Contestație decizie de concediere. Decizia 5154/2009. Curtea de Apel Craiova
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CRAIOVA
SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI PT. CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIE Nr. 5154
Ședința publică de la 01 Octombrie 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Cristina Raicea
JUDECĂTOR 2: Sorina Lucia Petria Mitran
Judecător - -
Grefier
******************************
Pe rol, judecarea recursului formulat de intimata - SRL, împotriva sentinței nr. 1435 din 10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu contestatorul, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurenta intimată - SRL, reprezentată de consilier juridic, intimatul contestator.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța, constatând cauza în stare de soluționare, a acordat cuvântul asupra recursului.
Consilier juridic pentru recurenta intimată - SRL, a susținut motivele de recurs întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în raport de care pus concluzii de admitere a recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii contestației cu privire la deciziile nr. 500/16.12.2008, 3/05.01.2009 și decizia nr. 4/05.01.2009.
Intimatul contestator, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală. A depus concluzii scrise.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Prin sentința civilă nr.1435 din 10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr- a admis excepția de nulitate și în consecință a admis contestația privitoare la deciziile 4/05.01.2009, 3/ 05.01.2009 și 500/16.12.2008 formulată de contestatorul, în contradictoriu cu intimata - SRL
A anulat deciziile menționate și a respins excepția prescripției.
A admis petitul privitor la decizia nr. 470/2008 și în consecință a anulat această decizie.
Pentru a se pronunța astfel, Tribunalul a reținut următoarele:
1.Prin decizia nr.470/30.10.2008, societatea intimată a dispus sancționarea contestatorului cu avertisment, în temeiul art. 264 alin. 1 lit. a din codul muncii, pe motiv că la serviciul din data de 22.10.2008 contestatorul a fost găsit dormind în postul de pază, fiind întocmit în acest sens referatul 5724/27.10.2008.
2.In temeiul deciziei nr. 500/16.12.2008, intimata a dispus suspendarea contractului individual de muncă al contestatorului, începând cu data de 16.12.2008, "conform art. 52 alin. 1 lit. a din codul muncii ".
3.Potrivit deciziei nr.3 din 05.01.2009 intimata a dispus încetarea suspendării contractului individual de muncă al contestatorului, începând cu data de 05.01.2009 " conform art. 52 alin. 1 lit. a din codul muncii ".
4. In aceeași zi, respectiv 05.01.2009, intimata a emis decizia nr. 4 prin care a dispus încetarea contractului individual de muncă al salariatului contestator " potrivit dispozitiilor art. 61 lit. a, începând cu data de 05.01.2009", " având în vedere fapta agentului de pază, care în data de 15.12.2008, orele 22, 00 fost găsit dormind în post, de către domnul director ".
In cuprinsul acestei decizii s-a menționat că măsura s-a dispus "pe baza cercetării disciplinare, care are la bază procesul verbal din data de 05.01.2009, referatul sefului de obiectiv nr. 5867/16.12.2008, a convocării nr. 5868/16.12.2008, fiind încălcate atribuțiile din fișa postului, consemnul postului și I, conform dispozițiilor art. 264 lit. f si art. 61 lit. a din Legea nr. 53/2003".
Decizia enunțată la punctul 1 va fi anulată pentru următoarele considerente:
In conflictele de muncă sarcina probei revine angajatorului, acesta fiind obligat să depună dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare, în acest sens fiind dispozițiile art. 287 din codul muncii.
In sprijinul deciziei, intimata a invocat adresa nr. 877.2/24.10.2008 emisă de - SRL, fila 46, care nu are relevanță sub aspect probator, deoarece cuprinde o descriere lacunară a faptei imputate contestatorului si nu lasă instanței posibilitatea de aprecia dacă angajatorul a dispus conform legii de prerogativa sa disciplinară.
II. Decizia nr.500/16.12.2008 este lovită de nulitate pentru nerespectarea dispozițiilor art. 52 alin. 1 lit. a din codul muncii. coroborate cu art. 264 alin. 1 lit. b din codul muncii.
Astfel, deși art. 52 alin.1 lit. a din codul muncii nu prevede durata maximă a suspendării contractului individual de muncă, această dispoziție nu trebuie privită izolat ci prin raportare la dispozițiile art. 264 alin. 1 lit. b din codul muncii, suspendarea neputând depăși 10 zile, în caz contra s-ar ajunge la aplicarea de facto a unei sancțiuni disciplinare contrare legii.
In speță, s-a constatat că suspendarea a operat pentru perioada 16.12.2008-05.01.2009 cu încălcarea dispozițiilor enunțate, din această perspectivă decizia nr. 500/16.12.2008 fiind lipsită de valabilitate.
III. Deciziei nr.3 din 05.01.2009, act subsecvent deciziei 500/16.12.2008, fără a avea o existență de sine stătătoare, are aceeași soartă juridică, fiind lovită de nulitate.
IV. Referitor la decizia nr.4 emisă la 05.01.2009 instanța a constatat că aceasta nu cuprinde toate elementele enunțate de dispozițiile art. 268 alin.2 din codul muncii.
Cum aceste dispoziții au menirea de a proteja salariații de eventualele măsuri abuzive sau nejustificate ce ar putea fi dispuse de angajator, legiuitorul a prevăzut, în mod expres, sancțiunea nulității absolute, în caz de nerespectare.
La o simplă lecturare a deciziei supusă controlului instanței, se observă că intimatul s-a îndepărtat de la dispozițiile legale enunțate, nu s-au indicat prevederile ce au fost încălcate de salariat, si anume textele din statutul de personal, regulamentul intern, contract colectiv de muncă care menționează obligațiile încălcate de salariat, fiind ignorate dispozițiile art.268 alin. 2 lit. b din.
Mai mult, intimata nu a oferit în cuprinsul deciziei de sancționare o motivație pentru înlăturarea apărărilor formulate de salariat, ceea ce presupune că nu a efectuat un examen efectiv al argumentelor și eventualelor elemente de probă prezentate de contestator, cu consecința încălcării dreptului la apărare al salariatului contestator și a dispozițiilor imperative ale art. 268 alin. 2 lit. c din.
Toate acestea duc la concluzia că respectiva decizie este nulă.
Legat de procedura de comunicare a deciziilor enunțate, în considerarea dispozițiilor art. 268 alin. final din codul muncii, contestatorul a invocat excepția prescripției cu argumentul că, decizia de sancționare se comunică în cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii.
Este adevărată această susținere a contestatorului, însă atât timp cât nesocotirea dispozițiilor art. 268 alin. final din codul muncii nu are nici o sancțiune atașată, nerespectarea acestui termen nu poate constitui o cauză de prescripție sau de nulitate a deciziei de sancționare, termenul respectiv fiind de recomandare.
Împotriva acestei sentințe a declarat în termen legal și motivat recurs intimata, arătând în esență că în ceea ce privește decizia nr. 500 /16.12.2008, în mod greșit instanța de fond a raportat prevederile art.52 alin.1 lit. a la dispozițiile art.264 al.1 lit. codul muncii, combinând astfel prevederile suspendării pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile cu dispozițiile pentru suspendarea ca sancțiune disciplinară, prevăzută la litera b, a aceluiași articol.
Cu privire la decizia nr.4/05.01.2009, aceasta cuprinde descrierea faptei și prevederile din, fișa postului și consemnul postului care au fost încălcate.
Decizia nr.3/05.01.2009 și decizia nr.4/05.01.2009, au fost comunicate intimatului prin scrisoare recomandată, din data de 09.01.2009.
Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, cât și din oficiu, în conformitate cu dispozițiile art.304 ind. 1.pr.civ. Curtea a reținut următoarele:
Prin cererea introductivă intimatul contestator a solicitat anularea deciziei nr.500/16.12.2008, prin care intimata a dispus suspendarea contractului individual de muncă al contestatorului, începând cu data de 16.12.2008, a deciziei nr.3 din 05.01.2009 prin care s-a dispus încetarea suspendării începând cu data de 05.01.2009, precum și a deciziei nr. 4 din 05.01.2009, prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al salariatului contestator, potrivit art.61 lit. a, începând cu data de 05.01.2009, întrucât la data de 15.12.2008 orele 22,00 fost găsit dormind în post.
Potrivit art. 52 al.1 lit. a codul muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului pe durata cercetării disciplinare prealabile, în condițiile legii.
Instanța de fond a anulat decizia nr.500/16.12.2008 pe motivul că a fost depășit termenul de 10 zile, prevăzut de art.264 al.1 lit.b, confundând astfel suspendarea prevăzută de art.52 alin.1 lit.a, care este o suspendare prealabilă aplicării oricărei sancțiuni disciplinare, cu suspendarea prevăzută de art.52 alin.1 lit.b, care este sancțiune disciplinară, prevăzută de art. 264 al.1 lit.b, care nu poate depăși 10 zile.
În mod greșit instanța de fond a anulat decizia nr.500/16.12.2008, și pe cale de consecință și decizia nr.3/05.01.2009 prin raportarea prevederilor art.52 alin.1 lit a codul muncii la dispozițiile art. 264 alin.1, lit. b muncii, combinând astfel prevederile suspendării pentru efectuarea cercetării disciplinare prealabile cu dispozițiile pentru suspendarea ca sancțiune disciplinară, prevăzută la lit. baa celuiași articol.
În ceea ce privește decizia nr. 4 din 05.01.2009, curtea reține că aceasta cuprinde descrierea faptei, respectiv faptul că intimatul a fost găsit dormind în post, această faptă reprezentând și prevederile din, fișa postului și consemnul postului care au fost încălcate. De asemenea este precizat în decizie procesul verbal din data de 05.01.2009, proces verbal care cuprinde motivele pentru care au fost înlăturate apărările salariatului.
Potrivit art. 268 alin.2 codul muncii - sub sancțiunea nulității absolute, decizia de sancționare trebuie să conțină: descrierea faptei care constituie abatere disciplinară; precizarea prevederilor din statutul personal; regulamentul intern sau contractul colectiv de muncă aplicabil care au fost încălcate de salariat; motivele pentru care au fost înlăturate apărările formulate de salariat în timpul cercetării disciplinare prealabile sau motivele pentru care nu a fost efectuată cercetarea; temeiul de drept în baza căruia sancțiunea disciplinară se aplică; termenul în care sancțiunea poate fi contestată; instanța competentă la care sancțiunea poate contestată.
Observând decizia de sancționare se reține că aceasta îndeplinește condițiile de formă prev.de art. 268 alin.2 codul muncii, astfel încât în mod greșit instanța de fond a constatat nulitatea acesteia.
Având în vedere acest aspect, în baza art. 312 alin.5 Cod pr.civilă va fi admis recursul, va fi casată sentința și va fi trimisă cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
În rejudecare instanța va administra probe pentru a intra în cercetarea fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul formulat de intimata - SRL, împotriva sentinței nr. 1435 din 10 aprilie 2009, pronunțată de Tribunalul Dolj - Secția conflicte de muncă și asigurări sociale în dosarul nr-, în contradictoriu cu contestatorul.
Casează sentința și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.
Decizie irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 01 Octombrie 2009
Președinte, - - | Judecător, - - - - | Judecător, - - |
Grefier, |
29.10.2009
Red.jud.-
Tehn.AS/3 ex.
Președinte:Cristina RaiceaJudecători:Cristina Raicea, Sorina Lucia Petria Mitran
| ← Contestație decizie de concediere. Decizia 390/2009. Curtea de... | Contestație decizie de concediere. Decizia 5682/2009. Curtea... → |
|---|
