Contestație decizie de concediere. Decizia 567/2008. Curtea de Apel Alba Iulia
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ALBA IULIA
SECȚIA PENTRU CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR.567/2008
Ședința publică din 15 Mai 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Victor Crețoiu JUDECĂTOR 2: Monica Maria Mureșan
- - - - JUDECĂTOR 3: Nicoleta Vesa
- - - judecător
- - - - grefier
Pe rol se află pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Copșa împotriva sentinței civile nr.1370/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din 8 mai 2008, care face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA DE APEL
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea în conflict de drepturi înregistrată pe rolul Tribunalului Sibiu sub nr- reclamantul a chemat în judecată pârâta SC SA ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea deciziei nr. 192/8.08.2007 și încadrarea în muncă conform cu decizia organelor de expertiză medicală nr. 5222/30.07.2008 și cu pregătirea profesională, cu plata drepturilor bănești de care a fost privat până la data reîncadrării, actualizate și indexate.
În subsidiar s-a solicitat ca în situația în care se va menține decizia contestată să fie obligată pârâta la plata drepturilor bănești prevăzute în CCM la nivelul societății în cazul încetării contactului individual de muncă din motive neimputabile salariatului.
În motivarea acțiunii se arată că la emiterea deciziei nu au fost respectate dispozițiile art. 64 din Codul muncii, societatea neoferind reclamantului un post de muncă corespunzător.
Pârâta a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât reclamantul a fost declarat inapt pentru muncă în condiții deosebite și deși societatea i-a oferit un post, reclamantul a dovedit că este total nepregătit pentru a ocupa o funcție de subinginer.
Prin sentința civilă nr. 1370/2007 Tribunalul Sibiua admis în parte acțiunea formulată de reclamant în sensul că a anulat decizia nr. 152/2007 emisă de pârâtă, s-a dispus reîncadrarea reclamantului în funcția deținută anterior cu obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale cuvenite începând cu 8.08.2007 și până la reîncadrarea efectivă, indexate, majorate și reactualizate. A fost respinsă în rest acțiunea.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut, pornind de la dispozițiile art. 61 litera c și art. 64 Codul muncii, că pârâta a nesocotit la emiterea deciziei contestate prevederile alin. 1 și 2 ale art. 64 Codul muncii. Mai mult, la dosar nu există nici o decizie a organelor de expertiză medicală, la baza deciziei stând un bilet de ieșire din spital. Chiar dacă documentele medicale de la dosar ar fi calificate ca fiind o decizie a organelor de expertiză medicală - modalitatea de a sigura angajatului un alt loc de muncă nu este una legală, postul fiind oferit în data de 9.03.2007, iar concluziile medicale datând din lunile iulie-august.
Totodată, pârâta nu a făcut dovada că nu mai dispune de locuri de muncă vacante compatibile cu pregătirea profesională sau capacitatea de muncă a salariatului.
Potrivit textului legal indicat obligația propunerii unei munci corespunzătoare este prealabilă aplicării măsurii desfacerii contractului individual de muncă și ca atare neîndeplinirea acesteia atrage nulitatea măsurii deoarece deN. angajatorului trebuie să fie efectiv și să nu aibă un caracter formal ca și în cazul dedus judecății.
În consecință prima instanță a anulat decizia emisă la 8.08.2007 cu obligarea intimatei la reîncadrarea reclamantului în funcția avută anterior precum și la plata drepturilor salariale cuvenite conform dispozițiilor art. 78 Codul muncii.
Solicitarea contestatorului de a fi reîncadrat conform deciziei nr. 5222/2007 a fost respinsă cu motivarea că aceasta reprezintă doar o recomandare medicală în baza căreia angajatorul are posibilitatea și obligația de aof olosi și aplica cu respectarea prevederilor art. 64 Codul muncii.
Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâta SC SA Copșa, prin care a solicitat admiterea recursului, modificarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamant și în consecință menținerea deciziei de desfacere a contractului individual de muncă nr. 152/2007 ca temeinică și legală.
În dezvoltarea motivelor de recurs se menționează că sentința recurată este netemeinică și nelegală, întrucât instanța de fond a analizat în mod superficial probatoriul administrat în cauză.
Se susține că așa cum rezultă din biletul de ieșire din spital depus de reclamant acesta a fost declarat inapt pentru munca în condiții speciale, i se recomandă eventuala schimbare a locului de muncă, iar din fișa de analiză nr. 1473/2007 rezultă cu certitudine că acesta este inapt pentru munca în condiții speciale.
Pe de altă parte, având în vedere că reclamantul a susținut că pârâta nu i-a acordat un loc de muncă corespunzător cu pregătirea sa profesională, recurenta menționează că a supus intimatul unui test prin care acesta a dovedit că este total nepregătit pentru a ocupa o funcție de subinginer.
Se mai arată că munca în cadrul societății recurente se desfășoară în condiții grele, iar starea de sănătate a reclamantului nu îi permite acestuia încadrarea în oricare dintre posturile libere la momentul emiterii deciziei, aspect față de care recurenta apreciază că este evident că intimatul reclamant nu mai putea fi încadrat pe un loc de muncă în cadrul SC SA.
Intimatul reclamant nu a depus întâmpinare în această fază procesuală.
Recurenta a solicitat proba cu înscrisuri, respectiv cu raportul de expertiză medicală prin care s-ar fi stabilit că reclamantul este inapt pentru munca în condiții speciale, înscris pe care nu a mai înțeles să-l depună.
CURTEA, analizând sentința atacată prin raportare la criticile aduse și în limitele prevăzute de art. 304 ind. 1 Cod procedură civilă, reține următoarele:
Prin decizia nr.152/8.08.2007 emisă de pârâta SC SA Copșa s-a dispus că începând cu data de 8.08.2007 încetează contractul individual de muncă al reclamantului conform art. 61 lit. c din Codul muncii.
La baza acestei decizii a stat fișa de aptitudini nr. 1473 semnată de d-na medic primar în medicina muncii și datată 9.07.2007 prin care se stabilește că reclamantul este inapt pentru muncă în condiții speciale.
Având în vedere că pârâta recurentă a considerat această fișă ca fiind o decizie a organelor competente de expertiză medicală trebuie verificat dacă s-au respectat celelalte dispoziții aplicabile în situația desfacerii contractului de muncă din motive ce țin de persoana salariatului.
Astfel, potrivit art. 64 alin. 1 și 2 din Codul muncii, în cazul în care concedierea se dispune pentru motivul prevăzut de art. 61 litera c angajatorul are obligația de a-i propune salariatului alte locuri de muncă vacante în unitate, compatibile cu pregătirea profesională sau, după caz, cu capacitatea de muncă stabilită de medicul de medicina muncii, sau dacă nu dispune de locuri vacante să solicite sprijinul agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă în vederea redistribuirii salariatului.
De asemenea, la art. 73 din Codul muncii se prevede că persoanele concediate în temeiul art. 61 litera c beneficiază de dreptul de preaviz ce nu poate fi mai mic de 15 zile lucrătoare.
Pe de altă parte, art. 74 Codul muncii reglementează forma și conținutul deciziei de concediere precizând că decizia de concediere se comunică în scris salariatului și trebuie să conțină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea, durata preavizului,. lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariatul urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art. 64.
Din actele de la dosar, în urma analizării conținutului deciziei atacate, rezultă că în decizie nu este menționat dreptul reclamantului la preaviz, acesta nefiind acordat și nici nu sunt indicate posturile vacante din cadrul societății dintre care reclamantul să poată opta, cu atât mai mult cu cât prin motivele de recurs recurenta recunoaște că la nivelul societății la data emiterii deciziei de concediere erau locuri de muncă vacante.
În ceea ce privește susținerea recurentei că a oferit reclamantului un post vacant, însă în urma examinării la care a fost supus acesta a dovedit că este total nepregătit pentru ocuparea postului de subinginer, Curtea reține că această testare este datată 9 martie 2007 cu mult înainte de a se pune în discuție o eventuală inaptitudine a reclamantului în raport de locul său de muncă.
Pe de altă parte, înainte de emiterea deciziei, reclamantul a fost încadrat pe postul de topitor în furnal, ce este o funcție de execuție, ulterior reclamantul fiind testat pentru o funcție de conducere.
Anterior emiterii deciziei de concediere, dar ulterior luării la cunoștință despre conținutul fișei medicale, pârâta nu a mai oferit nici un loc de muncă reclamantului, fie de execuție, fie de conducere.
În consecință, pârâta recurentă a încălcat prevederile art. 64 alin. 1 și 2, art. 73 și art. 74 Codul muncii, motiv pentru care susținerea primei instanțe referitoare la încălcarea de către pârâtă a unor dispoziții imperative este corectă, încălcare care este sancționată cu nulitatea deciziei atacate.
Mai trebuie menționat că la dosar nu există nici un document din care să rezulte că fișa de aptitudini nr. 1473/9.07.2007 semnată de d-na medic primar în medicina muncii reprezintă o decizie emisă de organele competente în expertiză medicală, deoarece nu este emisă de un Serviciu teritorial d e expertiză a capacității de muncă, iar pe de altă parte nu s-a făcut dovada că d-na medic îndeplinește condițiile prevăzute de art. 16 din HG nr. 1229/2005 referitoare la medicii experți ai asigurărilor sociale, singurii abilitați să stabilească capacitatea de muncă a unui salariat.
Față de cele menționate, constatând că toate criticile aduse sentinței pronunțate de către Tribunalul Sibiu sunt neîntemeiate și nesusținute de probele de la dosar, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă, se va dispune respingerea ca nefondat a recursului declarat de către pârâta SC SA Copșa.
Intimatul a solicitat cheltuieli de judecată constând în onorariul avocațial și cheltuieli de transport.
Față de soluția pronunțată, recurenta fiind cea căzută în pretenții, intimatul este îndreptățit a le primi, având în vedere prevederile art. 274 Cod procedură civilă. În ceea ce privește cuantumul acestora, se constată referitor la cheltuielile de transport că pentru primul termen intimatul a depus un bon fiscal pentru suma de 70 lei, pentru ca pentru cel de-al doilea să depună un bon fiscal pentru suma de 150 lei. Ținând cont că între Sibiu și AIs unt aproximativ 70 de kilometri, instanța apreciază că pentru efectuarea unui drum dus întors este suficientă suma de 70 lei, astfel că pentru cele două drumuri se va acorda suma de 140 lei la care se va adăuga onorariul de avocat în sumă de 1500 lei, rezultând un total de 1640 lei la plata căruia recurenta va fi obligată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta Copșa împotriva sentinței civile nr.1370/2007 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar nr-.
(continuarea deciziei civile nr.567/2008)
Obligă recurenta să plătească intimatului suma de 1640 lei cu titlu de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 15 mai 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - |
Grefier, - - - |
Red./15.05.2008
Dact./2ex
Judecători fond:
Președinte:Victor CrețoiuJudecători:Victor Crețoiu, Monica Maria Mureșan, Nicoleta Vesa
| ← Contestație decizie de pensionare. Decizia 647/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 1447/2008. Curtea... → |
|---|
