Contestație decizie de concediere. Decizia 5682/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5682
Ședința publică de la 23 Octombrie 2009
Complet constituit din:
Președinte: - -
JUDECĂTOR 1: Mihaela Mitrancă
JUDECĂTOR 2: Sorina Petria Mitran
Grefier:
Pe rol, pronunțarea în recursul declarat de pârâta SC SA B - Sucursala Târgu J împotriva sentinței civile nr. 6040/06.11.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică lipsesc părțile.
Procedura legal îndeplinită.
dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la 16.10.2009, când instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea în cauză la 23.10.2009, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra recursului civil de față:
Prin contestația adresată Tribunalului Gorj, petiționara a solicitat instanței ca prin sentința ce se va pronunța, în contradictoriu cu intimata SC SA B-SUCURSALA TG-J, să fie anulată decizia nr. 260/28.05.2008 emisă de intimată și obligată intimata la repunerea petentei în situația anterioară, cu plata drepturilor bănești cuvenite si neachitate de la data desfacerii contractului individual de muncă la data integrării efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivare, petenta a arătat că prin decizia contestată i s-a desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art.65 Codul Muncii. Că, în cuprinsul deciziei nu au fost inserate elementele obligatorii prevăzute de art.74, lit.b și c Codul Muncii, respectiv durata preavizului precum și criteriile de stabilire a ordinii de priorități potrivit art 69, pct.2, lit.d Codul Muncii.
Tribunalul Gorj, prin sentința nr. 6040 din 06 noiembrie 2008 admis cererea formulată de petiționara în contradictoriu cu intimata SC"" SA B - Sucursala TG.
A admis excepția nulității absolute a deciziei nr. 260 din 28 mai 2008 emisă de intimată.
A constatat nulitatea absolută a deciziei nr. 260/28.05.2008
A fost obligată intimata la reintegrarea petentei pe postul deținut anterior.
A fost obligată intimata la plata drepturilor bănești cuvenite petentei de la data concedierii la data reintegrării efective, sume actualizate.
A fost obligată intimata și la 400 lei cheltuieli de judecată către petentă.
Pentru a se pronunța astfel, instanța reținut că petiționara a fost salariata intimatei SC SA B-Sucursala Tg-J până la 20.06.2008, când intimata a emis decizia nr. 260/2008 de încetare a contractului individual de muncă în temeiul art. 65 Codul Muncii.
Conform art.74 alin 1 Codul Muncii decizia de concediere trebuie să cuprindă în mod obligatoriu: motivele care au stat la baza concedierii, durata preavizului și criteriile de stabilire a ordinii de priorități.
Potrivit art.76 Codul Muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea dispozițiilor legale este lovită de nulitate absolută.
Ori, în speță, din cuprinsul Deciziei contestate, lipsesc durata preavizului și criteriile de stabilire a ordinii de priorități.
De asemenea, intimata, în cazul în care concedierea a fost efectuată în mod netemeinic sau nelegal, este obligată să plătească petentului despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat dacă ar fi desfășurat activitate la locul de muncă (art. 78 alin. 1 Codul Muncii ).
La alin 2 din art. 78 Codul Muncii, la solicitarea salariatului instanța care a dispus anularea deciziei de concediere va repune părțile în situația anterioară emiterii actului de concediere.
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
Primul motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art.304 pct.9 Cod procedură civilă,hotărârea pronunțată fiind lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
În susținerea acestui motiv recurenta a invocat următoarele argumente:
Potrivit dispoz.art.76 din Codul Muncii concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută dar aceste dispoziții se referă la obligația de a respecta procedura prevăzută de art.70 privind notificarea intenției de concediere sindicatului,ATOFM și ITM,notificare care trebuie să cuprindă elementele menționate în alineatul 2 ale art.70,lit.a-
Recurenta a arătat că a respectat întocmai procedura prevăzută de lege pentru concedierea colectivă.
A mai susținut recurenta că art.74 Codul Muncii obligă numai,nu și sancționează cu nulitatea absolută nerespectarea conținutului deciziei de concediere colectivă deoarece legiuitorul,atunci când a dorit acest lucru a prevăzut expres.
Recurenta a mai susținut că nu era oportună trecerea în decizia de concediere a termenului de preaviz din moment ce a comunicat intimatei decizia de preavizare în mod separat,decizie pe care a refuzat să o primească,fiind întocmit proces verbal în acest sens.
Al doilea motiv de recurs invocat este cel prevăzut de art.304 pct.10 Cod procedură civilă,recurenta susținând că,deși este abrogat,totuși comportă o discuție deoarece instanța nu s-a pronunțat asupra unui mijloc de apărare sau asupra unei dovezi administrate,care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii respectiv asupra deciziei de preaviz comunicată petentei și proceselor verbale încheiate care ar fi fost de natură să conducă la o soluție diferită.
A mai susținut recurenta că decizia de concediere colectivă a petentei este temeinică deoarece aceasta s-a emis ca urmare a desființării locului de muncă generată de dificultăți economico-financiare,respectându-se totodată și termenul de preaviz de 20 de zile lucrătoare,în acord cu dispozițiile art.73 Codul Muncii.
Recurenta a mai arătat că este reală,serioasă și efectivă concedierea,condiții de legalitate impuse în cazul concedierilor pentru reorganizarea activității societăților. În vederea îmbunătățirii activității economico-financiare a unității,modul de reorganizare a societăților de tip privat este lăsat la latitudinea organelor sale de conducere iar selectarea personalului angajat sau disponibilizat,societatea are un atribut exclusiv.
În drept a invocat dispozițiile art.299,304 pct.9,art.304 ind.1 și art.312 Cod procedură civilă.
La data de 17 06 2009 intimata a depus întâmpinare în cauză prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței pronunțate de instanța.
La data de 28 08 2009 recurenta a depus concluzii scrise și practică judiciară.
S-a administrat în recurs proba cu înscrisuri.
Analizând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate,a actelor și lucrărilor dosarului,precum și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză,Curtea constată și reține următoarele:
Reținerea instanței că neindicarea unuia sau altuia din elementele de conținut al deciziei de concediere ar reprezenta în sine o concediere dispusă cu nerespectarea procedurii legale și,în consecință,ar antrena nulitatea absolută a deciziei în cauză este eronată deoarece procedura prevăzută de lege se referă la indicarea cerințelor privind forma scrisă,termenul în care se poate emite decizia de concediere,obligativitatea comunicării ei salariatului,dar nu la conținutul propriu-zis al deciziei de concediere.
Legiuitorul când a dorit să sancționeze cu nulitatea absolută omisiunea din conținutul deciziei de concediere a unor elemente a prevăzut expres acest lucru.
De exemplu,lipsa din conținutul deciziei de concediere a unuia din elementele prevăzute de art.62 alin.2 Codul Muncii (motivarea în drept și în fapt,termenul în care poate fi contestată,etc.) este sancționată expres cu nulitatea absolută. Însă,lipsa din conținutul deciziei de concediere a duratei preavizului,a criteriilor de stabilire a ordinii de prioritate în cazul concedierilor colective, Codul Muncii nu prevede expres sancțiunea nulității absolute.
Însă art. 74 alin.1 din Codul Muncii prevede că decizia de concediere se comunică salariatului în scris și trebuie să conțină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea,durata preavizului, criteriile de stabilire a ordinii de prioritate, conform art. 70 alin (2) lit. d),lista tuturor locurilor de muncă disponibile în unitate și termenul în care salariații urmează să opteze pentru a ocupa un loc de muncă vacant, în condițiile art. 64,fără însă a prevede că omisiunea unuia dintre aceste elemente este sancționată cu nulitatea absolută.
Prin urmare,măsura concedierii este lovită de nulitate doar dacă angajatorul nu a respectat efectiv condițiile de procedură impuse de lege tocmai pentru protecția salariaților respectiv dreptul salariatului la preaviz,criteriile de stabilire a ordinii de prioritate indiferent dacă a prevăzut sau nu aceste elemente în conținutul deciziei de concediere.
O altă interpretare a dispozițiilor legale ar conduce la un exces de formalism.
Astfel,Curtea apreciază că în speță nu se poate reține nelegalitatea deciziei de concediere ca urmare a lipsei din cuprinsul acesteia,a mențiunii privind durata preavizului,câtă vreme această cerință a fost suplinită prin emiterea deciziei de preaviz nr.96/26 03 2008(fila 35,dosar fond) în care este menționat faptul că termenul de preaviz este de 20 de zile lucrătoare, conform art.73,74 din Codul Muncii și art.31-33 din CCM nr.5013/2007-2010,termen care începe să curgă de la data de 28 03 2008,decizie pe care intimata a refuzat să o primească la data de 05 05 2008,încheindu-se în acest sens proces verbal (fila 37,dosar fond).
În ceea ce privește faptul că nu s-au menționat criteriile de stabilire a ordinii de priorității și s-au încălcat dispozițiile art.81 din 2007/2010 și art.33 din CC la nivel de unitate,texte care arară că vor fi ultimii disponibilizați femeile care au îngrijire copii respectiv unicii susținători de familie,Curtea constată că s-au desființat 446 de posturi,între care 3 posturi de operator de calculator (filele 48-53,dosar fond,poz.91,98,328) pentru două dintre ele salariații au primit preaviz începând cu data de 26 11 2007 iar pentru intimată,care ocupa cel de al treilea post, termenul de preaviz a fost acordat inițial,începând cu 17 12 2007,apoi începând cu 28 03 2008 (ulterior celorlalți) pentru ca decizia de concediere să-și producă efectele începând cu data de 31 05 2008 și astfel se poate observa că postul de operator calculator ocupat de aceasta a fost desființat ultimul.
În raport de considerentele reținute,Curtea urmează ca în baza art.312 alin.2 Cod procedură civilă raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă să admită recursul,să modifice sentința în sensul că va respinge contestația.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta SC SA B - Sucursala Târgu J împotriva sentinței civile nr. 6040/06.11.2008, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-reclamantă, având ca obiect contestație decizie de concediere.
Modifică sentința, în sensul că respinge contestația.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 23 octombrie 2009.
PREȘEDINTE: Mihaela Mitrancă - - | JUDECĂTOR 2: Sorina Petria Mitran - - - | JUDECĂTOR 3: Marin - |
Grefier, |
Red. Jud.
3 ex/25 11 2009
fond:
Președinte:Mihaela MitrancăJudecători:Mihaela Mitrancă, Sorina Petria Mitran, Marin
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 5154/2009. Curtea... | Contestație decizie de concediere. Decizia 435/2009. Curtea de... → |
|---|
