei fcând parte directorul general adjunct, un referent bancar, șeful departamentului juridic și reprezentantul salariaților.
Procesul verbal întocmit de comisia de cercetare prealabil este din data de 06.10.2008.
Contestatorul a dat o not explicativ prin care a artat c obiectul cu care a ptruns în incinta sucursalei era de fapt o jucrie.
Aceast aprare a contestatorului a fost înlturat faț de prevederile art.40 lit. i) și l) din Regulamentul intern al deoarece s-a apreciat c reprezint manifestri care aduc atingere prestigiului bncii și nerespectarea dispozițiilor prevzute de procedura referitoare la obligațiile salariaților precum și a reglementrilor interne ale bncii.
Coroborând probele administrate în cauz s-a reținut c fapta descris în decizia contestat constituie abatere disciplinar, c angajatorul a respectat dispozițiile art.267 din Codul muncii iar sancțiunea a fost aplicat avându-se în vedere dispozițiile art.266 din Codul muncii, respectiv gradul de vinovție al salariatului, comportarea general în serviciu a acestuia, faptul c anterior a mai fost sancționat și împrejurrile concrete în care a fost svârșit fapta.
Aspectele invocate de ctre contestator privind starea precar a sntții nu au relevanț asupra legalitții și temeiniciei msurii dispuse de ctre angajator de sancționare a contestatorului cu desfacerea disciplinar a contractului individual de munc.
Aspectul prezentat de ctre contestator în cererea de chemare în judecat și nedovedit privind hrțuirea sa nu constituie un element care s-l determine pe contestator s svârșeasc fapta reținut prin decizia contestat.
Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs reclamantul invocând dispozițiile art. 304 pct. 9. pr. civ.
În susținerea recursului a artat c în mod greșit instanța de judecata a respins ca neîntemeiata contestația împotriva deciziei de concediere nr. 147/06.10.2008, emisa de intimata, apreciind ca recurentul se face vinovat de svârșirea abaterii disciplinare ce i se imputa, constând in faptul c, prin intrarea acestuia in banca cu o așa zis sabie, a svârșit infracțiunea prevzuta de art.11pct.1 din Legea nr.61/1991.
Din împrejurrile concrete in care a fost svârșita presupusa fapta incriminata de intimata, reiese fr dubiu ca nu a svârșit acte imorale, violente, degradante, nu a tulburat ordinea si liniștea publica, in susținerea afirmațiilor recurentului venind si declarația martorului, data in fata instanței de judecata, rezoluția procurorului de neîncepere a urmririi penale împotriva acestuia, declarațiile martorilor date la parchet, procesul - verbal întocmit de organul de cercetare penala in urma vizionarii imaginilor video puse la dispoziția Parchetului de ctre intimata.
În mod greșit instanța de fond a apreciat ca recurentul înclcat dispozițiile art.37 din Regulamentul intern al intimatei si pct.22 din codul d e conduita al bncii, dispoziții invocate de intimata in decizia de concediere.
Art. 37 prevede, astfel, in mod expres si limitativ, care sunt obiectele interzise a fi introduse in banca, respective materialele toxice si inflamabile. Recurentul a fost sancționat disciplinar cu desfacerea contractului individual de munca pentru fapta de a fi introdus un obiect de jucrie in banca, invocându-se cu rea-credinț dispozițiile art. 37.
Având in vedere caracterul sancționator al normei interne, sancțiune care recurentului îi afecteaz unul din drepturile sale fundamentale, si anume dreptul la munca, norma in cauza este de stricta si de imediata aplicare, nefiind permisa o aplicare extinsa a acesteia si la fapte neprevzute de norma in cauza.
De asemenea, intimata nu a fcut in niciun fel dovada ca prin fapta de a intra cu un obiect de jucrie in sucursala bncii, s-au comis acte imorale, violente, degradante sau alte fapte contrare prevederilor legale in vigoare.
În ceea ce privește pct. 2.2 din codul d e conduita al bncii, invocat de intimata si de instanța de fond in motivarea hotrârii sale, acestea sunt niște prevederi de ordin general, ele fiind detaliate ulterior in cuprinsul capitolului respectiv si sunt prevederi pe care recurentul nu le-a înclcat.
A mai reținut instanța de judecata ca nu are relevanta faptul ca nu s-a dispus începerea urmririi penale împotriva recurentului si nici faptul ca obiectul respectiv se încadreaz in categoria jucriilor, fata de faptul ca a traversat holul sucursalei bncii cu un obiect ce putea tulbura ordinea si liniștea publica a clienților posibili ai intimatei.
Aceasta motivare a instanței de fond este nefondata, atâta vreme cat in rezoluția Parchetului de pe lâng Judectoria sector 4 B se precizeaz ca "nu a folosit acea sabie nici pentru a lovi, nici pentru a amenința sau pentru a induce cuiva o stare de temere, astfel încât modul cum a acționat nu ar fi putut conduce la primejduirea vieții sau integritții corporale a persoanelor sau la tulburarea ordinii si liniștii publice."
Reiese astfel, indubitabil, ca fapta recurentului nu ar fi putut tulbura liniștea si ordinea publica, iar instanța civila trebuia sa seama de rezoluția Parchetului de pe lâng Judectoria Sector 4, care clarifica aspectul de natura penala al faptei imputate, aspect invocat de ctre intimata in cuprinsul deciziei de sancționare.
Recurentul a apreciat ca in mod greșit instanța de fond a înțeles sa nu seama de rezoluția Parchetului - care confirma propunerea organului de cercetare penala de neîncepere a urmririi penale fata de recurent, sub aspectul svârșirii infracțiunii prevzute de art.11, pct.1 din Legea nr.61/91 - si, reinterpretând probele, a apreciat in mod greșit ca fapta recurentului de a intra cu o jucrie inofensiva in incinta sucursalei bncii, putea tulbura liniștea si ordinea publica.
Mai mult, intimata nu a formulat plângere împotriva rezoluției Parchetului de pe lâng Judectoria sector 4, acceptând astfel concluziile procurorului ca recurentul nu putea, prin fapta sa, s liniștea si ordinea publica, amenința pe cineva sau institui o temere cuiva.
Recurentul insist asupra aspectelor de natura penala a presupusei fapte svârșite de acesta, deoarece intimata a înțeles s-si motiveze decizia de a îl concedia pe recurent prin caracterul penal al faptei svârșite de acesta, aspect invocat de intimata in cuprinsul deciziei de sancționare, aspect invocat in mod tendențios si greșit, - deoarece si-a motivat decizia pe presupusa lips a pericolului social a faptei svârșite de recurent, fapt încadrat la art. 11lit. din pr. pen. situație nereala, deoarece din analiza rezoluției procurorului rezulta ca s-a dispus neînceperea urmrii penale in baza art.10 lit. pr. pen.
Mai mult, din cuprinsul rezoluției procurorului, din declarațiile martorilor si din procesul-verbal întocmit de organul de cercetare penala cu privire la vizionarea imaginilor video depuse de intimata, reiese ca nu a amenințat pe cineva, ca nu s-a certat cu cineva; totodat, din nicio proba aflata la dosar nu reiese ca singurul client al bncii aflat in sucursala ar fi sesizat ca cineva a intrat cu o așa zisa sabie in banca.
Totodat recurentul a învederat instanței de recurs ca intimata nu a dovedit in niciun fel așa zisul prejudiciu suferit, singurul client aflat in banca nu a avut nicio reacție la intrarea recurentului in banca.
De altfel, instanța de fond nu a respectat principiului egalitții de tratament a prților din proces, apreciind in situații identice cu masuri diferite, astfel ca in situația invocata de intimata, privind atingerea prestigiului sau, a apreciat ca exista acest fapt, dar nu l-a motivat, cu toate ca nu a fost probat in vreun fel, iar in situația recurentului, atunci când a susținut ca prestigiul su a fost atins prin acțiunile intimatei, a apreciat ca acest fapt este nedovedit, nu si-a motivat decizia si nu artat motivele pentru care i-a înltur probele depuse.
Mai mult, paznicul sucursalei i-a permis sa intre nestânjenit in banca, neavând, potrivit declarației sale, nicio reacție si nici nu rezulta ca acesta ar fi fost sancționat in vreun fel ca urmare a faptului ca i-a permis accesul cu acea jucrie - chiar acesta declarând ca prea sa fie o sabie - in incinta bncii.
De altfel, in tot cuprinsul hotrârii instanța de fond folosește exprimri de genul "putea s", " prea s", verbe la timpul trecut - modul imperfect, care exprima o presupunere, o supoziție, pe baza crora ia o decizie, cu toate ca, dat fiind caracterul sancționator al faptei recurentul se bucur de o prezumție de nevinovție, ce nu poate fi rsturnata numai prin presupuneri si supoziții. Din contra, aceste presupuneri si supoziții, atâta vreme cat nu sunt certitudini, in mod firesc ar trebui sa opereze in favoarea recurentului, potrivit principiului " in dubio pro reo ".
Daca instanța de fond ar fi analizat in mod temeinic probele aflate la dosar, ar fi observat ca, tocmai datorita împrejurrilor in care a fost svârșita, așa zisa fapta nu poate fi o abatere disciplinara, cu atât mai mult o abatere disciplinara.
În ceea ce privește comportarea general in serviciu a recurentului, - pe care instanța de fond o invoca in motivarea respingerii contestației acestuia - aceasta a fost ireproșabila, și-a îndeplinit întotdeauna sarcinile de serviciu cu profesionalism si a fcut tot posibilul sa suplineasc lipsa mijloacelor necesare desfșurrii in bune condiții a relațiilor cu clienții pentru a nu crea o imagine proasta bncii, prin faptul ca s-a deplasat la întâlnirile cu aceștia întrucât nu îi fusese pus la dispoziție un autoturism de serviciu - cu autoturismul personal, pe banii acestuia, si nu cu tramvaiul sau autobuzul, recurentul a cumprat din bani proprii spun, prosoape pentru clienții bncii, a împrțit in intersecții pliante cu produsele bncii
Totodat, instanța de fond se afla intr-o eroare atunci când afirma ca recurentul a mai fost sancționat anterior, motiv care nici mcar nu este invocat in cuprinsul deciziei de desfacere a contractului de munca.
Desfacerea anterioara a contractului recurentului de munca pe motive disciplinare a fost abuziva si nelegala, decizia prin care i s-a aplicat aceasta sancțiune fiind anulata prin sentința civila nr. 2402/06.12.2007 a Tribunalului Bucure știr masa irevocabila prin respingerea recursului declarat de intimata de ctre Curtea de Apel.
Mai mult, instanța de fond face o apreciere greșita a dispozițiilor art.266 Codul muncii, astfel ca trebuia sa seama de împrejurrile svârșirii faptei si anume acelea ca obiectul era de jucrie si ca îi fusese fcut cadou de un amic si ca nu a amenințat pe nimeni, ca nu a tulburat liniștea sau ordinea publica, ca nu a insuflat vreo temere cuiva, de faptul ca nu a acționat cu intenție, deoarece a dorit sa duc acel obiect inofensiv in birou, deoarece fr sa fi fost anunțat in prealabil, îi fusese druit.
De asemenea, instanța, în mod greșit, a apreciat ca prevederile art.63 Codul muncii au fost respectate, deoarece nu reiese din cuprinsul deciziei de sancționare c ar mai fi fost sancționat disciplinar anterior.
Totodat, instanța de fond a apreciat in mod greșit faptul ca aspectele privind hrțuirea recurentului de ctre angajator ar fi nedovedite, deoarece pe de o parte a depus înscrisuri suficiente din care reies atât actele de hrțuire a recurentului, cat si efectele acestora asupra sntții acestuia, iar pe de alta parte, ținând seama de complexitatea cauzei, de obiectul procesului - hrțuirea - de faptul ca hrțuirea consta in fapte ale angajatorului care uneori pot îmbrca aspecte aparent legale, constând in general din acțiuni interne ale angajatorului, care in raport de funcția acestuia deținuta in banca - director de sucursala - cu greu pot fi dovedite prin martori - deoarece actele si faptele au loc la un nivel ridicat in structura organizaționala a bncii, respectiv la nivelul conducerii generale a bncii - se impunea admiterea probei cu interogatoriul, proba solicitat de ctre recurent, in cursul judecrii cauzei la instanța de fond.
Recurentul nu a invocat aspectele privind hrțuirea ca pe o împrejurare de natura sa îl exonereze de rspunderea disciplinara, astfel cum greșit susține instanța de fond, ci ca o motivarea a solicitrii adresate instanței de fond prin cererea introductiva ca aceasta sa oblige intimata la plata de daune morale.
Instanța de fond era obligata sa cerceteze in profunzime faptele relatate de recurent si probate prin înscrisurile depuse la dosar si sa observe ca faptele de hrțuire sunt anterioare emiterii deciziei de concediere, ca ele au avut loc pe fondul unui conflict declanșat de ctre angajator in luna iulie 2007, prin desfacerea abuziva a contractului recurentului de munca, decizie anulata de ctre instanța de judecata tot pentru motive ce țin de modalitatea angajatorului de a denatura realitatea si de a se folosi de acte in aparenta legale pentru a-si motiva deciziile, potrivit principiului "scopul scuza mijloacele ".
Hotrârea nu cuprinde motivele pe care se sprijin sau cuprinde motive contradictorii ori strine de natura pricinii - art. 304 pct. 7. pr. civ.
Instanța de fond a fost investita prin cererea introductiva cu judecarea a 4 capete de cerere, dintre care 2 principale (1 și 4 ) si 2 accesorii (2 și 3) captului 1 de cerere.
În mod greșit instanța de fond, respingând captul 1 de cerere, a respins, pe cale le consecința, ca neîntemeiat, si captul 4 de cerere.
Recurentul a învederat instanței de judecata ca, captul 4 de cerere este, un capt de cerere principal, nefiind accesoriu captului 1 de cerere.
Prin captul 4 de cerere recurentul a solicitat obligarea intimatei la plata de daune morale in cuantum de 300.000 lei, pentru daune morale cauzate ca urmare a acțiunilor intimatei ce au un caracter de hrțuire si de șicanare de la reintegrarea in funcție, dispusa pe cale judectoreasca, si pana la desfacerea contractului de munca prin Decizia nr.147/06.10.2008.
Astfel, șicanele si hrțuirea la care a fost supus dup reintegrarea in funcție, refuzul de a i se pune la dispoziție mijloacele necesare exercitrii in bune condiții a funcției (împiedicarea accesului la exercitarea profesiei), refuzul de a fi repus in toate drepturile avute înainte de desfacerea disciplinara, nelegala si abuziva, a contractului de munca din luna iulie 2007, refuzul de a-i acorda concediul de odihna, refuzul de a-i elibera cartea de munca, sesizrile tendențioase fcute la BNR, convocrile la cercetare disciplinara fcute in perioada concediilor medicale au dus Ia degradarea strii recurentului de sntate, i-au creat un stres puternic fapte dovedite prin actele medicale, recurentul fiind internat câteva luni de zile la un spital de boli psihice.
Recurentul a menționat ca la data reintegrrii in munca a fost supus unui control medical de ctre angajator ( 28 martie 2008) in urma cruia a putut ocupa postul de director de banca si, mai mult, in data de 17.06.2008 a adus la cunoștința angajatorului, potrivit obligațiilor de serviciu, faptul ca au intervenit modificri ale strii de sntate, ce pot fi incompatibile cu funcția deținuta, iar acesta nu a luat nicio msur.
Totodat, angajatorul i-a modificat atribuțiile de serviciu, in sensul ca i le-a diminuat, a refuzat sa-i pun la dispoziție toate mijloacele necesare ducerii la îndeplinire a mandatului de director (acces la email, sigiliu, telefon, mașina), creând astfel premisele unei viitoare sancțiuni disciplinare cauzate de neîndeplinirea obiectivelor profesionale, punându-l in situații penibile fata de clienți.
De bun-credinț fiind, recurentul a încercat sa suplineasc lipsa acestor mijloace pentru a nu crea o imagine proasta bncii.
Mai mult, avea zile de concediu de odihna neefectuat din anul 2007 si in plus angajatorul îi mai și condiționa aprobarea cererii de concediu.
Msura luata de angajator are fr dubiu un caracter de hrțuire, fiind evident ca la numai 2 zile de la întoarcerea recurentului la serviciu, dup ce câștigase un proces cu acesta, era dornic sa își fac meseria in bune condiții si sa nu aib niciun fel de conflicte cu acesta.
Pe aceeași linie de șicanare, a primit numeroase convocri la cercetare disciplinara, cu toate ca era in concediu medical.
Toate aceste aspecte le-a învederat instanței de fond, atât in contestația formulata, cat si in concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, dar instanța de fond, in mod greșit, a apreciat pentru motive ce nu sunt precizate in hotrârea sa, in totala contradicție cu cele învederate de recurent si cu actele depuse la dosar in susținerea afirmațiilor sale ca solicit daune morale ca urmare a desfacerii contractului de munca si, drept consecința, respingând cererea de anulare a deciziei nr. 147/2008 de concediere a recurentului, a respins, in mod greșit, si cererea de acordare a daunelor morale.
Pentru aceste motive recurentul a apreciat ca instanța de fond nu numai ca a respins in mod greșit captul 4 de cerere, dar nici nu si-a motivat respingerea acestuia.
Analizând actele și lucrrile dosarului din perspectiva criticilor formulate, dar și a dispozițiilor art. 3041, Curtea reține urmtoarele:
Din punctut de vedere al legalitții emiterii ei, decizia de sancționare contestat în prezenta cauz nu comport critici.
În ceea ce privește, îns, temeinicia msurii dispuse, Curtea gsește c Tribunalul nu a reușit s analizeze judicios și coroborat probele administrate, iar în cauz lipsesc elementele esențiale ale rspunderii disciplinare, și anume abaterea și vinovția.
Astfel, hotrârea tribunalului se întemeiaz pe reținerea faptului c recurentul-contestator a înclcat prevederile art. 37 din Regulamentul intern și dispozițiile art. 2 din codul d e conduit.
Temeiul juridic al deciziei de sancționare, astfel cum este inserat în cuprinsul acesteia, îl reprezint dispozițiile art. 264 alin. 1 lit. f) din Codul muncii, coroborat cu dispozițiile art. 37 din Regulamentul Intern al Bncii și pct. 22 din codul d e conduit al Bncii.
Nu exist îns la dosar nicio prob din care s rezulte c s-ar fi adus atingere concordanței care trebuie s existe între comportamentul profesional și relațiile de serviciu și cadrul legislativ general, reglementrile și chiar reglementrile interne ale bncii intimate.
Intimata nu a dovedit, iar tribunalul nu a artat în considerentele sentinței prin ce a fost afectat buna desfșurare a activitții în incinta bncii și nici ce este "imoral, violent sau derogatoriu" în gestul recurentului de a trece prin banc (de la intrare, unde nu a fost oprit de portar, pân în biroul su)cu un obiect de jucrie care reprezint o sabie de vreme ce aprea cu prisosinț evident c era vorba de o jucrie.
De asemenea, nu s-a artat în ce msur sus-menționatul gest este contrar prevederilor legale în vigoare.
Greșit a apreciat tribunalul ca fiind nerelevant rezoluția Parchetului de pe lâng Judectoria Sectorului 4, pentru c de vreme ce nu s- gsit vreun grad de pericol social în gestul de a duce în birou o sabie de jucrie este evident c nici abaterea nu poate constitui aceast presupus fapt.
Dispozițiile din Legea nr. 61/1991 invocat în cuprinsul deciziei de concediere referitoare la "portul, fr drept, în locuri și împrejurri în care s-ar putea primejdui viața sau integritatea corporal a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea și liniștea public, a cuțitului, pumnalului, șișului, boxului, castelului ori a altora asemenea obiecte fabricate sau confecționate anume pentru tiere, înjunghiere sau lovire" nu au nicio relevanț în cauz, recurentul nu "purta" acea sabie de jucrie, ci o ducea în biroul s dup cum este în afara oricrui dubiu c nu putea primejdui viața sau integritatea fizic a cuiva, deoarece este vorba de o jucrie pentru copii care nu taie, înjunghie sau lovește.
Cât privește enumerarea "cuțit, pumnal, șiș, box, castel", acestea nu pot primi nicidecum o jucrie, tocmai pentru c aceasta din urm nu este fcut s "taie, împung sau loveasc", tot deoarece, fiind destinat copiilor, ea trebuie s fie conform cu normele de executare a jucriilor.
O jucrie este destinat copiilor de vârste mici, pesemne datorit faptului c aparența ei nu mai poate pcli și, astfel trezi interesul copiilor ce se maturizeaz.
Aceasta pentru c normele de protecție în vigoare ajung s deprteze jucria de imaginea obiectului - arm în aceeași msur în care o apropie de imaginea unui coupe-papier.
Lsând la o parte faptul c puține sunt obiectele care nu ar putea fi folosite drept arme, pare indubitabil c un coupe-papier veritabil se apropie pân la confuzie de aparența (și funcționalitatea) unui stilet, fr a se putea, totuși, susține în chip rezonabil c prezența pe un birou sau ghișeu al bncii ar prejudicia imaginea acesteia.
Faț de acestea, Curtea apreciaz c msura concedierii nu este temeinic, astfel c este lovit de nulitate absolut și, în temeiul art. 78 Codul munci, urmeaz a fi admis contestația și, la solicitarea contestatorului s oblige angajatorul la plata unei despgubiri egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul, începând cu data concedierii și pân la data pronunțrii acestei hotrâri (17.06.2009).
Curtea reține c recurentul-contestator a artat c nu solicit reintegrarea pe postul deținut anterior.
Cât privește cererea de acordare a daunelor morale, Curtea apreciaz c, având în vedere scopul reparator, moral, al acestora, acordarea daunelor morale trebuie s se întemeieze pe o legtur de cauzalitate dovedit între vtmarea pretins de ctre salariatul care le solicit și fapta angajatorului, de natur a produce pretinsa vtmare.
În aceast situație, sarcina probei revine chiar salariatului care se pretinde lezat.
În speț, dovada determinrii, lezrii imaginii recurentului prin msura desfacerii disciplinare a contractului colectiv de munc chiar în situația dat a constatrii nelegalitți deciziei, nu a fost realizat de ctre recurent, cruia îi incumb sarcina probei, conform art. 1169. civil Pentru aceste motive aceasta a fost respins.
Pentru considerentele artate și în temeiul art. 312 alin. 1. pr. civ. rap. la art. 304 pct. 9, recursul va fi admis iar sentința atacat va fi modificat în sensul artat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-contestator GOAT împotriva sentinței civile nr.1354/18.02.2009 pronunțate de Tribunalul Bucure ști -Secția a VIII-a Conflicte de Munc și Asigurri Sociale în dosarul nr.42007/3/LM/2008 în contradictoriu cu intimata BANCA COMERCIAL SA.
Modific sentința recurat în sensul c:
Admite contestația formulat.
Anuleaz Decizia nr. 147/06.10.2008 emis de intimat.
Oblig recurenta la plata ctre contestator a unei despgubiri egale cu drepturile materiale indexate, majorate și actualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat salariatul de la data emiterii deciziei anulate pân la data pronunțrii 17.06.2009.
Oblig intimata s înlture mențiunile referitoare la decizia anulat din carnetul de munc al contestatorului.
Respinge captul de cerere având ca obiect plata daunelor morale ca neîntemeiat.
Irevocabil.
Pronunțat în ședinț public, azi 17.06.2009.
PREȘEDINTE JUDECTOR JUDECTOR
GREFIER
Red.LH/th.red.
2ex-03.09.2009
Jud. fond:
Președinte:Maria CeaușescuJudecători:Maria Ceaușescu, Amelia Farmathy, Lizeta Harabagiu
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 50/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 5660/2009. Curtea... → |
|---|
