Contestație decizie de concediere. Decizia 5758/2009. Curtea de Apel Bucuresti
| Comentarii |
|
Dosar nr-
Format vechi nr.2411/2009
O M NIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VII A CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE PRIVIND CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
Decizia Civilă Nr.5758/
Ședința publică din data de 20 octombrie 2009
Curtea compusă din:
PREȘEDINTE: Farmathy Amelia
JUDECĂTOR 2: Singh Ioana
JUDECĂTOR 3: Petre Magdalena
GREFIER - - -
*****************
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de către recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.146/F din data de 24.02.2009, pronunțate de către Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr- (format vechi nr.21/2009), în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC "" SA - având ca obiect "contestație decizie concediere".
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns: intimata-pârâtă SC "" SA prin apărător d-nul avocat, cu împuternicire avocațială de reprezentare atașată la fila 7 dosar recurs, înregistrată sub nr.-/2009, lipsind recurentul-reclamant .
Procedura de citare legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Intimata-pârâtă SC "" SA prin avocat, depune la dosar, în cadrul probei cu înscrisuri încuviințate în recurs la termenul de judecată din 09.06.2009, un set de acte în dublu exemplar, respectiv documente referitoare la efectuarea procedurii prealabile, a deciziei de numire a comisiei împuternicită de angajator care să efectueze cercetarea disciplinară, convocarea recurentului-reclamant în vederea desfășurării cercetării prealabile, nota explicativă a acestuia precum și referatul Comisiei de disciplină întocmit la data de 12.12.2008.
Intimata-pârâtă SC "" SA prin avocat, întrebată fiind, arată că nu mai are cereri, chestiuni prealabile de formulat, excepții de invocat sau înscrisuri noi de atașat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții intimate în combaterea motivelor de recurs formulate în cauză.
Intimata-pârâtă SC "" SA prin avocat, având cuvântul, în ceea ce privește motivul de recurs prin care recurentul-reclamant invocă nulitatea absolută a deciziei de desfacere a contractului de muncă, arată că, în opinia sa, au fost îndeplinite toate cerințele prevăzute de dispozițiile legale în materie,dispoziții prev. de art. 267 și art. 268 din Codul muncii, și art. 75 alin.(1) - (4) din Contractul Colectiv la Nivel Național, în cauză fiind depuse toate documentele justificative.
Pe fondul cauzei, intimata-pârâtă prin avocat, având cuvântul, solicită a se constata că, fapta săvârșită de către recurentul-reclamant se încadrează în dispozițiile art.99 alin.(4) din Regulamentul intern al societății care prevede că fumatul sau introducerea de țigări, chibrituri sau brichete precum și orice alte materiale care ar putea provoca incendii, în locurile cu grad ridicat de pericol se sancționează cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
Așa fiind, apreciază că instanța de fond în mod corect a apreciat din probele administrate în cauză - vezi depozițiile martorilor - că recurentul-reclamant a fost de nenumărate ori atenționat pentru comportamentul său necorespunzător în legătură cu obligația sa de a fuma în locurile special amenajate și care erau cunoscute de către toți angajații societății intimate, însă acesta a refuzat să dea curs atenționărilor, prin fapta sa punând în pericol bunurile societății dar și viața sa și a colegilor săi.
Față de aceste considerente, intimata-pârâtă SC "" SA prin avocat, concluzionează îăn sensul respingerii recursului declarat de către recurentul-reclamant, cu consecința menținerii hotărârii judecătorești recurate ca fiind temeinică și legală.
Fără cheltuieli de judecată.
Curtea declară închise dezbaterile potrivit dispozițiilor art. 150 Cod proc.civ. și reține cauza spre soluționare.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, Curtea reține următoarele:
Prin sentința civilă nr.146/24.02.2009 Tribunalul Ialomițaa respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta SC SA Țăndărei, având ca obiect contestație împotriva deciziei de concediere nr.645/13.12.2008 emisă de pârâtă.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele:
Prin decizia nr.645 din data de 13.12.2008 parata SC SA a dispus desfacerea contractului individual de munca al reclamantului in temeiul art. 264 alin.l lit.f din Codul muncii coroborat cu art.61 alin. 1 lit.a din Codul muncii și dispozițiile art. 99 alin 4 din Regulamentul Intern și art. 64 alin 15din Contractul Colectiv de muncă, deoarece acesta a fost surprins fumând, în data de 13.12.2008, orele 10,30 în incinta centralei termice 1.
Din referatul nr.153 din data de 12.12.2008 al comisiei de disciplina din cadrul paratei SC SA, întocmit ca urmare a faptului că reclamantul a fost surprins fumând de către președintele Consiliului de Administrație al societății pârâte, în secția centrala termică 1 unde fumatul este interzis, rezultă că in cercetările efectuate de către comisia disciplinară reclamantul se face vinovat de săvârșirea unei abateri disciplinare grave, comisia propunând în unanimitate sancționarea acestuia cu desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Din nota explicativă dată de reclamant in cadrul cercetării disciplinare efectuate de pârâtă, rezultă că locul de muncă al acestuia este la secția centrala termică 1, că este singurul fumător de pe tură, iar la venirea președintelui Consiliului de Administrație în control, reclamantul vopsea.
Audiat in cauza martorul Gad eclarat că in calitate de șef secție centrala termică, l-a atenționat pe reclamant, dar și pe alți salariați în multe rânduri, să fumeze în spațiile special amenajate, care de altfel erau cunoscute de către toți angajații. De asemenea, precizează martorul că nu a văzut cutia de chiștoace când a făcut inspecția de dimineață și nici cu 15 -20 minute înainte de controlul efectuat de către președintele Consiliului de Administrație.
Atat din declarația martorului G cât si cea a numitului audiat în cauză, rezulta că reclamantul era singurul fumător de pe tură acesta a fost atenționat pentru comportamentul său necorespunzător în legături obligația sa de a fuma în locuri special amenajate și că interdicția de a fuma fabrică și spațiile special amenajate erau cunoscute de către toți angajații, cu prezumția că abaterea disciplinară stabilită in sarcina contesta torului a fost săvârșită de acesta.
Potrivit art.99 alin 4 din Regulamentul intern al societății parate:"Desfacerea disciplinara a contractului individual de munca se aplica angajaților care au comis abateri foarte grave in activitatea profesionala, contractul individual de munca se desface pentru fumatul sau introducerea de țigări, chibrituri sau brichete, materiale sau produse care ar putea provoca incendii sau explozii, in locurile cu grad ridicat de pericol."
Conform art.266 din Codul muncii:"Angajatorul stabilește sancțiunea disciplinara aplicabila in raport cu gravitatea abaterii disciplinare săvârșite de salariat, avându-se in vedere urmatoarele:a) împrejurările in care fapta a fost săvârșita; b) gradul de vinovăție a salariatului; c) consecințele abaterii disciplinare; d comportarea generala in serviciu a salariatului; e) eventualele sancțiuni disciplinare suferite anterior de către acesta."
Potrivit art.263 alin 2 din Codul muncii: "Abaterea disciplinara este o fapta in legătura cu munca si care consta intr-o acțiune sau inacțiune săvârșita cu vinovăție de salariat, prin care acesta a încalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca sau contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici."
Articolul 61 lit.a din Codul muncii prevede:"Angajatorul poate dispune concedierea pentru motive care tin de persoana salariatului in cazul in care salariatul a săvârșit o abatere sau abateri repetate de la regulile de disciplina a muncii ori de la cele stabilite prin contractul individual de munca,contractul colectiv de munca aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiune disciplinara."
Coroborând intreg materialul probator si având in vedere dispozițiile legale mai sus enunțate instanța de fond a constatat ca fapta reclamantului de a fuma în centrala termică este o faptă gravă, care a pus în pericol bunurile pârâtei și viața colegilor săi, a fost pe deplin dovedita, iar acesta este suficient de pentru a atrage măsura dispusa de parata, respectiv desfacerea disciplinara a contractului individual de munca al acestuia.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea căii de atac formulate, modificarea sentinței recurate în totalitate si in rejudecare, admiterea contestației formulate și anularea deciziei de concediere disciplinară.
În motivarea recursului, contestatorul a arătat în esență următoarele:
Pe cale de excepție, reclamantul a invocat nulitatea deciziei de concediere datorată nerespectării dispozițiilor legale prev. de art.75 din la nivel Național, art.267 Codul muncii, art.268 lit.a,b, c Codul muncii, susținând că nu au fost respectate cerințele legale referitoare la convocare, componența comisiei disciplinare, conținutul convocării privind cercetarea disciplinară, lipsește descrierea faptei, motivele pentru care i-au fost inlaturate apărările ca nefiind concludente.
Pe fondul cauzei, contestatorul a arătat că, nu a fumat în centrala termică, martorii audiați declarând că la momentul la care Președintele Consiliului de Administrație a făcut controlul, recurentul se afla la locul de muncă, vopsea în Centrala 2. Recurentul a învederat instanței ca simplul faptul că este fumător nu duce în mod automat la concluzia că el a savarsit fapta, deoarece sunt și alți fumători în fabrică. Contestatorul a mai evidentiat faptul că nu a fost atentionat în mod special, atentionarea realizându-se în cadrul instructajului pentru toți salariații din schimbul său, precum și faptul că nu a mai fost sancționat vreodată în cei 20 de ani de muncă.
În drept, recurentul a invocat dispozițiile art.3041Cod procedură civilă.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Referitor la motivele de recurs formulate de contestator, instanța apreciază ca excepția nulității deciziei de concediere disciplinară, pentru nerespectarea cerințelor legale privind regularitatea convocării în vederea efectuării cercetării disciplinare, precum și cele referitoare la descrierea faptei pentru care s-a aplicat sancțiunea disciplinară, este nefondată întreaga procedură de cercetare disciplinară realizându-se cu respectarea exigențelor Codului muncii, a Contractului Colectiv de Muncă la Nivel Național. Astfel fapta săvârșită este succint descrisă dar la obiect, îndeplinind astfel cerințele art.268 Codul muncii, convocarea făcută contestatorului în vederea cercetării disciplinare s-a realizat cu îndeplinirea condițiilor prevăzute de disp. art.267 alin.2 Codul muncii, în cuprinsul său menționându-se obiectul cercetării, data, ora, locul întrevederii. Forma scrisă prevăzută imperativ de prevederile legale sus-menționate a fost respectată, existând pe înscrisul pentru convocare și semnarea de primire din partea contestatorului.
Decizia de concediere este emisă cu respectarea dispozițiilor legale din punct de vedere al condițiilor de formă, dar din examinarea coroborativă a materialului probatoriu administrat în cauză, instanța de control judiciar apreciază că măsura dispusă prin decizia de sancționare contestată nu este temeinică.
Contestatorul a fost sancționat cu desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă deoarece s-a reținut că la data de 12.12.2008, orele 10,30 fost surprins de Președintele Consiliului de Administrație fumând în Secția Centrala 1, unde acest lucru este strict interzis.
Așa cum rezultă din declarațiile martorilor audiați în cauză, contestatorul este cunoscut de colegi și de șefi ca fiind fumător, a fost atenționat, alături de alți colegi, înainte de desfacerea contractului de muncă să nu fumeze decât în,locurile strict amenajate. Practic, sancțiunea desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă s- bazat pe faptul că s-a găsit o cutie cu resturi de țigări în sediul Centralei nr.1, în condițiile în care la data săvârșirii faptei (așa cum a reținut-o angajatorul prin decizia de sancționare) reclamantul se afla în Centrala nr.2 (care era în funcțiune la momentul controlului efectuat de Președintele Consiliului de Administrație) și vopsea o ușă, neavând nici o țigară în mână. Așa cum rezultă din depoziția martorului G, șeful secției în care lucra contestatorul, cutia ce conținea resturi de țigări nu a fost văzută în sediul Centralei nr.1 nici dimineața când a făcut inspecția secției și nici la 15-20 de minute înaintea controlului Președintelui Consiliului de Administrație.
Audiat fiind în fața primei instanțe, martorul, coleg de tură cu reclamantul, a învederat faptul că dimineața, la ora 7, nu existau resturi de țigări în Centrala 1, dar cele două centrale sunt lipite, iar accesul de la una la alta se face pe un traseu de 10-15 minute.
Examinând coroborativ cele două depoziții de martori nu rezultă că la data controlului realizat de Președintele Consiliului de Administrație, reclamantul ar fi fost prins în flagrant asupra faptului, ambii martori arătând că la acel moment, contestatorul vopsea o ușă și nu avea țigara în mână.
Intimata nu a probat cu in vreun fel existența unei legături între contestator (care-și desfășura activitatea la momentul controlului în Centrala nr.2) și cutia cu resturi de țigări din sediul Centralei nr.1, în condițiile în care orice alt salariat al societății pârâte putea intra liber în centrala nr.1 să fumeze, contrar Regulamentului de Ordine Interioară și normelor de protecția muncii.
Simplul fapt că recurentul este cunoscut ca fiind fumător nu este suficient pentru a crea convingerea instanței că el este cel care a săvârșit fapta reținută în decizia de sancționare, acest lucru putând crea cel mult o prezumție, care în coroborare cu alte elemente de fapt, care să o susțină, s-ar fi putut ajunge la concluzia săvârșirii faptei de către contestator, însă aceste elemente de fapt, obiective și neechivoce lipsesc în cauza de față.
Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciind că decizia de sancționare este netemeinică, va admite recursul, va modifica în tot sentința atacată și în rejudecare, va admite contestația, va anula decizia de concediere nr.645/13.12.2008 și va dispune reintegrarea reclamantului pe postul și funcția deținute anterior desfacerii contractului cu obligarea pârâtei la plată, în conformitate cu dispozițiile art.98 Codul muncii, la plata drepturilor salariale cuvenite majorate, indexate și reactualizate aferente perioadei cuprinse între data concedierii și data reintegrării efective.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurentul-reclamant împotriva sentinței civile nr.146/F/24.02.2009 pronunțată de Tribunalul Ialomița - Secția Civilă în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SC SA ȚĂNDĂREI.
Modifică în tot sentința atacată, în sensul că:
Admite contestația.
Anulează decizia de concediere disciplinară nr.645/13.12.2008.
Dispune reintegrarea efectivă a contestatorului pe postul și funcția deținute anterior desfacerii contractului de muncă.
Obligă intimata la plata drepturilor salariale cuvenite contestatorului indexate, majorate și reactualizate, aferente perioadei cuprinse între data concedierii și data reintegrării efective.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică, azi 20 octombrie 2009.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
- -
Red.:
Dact.:
2 ex./13.11.2009
Jud.fond:
Președinte:Farmathy AmeliaJudecători:Farmathy Amelia, Singh Ioana, Petre Magdalena
| ← Contestație decizie modificare unilaterală contract de muncă.... | Contestație decizie de sancționare. Decizia 1286/2009. Curtea... → |
|---|
